Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 7010/2/2013
Dosar nr._
(1995/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 31
Ședința publică de la 14.01.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții – reclamanți Ț. M., R. D. și de recurenții – intervenienți în nume propriu Ț. N. și R. V., împotriva deciziei civile nr. 360 A din data de 05.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/299/2008*, în contradictoriu cu intimații – pârâți A. M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Obiectul pricinii – plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat colaborator P. M., în calitate de reprezentant al recurențiilor– reclamanți Ț. M., R. D. și a recurenților – intervenienți în nume propriu Ț. N. și R. V., în baza delegației de substituire nr. 42 (pe care o depune), lipsind intimații – pârâți A. M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 13.01.2014, din partea recurenților, cerere având anexat un set de înscrisuri, solicitând amânarea cauzei pentru a depune și alte înscrisuri în susținerea recursului formulat.
Recurenta – reclamantă și recurenții – intervenienți, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr._ (111) din data de 08.01.2014 și timbru judiciar de 0,50 lei, aferente cererii de recurs și având cuvântul, solicită amânarea cauzei, în vederea completării probatoriului, prin depunerea de înscrisuri în susținerea cererii de recurs, respectiv actele care au stat la baza înscrierii în cartea funciară a terenului intimatei – pârâte A. M.. Totodată, precizând că urmează ca la data de 16.01.2014 (joi) să primească răspunsul de la Biroul de Carte Funciară, instituție de la care a solicitat respectivele informații.
Curtea, față de cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei – reclamante și a recurenților – intervenienți în vederea completării probatoriului, față de obiectul prezentului dosar – plângere împotriva unei încheieri de carte funciară, respectiv de respingere a întabulării, față de materialul probator existent la dosar, față de criticile invocate, apreciază că această cerere este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Recurenta – reclamantă și recurenții – intervenienți, prin apărător, având cuvântul, solicită instanței a constata că prin mandat - delegația de substituire - îi este conferit doar dreptul de a solicita probatoriul în dovedirea motivelor de recurs, neputând formula și concluzii în dezbaterea prezentului recurs.
Curtea procedând la verificări constată că avocatul titular, d-nul M. M., nu are depusă împuternicire avocațială în prezenta cale de atac.
Recurenta – reclamantă și recurenții – intervenienți, prin apărător, având cuvântul, față de această situație, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât avocatul titular, d-nul M. M., a asigurat asistența juridică într-o altă cauză, la o instanță din localitatea A., urmând a se prezenta și în cauza de față.
Curtea, față de susținerea avocatului colaborator al recurentei – reclamantei și al recurenților – intervenienți, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat ul titulat M. M., în calitate de reprezentant al recurențiilor– reclamanți Ț. M., R. D. și a recurenților – intervenienți în nume propriu Ț. N. și R. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul București (pe care o depune), lipsind intimații – pârâți A. M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta – reclamantă și recurenții – intervenienți, prin apărător, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de dispozițiile instanței de la prima strigare a cauzei, în sensul respingerii probei cu înscrisuri, motiv pentru care solicită consemnarea tezei probatorii pe care urmează a o expune, respectiv proba cu înscrisuri vizează depunerea de la cartea funciară a unui înscris - contractul de vânzare – cumpărare nr. 1160 din data de 24.09.2001, conform căruia acesta este actul care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al numitei A. M., contract în raport de care cartea funciară a apreciat că există o suprapunere între cele două imobile, motiv pentru care s-a dat acea încheiere de respingere ce a fost atacată în prezenta cauză.
De asemenea, susține că teza probatorie vizează inexistența acestui act la care se face trimitere de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, depus la dosarul cauzei, înscris și câștigat cauzei. În dosarul cauzei se regăsește un alt act de vânzare – cumpărare nr.1166 din data de 07.06.2001, la care se face referire că ar fi actul prin care numita A. M. ar fi dobândit proprietatea, proprietatea fiind dobândită de la Pelticu M. care, la rândul său, a dobândit-o conform sentinței civile nr._ din data de 19.09.1997, dată în dosarul nr._/1997 de către Judecătoria Sectorului 1 București.
Apreciază că aceste înscrisuri sunt foarte importate pentru soluționarea cauzei de față.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului recurenților că asupra cererii de probatorii, instanța s-a pronunțat la prima strigare a cauzei.
Reprezentantul recurentei – reclamante și a recurenților – intervenienți, prin apărător, având cuvântul, susține că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții – reclamanți Ț. M., R. D. și recurenții – intervenienți în nume propriu Ț. N. și R. V., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară, față de următoarele argumente:
Susține că, în fața instanței de fond și a instanței de apel a făcut trimitere la actul pe care numita A. M. îl exhibă pentru întabularea dreptului de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.1160 din data de 24.09.2001, act ce nu există depus la dosar; a solicitat acest document inclusiv documentația cadastrală ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate, însă solicitarea i-a refuzată de către instanța de judecată la fond cât și în apel. Potrivit contractului de vânzare – cumpărare, numita A. M. a dobândit terenul de la Pelticu M. iar acesta, la rândul său, conform sentinței civile nr._ din data de 19.09.1997, dată în dosarul nr._/1997 de către Judecătoria Sectorului 1 București. Față de această situație a formulat cerere către Judecătoria Sectorului 1 București, ocazie cu care instanța a invocat că respectivul dosar este pierdut, nu mai există, comunicându-i-se copia hotărârii menționate, aflată la mapă.
De asemenea, mai solicită instanței a constata că din sentința civilă nr._/1997, rezultă că în calitate de reclamant este T. I. și nu Pelticu M., iar T. I. dobândește un teren conform unei convenții de vânzare – cumpărare încheiată în anul 1962 privind terenul în suprafață de 257 mp. situat București, .. 44, sector 1, fostă I.Gh.D.. Față de această situație, solicită a se constata că . poziționată într-o alte parte a Municipiului București, respectiv în Zona Piața Romană, iar . în Zona Calea Griviței. Hotărârea menționată a fost pronunțată de către judecător G. S. (condamnată la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, uz de fals) și grefier de ședință L. T.. Astfel, se acreditează prin această hotărâre un drept de proprietate pe numele lui T. I., iar în contractul de vânzare nr.1166 și nu nr.1160 cum au reținut instanțele anterioare, hotărâre ce ar fi trebuit să fie menționată în documentația cadastrală care să stea la baza transmiterii dreptului de proprietate de la Pelticu M. la A. M..
