Cereri. Decizia nr. 1363/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1363/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 61350/3/2010
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1363 R
Ședința publică din data de 25.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenții reclamanți P. A. și P. S. împotriva sentinței civile nr.1041/08.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 17.12.2010 înregistrată la Tribunalul București – Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamanții P. A. și P. S. au chemat în judecată pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței să constate calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii reprezentând valoarea recalculată pentru 998 acțiuni deținute de autorii reclamanților la fosta Societate Anonimă Peretii și să oblige pârâta la emiterea deciziei prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor, respectiv să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților, arătând, printre altele, că numărul real al acțiunilor deținute de către autorii reclamanților era de 498 întrucât, în luna decembrie a anului 1949, domnul A. P. a vândut domnului T. F. un număr de 350 acțiuni și doamnei Martha F. un număr de 100 acțiuni.
La data de 20.02.2012, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au arătat că solicită să se constate calitatea de persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii reprezentând valoarea recalculată pentru 498 de acțiuni deținute de către autorii lor la Societatea Anonimă Română Peretii.
Prin sentința civilă nr. 1041/08.05.2012 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Prima instanță a reținut că reclamanții au formulat notificările nr. 2320 și nr. 2332 la data de 31.07.2001 în temeiul Legii nr. 10/2001 și că, inițial, Primăria Municipiului București a emis dispoziția nr. 7465/2007 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 219,50 mp și construcție demolată, deoarece restituirea în natură a imobilului nu mai era posibilă, pe terenul menționat fiind ridicate alte construcții. Dispoziția nr. 7465/2007 a fost revocată prin Dispoziția nr._/15.10.2010 emisă de către Primăria Municipiului București. Prin această din urmă dispoziție a fost declinată competența de soluționare a notificării în favoarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prima instanță a observat că reclamanții au solicitat ca măsurile reparatorii să constea în valoarea recalculată a acțiunilor pe care autorii lor le-au deținut la SAR Peretii, ceea ce, date fiind dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b, art. 18 alin. 1 lit. a și art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, presupune că A. pentru Valorificarea Activelor Statului este competentă să soluționeze notificările prin decizie motivată.
Cu toate acestea, deși a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de succesori ai autorilor lor care deținuseră un număr de 498 de acțiuni la SAR Peretii, respectiv că, în baza Decretului nr. 92/1950, din patrimoniul Societății Anonime Române Peretii a fost preluat imobilul situat în . (care face obiectul notificării), prima instanță a respins acțiunea deoarece reclamanții nu au făcut dovada preluării de către stat a patrimoniului Societății Anonime Române Peretii, astfel că dispozițiile alin. 4 din art. 31 al Legii nr. 10/2001 nu pot fi aplicate pentru a se acorda valoarea recalculată a acțiunilor.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului se face istoricul cauzei și se reafirmă faptul că reclamanții au dovedit că autorii lor au deținut un număr de 498 acțiuni la SAR Peretii, din patrimoniul căreia a fost preluat în mod abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950, tocmai imobilul care a făcut obiectul notificărilor.
Recurenții consideră că nu au primit nici o despăgubire pentru acțiunile deținute de către autorii lor la o societate din al cărei patrimoniu a fost preluat abuziv un bun și că Legea nr. 10/2001 nu poate fi interpretată în sensul în care a făcut-o prima instanță, deoarece reclamanților li s-a încălcat dreptul la un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1.
Recurenții precizează că, raportat la mențiunile cuprinse în anexa nr. VII la Legea nr. 119/1948 și la cele prevăzute în art. 1 din această lege, Societatea Anonimă Română Peretii nu putea intra în patrimoniul statului urmare a actului normativ menționat, astfel că s-a procedat la naționalizarea bunului care servea realizării obiectului de activitate al societății în baza Decretului nr. 92/1950.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS (fostă A.), a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că, în speță, nu erau îndeplinite condițiile legale de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, deoarece, după cum recunosc și recurenții, societatea SAR Peretii nu a fost naționalizată în întregul său ca persoană juridică. Luarea unui bun din patrimoniul societății în baza Decretului nr. 92/1950 nu dă dreptul moștenitorilor acționarilor la obținerea de despăgubiri cât timp nu s-a făcut dovada preluării abuzive a întregului patrimoniu al societății.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Notificările formulate de către reclamanți în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 au fost depuse, inițial, la Primăria Municipiului București. Atât în notificările, cât și în dispoziția din anul 2007 emisă de către primărie s-a susținut, respectiv, reținut greșit că autorii reclamanților ar fi deținut toate acțiunile de la Societatea Anonimă Română Peretii. Din acest motiv, prin Dispoziția nr. 7465/2007, primăria a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 5. Cauza care a împiedicat restituirea în natură a întregului imobil a fost reprezentată de faptul că terenul era afectat în totalitate de elemente de sistematizare iar construcția veche era demolată și nu de faptul că autorii reclamanților ar fi deținut doar o parte dintre acțiunile SAR Peretii.
