Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1417/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1417/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 27444/299/2010
Dosar nr._
(1577/2014)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1417
Ședința publică de la 07.10.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții – intervenienți D. P., D. V., împotriva deciziei civile nr.308 A din data de 14.03.2014, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. Ș. și cu intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul pricinii – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. – C. Pangratie – V., în calitate de reprezentant al recurenților – intervenienți D. P., D. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (pe care o depune), avocat R. – C. S., în calitate de reprezentant al intimatului – reclamant P. Ș. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (pe care o depune) și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții – intervenienți D. P., D. V., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate, cu consecința menținerii soluției pronunțate de către Judecătoria Sectorului 1 București, având în vedere următoarele argumente:
În opinia sa, au fost încălcate prevederile art.132 și 134 din Codul de procedură civilă, reținându-se că instanța de apel s-a raportat la încheierea de ședință din 09.02.2014, în sensul că ar fi fost în termen reclamantul să formuleze o precizare ulterior momentului la care instanța a constatat că D. S. a decedat înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, fapt pentru care a admis excepția lipsei capacității de folosință. Instanța a acordat termen pentru ca reclamantul să-și precizeze acțiunea, prin introducerea în cauză a moștenitorilor, nefiind formulată o astfel de solicitare. Reclamantul a depus o cerere de înscriere în fals, cerere ce a fost precizată în mai multe rânduri cu privire la temeiul de drept. Ulterior, reclamantul a înțeles să renunțe la cererea de înscriere în fals, formulând o cerere precizatoare a cadrului procesual și la 28.06.2012, instanța a calificat-o ca o modificarea a acțiunii principale, cerere ce a fost respinsă. În urma respingerii acestei cereri, din cadrul procesual face parte pârâtul Primarul Municipiului București, iar calitatea intervenienților în interes propriu nu a fost niciodată modificată.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, prioritate are principiul disponibilității și nu principiul rolului activ, întrucât judecătorul trebuie să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate, fără a depăși limitele competențelor cu care a fost învestit; judecătorul fondului nu putea stabili cadrul procesual și temeiul de drept al acțiunii.
Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul – reclamant P. Ș. prin apărător, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Consideră că susținerile expuse astăzi nu sunt conforme cu realitatea, în raport de actele dosarului.
La data de 09.02.2012 nu a existat nici un termen, ci doar reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat evacuarea pârâților D. P. și D. V. din imobilul situat în București, ..42, corp B, etaj 1, ., pentru lipsa de titlu (fila 204); la termenul din 19.04.2014 (fila 239) instanța a calificat această cerere ca o cerere de întregire a cererii de chemare în judecată potrivit dispozițiilor art.132 din Codul de procedură civilă. Solicită a se reține că instanța la acel moment nu a considerat că reclamantul a depășit prima zi de înfățișare.
Hotărârea instanței de fond și încheierea de ședință din 19.04.2012, nu au fost atacate. Prin încheierea din data de 19.04.2012, instanța a considerat că este o cerere de întregire și nu de modificare a cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, până la acea dată reclamantul a indicat faptul că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul D. P. (încheierea din 07.04.2011 – fila 151 dosar) și a solicitat admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S. (aceasta fiind decedată anterior introducerii cererii de chemare în judecată).