Prin urmare, consideră că se impune a se constata ce drept de proprietate a dobândit A. M. în raport de terenul situat în București, ., atât timp cât este vorba despre un teren situat în București, .>
În opinia sa, față de argumentele expuse, întreaga situație este „o mizerie juridică”, motiv pentru care învederează că a formulat plângeri penale, există înregistrat dosar pe rolul Direcției Naționale Anticorupție împotriva judecătorului G. S. și în fapt sunt instrumentate 4 dosare în legătură cu spețe similare.
În continuare, solicită a se reține că a fost admisă o încheiere de carte funciară pentru un imobil situat în cu totul altă locație; ulterior, s-a dat o încheiere de respingere, apreciindu-se că există o suprapunere reală raportat la imobilul, proprietatea lui A. M., imobil situat în București, .>
Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin adresa nr._ din data de 14.07.2008 a OCPI Bucuresti, a fost înaintata Judecătoriei Sector 1 plângerea împotriva încheierii de carte funciara nr._, formulate de D. Racovițanu și Ț. M., aceasta fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2008 sub nr._/299/2008. La adresa de înaintare, a fost atașat, în copie, dosarul ce a făcut obiectul încheierii de carte funciara nr._. Prin adresa nr. 39 din 09.07.2008, OCPI Bucuresti a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
In motivarea plângerii, înregistrate la OCPI Bucuresti sub nr._ din 03.06.2008, petenții au arătat ca au depus dosarul complet, terenul fiind în proprietatea lor. Arată că este vorba de o greșeală la întocmirea documentației cadastrale.
La data de 04.08.2008, petenta Ț. M. a depus precizări, prin care arata ca a fost făcută o greșeală la întocmirea documentației cadastrale privind imobilul din ..
Arata ca a dobândit terenul de la Statul Român, împreuna cu celalalt petent și soții acestora. Statul Român a dobândit dreptul de proprietate prin sentința civila nr. 8189 din 29.05.2006, pronunțata de Judecătoria Sector 1, având ca obiect ieșire din indiviziune.
Solicita anularea încheierii de respingere nr._ din 23.04.2007.
Au fost atașate, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare din 29.12.2006, încheiere de rectificare nr._ a contractului, act adițional la contractul de vânzare cumpărare, sentința civila nr. 8189 din 29.05.2006, pronunțata de Judecătoria Sector 1, raportul de expertiza efectuat în acest dosar, contract de vânzare cumpărare din 06.10.1954, certificat de vacanta succesorala din 27.03.1963, încheiere de respingere a OCPI Bucuresti din 23.04.2007, nota de respingere recepționare documentație cadastrala, certificat Primăria Municipiului Bucuresti din 11.04.2007, certificat de atestare fiscala.
Prin încheierea de ședința din data de 19.09.2008, la solicitarea petentei Ț. M., au fost introduși în cauza Ț. N., R. V. și Directia Generala a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti
Prin adresa nr._ din 01.10.2008, OCPI Bucuresti a depus la dosarul cauzei referatul de respingere întocmit de inspector C. C. și încheierea de respingere nr._ din 23.04.2007.
Prin încheierea de ședința din data de 07.11.2008, s-a dispus scoaterea din cauza a OCPI.
Prin adresa din 14.11.2008, OCPI Bucuresti a depus la dosarul cauzei precizare prin care a indicat numele inspectorului inginer C. C. care a analizat dosarul și a emis referat de completare și ulterior de respingere; totodată, a fost atașat, în fotocopie, dosarul care a stat la baza întocmirii referatului de respingere nr._.
Prin încheierea de ședința din data de 16.01.2009, a fost introdusa în cauza A. M., în calitate de intimat.
La data de 26.02.2009, intimata Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti a depus note de ședința, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând ca este vânzătoarea din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu petenta, iar regimul juridic al publicității imobiliare se întemeiază pe principiul relativității, litigiul urmând a se desfășura în contradictoriu cu A. M., care figurează în cartea funciara.
In drept, a invocat dispozițiile art. 22 din legea nr. 7/1996.
In ședința publica din data de 27.03.2009, OCPI Bucuresti a depus adresa nr. 3094, privind istoricul soluționării documentațiilor cadastrale pentru imobilele din ., respectiv din ., atașând dosarele care au stat la baza soluționării cererilor de înscriere în cartea funciara.
In aceeași ședința publica din 27.03.2009, petenții au depus la dosar, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, contractul de vânzare cumpărare nr. 1166 din 07.06.2001.
La data de 07.05.2009, OCPI Bucuresti, a depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, copie de pe dosarul având ca obiect acordarea numărului cadastral_ aferent imobilului din ..
In ședința publica din data de 12.08.2009, la solicitarea instanței, petenții au depus precizări, prin care arata ca Ț. M. și R. D. au depus, la data de 03.06.2008, plângere împotriva încheierii de respingere nr._ din 23.04.2007, comunicate la data de 16.05.2008.
La data de 06.10.2009, OCPI Bucuresti a depus la dosarul cauzei, adresa nr. 3094 din 06.05.2009, la care a atașat borderoul privind ridicarea dosarelor înregistrate în 23.04.2007.
In ședința publica din data de 30.10.2009, petenta Ț. M. a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, încheierea de respingere nr._, procesul verbal din 22.05.2008, cereri depuse de petenți privind solicitarea de comunicare a încheierii de respingere, adresa OCPI din 09.05.2008 de comunicare a încheierii nr._ către petenta Ț. M., plângere încheiere nr._ formulata de petenții Ț. M. și R. D., cu confirmare de primire din 03.06.2009.
In temeiul art. 167 Cod procedura civila, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 30.10.2009, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Prin sentința civilă nr._/06.11.2009 instanța a admis excepția tardivității și a respins plângerea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 745A/09.06.2010 tribunalul București Secția a II-a civilă a respins apelul.
Prin decizia civilă nr. 22/13.01.2011 Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă a admis recursul, a admis apelul, a desființat sentința civilă_ și a trimis cauza la Judecătoria Sectorului 1 București pentru soluționarea pe fond a cauzei.
În rejudecare, la termenul din data de 27.05.2011 instanța a unit cu fondul cauzei cu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București.
La același termen de judecată instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, la dosar fiind depus raportul întocmit de expertul I. I. D. –fila 23.