Dispoziția nr. 7465/2007 nu a fost atacată în instanță, dar a fost revocată prin Dispoziția nr._/15.10.2010, pe motiv că s-ar fi constatat faptul că imobilul care a făcut obiectul notificării nu se află în patrimoniul Municipiului București, ceea ce impunea declinarea competenței în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului. Reclamanții nu au atacat nici dispoziția de revocare a dispoziției inițiale.
Dându-se curs Dispoziției nr._/2010, dosarul format ca urmare a notificărilor a fost înregistrat la A. pentru Valorificarea Activelor Statului care nu a pronunțat o soluție până la momentul sesizării tribunalului cu prezentul litigiu.
Trebuie menționat că, inclusiv în cererea introductivă formulată de reclamanți, aceștia din urmă au arătat în mod eronat că autorii lor ar fi deținut toate cele 998 acțiuni ale Societății Anonime Române Peretii.
Urmare a întâmpinării depuse de A. pentru Valorificarea Activelor Statului și a cererii precizatoare depusă ca răspuns de către reclamanți, cadrul procesual s-a clarificat, în sensul că reclamanții solicită măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru cele 498 de acțiuni deținute de către autorii lor la SAR Peretii.
Imobilul care face obiectul notificărilor a fost preluat de la SAR Peretii în baza Decretului nr. 92/1950, astfel cum rezultă din tabelul anexă la Decretul nr. 92/1950 (poziția 5662, fila 40 dosar fond).
Deși în recurs s-au efectuat mai multe adrese (către Registrul Comerțului, către Ministerul Finanțelor și către Arhivele Naționale), în speță, nu s-a dovedit că Societatea Anonimă Română Peretii, ca persoană juridică, a făcut obiectul preluării de către stat sau și-a încetat activitatea într-un alt mod.
Recurenții consideră că, față de obiectul de activitate, SAR Peretii nu a putut face obiectul de aplicare al Legii nr. 119/1948, astfel că pentru a nu-și mai putea continua activitatea i-a fost preluat de către stat imobilul situat în București, ., sector 5.
Specificul situației din prezenta speță rezidă în faptul că imobilul teren și construcție a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la o societate (persoană juridică) și nu de la o persoană fizică cum era cazul majorității imobilelor cuprinse în anexa la respectivul act normativ.
Recurenții invocă faptul că prin preluarea imobilului din patrimoniul societății au fost prejudiciați toți acționarii societății și că imposibilitatea dovedirii preluării de către stat a societății însăși nu poate constitui o cauză care să ducă la neacordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
Nici A. pentru Valorificarea Activelor Statului, nici prima instanță și nici Primăria Municipiului București la emiterea dispozițiilor din anii 2007, respectiv 2010, nu au verificat situația din speță decât prin raportare la calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților în sensul Legii nr. 10/2001.
Or, corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 presupune, printre altele, stabilirea unității deținătoare sau entității care este abilitată să soluționeze notificarea și să emită decizie sau, după caz, dispoziție motivată.
Din perspectiva celor arătate mai sus, Curtea observă că potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Art. 3.2 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 prevede că „La art. 3 alin. (1) lit. b) din lege sintagma asociați ai persoanei juridice se va considera ca având semnificația și de "acționari la persoana juridică", deoarece altfel ar însemna o abordare restrictivă care ar viza numai asociații din cadrul unei societăți cu răspundere limitată (regimul unor astfel de societăți nu era reglementat în perioada vizată - 1948) sau al unei societăți în participațiune. Textul se va corobora și cu prevederea art. 31 alin. (3), (4) și (6) din lege, care face referire la "acțiuni" (deci nu la "părți sociale" sau "aporturi")”.
Art. 18 alin. 1 lit. a din legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.
Art. 26 alin. 1 din legea nr. 10/2001 prevede că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Art. 31 alin. 1 - 4 din legea nr. 10/2001 prevede că „persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De prevederile alin. (1) nu beneficiază persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile art. 5. Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului. Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de S., precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001”.
Textele de lege redate mai sus permit aserțiunea conform căreia A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) este abilitată să soluționeze notificările și, eventual, să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent doar în situația în care societatea a fost preluată de către stat. După cum s-a arătat anterior, în speță, nu se regăsește o astfel de situație deoarece nu s-a dovedit că SAR Peretti ar fi fost preluată de către Statul Român.
