Pretenţii. Decizia nr. 436/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 3900/3/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 436A
Ședința publică de la 05 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. R. T.
JUDECATOR - M. STELUȚA C.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți S. C. – V. domiciliat în oraș Dumbrăveni, ., J. Sibiu și cu domiciliul ales în București, .. 2, .. 1, . și S. E. – M. cu domiciliul în B., ., ., J. B. Sibiu și cu domiciliul ales în București, .. 2, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr.793 din 30.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că prin motivele de apel se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu art. 223 alin.3 din noul Cod de procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 06.02.2014, sub nr._, reclamantii S. C.-V. și S. E.-M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 384.862 lei, reprezentand echivalentul creantei garantate asupra statului roman conferita de Titlul de despagubire nr. 6905/18.11.2009 emis de Guvernul Romaniei - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, precum si de Decizia nr. 522/10.05.2010 emisa de catre Autoritatea Ntionala pentru Restituirea Proprietatilor, sub conditia suspensiva ca reclamantii sa restituie paratului cantitatea de 384.862 actiuni la Fondul Proprietatea;
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că S. M. si S. V. au depus notificarea nr. 1908 in baza Legii nr. 10/2001 la Primaria Municipiului Brasov iar la data de 25.06.2009, Primaria Municipiului Brasov a solutionat aceasta notificare si a dispus acordarea de despagubiri pentru imobilul preluat abuziv prin emiterea Dispozitiei nr._.
A fost urmata procedura prevazuta de Titlul VII din Legea 247/2005 si a fost emisa Decizia nr. 6905/18.11.2009, reprezentand titlul de despagubire in cuantum cumulat de_,26 lei. Prin declaratia de imparteala, cei doi au fost de acord cu ½ din despagubiri, respectiv_,63 lei iar prin exercitarea cererii de optiune a fost emis Titlul de Conversie nr. 522/10.05.2010 in favoarea autorului S. V. pentru suma de_,63 lei, ramanand de plata, din cota cuvenita, suma de_ lei pentru care a optat plata in numerar.
Autorul reclamantilor a fost obligat de imprejurarile de fapt sa aleaga aceasta modalitate de despagubire, o actiune la Fondul proprietatea fiind evaluata la valoarea de 1 leu iar actiunile nu erau inca tranzactionate la bursa
Actiunile emitentului Fondul Proprietatea s-au tranzactionat in cadrul bursei incepand cu momentul listarii din 25.01.2011, cu valoari de 0,65 lei actiune si pana in prezent la cotatii cuprinse intre 0,8 lei/actiune si 0,37 lei/actiune, astfel ca daca ar fi tranzactionat la acea valoare ar fi primit doar 65% din valoarea lor, desi pe titlul de conversie statul roman precizeaza ca valoarea unei actiuni este de 1 leu, astfel ca statul roman nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de actiona in timp util si coerent privind despagubirea in mod echitabil a fostilor proprietari.
Statul R. prin institutiile sale nu a respectat termenul inlauntrul caruia trebuia sa se desfasoare listarea la bursa a Fondului Proprietatea, acesta din urma fiind depasit, motiv pentru care listarea la bursa a fost tergiversata aproape 5 asni de zile, ceea ce a facut ca unii dintre proprietari sa-si vanda actiunile pe piata gri la o valoarea scazuta fata de cea nominala iar statul, prin pasivitatea de care a dat dovada, a incurajat aceasta modalitate de tranzactionare a actiunilor si a mentinut incertitudinea persoanelor indreptatite la despagubiri, incalcand dreptul de proprietate al acestora, conform art. 1 din Protocolul 1 CEDO.
Astfel, actiunile acordate de statul roman cu titlu de despagubire nu ofera o reparatie echitabila a prejudiciului suferit, in conditiile in care valoarea creantei reclamantilor a fost stabilita conform legii si nu a fost contestata.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 6 CEDO, art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia CEDO, art. 21 din Constitutie, art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturiloe civile si politice.
Prin sentința civilă nr. 793/30.05.2014 Tribunalul București Secția a III-a a respins actiunea, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că temeiurile de drept pe care reclamantii si-au intemeiat actiunea nu sunt incidente în cauză. Reclamantii nu au motivat în concret cum poate fi reținută răspunderea pârâtului în baza art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, atâta vreme cât, raportat la situația obiectivă a părților, astfel cum a fost expusă în fapt prin acțiune, niciunul dintre aceste acte normative nu conferă în mod direct un drept la despăgubiri.
Astfel, calificarea juridică a acțiunilor formulate în justiție se face de judecătorul cauzei după regulile prevăzute de dispozițiile procesuale civile aparținând dreptului intern ca, de altminteri, și verificarea și stabilirea competenței materiale de soluționare, în primă instanță, a litigiului și nu în raport de jurisprudența unei anumite instanțe.
Totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate constitui, prin ea însăși, temei de drept a unei acțiuni în justiție, fiind necesar ca prin acțiune să se invoce care anume din drepturile prevăzute de Convenție a fost încălcat, în ce anume constă încălcarea și care anume lege internă se impune a fi înlăturată, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituția României, justificat de faptul că prin dispozițiile sale, în tot sau în parte, contravine drepturilor statuate prin Convenție, astfel cum acestea sunt interpretate în jurisprudenței Curții. Mai mult, potrivit principiului neretroactivității tratatelor și convențiilor internaționale, CEDO nu se aplică unui stat contractant decât cu privire fapte juridice ce s-au produs după . pentru acel stat, deci după depunerea instrumentelor de ratificare.
Tribunalul a retinut ca raspunderea statului pentru prejudicul provocat are ca temei raspunderea delictuala, reglementata de disp. art. 998 – 999 C.civ.
Tribunalul a retinut ca legiuitorul a instituit o procedura speciala privind regimul de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, aceasta fiind Titlul VII din Legea nr. 247/2005, titlu ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și prevede în acest sens o altă procedură administrativă, în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent îi va fi înaintată.
Cu privire, însă, la fapta ilicită a pârâtului, cauzatoare de prejudiciu în accepțiunea reclamantilor, tribunalul a constatat sub un prim aspect, că în situația în care reclamantii apreciau prejudiciabilă Decizia nr. 522/10.05.2010, aveau posibilitatea contestării ei în condițiile Legii nr. 554/2004, mai ales ca in continutul acestei decizii se specifica expres ca poate fi atacata in contencios, însă autorul reclamantilor nu numai că nu a contestat această decizie, dar a înțeles să-și însușească dispozițiile sale prin valorificarea titlului de despăgubire, în acord cu dispozițiile art. 181 alin. (2), capitolul VII din Legea nr. 245/2005, potrivit cu care titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune, respectiv sa solicite actiuni la Fondul Proprietatea sau sa solicite primirea de titluri de plata, formuland chiar cerere de optiune, inregistrata sub nr._/29.04.2010 prin mandatarul S. M., conform procurii autentificate sub nr. 1060/28.04.2010.
Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută o faptă culpabilă a pârâtului generatoare de prejudicii reclamantilor, câtă vreme Decizia de conversie a fost emisă în acord cu dispozițiile legale, iar autorul reclamantilor nu a contestat-o.
Constatând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că nu se poate reține în sarcina pârâtului o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, astfel cum este aceasta reglementată prin dispozițiile art. 998-999 C. civ., potrivit cu care cel ce cauzează altuia un prejudiciu prin fapta sau greșeala sa este obligat a-l repara, tribunalul a respins cererea, ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 793/2014 au declarat apel reclamanții S. C.-V. și S. E.-M., în susținerea căruia au susținut următoarele critici:
În mod greșit a reținut prima instanță faptul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, deoarece pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a finaliza procedurile necesare pentru listarea la BVB a Fondului Proprietatea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 noul C.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
La data de 3 iulie 2013 a intrat în vigoare Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în M. Of. nr. 392/29.06.2013, care, la art. 55 prevede că, „pentru cererile și acțiunile introduse până la . prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor”.
În consecință, Curtea reține aplicarea în procesul de față a OUG nr. 80/2013, deoarece acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la data de 6.02.2014, după . OUG nr. 80/2013.
Potrivit art. 23 din OUG nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din - taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Pentru soluționarea apelului, apelanților-reclamanți li s-a emis o comunicare, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din OUG nr. 80/2013, prin care li s-a adus la cunoștință că au obligația de a depune taxa de timbru în sumă de 3726 lei, la domiciliile procesuale alese prin declarația de apel.
Deși legal citați, apelanții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar legal datorate.
Excepția netimbrării este o excepție de procedură cu efect peremptoriu care este legată de legala investire a instanței și, având în vedere dispozițiile art. 197 C.pr.civ. potrivit cărora netimbrarea atrage anularea cererii de chemare în judecată, coroborate cu dispozițiile art. 482 C.pr.civ., Curtea va anula apelul declarat de apelanții-reclamanți, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelanții reclamanți S. C. – V. domiciliat în oraș Dumbrăveni, ., J. Sibiu și cu domiciliul ales în București, .. 2, .. 1, ., sector 1 și S. E. – M. cu domiciliul în B., ., ., J. B. Sibiu și cu domiciliul ales în București, .. 2, .. 1, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.793 din 30.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. R. T. M. Steluța C.
GREFIER
G. C. Airimițioaie
Red.dact.jud.MSC
5 ex./15.12.2014
Jud. fond: I. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 118/2014. Curtea de... → |
|---|