Prin sentința civilă nr._/11.11.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/299/2008*, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București; s-a respins acțiunea împotriva intimatei Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a respins plângerea privind pe petent Ț. M., Ț. N., R. V., R. D., Ț. N., R. V., R. D. și pe intimata A. M., intimat împotriva încheierii de carte funciară, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 29.12.2006, încheiat între Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti, în calitate de vânzător, pe de o parte, și Ț. N., Ț. M., R. D., R. V., în calitate de cumpărători, pe de alta parte, aceștia din urma au dobândit, în coproprietate imobilul situat în .. 102, sector 1, ce a făcut obiectul cererii de înscriere în cartea funciara, obiect al prezentei cauze.
Prin certificatul din 11.04.2007 emis de Primăria Municipiului Bucuresti, i s-a atribuit provizoriu nr. 2A pe .> In urma cererii petentei Ț. M., din data de 23.04.2007, a fost format pe rolul OCPI Bucuresti dosarul nr._, având ca obiect avizarea documentației cadastrale și înscrierea în cartea funciara a imobilului situat în Bucuresti, ., sector 1. A fost efectuata documentația tehnica pentru acordarea numărului cadastral de către persoana autorizata Caplescu C. R., în baza convenției încheiate cu petenta Ț. M.. Prin referatul întocmit de inspector C. C. din cadrul OCPI Bucuresti a fost respinsa recepționarea documentației cadastrale a imobilului din ., având în vedere suprapunerea cu imobilul din ..
Ulterior, la data de 02.10.2007, OCPI Bucuresti, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 1 a respins cererea petentei Ț. M. privind intabularea dreptului de proprietate a imobilului din ..
Față de această situație de fapt, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora".
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din același act normativ "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar potrivit art. 21 "modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale".
În conformitate cu principiul relativității, consacrat prin art. 22 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum și "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".
Având în vedere dispozițiile legii speciale, reprezentate de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, instanța a reținut că Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București nu are calitate procesuală pasivă, deoarece aceasta nu este înscrisă în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că plângerea este neîntemeiată.
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie, la dosar fiind depus raportul întocmit de expertul I. I. D. –fila 23 au fost identificate cele trei terenuri cumpărate de către familia Ț. și familia R. situate în ., nr.2 și nr.2A. Expertul a arătat că terenul intabulat de către intimata A. M. cu adresa din . se suprapune cu terenul situat din . pe o suprafață de 124,22 mp.
Astfel, instanța constată că motivul respingerii cererii de intabulare a dreptului de proprietate privind imobilul din . sector 1 a fost în mod corect stabilit prin încheierea de respingere și referatul de suprapunere.
Referitor la susținerile reclamanților în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de carte funciară, instanța a reținut că în această procedură instanța nu analizează decât dacă la momentul în care a fost respinsă cererea de intabulare registratorul OCPI a respectat prevederile legale, analizând în mod corect documentația depusă. Astfel, în cadrul unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară instanța nu poate proceda la compararea titlurilor părților în litigiu, aceasta putându-se realiza doar în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel motivat, Ț. M., Ț. N., R. V. și R. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In hotărârea sentinței civile nr._ din data de 11 noiembrie 2011 nu se prezintă motivele pe care se sprijină.
Pe fondul cauzei nu s-a analizat nici una din dovezile prezentate în rapoartele de expertiza ale celor trei experți judiciari și s-a luat chiar o hotărâre greșită schimbând înțelesul concluziei unui raport de expertiza.
In hotărâre se arata ca admiterea „plângerii împotriva încheierii de carte funciara, instanța retine ca în aceasta procedura instanța nu analizează decât dacă la momentul în care a fost respinsa cererea de intabulare registratorul OCPI a respectat prevederile legale, analizând în mod corect documentația depusa, dar în judecarea cauzei nu s-a făcut nici o analiza a modului cum a respectat registratorul șef prevederile legale.
Consideră ca prin analiza actelor de proprietate și a raportului de expertiza, omologat în sentința civila nr. 8189/29.05.2005, registratorul șef ar fi putut constata, ca planul cadastral tehnic care este în calculator este greșit, având neconcordante între detaliile topografice conținute în planul de amplasament și delimitare și cele existente pe teren, cât și limitele și amplasările din plan. Pe acest plan este amplasata o platforma (betonata) în alte coordonate decât în realitate - este reprezentata mult mai mare și granița reprezentata pe plan pe latura de N-V este chiar începutul suprapunerii.
Consideră că aceasta amplasare translatată a platformei a generat erorile de amplasare în planul cadastral. Pe un plan greșit întocmit, este normal ca s-a făcut o amplasare greșita. Prin scrisoarea OCPI nr. 3094/26.03.2009 Oficiul de cadastru prin inginerul șef, la aliniatul 4 recunoaște ca au luat la cunoștința de raportul de expertiza, omologat în sentința civila nr. 8189/29.05.2005 ca făcând parte din dosarul lor, depus la dosarul de cadastru. Registratorul șef ar fi putut constata eroarea și apoi sa efectueze modificările rezultate. Greșeala de poziționare a platformei, din planul de la cadastru este pusa în evidență de planul aferent raportului de expertiza omologat în sentința civila nr. 8189/29.05.2005, raport aflat la dosar.
OCPI nu numai ca nu analizează planul și le respinge documentația cadastrala, dar chiar și în anul 2009, prin scrisoarea OCPI nr. 3094/26.03.2009 Oficiul de cadastru prin inginerul șef, la aliniatul 4 se menține în eroare. Din concluziile trase în aceasta scrisoare rezulta ca OCPI nu a analizat planurile, ei punând în discuție granița pe latura de S-E a terenului lor din ., sector l.
Din acest punct de vedere se desprinde ideea ca, OCPI București a fost în eroare la momentul intabulării terenului din ., sector l, întrucât planul cadastral tehnic digital pe care se făcea amplasarea acestui imobil era greșit, având neconcordante între detaliile topografice conținute în planul de amplasament și delimitare și cele existente pe teren, cât și limitele și amplasările din plan.
Aceasta a condus la o amplasare greșita în plan, fără sa țină cont de măsurătorile din teren, de actele de proprietate ale numitei A. M. și istoricul acestor acte și limita proprietății pe latura de Nord-Vest.