Consecința faptului că statul nu a preluat societatea cu întregul ei patrimoniu, nu este aceea că A. pentru Valorificarea Activelor Statului trebuie să soluționeze notificarea în sensul respingerii pretențiilor titularilor acestora, ci aceea că A. pentru Valorificarea Activelor Statului nu este unitatea deținătoare sau entitatea competentă. Din moment ce SAR Peretti nu a fost preluată de către stat, iar A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) nu este instituția publică implicată în privatizarea (în sensul art. 31 alin. 6 din aceeași lege), notificările trebuiau trimise conform art. 27 alin. 2 către Primăria Municipiului București, care este unitate deținătoare competentă să soluționeze notificările nr. 2320/2001 și nr. 2332/2001.
Că Primăria Municipiului București era singura instituție competentă să soluționeze notificarea, în calitate de unitate deținătoare, rezultă implicit din dispoziția nr. 7465/2007 în care se arată, conform notei de reconstituire că „terenul pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent este în prezent afectat, în totalitate, de elemente de sistematizare, astfel: ., aceste date nu au fost contestate nici un moment și nu s-au schimbat în cauză, astfel că unitatea deținătoare care este obligată potrivit art. 26 alin. 1 să soluționeze notificările a fost încă de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria Municipiului București. Oricum, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, tot Primăria Municipiului București are competența de a soluționa notificarea pentru construcțiile demolate.
P. toate cele arătate anterior, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite în parte cererea precizată și va obliga pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului să emită dispoziție de înaintare către Primăria Municipiului București spre competentă soluționare în baza art. 26 alin. 1 din legea nr. 10/2001 a dosarului format ca urmare a notificărilor nr. 2320/2001 și nr. 2332/2001.
Trebuie precizat că dispoziția din anul 2007 și dispoziția din anul 2010 (prin care se revocă dispoziția anterioară) sunt acte administrative care nu se bucură de puterea lucrului judecat a unei hotărâri judecătorești și nici de efectele prevăzute în alin. 4 al art. 25 din Legea nr. 10/2001, care se referă la decizii sau, după caz, dispoziții de aprobare a restituirii în natură a imobilului.
Prin urmare, din punct de vedere procedural, nu există impedimente pentru ca instanța să stabilească unitatea deținătoare competentă în sensul Legii nr. 10/2001. Dacă s-ar proceda altfel, nu s-ar respecta dispozițiile Legii nr. 10/2001, care stabilesc punctual instituțiile competente să soluționeze notificările.
Pronunțând soluția arătată mai sus, prezenta instanță nu stabilește dreptul reclamanților la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru că nu a fost sesizată cu contestații împotriva dispozițiilor din anul 2007, respectiv din anul 2010, ci cu o contestație împotriva unei dispoziții de soluționare pe fond a notificărilor de către A., care nu era competentă să procedeze la o astfel de soluționare.
Practic, după ce dosarul format ca urmare a notificărilor va fi restituit către Primăria Municipiului București (singura instituție competentă să emită dispoziție motivată) se va stabili dacă persoanele fizice succesoare ale acționarilor societății din al cărui patrimoniul a fost preluat imobilul pot obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în condițiile în care societatea nu a fost preluată de către stat.
În speță, nu sunt incidente dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. XX/2007 deoarece entitatea la care au ajuns notificările nu este competentă să le soluționeze iar cercetarea fondului pretențiilor reclamanților nu poate fi făcută decât în contradictoriu cu unitatea deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, adică Primăria Municipiului București.
Din toate cele arătate anterior rezultă că cererea recurenților de obligare a A. la plata cheltuielilor de judecată trebuie respinsă pentru lipsa culpei procesuale a acestei din urmă instituții.
Necesitatea chemării în judecată a A. a fost rezultatul modului greșit în care a procedat Primăria Municipiului București, astfel că această din urmă instituție ar trebui obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă ar fi fost parte în proces, ceea ce nu este cazul.
În plus, A. nu a fost sesizată cu notificările de către recurenți pentru a se putea reține nerespectarea de către A. a dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenții-reclamanți P. A. și P. S. împotriva sentinței civile nr. 1041/08.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite în parte cererea precizată.
Obligă pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului să emită dispoziție de înaintare către Primăria Municipiului București spre competentă soluționare în baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, a dosarului format ca urmare a notificărilor nr. 2320/2001 și nr. 2332/2001.
Respinge cererea de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. M. G. D. M. B. A. C.
GREFIER,
M. D.
Red. GDM
Tehnored. PS 2 ex.
08.10.2014
Jud. fond: S. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1231/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