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, prin respingerea apelului reclamantului și menținerea soluției date de instanța de fond sub toate aspectele.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1559/31.01.2013, Judecătoria sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenienților în interes propriu pe capătul 1 din cererea introductivă de instanța, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intervenienții în interes propriu, a luat act de renunțarea la judecata "cererii reconvenționale" a intervenienților în interes propriu, a respins cererea de chemare în judecată întregită, privind pe reclamant P. S. și pe pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, București ca neîntemeiată, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de D. P., și D. V. și a luat act că părțile au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15.06.2010, reclamantul P. Ș. a chemat în judecată pârâții M. București prin Primarul General și D. S. pentru revendicare imobiliară, nulitatea absolută a titlului statului asupra imobilului situat în București, ..42, sector 1, imobil care a aparținut în întregime autoarei reclamantului C. Seiwaldstatter (Sevaldstetov C.) și al cărei unic succesor este în calitate de nepot, imobil naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, poziția 7285;
A solicitat reclamantul ca în urma comparării titlului de proprietate al reclamantului cu cel al pârâtei persoană fizică, aceasta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din București, ..42, corp B, ., sector 1, compus din 2 camere, hol, bucătărie, cămară, oficiu, culoar, wc, pivniță, balcon, având o suprafață utilă de 52,20 mp și reprezentând o cotă indiviză de 20,21% din întregul imobil, precum și suprafața de 30,31 mp, reprezentând terenul pe care este situată construcția, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr._, încheiat în baza Legii nr.112/1995, să se dispună evacuarea acesteia din imobilul anterior menționat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate art.480. art.481 C.civ., art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, art.6 din Legea nr.213/1998, art.20 din Constituție, art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
La data de 26.11.2010 D. P. și D. V. au depus cerere de intervenție în interes propriu, prin care au invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S., decedată în luna aprilie 1999 și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere dispozițiile Legii nr.1/2009, reclamantul urmând a primi despăgubiri conform deciziei eliberate de PMB, arătând că în urma decesului autoarei lor, D. S., au devenit titularii contractului de închiriere, iar cu contractul de vânzare-cumpărare nr._ încheiat în baza Legii nr.112/1995 cu PMB, au devenit proprietarii imobilului.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2010, instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Prin încheierea de ședință din data de 07.04.2011, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S. cu motivarea cuprinsă în această încheiere.
La data de 24.06.2011, D. P. a depus la dosar prin avocat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile atât ale Legii nr.112/1995, ale Legii nr.10/2001, precum și ale Legii nr.1/2009, cât și ale Normelor metodologice de aplicare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să încheie cu pârâtul contract de închiriere de la data pronunțării hotărârii pe o perioadă de 5 ani, urmând a se stabili și chiria aferentă.
Prin încheierea de ședință din data de 30.06.2011, în temeiul art.84 C.pr.civ., instanța a calificat cererea reconvențională depusă la dosar de D. P., sub aspectul motivelor de fapt și de drept ca fiind o completare a cererii de intervenție în interes propriu, această cerere de intervenție având ca solicitare pretenții, obligarea reclamantului să încheie cu pârâtul D. P. contract de închiriere de la data pronunțării hotărârii pe o perioadă de 5 ani, urmând a se stabili și chiria aferentă și a pus în vedere reclamantului să depună cerere precizatoare.
La termenul de judecată din data de 27.10.2011, instanța a dispus citarea intervenientului D. P. cu mențiunea de a se prezenta în instanță cu originalul înscrisurilor depuse la filele 163-172 și citarea lui D. V. cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță cu originalul certificatului de căsătorie.
La data de 07.12.2011, intervenienții D. P. și D. V. au depus o cerere prin care au comunicat că nu dețin originalul înscrisurilor aflate la filele 163-172 din dosar, că D. P. este imobilizat la pat, nu se poate prezenta în instanță, iar D. V. este foarte bolnavă și însoțitoare a soțului ei pe care nu-l poate lăsa singur în casă, decât dacă o ajută o vecină în perioade foarte scurte de timp, când nu este la serviciu și că nu sunt de acord cu cererea reconvențională depusă de fosta lor avocată M. B. și nu înțeleg să o mai susțină în cadrul acestui proces.
Reclamantul a depus la dosar cererea precizatoare la acțiunea principală.
Prin nota de ședință, intervenienții au invocat excepția lipsei de reprezentant a dnei av.D. Sorica (pe care ulterior nu au mai susținut-o), excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul 1 al cererii introductive de instanță, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. Ș., iar cu privire la cererea de înscriere în fals au arătat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr._ D. P. a semnat acest contract în nume propriu pentru D. S. și nu este un fals; după decesul mamei a preluat contractul de închiriere, a plătit chiria și pentru acest spațiu pe care l-a folosit neîntrerupt; faptul că cererea de cumpărare nu este scrisă de D. P. de asemenea nu reprezintă o eludare a legii sau o intenție de fals și nu deține originalul acestui înscris, dar cu siguranță nu este scrisul său.