Așa cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, respectiv înscrisurile depuse, precum și expertiza tehnica topografica efectuata de expert tehnic judiciar ing. I. I. D., suprapunerea constatata de OCPI București, în urma căreia s-a eliberat încheierea de respingere nr._/23.04.2007, respectiv suprapunerea terenului proprietatea lor din ., sector l, în suprafața de 156mp, cu cel al numitei A. M. situat în ., sector 1 nu este de fapt o suprapunere reala, ci o suprapunere generata de erori de măsurare și prelucrare a datelor din calculator.
In raportul de expertiza tehnica topografica, efectuata de expert tehnic judiciar ing. I. I. D., întocmit conform obiectivului dispus de instanța și anume acela de a se preciza limitele și vecinătățile pe latura de Sud-Est a imobilului (teren în suprafața de 156mp) situat în ., sector l, avându-se în vedere răspunsul de la OCPI aflat la fila 139 din dosar, se precizează:
„- La Sud-Est, se învecinează cu platforma betonata (parcaj PMB), teren intabulat de Dna A. M., pe o lungime de 23,16m și pe o lungime de 0,88m. Cu .-H."
Trebuie remarcat faptul ca limitele și vecinătățile imobilului situat în . precizate de expertul judiciar ing. I. I. D. sunt la fel cu cele precizate de expertul judiciar M. Ș., în anul 2006, în cadrul dosarului_/299/2005 de ieșire din indiviziune asupra terenului situat în ., care a făcut „identificarea terenului, cu indicarea vecinătăților", raport de expertiza omologat în sentința civila nr. 8189/29.05.2005.
Având în vedere cele de mai sus menționate, rezulta cu certitudine faptul ca a existat o eroare a OCPI la momentul intabulării terenului situat în ., sector l, aparținând lui A. M., încheierea de Respingere nr._/23.04.2007 fiind data cu încălcarea dispozițiilor legale, în realitate nefiind vorba de o suprapunere reala a celor doua imobile terenuri, documentația lor cadastrala privind imobilul (teren) situat în ., sector l, București în suprafața de 156 mp, fiind în mod legal întocmită în vederea intabulării, așa cum de altfel se menționează și în concluziile raportului de expertiza. Ei suntnt proprietarii de fapt și de drept al imobilului (teren) situat în ., sector l, București în suprafața de 156 mp.
Rapoartele de expertiza ale celor trei experți judiciari din anul 2005 și 2011 rezultate în urma analizei actelor, a istoricului terenului și a verificărilor din teren, evidențiază limitele imobilului din . și conduc la a considera că este o suprapunere virtuala din planul cadastral de carte funciara, iar nu una reala, suprapunere generata de erori de măsurare și prelucrare a datelor.
In conformitate cu art. 33, alin. 6 din Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr. 7/1996: procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciara, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale.
Potrivit art. 88, alin. l din Regulamentul aprobat de directorul general al Agenției Naționale -"Erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii, persoanelor interesate" și potrivit art. 89, alin. 5 din Regulamentul aprobat de directorul general al Agenției Naționale „Prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.",
Consideră că prin analiza actelor de proprietate și a raportului de expertiza, omologat în sentința civila nr. 8189/29.05.2005, registratorul șef ar fi putut constata, ca planul cadastral tehnic care este în calculator este greșit în ceea ce privește limitele și amplasările din plan și ar fi putut sa remedieze eroarea în conformitate cu legislația în vigoare, prin translatarea amplasării imobilului din ., respectând granița din acte, dintre cele două imobile.
In Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr. 7/1996, capitolul 111 - Realizarea, întreținerea și avizarea lucrărilor de cadastru, la art. 9 se indica cele trei funcții ale cadastrului general astfel: la aliniatul 1): "Funcția tehnica a cadastrului general se realizează prin determinarea, pe baza de măsurători, a poziției configurației și mărimii suprafețelor terenurilor pe destinații, categorii de folosința și pe proprietari, precum și ale construcțiilor""1. și la aliniatul 3): „Funcția juridica a cadastrului general se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin înscrierea în cartea funciara".
In cadrul avizării lucrărilor de cadastru ale imobilelor din ., sector l, aparținând lui A. M. și imobilului (teren) situat în ., sector l, București în suprafața de 156 mp aparținând TAPUS M., TAPUS N., RACOVITAN V., și RACOVITAN D. funcția tehnica a cadastrului general nu a fost corect realizata pentru ca s-a furnizat un plan greșit pe care sa se poziționeze cele doua imobile. Prin aceasta s-a încălcat Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr. 7/1996, potrivit capitolul 111 Realizarea, întreținerea și avizarea lucrărilor de cadastru art. 9 alin. l.
Prin scrisoarea nr. 3094/06.05.2009, OCPI a transmis Judecătoriei sector l Copia actelor care au stat la baza acordării numărului cadastral_ aferent imobilului situat în . sector l. în memoriu tehnic (pag. 160 din dosar) se prezintă ca la baza solicitării obținerii numărului cadastral punctul 2 sta Contractul de Vânzare nr. 1166/07.06.2001.
In Contractul de Vânzare Cumpărare nr. 1166/07.06.2001 (pag. 167 din dosar) se scrie ca se vinde imobilul teren, situat în intravilanul mun. București, ., sector l, compus din teren în suprafața de 430 mp (conform sentinței civile) și 430,51 mp (conform documentației cadastrale) cu următoarele vecinătăți și laturi: la N-E- . de 18.25ml, la S-E alee acces auto și pietonal pe o latura de 23,53ml, la S-V - . latura de 18,25 ml, iar la N-V - imobilul din ., pe o latura de 23,65 ml, conform schițelor cadastrale.
Prin citirea contractului se înțelege ca a existat un alt cadastru și în acest caz avu rugămintea ca OCPI sa-l transmită instanței spre analiza (a fost solicitat prin ședința din 27.03.2009) sau ca Funcția juridica a cadastrului general nu s-a realizat în cadrul avizării lucrărilor de cadastru ale imobilului din ., sector l ,cu încălcarea Legii Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr. 7/1996, potrivit capitolul 111 Realizarea, întreținerea și avizarea lucrărilor de cadastru art. 9, aliniatul 3). Consideră ca, conform celor menționate mai sus, OCPI București a fost în eroare la momentul intabulării terenului din ., sector 1.
Încheierea de Respingere nr._/23.04.2007 fiind data cu încălcarea dispozițiilor legale, în realitate nefiind vorba de o suprapunere reala a celor doua imobile terenuri, documentația lor cadastrala privind imobilul (teren) situat în ., sector l, București în suprafața de 156 mp, fiind în mod legal întocmita în vederea intabulării, așa cum de altfel se menționează și în concluziile raportului de expertiza. Ei suntnt proprietarii de fapt și de drept al imobilului (teren) situat în ., sector l, București în suprafața de 156 mp.
