Pretenţii. Hotărâre din 13-03-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 12106/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 533 R
Ședința publică din data de 13.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă S. H. împotriva sentinței civile nr. 2068/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având, ca obiect, „pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat prin procuror C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin cererea de repunere pe rol, recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în temeiul art. 243 C.pr.civ., repune cauza pe rol și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă și întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat sau acte de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Parchetului pe recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, apreciind că reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr.221/2009, întrucât nu a suferit o măsură cu caracter politic.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2068/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta S. H., prin care solicita să se constate caracterul politic al măsurii administrative a deportării în URSS a numiților Oster I., Oster A. și Alleer N. (tatăl, mama și bunicul reclamantei) și obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri în cuantum de 90.000 euro ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic arătate anterior.
Prima instanță a reținut că antecesorii reclamantei nu au fost deportați în URSS dar, oricum, măsura deportării este anterioară datei de 6 martie 1945, astfel că Legea nr. 221/2009 nu este aplicabilă în cauză, mai ales că prin decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 s-a statuat că în baza art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu se pot acorda despăgubiri întrucât respectivul text de lege este neconstituțional.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că prin înscrisurile depuse reclamanta a dovedit deportarea autorilor ei în URSS și că această măsură are caracter politic, inclusiv în sensul Legii nr. 221/2009 din moment ce este menționată în art. 3 lit. e din OUG nr. 214/1999.
Relativ la decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 s-a arătat că nu poate fi aplicată în speță deoarece nesocotește dispozițiile art. 6 și 14 din CEDO, respectiv dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 12 Adițional la Convenție.
La termenul din data de 21.02.2013 Curtea a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Judecata recursului s-a reluat urmare a cererii formulate de către reclamantă la data de 20.02.2014.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Adresa M.A.I. nr._/1959, referitoare la mama reclamantei, tabelul nominal întocmit de Legiunea Jandarm T. care la poziția 145 se referă la tatăl reclamantei și raportul de investigații din 23.11.1959, cu privire la numitul Aller N. (bunicul reclamantei), sunt probe aflate la dosarul primei instanțe care dovedesc că antecesorii reclamantei au fost deportați în URSS, astfel că Curtea nu reține susținerile contrare din considerentele hotărârii primei instanțe.
Cu toate acestea, soluția de respingere a acțiunii introductive este legală și temeinică deoarece măsura deportării în URSS a fost dispusă și s-a executat începând cu luna ianuarie a anului 1945, astfel că, potrivit celor stabilite cu putere obligatorie de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii nr. 15/2012, Legea nr. 221/2009 nu îi este aplicabilă. Astfel, prin decizia în interesul legii nr. 15, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 12 decembrie 2012 s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009”.
În privința înlăturării de la aplicare a dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, Curtea reține incidența deciziei în interesul legii nr. 12/2011 care demonstrează netemeinicia susținerii recurentei. Astfel, prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 789 din 7 noiembrie 2011 s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Pentru toate cele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă S. H. împotriva sentinței civile nr. 2068/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE J UDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./21.03.2014
Jud. fond:
E. R.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 427/2014. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
