Anulare act. Decizia nr. 482/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 55519/3/2011**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.482 R
Ședința publică din data de 06.03.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI și de recurenții titulari ai cererii de intervenție A. D., B. T., C. M., K. E., L. L. A., P. T., împotriva sentinței civile nr.119/22.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A. ROMÂNĂ, P. G. AL M. BUCUREȘTI, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: recurentul C. M. personal și asistat de avocat T. L., cu împuternicire avocațială la fila 28, recurenții A. D., B. T., K. E., L. L. A., P. T., reprezentați de același avocat, intimata pârâtă A. Română reprezentată de avocat H. M., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind recurentul reclamant P. M. București și intimatul pârât P. G. al M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenții titulari ai cererii de intervenție au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare față de recursul reclamantului, comunicată celorlalte părți.
Curtea, față de faptul că nu a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată la instanța de fond, din oficiu dispune rectificarea calității recurenților, ca fiind recurenți titulari ai cererii de intervenție și nu recurenți intervenienți.
Totodată, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția tardivității formulării recursului formulat de recurentul reclamant P. M. București și excepția inadmisibilității recursului declarat de titularii cererii de intervenție, în condițiile în care aceștia formulează recurs împotriva sentinței și nu critică soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție.
Apărătorul recurenților titulari ai cererii de intervenție apreciază că sentința instanței de fond este nelegală, netemeinică și dată cu încălcarea legii. În susținerea recursului, arată că în acest imobil locuiesc mai multe familii, care sunt proprietari de drept și de fapt, însă funcționarii incompetenți din Primăria M. București au emis aceste două dispoziții. Din împrejurarea că în curtea imobilului sunt amplasate căminele de apă menajeră, de apă potabilă, instalațiile de gaze, dependințele, dreptul de acces la propriile locuințe, garaje și dependințe, rezultă faptul că cererea de intervenție este admisibilă, deoarece titularii acesteia nu solicită decât dreptul lor de acces la ușa locuinței. Apreciază că instanța de fond anulează, încălcând legea, dreptul Prefectului de a ataca asemenea acte ilegale.
Cu privire la excepția tardivității recursului declarat de reclamantul P. M. București, lasă la aprecierea instanței, arătând că disp. art.3 alin.1, art.11 alin.1 și 3 din Legea nr.544/2004 cu modificările și completările ulterioare, prevăd expres faptul că P. este investit cu controlul de legalitate și conform art.21 pct.6 din normele de aplicare a Legii nr.10/2001, poate ataca în justiție aceste decizii ale Primăriei M. București.
Concluzionând, apărătorul titularilor cererii de intervenție solicită admiterea recursului și judecarea fondului cauzei. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei pârâte A. Română solicită admiterea excepțiilor, să se constate că recursul declarat de instituția Prefectului M. București a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de lege, iar recursul declarat de titularii cererii de intervenție este inadmisibil. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.08.2011, pe rolul Tribunalului București -Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal, sub nr._/3/CA/ 2011, reclamantul P. M. București a chemat în judecată pe pârâții P. G. al M. Bucuresti și A. R., solicitând anularea Dispoziției nr._/06.029.2010 și a Dispozitiei nr._/06.09.2010 emise de P. G. al M. Bucuresti în baza Legii nr. 10/2001, considerând că aceste dispoziții au fost emise cu încălcarea prevederilor legale.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții A. D., B. T., C. M., K. E., L. L. A., P. T. solicitâmd anularea dispoziției Primarului G. nr._/2010.
Prin încheierea din ședința publică de la 27.03.2012, dată de Tribunalul Bucuresti -Sectia a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/CA/2011, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a IX-a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Bucuresti, cauza a fost scoasă de pe rolul acestei instanțe și înaintată uneia din secțiile civile ale Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că întrucât obiectul actiunii privește contestarea unei dispoziții emise de P. G. al M. Bucuresti în temeiul L. 10/2001, natura raporturilor juridice dintre părti este civilă, întrucât are in vedere restituirea în natura a unui bun imobil, aspecte care nu se supun dispozițiilor reglementate de L.554/2004.
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 27.04.2012, în fond, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, sub nr._ .
La termenul din data de 22.01.2013, tribunalul a respins în principiu cererea de intervenție, apreciind că aceasta este inadmisibilă față de obiectul cererii de chemare în judecată și finalitatea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 119/22.01.201 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, s-a admis excepția tardivității, s-a respins ca tardiv formulată acțiunea formulată de reclamantul P. Municipiul București în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București și A. Română.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cum prin încheierea de mai sus s-a reținut că în cererea prezentă, prefectului nu îi sunt aplicabile, prin simpla sa calitate de autoritate administrativă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, instanța civilă va analiza cererea prin prisma dispozițiilor art. 26 alin.3 Legea nr. 10/2001, potrivit cu care termenul în care poate fi atacată dispoziția sau decizia de restituire este de 30 de zile de la comunicare.