In Hotărârea sentinței civile nr._ din data de 11 noiembrie 2011 s-a luat o hotărâre care nu era pe fond. în hotărâre se spune ca Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București nu este înscrisă în cartea funciara ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcută în baza acestei afirmații respinge acțiunea asupra intimatei Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Având în vedere dispozițiile art. 56 alin. l din Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr. 7/1996, care spune ca: înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, în cărțile funciare și în cărțile de publicitate funciara, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce și după aceasta data efectele prevăzute, cu excepția cazurilor în care drepturile de proprietate și celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii, rezulta ca înscrierea referitoare la actul de proprietate 2506/11. oct. 1954, transcris în Registrul de Transcripțiuni la 15 oct. 1954 sub nr. 489 și Certificatul de vacanță succesorala nr. 474 din 27. 03.1963 transcris în Registrul de Transcripțiuni la 05.06.1964 sub nr. 112 își vor produce și după aceasta data efectele.
Cărțile funciare trebuie sa existe pentru aceste imobile în consecința și înregistrările în cartea funciara. Actele de proprietate trebuie sa se regăsească în cărțile funciare și deci Statul R. prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București prin transcrierea nr. 112 din 05.06.1964 este stipulat ca titular al dreptului de proprietate în cartea funciara. Ținând cont de aceasta și potrivit art.22 litera a) rezulta ca Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București este înscrisa în cartea funciara ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcuta.
In consecința Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București în conformitate cu Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr. 7/1996, fiind fost proprietar, este înscris în cartea funciara ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcuta, trebuie sa rămână în calitate de intimat-pârât în dosarul cauzei. Consideră ca nu este legal ca Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București sa fie scoasa din dosarul cauzei, cum se hotărăște în sentința civila nr._ din data de 11 noiembrie 2011.
Legiuitorul a ținut sa soluționeze situațiile de suprapunere și a adus precizări referitoare la tipurile de erori în întocmirea documentațiilor cadastrale și la modul de soluționare a unor asemenea situații prin;
Ordinul 785/2011 - pentru modificarea și completarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 634/2006 Monitorul Oficial 407/2011, și La articolul 10, Ordinul 785/2011, alineatul (41) se explicitează ce înseamnă documentație întocmita incorect și are următorul cuprins:
"(41) Prin documentație întocmita incorect se înțelege:
a) integrarea incorecta a imobilului în sistemul rețelei geodezice de referința și ridicarea punctelor de detaliu pe baza de măsurători greșite;
b) calcule efectuate greșit;
c) neconcordante între detaliile topografice conținute în planul de amplasament și delimitare și cele existente pe teren;
d) serviciul incorect solicitat, raportat la situația imobilului, astfel cum rezulta din evidentele de cadastru și publicitate imobiliara;
e) neconcordanta între datele imobilului înscrise în actul de proprietate: vecinătăți, identificare cadastrala, adresa poștala și cele ale imobilului din planul de amplasament și delimitare;"
In cazul lor fiind neconcordanta de la punctual c).
La articolul 27 alineatul (l) litera b) se indica modul de soluționare și are următorul cuprins:
„b) dacă în urma verificărilor la teren se constata ca este o suprapunere virtuala, repoziționarea imobilului cu sau fără construcții ori investiții se soluționează astfel: din oficiu, de către consilierul de cadastru, fără acordul proprietarului, în situația în care operațiunea de repoziționare presupune rotația, translația, modificarea geometriei sau modificarea suprafeței cu un procent depana la +/- 2% inclusiv din suprafața imobilului existent în baza de date. Aceste prevederi se aplica în cazul în care imobilul este împrejmuit si/sau exista plan parcelar recepționat Procedura este inițiata în baza referatului de constatare, întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru. Fișierul, cp este întocmit de consilierul de cadastru;
- cu acordul scris al proprietarului, în situația în care operațiunea de repoziționare presupune modificarea geometriei și diminuarea suprafeței cu un procent de peste 2%, Acordul proprietarului se va da în fata persoanei autorizate sau la oficiul teritorial, în fata persoanelor desemnate,
Fisierul.cp va fi realizat de persoana autorizata care a întocmit documentația greșita. În caz de refuz, persoana autorizata va fi sancționată, conform prezentului regulament, iar fișierul va fi întocmit de către consilierul de cadastru. dacă proprietarul refuza sa își exprime acordul, în baza referatului întocmit de consilier și aprobat de șeful serviciului cadastru, se efectuează din oficiu în cartea funciara a imobilului următoarea notare: «Imobil înregistrat în planul cadastral fără forma și localizare corecta». Consilierul de cadastru face aceeași mențiune pe planul de amplasament și delimitare din arhiva oficiului teritorial.
Referatul de constatare descrie suprapunerea virtuala, se înregistrează în registrul general de intrare și are anexate extrase din planul cadastral de carte funciara, cu situația anterioara și cea ulterioara îndreptării erorii de poziționare. în baza referatului se notează din oficiu în cartea funciara repoziționarea imobilului.
Încheierea de carte funciara, extrasul de carte funciara de informare și extrasul din planul cadastral de carte funciara se comunica tuturor persoanelor interesate, potrivit mențiunilor din cartea funciara.
După cum se vede suprapunerile virtuale se soluționează de către Consilierul de cadastru.
În faza procesuală a apelului, nu a fost solicitate și administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr 360/2013, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul a reținut următoarele:
Un prim aspect invocat este acela că în sentința apelată nu se prezintă motivele pe care se sprijină soluția adoptată.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 Cod de procedură civilă, indicând motivele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat soluția, astfel că acest motiv de apel este apreciat ca neîntemeiat.
În ceea ce privește critica referitoare la soluția instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, Tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel care poate fi obligat în cadrul aceluiași raport juridic.
Ca regulă generală, în cazul unor astfel de cauze, care au ca obiect plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare în cartea funciară a unui drept de proprietate, nicio persoană nu are calitatea de pârât, fiind situația unei proceduri necontencioase.
