Legea 10/2001. Decizia nr. 1231/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 14768/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1231 R
Ședința publică din data de 04.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.1610/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclmantă D. L. și intimata intervenientă . SA, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; obligație de a face; alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul pârât a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că recurentul pârât a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1610/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta D. L. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și intervenienta . SA, s-a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul situat în București, ., Sector 1 format din teren în suprafață de 220 mp și construcție în suprafață de 97 mp, a fost obligat pârâtul să înainteze dosarele administrative nr._ și nr. 4064 vizând notificările nr. 279/2001 și nr. 922/2001 către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cuantumul cheltuielilor de judecată a fost îndreptat prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 31.01.2014, în sensul că acesta era de 1700 lei. Prin aceeași încheiere, s-a arătat că numărul corect al dosarului administrativ este nr._ și nu 4064, cum din eroare s-a trecut.
Împotriva sentinței, a declarat recurs M. București prin Primarul General invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cererea de recurs, se susține că hotărârea este lipsită de temei legal după care se face istoricul cauzei, se redau dispozițiile art. 25 și art. 22 din Legea nr. 10/2001 și se arată că M. București prin Primarul General are obligația să înainteze dosarul către Instituția Prefectului Municipiului București în vederea întocmirii ordinului de legalitate. În continuare, recurentul invocă excepția de prematuritate a cererii față de dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 și se susține că unitatea deținătoare are un nou termen pentru a soluționa notificările și anume 36 luni, care începe să curgă de la data de 01.01.2014.
În final, recurentul susține că a fost în mod greșit obligat la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
Recurentul este scutit de la obligația de plată a taxei de timbru.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limitele motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Chiar dacă recurentul s-a referit expres la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, astfel că, în limitele criticilor recurentului, Curtea va analiza cauza sub toate aspectele.
Prima instanță a reținut că reclamanta D. L. este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, deoarece o moștenește pe numita A. G., de la care statul a preluat imobilul situat în București, ., sector 1, astfel cum rezultă din Decretul de expropriere nr. 427/1983, compus din teren și construcție. La momentul exproprierii, autoarea reclamantei a încasat despăgubiri în cuantum de 57.871 ROL.
Curtea constată că recurentul nu critică aspecte legate de calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri și de întinderea imobilului pentru care se acordă despăgubirile. De asemenea, Curtea constată că recurentul nu critică aspecte legate de felul despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite.
Relativ la îndreptățirea exclusivă a unității deținătoare de a emite decizie sau dispoziție cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii, Curtea observă că tribunalul a făcut în mod corect trimitere la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/19.03.2007, care stabilește că instanțele de judecată sunt competente să soluționeze pe fond, nu numai contestațiile formulate împotriva deciziilor și dispozițiilor de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare, de a răspunde la notificarea părții interesate. Curtea observă că în speță, notificările nr. 922/2001 și nr. 279/2001, ambele formulate de către reclamantă, în legătură cu imobilul în cauză și în temeiul Legii nr. 10/2001, nu fuseseră soluționate până la data introducerii acțiunii (26.04.2012), astfel că prima instanță a procedat corect atunci când a soluționat pe fond notificarea.
Susținerea recurentului conform căreia Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este instituția care va stabili valoarea echivalentă a imobilului, este adevărată, dar nu justifică admiterea recursului, deoarece prima instanță nu a stabilit prin sentință valoarea acestuia.
Excepția de prematuritate nu poate fi admisă din moment ce dreptul invocat de către persoana îndreptățită la obținerea de despăgubiri nu era afectat de vreun termen suspensiv la momentul înregistrării acțiunii. Curtea consideră că nici Legea nr. 165/2013 nu instituie un termen suspensiv pentru exercitarea drepturilor de către reclamantă, ci stabilește termene limită pentru unitățile deținătoare, în cadrul cărora, acestea sunt obligate să soluționeze toate notificările înregistrate pe rolul acestora.
Acceptarea tezei susținute de către recurent, nu poate fi primită, deoarece nerespectarea termenului de 60 de zile, stabilit inițial prin Legea nr. 10/2001, nu poate fi „răsplătită” printr-o lege apărută la mai mult de 10 ani ci, cel mult, sancționată prin instituirea unor termene limită până la care unitățile deținătoare trebuie să soluționeze toate notificările. Dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi interpretate în afara conceptului de termen rezonabil de soluționare a procesului, regăsit în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și aplicat constant în practica instanței de la Strasbourg.
În privința aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, Curtea constată că recurentul a căzut în pretenții în fața primei instanțe, astfel că a fost în mod corect obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, Curtea va respinge recursul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.1610/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. L. și intimata intervenientă . SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. GC 2 ex
12.09.2014
Jud. fond C. S.
| ← Cereri. Decizia nr. 1363/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 353/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