Prin întâmpinare, intervenienții au invocat tardivitatea modificării acțiunii intitulată „precizarea” formulată la termenul din 09.02.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2012, instanța a calificat cererea reclamantului intitulată „cerere precizatoare la acțiunea principală” depusă la termenul de judecată din data de 09.02.2012 ca fiind o cerere de întregire a cererii de chemare în judecată și a respins excepția tardivității modificării acțiunii raportat la art.132 C.pr.civ., invocată de intervenienții în interes propriu D. P. și D. V..
La termenul de judecată din data de 28.06.2012, reclamantul a depus cerere precizatoare a cadrului procesual.
Prin întâmpinare, intervenienții au invocat tardivitatea modificării acțiunii intitulată „precizarea” formulată la termenul din 28.06.2012.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012, intervenienții au depus cererea prin care au arătat că nu sunt de acord cu cererea reconvențională depusă de fosta lor avocată M. B. și nu înțeleg să o mai susțină în cadrul acestui proces.
Prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012, instanța a reținut că părți în cauză figurează reclamantul P. Ș., pârâtul M. București prin Primarul General și intervenienții în interes propriu D. P. și D. V. și nu va avea în vedere cererea precizatoare a cadrului procesual formulată de reclamant și a atras atenția părților asupra limitelor cererii de chemare în judecată în întregul său, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și părți, așa cum au fost fixate de părți și reținute de instanță prin încheierile de ședință din data de 19.04.2012 și 11.10.2012.
S-a pronunțat în continuare, asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul P. Ș., apel care a fost înregistrat la data de 27.05.2013.
A solicitat apelantul reclamant să fie avute în vedere numai motivele de apel formulate și semnate de avocat R. S., astfel că tribunalul a analizat numai aceste motive de apel conform principiului disponibilității.
Prin motivele de apel reclamantul a arătat că solicită, în principal, casarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat modificarea în parte a sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată (completată) și respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulate de D. P. și D. V..
A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut apelantul reclamant că sentința este netemeinică și nelegală nefiind motivată pertinent, în sensul dispozițiilor art. 261 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
A criticat apelantul reclamant modul cum instanța de fond a fixat prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012, cadrul procesual, respectiv apelantul P. Ș., în calitate de reclamant, pârâtul M. București prin Primarul General și intervenienții în interes propriu D. P. și D. V..
Astfel, așa cum corect a reținut într-o prima etapă instanța, cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și D. S., necunoscând la acel moment că aceasta din urmă era decedată.
În urma depunerii înscrisurilor doveditoare de către intervenienții în interes propriu, D. P. și D. V., prin încheierea din 07.04.2011, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S..
Așadar, la acest moment, părți în proces erau reclamantul, pârâtul M. București prin Primarul General și intervenienții în interes propriu D. P. și D. V..
A solicitat a se observa că la data de 24.06.2011 D. P. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională semnând în calitate de pârât.
La data de 30.06.2011, apelantul reclamant reprezentat prin avocat a arătat instanței ca intervenientul D. P. a devenit pârât.
Prin cererea precizatoare formulată la 09.02.2012, a solicitat evacuarea pârâților D. P. și D. V..
Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2012, instanța a calificat această cerere ca fiind “cerere de întregire a cererii de chemare în judecată".
La data de 28.06.2012, arată că a formulat o cerere precizatoare a cadrului procesual.
Deși inițial a precizat că „va admite în parte excepția tardivității modificării acțiunii" invocată de intervenienți, instanța a menționat că „nu va avea în vedere cererea precizatoare a cadrului procesual depusă la dosar".
Prin încheierea din 19.04.2012 chiar instanța a calificat cererea ca fiind „cerere de întregire a cererii de chemare în judecată", în condițiile în care aceasta făcea referire și la pârâții D. P. și D. V..