În prezenta cauză, față de motivul respingerii cererii de intabulare, natura procedurii a devenit contencioasă, putând fi atrase în judecată persoanele care ar avea interesul să-și formuleze apărări pentru prezervarea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. Astfel că, în prezenta cauză, doar intimata A. M. poate avea calitate procesuală pasivă. Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în calitate de vânzător al terenului a cărui intabulare se solicită a fi operată nu poate avea calitate procesuală în cauză, neputând fi obligat în cadrul acestui raport juridic.
În ceea ce privește celelalte motive invocate în cererea de apel, acestea vor fi analizate împreună, referindu-se în esență la modalitatea greșită, în accepțiunea apelanților, de interpretare a probatoriului administrat de către instanța de fond.
În esență, apelanții invocă faptul că s-a strecurat o eroare a OCPI la momentul intabulării terenului situat în ., sector 1, că suprapunerea terenurilor nu este reală, ci este o suprapunere virtuală generate de erori de măsurare și prelucrare a datelor din calculator și că în cazul suprapunerilor virtuale, era obligația registratorului să verifice și să remedieze această situație.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, Tribunalul reține că din suprafața de 156 mp a terenului din . A, suprafața de 124,22 mp se suprapune cu terenul intabulat de intimata A. M. pe adresa .. Aceste constatări ale expertului au fost stabilite după măsurătorile topografice și nu scriptic, prin compararea planurilor cadastrale, astfel că susținerile apelanților că în cauză este vorba doar de o suprapunere virtuală nu au suport probator.
Tribunalul a reținut că și expertul parte al reclamanților, Ș. Lolica G., în punctul său de vedere depus la dosarul cauzei (fila 34 dosar fond) susține că suprapunerea celor două terenuri, poate fi una virtuală, generată de erori de măsurare și prelucrare a datelor sau poate fi una reală datorită unor suprapuneri de titluri de proprietate, iar ca să se poată stabili tipul de suprapunere este necesar să se studieze atât actele reclamanților, cât și actele care au stat la baza intabulării terenului intimatei A.. Din nicio probă administrată în prezenta cauză nu rezultă că suprapunerea ar fi virtuală, astfel cum susțin apelanții, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că în cadrul acestei proceduri nu se pot compara titlurile de proprietate ale părților.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, la data de 13.09.2013 au declarat recurs reclamanții Ț. M., Ț. N., R. V. și R. D. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 24.10.2013.
În motivarea recursului, recurenții – reclamanți au arătat că așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr.360A/5.04.2013 a fost respins apelul declarat de către împotriva sentinței civile nr._/11.11.2011, pronunțată de Judecătoria sector 1, ca nefondat, argumentându-se în motivarea deciziei mai sus amintite, că expertul judiciar ing.I. I. D., care a efectuat expertiza topografică dispusă de către instanța de fond, ar fi menționat în cuprinsul raportului de expertiză că din suprafața de 156 mp. a terenului din ., sector 1, suprafață de 124,22 mp. s-ar suprapune cu terenul întabulat de intimata A. M. pe adresa ., sector 1.
De asemenea instanța de apel ca de altfel și instanța de fond au argumentat că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că suprapunerea ar fi virtuală, astfel încât apelul declarat a fost apreciat ca nefondat și respins ca atare.
In decizia instanței de apel respectiv la fila nr.7 se face referire la o suprapunere a terenului recurenților, situat în .,sector 1, fără ca în vreun act depus la dosarul cauzei să se facă referire la o astfel de denumire a terenului proprietatea lor, în suprafață de 156 mp., care în realitate este situat în ., sector 1, de aici rezultând faptul că instanța a analizat lapidar susținerile lor din motivele de apel nefăcând altceva decât să reitereze mot a mot aceste argumente fără însă a face o analiză pertinentă a motivelor de apel, în acest sens hotărârea instanței de apel cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța de apel într-o "motivare" extrem de sumară, făcută pe 5 rânduri în subsolul filei nr.12 a deciziei atacate, fără nici o concordanță cu realitatea probelor administrate în cauză arată că există acea suprapunere pe care chiar expertul a constatat-o, instanța apreciind că această suprapunere a reieșit în urma unor măsurători topografice iar nu scriptic prin compararea planurilor cadastrale.
Încălcând principiul aflării adevărului care trebuie să ghideze actul de justiție în orice sistem de drept, instanța de apel ca de altfel și cea de fond au omis un argument invocat de către noi, extrem de pertinent, concludent și util în soluționarea speței și anume acela al verificării actelor de proprietate care au stat la baza înscrierii proprietății atât în ceea ce ne privește pe noi cu referire la imobilul din . cât și în ceea ce o privește pe intimata A. M., proprietara terenului din ., sector 1.
Solicită instanței de recurs să observe că am cerut instanței de fond reiterând aceleași argumente și în apel, să se emită o adresă la OCPI pentru a se comunica actele care au stat la baza înscrierii proprietății intimatei A. M. în cartea funciară.
Această solicitare a noastră este argumentată de împrejurarea că, actul de proprietate pe care îl exhibă intimata A. M. pentru terenul din ., sector 1, este contractul de vânzare-cumpărare nr.1166/7.06.2001, autentificat de către BNP "Liberta", ori în adresa trimisă de către OCPI către Judecătoria sector 1 cu nr.3094/26.03.2009 aflată la fila 138 dosar, se face trimitere la o cerere de acordare a numărului cadastral depusă de către intimata A. M. pentru terenul proprietatea ei ulterior fiind înscris dreptul de proprietate al acesteia în CF nr._, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1160/24.09.2001.
Această stare de fapt pe care atât instanța de fond cât și cea de apel au omis-o din culpă sau gravă neglijență, este esențială pentru soluționarea prezentei spețe deoarece se face trimitere la acte de proprietate (contractul de vânzare-cumpărare nr.1160/24.09.2001), înscrise în cartea funciară a imobilului din ., sector 1, care în mod vădit nu există sau nu au fost depuse la dosarul cauzei astfel încât motivarea instanțelor de fond și apel este contradictorie sub acest aspect, actul de proprietate al intimatei A. M. fiind contractul de vânzare-cumpărare nr.1166/7.06.2001.
Și numai pentru acest argument ar fi fost imperativă admiterea plângerii formulate de către noi împotriva încheierii de respingere cu nr._/23.04.2007 atâta timp cât această situație de fapt, nereală a fost reținută atât de către registrator la momentul înscrierii dreptului de proprietate pentru imobilul din ., sector 1, cât și ulterior, aceasta perpetuându-se până în prezent așa cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare cu nr._/4.09.2013 pe care îl anexăm la motivele de recurs.