Din conținutul cererii de chemare în judecata rezultă ca dispoziția nr._/06.09.2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P. G. al M. Bucuresti, în soluționarea notificării, a fost comunicată reclamantei în data de 09.02.2011, cu adresa de înaintare nr. 298/6/07.02.2011, potrivit rezoluției Tribunalului Bucuresti - Secția a IX-a C..
Potrivit rezoluției Tribunalului București secția a IX a C. administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la 02.08.2011, deci cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurentul – reclamant P. M. București și de titularii cererii de intervenție A. D., B. T., C. M., K. E., L. Livua A. și Panasit T..
În motivarea recursului declarat de recurentul P. M. București, acesta a arătat în prealabil că recursul este declarat în termen legal, deoarece, după citația emisă în data de 27.07.2012, înregistrată la data de 31.07.2012 nu a mai fost efectuat vreun act de procedură în cauză, iar pronunțarea sentinței a avut loc în data de 22.01.2013, în registrul de intrări ieșiri al instituției neregăsindu-se comunicarea sentinței.
Recurentul a arătat că a solicitat dosarul pentru studiu la arhiva tribunalului și a constatat că sentința a fost redactată și se regăsește într-un singur exemplar fără a fi identificate dovezile de comunicare către părți.
S-a precizat că la adresa din București, .. 47 s-au postat afișe prin care se aducea la cunoștința publicului că instituția se va muta începând cu data de 19.11.2012 la sediul din Piața Presei Libere nr. 1, corp B, iar la data de 21.11.2012 toate instanțele din București au fost înștiințate prin adresă oficială cu privire la mutarea sediului.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, lacunară, prin aplicarea greșită a dispozițiilor legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de titularii cererii de intervenție, aceștia au susținut că sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât sfidând probele existente la dosar au fost încălcate drepturile recurenților în calitate de proprietari. De asemenea, s-a arătat că secția de contencios administrativ era competentă să soluționeze cauza.
În consecință, recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul pretențiilor formulate de aceștia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 312 pct. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 06.03.2014, Curtea, din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul P. M. București, excepție cu privire la care reține următoarele:
Potrivit art. 301 Cod Proc.Civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul se calculează pe zile libere, în sensul că nu intră în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, potrivit art. 101 alin. 1 C.pr. civ.
În cauza, sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 24.04.2013, la sediul indicat prin cererea de chemare în judecată din .. 47, sector 5, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 28 din dosar.
Este adevărat că această dovadă a fost restituită cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, însă, pe parcursul judecății recurentul nu a adus la cunoștință schimbarea sediului la o altă adresă.
Reprezentantul recurentului chiar a fost prezent la ultimul termen de judecată din 22.01.2013 formulând concluzii în cauză, fără însă a indica o altă adresă la care să-i fie comunicate actele de procedură.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, potrivit cu care „schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului”.
Sancțiunea neluării în seamă determină constatarea că procedura de comunicare a hotărârii este valabil făcută la adresa inițială pe care partea a indicat-o în cauză.
În aceste condiții, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă la data de 30.10.2013, conform plicului aflat la fila 12 din dosar C.A.B., termenul de declarare a căii de atac a fost cu mult depășit, astfel că recursul este tardiv formulat.
Susținerile recurentului din cererea de recurs în sensul că a adus la cunoștință instanței schimbarea domiciliului, nu au fost dovedite în cauză, astfel că sancțiunea intervenită nu poate fi acoperită.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale enunțate și prevederile art. 103 alin.1 Cod Proc.Civ., Curtea, găsind întemeiată excepția invocată, va respinge recursul declarat de recurentul P. M. București, ca tardiv formulat.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenții titulari ai cererii de intervenție A. D., B. T., C. M., K. E., L. L. A., P. T., Curtea constată că acesta este inadmisibil, având în vedere următoarele:
Cererea de intervenție a fost respinsă în principiu de tribunal la termenul din data de 22.01.2013, apreciindu-se se este inadmisibilă față de obiectul cererii de chemare în judecată și de finalitatea acesteia.
Ca atare, recursul în cauză nu putea viza decât soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție. Or, titularii cererii de intervenție nu au criticat măsura respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenție, ceea ce determină inadmisibilitatea formulării de către aceștia a căii de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de titularii cererii de intervenție.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.119/22.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A. ROMÂNĂ, P. G. AL M. BUCUREȘTI.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții titulari ai cererii de intervenție A. D., B. T., C. M., K. E., L. L. A., P. T., împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I./2 ex
Jud fond: S. P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1225/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