În aceste condiții, s-a apreciat că la termenul de judecată din data de 11.10.2012, instanța trebuia să își exercite rolul activ prevăzut de dispozițiile art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, punând în dezbaterea părților necesitatea clarificării cadrului procesual și să califice, eventual, cererile sale ca fiind cereri de chemare în judecată a altor persoane, în temeiul art. 57 din Codul de procedură civilă.
A criticat apelantul reclamant faptul că sentința civila apelată este nemotivată în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, iar în continuare, a criticat sentința sub aspectul fondului cauzei.
Intimații intervenienți D. P. și D. V. au depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul-reclamant P. Ș..
Instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S. prin încheierea din 07.04.2011, iar prin încheierea de ședință din data de 02.12.2010 a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, a intimaților intervenienți.
Susțin intimații că reclamantul P. Ș. a depus după un an și două luni o cerere precizatoare la acțiunea principală la termenul de judecată din data de 09.02.2012, cerere ce a fost calificată ca o cerere de întregire a cererii de chemare în judecată și a fost respinsă excepția tardivității modificării acțiunii, conform încheierii de ședință din 19.04.2012.
La termenul de judecată din data de 28.06.2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare a cadrului procesual prin care arată că intervenienții în nume propriu sunt pârâți deoarece sunt succesori în drepturi ai pârâtei D. S., fără a ține seama că aceasta din urmă este lipsită de capacitate de folosință.
Principiul rolului activ al judecătorului în procesul civil nu poate fi privit făcând abstracție de celelalte principii care guvernează procesul civil și în special, principiul disponibilității sau principiul legalității.
Au formulat ulterior, apărări sub aspectul fondului cauzei.
Referitor la motivul de apel privind cererea de intervenție în interes propriu, solicită respingerea ca lipsit de interes, reclamantul nefiind prejudiciat în nici un fel prin promovarea intervenției în interes propriu.
Prin decizia civilă nr.308 A/14.03.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul reclamant P. Ș., în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primar General și intimații intervenienți D. P. și D. V., împotriva sentinței civile pe care a desființat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a constatat în fapt și în drept în conformitate cu dispozițiile art.295 Cod procedură civilă că este întemeiat motivul de apel referitor la stabilirea greșită a cadrului procesual care atrage desființarea sentinței apelate în conformitate cu dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 la data de 25.11._ care se aplică față de data depunerii cererii de chemare în judecată,15.06.2010, raportat la dispozițiile art. XXII alin 2 din Legea nr.202/2010 potrivit căruia dispozițiile …art. 297 alin. 1 …din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după . prezentei legi.
Astfel, tribunalul a constatat că apelantul reclamant P. Ș. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților M. București prin Primar General și D. S. pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate și, în urma comparării titlului de proprietate cu cel al pârâtei persoane fizice, aceasta să fie obligată a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București ..42, corp B, ., sector 1. S-a solicitat evacuarea acesteia din imobil și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 26.11.2010, D. P. și D. V. au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii și au arătat că D. S. a decedat în luna aprilie 1999, astfel că aceasta nu are capacitate de folosință.
La termenul din data de 2.12.2010, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, acordându-se termen pentru a se depune certificatul de deces privind pe D. S. despre care reclamantul a afirmat că nu cunoaște că aceasta ar fi decedat.
Intervenienții au depus copia certificatului de deces pentru termenul din data de 7.04.2010 și copia certificatului de moștenitor întocmit în cadrul dezbaterii succesiunii rămase de pe urma acesteia. Din aceste înscrisuri, rezultă că D. S. a decedat la data de 15.04.1988.
Instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S. prin încheierea din data de 7.04.2011.
Prin aceeași încheiere, apelantul reclamant P. Ș. a arătat în mod expres instanței de fond că solicită admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei D. S. și continuarea judecății cu D. P..
În consecință, instanța de fond trebuia să acorde un termen reclamantului pentru a modifica cererea de chemare în judecată în sensul celor afirmate verbal și să îi pună în vedere să depună în scris cererea în conformitate cu dispozițiile art.132 Cod procedură civilă. Apelantul reclamant a depus această cerere la data de 9.02.2012, instanța calificând-o drept cerere de întregire a cererii de chemare în judecată, respingând excepția tardivității prin încheierea din data de 19.04.2012.