Este mai mult decât evident făcând trimitere la actele mai sus amintite că registratorul șef nu a respectat dispozițiile legale în materia Legii nr.7/1996, art.33 alin.6 și art.88-89 din Regulamentul aprobat de directorul general al ANCPI eludându-se în acest fel funcțiile cadastrului respectiv funcția tehnică si funcția juridică.
Registratorul avea obligația de a verifica toate actele care stau la baza înscrierii în cartea funciară a unui imobil așa cum rezultă de altfel și din ordinul nr.785/2011 pentru modificarea și completarea regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin ordinul directorului general al ANCPI nr.634/2006 publicat în M.Of. nr.407/2011 și art.10 din ordinul 785/2011 alin.41 unde se explicitează ce înseamnă documentație întocmită incorect, în speța de fată fiind evidentă o neconcordantă între detaliile topografice conținute în planul de amplasament și delimitare și cele existente pe teren precum și o neconcordanță între datele înscrise în actul de proprietate și cele ale imobilului din planul de amplasament și delimitare în ceea ce privește imobilul intimatei A. M. situat în ., sector 1.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul I. I. D., face referire la aceleași limite și vecinătăți ale imobilului situat în ., ca și cele menționate de expertul judiciar M. Ș. în anul 2006 în cadrul dosarului nr._/299/2005 de ieșire din indiviziune asupra terenului situat în ..102, care a făcut identificarea terenului cu indicarea vecinătăților, raport de expertiză omologat în sentința civilă nr.8189/29.05.2005.
Prin urmare încheierea de respingere nr._/23.04.2007 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în realitate nefiind vorba de o suprapunere reală a celor două imobile, documentația cadastrală în ceea ce privește imobilul teren situat în ., sector 1, București în suprafață de 156 mp., proprietatea recurenților fiind în mod legal întocmită în vederea întabulării așa cum rezultă de altfel din cuprinsul raportului de expertiză topografică efectuat în cauză cât și din concluziile expertului parte Lolica Ș..
Toate rapoartele de expertiză la care am făcut referire respectiv din anul 2005 și 2011 evidențiază limitele imobilului din . si duc la concluzia că este vorba de o suprapunere virtuală din planul cadastral de carte funciară iar nu una reală, suprapunere generată de erori de măsurare și prelucrare a datelor.
Ori, în conformitate cu art.33 alin.6 din Legea nr. 7/1996 este stabilită o procedură de rectificare a înscrisurilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale stabilită prin regulamentul aprobat de directorul general al ANCPI care potrivit art.88 alin.1 arată că: "erorile materiale care nu afectează fondul dreptului săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta prin încheiere motivată de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit cu comunicarea încheierii persoanelor interesate" iar potrivit art.89 alin.5 din regulament se arată că :"prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acestui imobil".
Registratorul șef dacă ar fi analizat actul de proprietate care a stat la baza înscrierii proprietății intimatei A. M., lucru pe care este evident că nu l-a făcut făcându-se trimitere la contractul de vânzare-cumpărare nr.1160/24.09.2001 în timp ce actul de proprietate pe care îl invocă intimata A. M. este contractul de vânzare-cumpărare nr.1166/7.06.2001.
Ambele instanțe atât cea de fond cât și cea de apel au fost în eroare la momentul soluționării pricinii, întrucât din adresa cu nr.3094/26.03.2009 rezultă că imobilul proprietatea intimatei A. M. a fost înscris în cartea funciară nr._ în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.l160/24.09.2001, fapt care nu corespunde realității.
Pentru toate aceste argumente mai sus arătate, recurenții solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.312, art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Recurenta și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 7 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
Cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă, referitor la nemotivarea hotărârii atacate, Curtea constată că, aceste dispoziții consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.
Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că decizia recurată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de apel răspunzând motivelor de critică cu care a fost investită, cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale incidente. În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că, la nivel teoretic, se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale.
Examinând considerentele deciziei atacate, Curtea constată că instanța de apel a dat o rezolvare argumentată fiecărei chestiuni invocate. Astfel s-a reținut, în privința nemotivării sentinței apelate, că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 Cod de procedură civilă, indicând motivele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat soluția, astfel că acest motiv de apel este apreciat ca neîntemeiat. Cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, Tribunalul, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, a reținut că, potrivit dispozițiilor legale, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel care poate fi obligat în cadrul aceluiași raport juridic. În completarea, instanța de apel a subliniat faptul că, de regulă, în cauzele, care au ca obiect plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare în cartea funciară a unui drept de proprietate, nicio persoană nu are calitatea de pârât, fiind situația unei proceduri necontencioase. Pornind de la acest principiu, tribunalul observă că, față de motivul respingerii cererii de intabulare, natura procedurii a devenit contencioasă, putând fi atrase în judecată persoanele care ar avea interesul să-și formuleze apărări pentru prezervarea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. Astfel că, în prezenta cauză, doar intimata A. M. poate avea calitate procesuală pasivă și nu Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în calitate de vânzător al terenului a cărui intabulare se solicită
Celorlalte motive invocate în cererea de apel, instanța de apel le-a răspuns printr-un considerent comun, deoarece se referă în esență la modalitatea greșită, în accepțiunea apelanților, de interpretare a probatoriului administrat de către instanța de fond. S-a reținut că, de fapt, apelanții au susținut că s-a strecurat o eroare a OCPI la momentul intabulării terenului situat în ., sector 1, că suprapunerea terenurilor nu este reală, ci este o suprapunere virtuală generate de erori de măsurare și prelucrare a datelor din calculator și că în cazul suprapunerilor virtuale, era obligația registratorului să verifice și să remedieze această situație.
Raportându-se la concluziile expertizei efectuate în cauză, tribunalul a reținut că există o suprapunere reală și nu virtuală, față de constatările expertului reașlizate cu ajutorul măsurătorilor topografice și nu scriptic, prin compararea planurilor cadastrale.
