Conflict de competenţă. Sentința nr. 69/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 18036/303/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 69F
Ședința din Camera de Consiliu de la 14 iulie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. STELUȚA C.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Din partea Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București, participă procuror I. E..
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București, în cauza civilă privind pe reclamanta T. M., domiciliată în București, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat S. A. B., în București, ..2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul T. M., domiciliat în București, ., ., ..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Reprezentantul Ministerului P. apreciază că instanța competentă material să soluționeze cererea de declarare judecătorească a morții este Tribunalul București, raportat la dispozițiile art.95 din Noul cod de procedură civilă.
Curtea reține cauza spre soluționare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16.10.2013, sub nr._/3/2013, reclamanta T. M., în temeiul art. 943 și urm. Cod proc. civ., rap. la art. 49 și urm. Cod civ., a formulat cerere de declarare judecătorească a morții mamei sale, respectiv numita T. M., fiica lui V. și E., născută la data de 14.01.1942, în ., având ca ultim domiciliu cunoscut București, sector 6, ., ., . data de 01.06.2002 de la domiciliu
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 și urm. Cod civil, art. 194 și urm., art. 943 și urm. Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 2019/18.11.2013 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 943 C.proc.civ., cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut.
Potrivit art. 94 pct.4 C.proc.civ., judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Totodată, art. 95 C.pr.civ. prevede că tribunalul judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Cererea având ca obiect declararea judecătorească a morții nu este o cerere care să fie soluționată în primă instanță de către tribunal, ca instanță de fond, ci de către judecătorie în baza competenței generale prevăzute de art. 943 C.proc.civ. și 94 pct.4 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 3798/9.05.2014 Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat conflictul de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului la Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că, potrivit art. 943 C.pr.civ., cererea de declarare a morții se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut.
Acest text instituie o normă specială de competență teritorială absolută iar din punct de vedere al competenței materiale nu este vorba de o instanță de tutelă, competența materială aparținând tribunalului.
Dispozițiile art.107 alin.1 din Legea nr. 71/2011, care constituie o normă specială de competență, stabilesc că sunt de competența instanței de tutelă și de familie procedurile privind ocrotirea persoanei fizice, acestea fiind prevăzute de titlul III Ocrotirea persoanei fizice„ în timp ce procedura declarării morții este situată în titlul II ”Persoana Fizică”.
Astfel, se va aplica dreptul comun, potrivit art.94 C.pr.civ., competența aparținând tribunalului în primă instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, există conflict de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența conflictului negativ de competență, întrucât Judecătoria Sectorului 6 și Tribunalul București și-au declinat competența în legătură cu aceeași pricină.
Asupra regulatorului de competență, Curtea constată că Tribunalul București este competent din punct de vedere material să soluționeze cererea de față, având ca obiect declararea judecătorească a morții.
Astfel, se reține că reclamanta T. M. a investit instanța cu soluționarea acțiunii de față la data de 16.10.2013, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 24 din noul Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 (potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după ., adică introduse după data de 15.02.2013)raportat la dispozițiile art. 82 din Legea nr. 76/2012, sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Într-adevăr, așa cum în mod judicios a reținut Judecătoria, pentru a fi incident art. 94 pct. 4 C.proc.civ., potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri date prin lege în competența lor, este necesar să existe un text de lege care să reglementeze în mod expres competența de soluționare în primă instanță în favoarea judecătoriei, căci în caz contrar, devin incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 C.pr.civ., potrivit căruia tribunalul judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Prin urmare, potrivit noului Cod de procedură civilă, tribunalul are plenitudinea de competență pentru judecata în primă instanță, de vreme ce judecă toate procesele, cu excepția acelora care sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Dimpotrivă, potrivit noului Cod de procedură civilă, judecătoria a devenit instanță de excepție, judecând în primă instanță numai litigiile date în mod expres în competența sa.
Verificând îndeplinirea acestei condiții, Curtea constată că în mod corect Judecătoria sectorului 6 a constatat că acțiunea având ca obiect declararea judecătorească a morții nu este dată de legiuitor în mod expres în competența sa.
Astfel, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) C.pr.civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
De asemenea, potrivit art. 107 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, intitulat „Instanța de tutelă” Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă.
Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, se realizează - în cazul minorilor: prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament, alte măsuri de protecție socială, iar - în cazul majorilor: prin punerea sub interdicție judecătorească sau instituirea curatelei și sunt reglementate de Titlul III al Codului civil, intitulat „Ocrotirea persoanei fizice”.
Declararea judecătorească a morții nu reprezintă o măsură de ocrotire a persoanei fizice, ci este legată de capacitatea de folosință a persoanei fizice, fiind reglementată în cadrul Titlului II al Codului civil, intitulat „Persoana fizică”-
În consecință, Curtea reține că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. a) C.pr.civ. întrucât nu există un text de lege care să reglementeze în mod expres competența de primă instanță a judecătoriei în materia declarării judecătorești a morții.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 133-135 din noul C.pr.civ., Curtea va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTAREȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei privind pe reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâtul T. M., în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.07.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. Steluța G.-M. V.
Red.dact.jud.MSC
2 ex./17.07.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 909/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1882/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