Cu toate acestea, instanța de fond în loc să constate că D. P. are calitatea de pârât în cauză, a solicitat în continuare precizări cu privire la cadrul procesual admițând la data de 11.10.2012 excepția tardivității precizării cadrului procesual formulate de reclamant la data de 28.06.2012, calificând această cerere drept modificare a acțiunii ,deși chiar instanța de fond a solicitat a se face aceste precizări, iar cererea reprezenta în realitate, o reluare a primei cereri de precizare a acțiunii.
De altfel, s-a constatat că pentru termenul din data de 30.06.2011, D. P. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, la care ulterior a renunțat, acesta neputând formula aceste cereri decât în calitate de pârât în cauză în conformitate cu dispozițiile art.115 și 119 Cod procedură civilă.
Tribunalul a constatat că având în vedere că apelantul reclamant a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată la data de 7.04.2011 pe care a depus-o la data de 9.02.2012, instanța de fond respingând excepția tardivității depunerii acesteia, cadrul procesual ce trebuia avut în vedere de către instanța de fond era constituit din reclamantul P. Ș.,pârâții M. București și D. P. și intervenienta în interes propriu D. V..
Având în vedere acest cadru procesual, s-a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată trebuia a fi analizat raportat la temeiurile de drept invocate față de ambii pârâți M. București și D. P., iar nu numai față de M. București.
În consecință, tribunalul a constatat că instanța de fond a analizat cererea de chemare în judecată numai față de pârâtul M. București ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei față de pârâtul D. P..
Față de aceste aspecte, tribunalul a constatat că se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, astfel că nu este necesar a se analiza celelalte motive de apel care privesc aspectele de fond ale cererii raportat la dispozițiile procedurale citate mai sus.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtul D. P. și intervenienta în nume propriu D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Pentru a se pronunța în sensul admiterii apelului, instanța de apel a apreciat greșit și a reținut în mod eronat că „reclamantul a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată la data de 07.04.2011" și că „a depus această cerere la data de 09.02.2012".
În realitate, reclamantul a formulat la termenul din 7.04.2011 cerere de înscriere în fals și a solicitat termen în vederea precizării cererii de chemare în judecată. Această „cerere precizatoare" la acțiunea principală privește motivele de nulitate absolută ale contractului de vânzare - cumpărare, împotriva căruia reclamantul s-a înscris în fals și este depusă nu la termenul acordat de instanță din 27.10.2011, ci mult mai târziu, la termenul din 09.02.2012. Excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată invocată de intervenienți raportat la art.132 Cod proc.civ., instanța de fond o respinge și consideră această cerere ca o întregire a cererii de chemare în judecată și nu ca o modificare. Această cerere precizatoare nu privește însă cadrul procesual și reclamantul nu a solicitat niciodată introducerea în cauză a moștenitorilor lui D. S..
La termenul de judecată din 28.06.2012, reclamantul depune o altă „cerere precizatoare", de această dată a cadrului procesual, prin care nu solicită nici de acesta dată introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei D. S., ci susține că intervenientul D. P. a devenit pârât prin încheierea din 30.06.2011 când instanța a acordat termen pentru a se cita pârâtul D. P..
Această nouă precizare, din data de 28.06.2012, care pentru prima dată privește cadrul procesual, este argumentată de reclamant pe interpretarea încheierii de ședință din data de 30.06.2011 și susține că a înțeles că intervenientul în nume propriu D. P. a devenit pârât, în mod just, această nouă cerere precizatoare a fost respinsă de instanța de judecată a fondului și admisă excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată.
În cauză, soluționarea acestei chestiuni trebuie să plece de la înseși dispozițiile art. 132 și art. 134 Cod proc.civ. care reglementează că modificarea cererii poate fi făcută până la prima zi de înfățișare. Articolul 134 C.proc.civ. definește prima zi de înfățișare ca fiind termenul la care părțile legal citate pot pune concluzii.