Tribunalul a avut în vedere și opinia expertului parte al reclamanților, concluzionând că din nicio probă administrată în prezenta cauză nu rezultă că suprapunerea ar fi virtuală, astfel cum susțin apelanții, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că în cadrul acestei proceduri nu se pot compara titlurile de proprietate ale părților.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs formulat și întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
Din examinarea cererii de recurs, Curtea constată că reclamanții au invocat faptul că s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legii 7/1996, din perspectiva faptului că registratorul de carte funciară nu a verificat titlul de proprietate al lui A. M. alături de toate actele care stau la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate( deși trebuia să facă acest lucru), iar instanța de apel a confirmat acest lucru. În egală măsură, recurenții susțin că instanțele, sesizate cu soluționarea plângerii de carte funciare, trebuiau să verifice toate aceste aspecte, în condițiile în care reclamanții au cerut emiterea unei adrese pentru comunicarea întregii documentații cadastrale ce a stat la baza intabulării imobilului pârâtei în cartea funciară, iar instanța de fond a respins această cerere de probatorii ca nefondată.
Curtea apreciază toate aceste critici ca nefondate pornind de la obiectul cauzei și anume plângere împotriva unei încheieri de carte funciară prin care s-a respins intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului reclamanților și de la fizionomia a acestei instituții juridice.
Din examinarea dispozițiilor legii 7/1996, rezultă că acest act normativ reglementează două instituții juridice diferite: plângerea de carte funciară și rectificarea cuprinsului cărții funciare cu fizionomie juridică distinctă și o funcționalitate diferită, în sensul că în cadrul plângerii de carte funciară se pot face doar verificări formale legate de modalitatea în care registratorul de carte funciară a respectat sau nu prescripțiile legale la soluționarea cererii de înscriere, neputându-se pune în discuție chestiuni legate de fondul dreptului ce formează obiectul înscrierii. Acțiunea în rectificare de carte funciară permite celor interesați să ceara rectificarea cuprinsului cărții funciare în cazurile prevăzute de dispozițiile art 34 din legea 7/1996, această acțiune definindu-se ca un mijloc de apărare pe cale de judiciară a drepturilor subiective civile, susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă persoanei al cărei drept este vătămat printr-o înscriere inexactă, posibilitatea de a solicita înlăturarea inexactității și corelarea înscrierii cu situația juridică reală a drepturilor ce formează obiectul acesteia. Din examinarea cazurilor de rectificare, reglementate de dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că neconcordanța dintre starea tabulară și situația reală de poate datora atât erorilor de identificare cadastrală sau de înscriere cât și unor cauze ce țin de valabilitatea și eficiența actului ce a stat la baza înscrierii sau de condițiile de existența a dreptului înscris. Pe cale de consecință, examinarea titlurilor de proprietate, precum și a documentației cadastrale și a celorlalte act care au stat la baza efectuării unei înscrieri în cartea funciară poate fi pusă în discuție numai în cadrul unei acțiuni în rectificare, astfel că imposibilitatea formulării unei astfel de cereri în cadrul plângerii de carte funciară (pentru motivele expuse în cele ce preced) nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului de acces la justiție( din moment ce dispozițiile legii 7/1996 reglementează o cale procedurală pentru soluționarea acestui aspect) și, implicit, nici dreptului de proprietate.
Pe cale de consecință, Curtea constată că în concepția legiuitorului, registratorul de carte funciară nu avea obligația să cerceteze legalitatea titlului de proprietate sau a documentației cadastrale, care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, dispozițiile art 47 coroborate cu cele ale art 48 din legea 7/1996, impunând doar efectuarea unor verificări formale și nu de fond, așa cum rezultă din elementele evidențiate la alineatul 1 al art 48 din legea 7/1996: numele părților, datele lor de identificare, datele de individualizare a imobilului, necesitatea însoțirii dale de o traducere legalizată, dacă este redactat în altă limbă, de extrasul de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini. Având în vedere că plângerea împotriva încheierii de carte funciară este o cale de atac formulată împotriva soluției prin care s-a respins intabularea petenților, instanța, sesizată, potrivit legii cu soluționarea plângerii, nu poate face alte verificări decât cele realizate cu ocazia pronunțării încheierii atacate, altfel spus nu acesta este cadrul procesual în care se pot face verificări pe fondul dreptului și în care se poate pune în discuție și examina titlul de proprietate al pârâtei, respectiv documentația cadastrală care a stat la baza intabulării imobilului său în cartea funciară.
Întrucât reclamanții prin formularea cererii de chemare în judecată, stabilesc obiectul procesului și limitele, atât din punct de vedere procesual cât și din punct de vedere material, în care instanța va face investigația judiciară pentru a se pronunța asupra chestiunilor de fapt și de drept cu care în mod concret investită, rezultă că și încuviințarea probelor, se realizează, în condițiile art 167 cod procedură civilă, în măsura în care servesc în mod real la elucidarea obiectului litigiului. Or, făcând aplicarea acestor aspecte teoretice în speța de față, Curtea constată că administrarea probei cu înscrisuri solicitată de petenți în toate fazele procesuale, relativă la titlul de proprietate al pârâtei și la documentația cadastrală care a stat la baza intabulării pârâtei, apar ca nepertinente și inutile în condițiile în care organul judiciar nu este investit, din punct de vedere procesual să efectueze astfel de verificări ce țin de fondul drepturilor de proprietate, de care se prevalează părțile.
În ceea ce privește caracterul suprapunerii celor două imobile, Curtea constată că instanța de fond a administrat un probatoriu complet, încuviințând proba cu expertiză topografică, care a evidențiat că suprapunerea celor două terenuri există și cuprinde o suprafață de 124,22 mp. Curtea apreciază că, prin raportare la cele deja expuse anterior, concluziile expertizei constituie un argument suplimentar în susținerea celor învederate în cele ce preced, în sensul că soluția de respingere a cererii de intabulare formulată de reclamanți este în acord cu prevederile legale. Faptul că s-a respins înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară pe motivul existenței unei suprapuneri cu imobilul deja intabulat al pârâtei, nu este denatură să aducă atingere substanței dreptului real al petenților, care au la dispoziție mijloacele legale pentru remedierea situației create, indiferent care ar fi cauza: apariția unor erori la întocmirea documentației cadastrale a pârâtei, cum ar fi cele relative la amplasamentul imobilului sau vicii ale titlului său de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții – reclamanți Ț. M., R. D. și de recurenții – intervenienți în nume propriu Ț. N. și R. V., împotriva deciziei civile nr. 360 A din data de 05.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/299/2008*, în contradictoriu cu intimații – pârâți A. M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. G. S.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored. C.S./IS
Ex.2/2014
T.B. Secția a V-a Civilă – M.B.
- L.E.P.
Jud.sector 1 București - D.P. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 482/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