Depunerea cererii precizatoare a cadrului procesual la termenul de judecată din data de 28.06.2012 este făcută în mod evident cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 C.proc.civ., introducerea în cauză a moștenitorilor trebuia făcută la termenul de judecată din 30.06.2011 sau cel mai târziu la termenul din 27.10.2011 - termen acordat de instanța de fond reclamantului pentru a depune cerere precizatoare și modificatoare. Reclamantul, datorită neglijenței sale, nu a depus la termenul de judecată din 27.10.2011, nici o cerere precizatoare la dosarul cauzei.
Apare astfel ca neverosimil motivul de apel al reclamantului prin care se plânge că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a constatat că intervenientul D. P. a devenit pârât, deși reclamantul P. Ș. nu a solicitat acest lucru până la termenul din 28.06.2012.
Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat și jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și formula cerere precizatoare pentru introducerea în cauză a moștenitorilor revine reclamantului, instanța neputând să se substituie voinței părților.
Judecătorul este dator să se pronunțe asupra tuturor aspectelor cerute și totodată, trebuie să se abțină să depășească limitele competențelor cu care a fost investit. Această normă are menirea de a sublinia preeminența principiului disponibilității față de cel al rolului activ al instanței de judecată, această normă fiind reglementată inclusiv în Noul Cod de Procedură Civilă la art. 9.
Pentru toate aceste considerente, recurenții solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței Judecătoriei Sector 1 București ca fiind temeinică și legală.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși aveau această obligație potrivit art. 308 al.2 Cod Procedură Civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3, art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Sub un prim aspect, Curtea reține că potrivit art.134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare este aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Norma procedurală enunțată instituie două condiții cumulative pentru calificarea unui termen de judecată, ca prima zi de înfățișare și anume, ca la acel termen, părțile să fie legal citate și părțile să poată pune concluzii.
Momentul procesual care este prima zi de înfățișare, este important, deoarece până la această dată, atât pârâtul, cât și reclamantul pot să săvârșească anumite acte de procedură, sub sancțiunea decăderii.
Astfel, potrivit prevederilor art.132 al.1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului, un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
Aceste dispoziții procesual civile ultim expuse au caracter dispozitiv și nu imperativ, deoarece scopul edictării lor a fost acela de a-l proteja pe pârât și de aceea, neregularitatea constând în nesocotirea lor, dacă nu a fost invocată de pârât la termenul săvârșirii ei sau, dacă pârâtul – personal sau prin reprezentant – nu a fost prezent la acel termen, la termenul de judecată următor, în ambele cazuri, înainte de a mai pune în discuție alte aspecte ale procesului, se acoperă, după cum rezultă din prevederile art.108 alin.3 Cod procedură civilă.
2. Aplicând aceste considerente cu caracter teoretic, speței pendinte, Curtea observă că la primul termen de judecată acordat la judecătorie, 02.12.2014, cauza a fost amânată pentru motivul lipsei de procedură, acordându-se un nou termen de judecată la data de 07.04.2011. Așadar, termenul din data de 02.12.2014 nu a reprezentat prima zi de înfățișare.
La secundul termen de judecată, procedura de citare fiind îndeplinită, a fost pusă în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei D. S., context în care reclamantul prin apărătorul său, a solicitat admiterea excepției și continuarea judecății cu D. P., moștenitorul acesteia (fila 151 dosar fond).
Fiind așadar, întrunite cerințele expuse la punctul 1, acest al doilea termen de judecată a reprezentat prima zi de înfățișare, astfel încât cererea reclamantului de continuare a judecății cu recurentul D. P., formulată urmare a decesului autoarei acestuia, a fost realizată legal, în cadrul termenului procedural evocat.
Este evident că, în contextul solicitării exprese a continuării judecății cu recurentul, subsecvent admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei D. S., intimatul reclamant a dorit modificarea cadrului procesual inițial, sub aspect subiectiv, prin atragerea în proces a recurentului ca și pârât.
Acest fapt rezultă în mod expres, inechivoc și din cuprinsul cererii precizatoare a cadrului procesual, formulate de intimatul reclamant, la data de 28.06.2012, la solicitarea instanței de judecată (fila 254 dosar fond). Această cerere se întemeiază pe încheierea aferentă primei zile de înfățișare, așadar, pe manifestarea de voință exprimată la termenul de judecată din data de 07.04.2011.
De altfel, înșiși recurenții, prin avocatul ales ce îi reprezenta legal la acel moment (înștiințarea instanței asupra denunțării contractului de asistență juridică, realizându-se la data de 26.10.2011 – fila 178 dosar fond), au recunoscut în mod expres calitatea de pârât a recurentului D. P., la termenul de judecată ulterior primei zile de înfățișare, respectiv din 30.06.2011 (fila 176 dosar fond): „Apărătorul intervenienților arată că intervenientul D. P. a devenit pârât”..
Împrejurarea că cererea scrisă sub acest aspect, a fost depusă de-abia la data de 28.06.2012, nu este de natură să lipsească de efecte juridice manifestarea de voință a intimatului reclamant de modificare a cadrului procesual subiectiv, prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a recurentului D. P., în locul mamei sale predecedate, exprimată la prima zi de înfățișare și care a îmbrăcat forma procedurală a unei cereri procesuale. Aprecierea contrară este de natură să afecteze atât principiul oralității procesului civil, cât și pe cel al disponibilității, ambele reguli fundamentale care guvernează domeniul evocat.
Dimpotrivă, depunerea acestei cereri și în scris ulterior, a fost de natură să determine respectarea integrală a prevederilor dispozitive ale art. 132 Cod Procedură Civilă, analizate la punctul 1, neregularitatea constând în neformularea sa la data de 07.04.2011 și în scris nefiind invocată de recurenți nici la respectivul termen de judecată, când au fost prezenți prin avocat și nici la următorul termen de judecată.
Curtea constată sub același aspect analizat, interdependența dintre manifestarea de voință exprimată oral la prima zi de înfățișare și cererea scrisă depusă la 28.06.2012, ambele constituind cele două fațete (cea verbală și cea scrisă) indisolubil legate, ale cererii de modificare a acțiunii, sub aspectul cadrului procesual subiectiv, în acord deplin cu respectarea principiului disponibilității invocat de recurenți.
În consecință, în mod corect tribunalul a apreciat că cererea de continuare a judecății cu recurentul D. P., din 07.04.2011, depusă în scris ulterior, a reprezentat o cerere de modificare a cadrului procesual subiectiv, formulată în termenul legal și care trebuia să producă efectele juridice specifice.
3. Criticile recurenților sunt neîntemeiate și prin prisma faptului că aceștia realizează o confuzie între termenele de judecată din data de 07.04.2011 și 30.06.2011, cererea de înscriere în fals și cea de precizare a cererii fiind realizate la termenul din data de 30.06.2011 (fila 176 dosar fond).
Conținutul, calificarea cererii depuse de reclamant la data de 9.02.2012 (fila 204 dosar fond) sunt nerelevante în algoritmul juridic al stabilirii formulării în mod legal a cererii de introducere în cauză în calitate de pârât, a recurentului D. P., fiind două cereri procesuale distincte.
Reținând și faptul că prin prisma celor enunțate, critica vizând nerespectarea în cauză, a prevalenței principiului disponibilității în fața celui al rolului activ, este nefondată, voința intimatului reclamant fiind tocmai aceea de atragere în proces a recurentului în calitate de pârât, Curtea, pentru ansamblul tuturor acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă, se va lua act că recurenții și intimatul – reclamant și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât D. P. și de recurenta intervenientă în nume propriu D. V., împotriva deciziei civile nr.308 A/14.03.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. Ș. și intimații – pârâți M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Ia act că recurenții și intimatul – reclamant și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H./2 ex.
TB-S.3 – L.C.; T.S.
Jud.S.1 – O.M.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 773/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
