Legea 10/2001. Decizia nr. 1728/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1728/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 10425/3/2012
Dosar nr._
(2147/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1728
Ședința publică de la 17.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 717 din 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. N. și cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001,
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București prin Primarul General și al intimatei pârâte P. M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimatul reclamant V. N., personal și asistat de avocat D. C., în baza delegației de substituire din 14.11.2014 a domnului avocat Sendre M., pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimatul reclamant V. N., la data de 13.11.2014.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și a se avea în vedere critica de nelegalitate care vizează faptul că notificarea privind imobilul în cauză trebuia soluționată printr-o procedură administrativă potrivit Legii nr.10/2001, modificată și completată.
Consideră că, în mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului M. București, prin Primar să înainteze dosarul administrativ cu privire la soluționarea notificării direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, inclusiv a dispozițiilor Legii nr.165/2013.
Solicită a se avea în vedere și critica referitoare la cheltuielile de judecată raportat la dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, cu precizarea că nu insistă pe critica ce vizează procedura administrativă prevăzută de art. 9 din Legea nr.165/2013, având în vedere că există o acțiune introdusă în anul 2012 și nu se subsumează dispozițiilor prevăzute de art.33 și urm. din aceeași lege.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Solicită a se avea în vedere că prin motivele de recurs nu se critică inexistența unor acte care să dovedească dreptul de persoană îndreptățită a reclamantului sau referitoare la întinderea și suprafața acestuia, ci doar motivele generale invocate de recurentul M. București în toate dosarele, în sensul că aveau drepturi și obligații de a înainta dosarul administrativ ce vizează soluționarea notificări cu ignorarea Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care arată că instanțele pot soluționa pe fond notificările.
Cu privire la dreptul reclamantului de persoană îndreptățită s-a mai pronunțat sentința civilă nr.697 din 17.04.2008 prin care P. M. București a fost obligată să emită o dispoziție motivată care să constituie răspuns la notificarea formulată în anul 2001, conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr.10/2001, însă până în prezent nu a fost soluționată notificarea.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicită a se avea în vedere că acestea sunt justificate, față de faptul că au trecut mai bine de 12 ani de la formularea notificării și până în prezent aceasta nu a fost soluționată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2012 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, reclamantul V. N. a chemat în judecată pe pârâții P. M. București prin Primar General și M. București prin Primar General, solicitând:
1. să se constate calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri echivalente, corespunzătoare valorii actuale de piață și standardelor internaționale de evaluare a imobilelor, pentru fostul imobil din București, .. 34, sector 5, compus din teren în suprafața de 240 m.p. și casa de locuit formata din 3 camere și dependințe în suprafața construita de 52,50 m.p., ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 143/1974, imposibil de restituit în natură;
2. să fie obligat pârâtul Primarul General al M. București să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri echivalente pentru acest imobil în favoarea reclamantului și să înainteze dispoziția, sentința civila ce se va pronunța, notificarea nr. 842/21.06.2001 și întreaga documentație aferentă, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
3. să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, prin notificarea nr. 842/21.06.2001, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru fostul imobil din București, .. 34, sector 5, compus din teren în suprafața de 240 m.p., și casă de locuit formată din 3 camere și dependințe în suprafață construită de 52,50 m.p., ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 143/1974, imposibil de restituit în natură, fiind ocupat în prezent de blocuri de locuințe.
A arătat reclamantul că imobilul a aparținut părinților săi, V. C. Ș. și V. L., în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6614/1949 și transcris sub nr. 2905/1949 de fostul Tribunal Ilfov, al căror moștenitor este conform certificatelor de moștenitor nr. S 485 din 16.11.1966 și nr. 245 din 17.03.1986.
Prin Decretul nr. 143/1974, imobilul ce a aparținut autorilor săi a fost expropriat, construcția fiind demolata iar pe teren fiind construite blocuri de locuit. În urma exproprierii, autorii săi nu au primit nici un fel de despăgubiri, nici pentru teren și nici pentru construcție, astfel cum rezulta din adresa nr. 250 din 27.07.2004 a S.C. AVL Berceni S.A..
Prin sentința civila nr. 697 din 17.04.2008 pronunțata de Tribunalul București - Secția a III-a Civila, în dosarul nr. 3277/_, Primarul General a fost obligat să emită decizie/dispoziție motivată care să constituie răspuns la notificarea nr. 842/21.06.2001, conform dispozițiilor prevăzute de legea 10/2001, însă până în prezent nu a fost soluționată notificarea, deși au trecut mai bine de 12 ani de la formularea notificării și cca 4 ani de la pronunțarea hotărârii.
A menționat reclamantul că a depus toate actele necesare soluționării notificării, acte din care rezultă calitatea sa de persoană îndreptățită, acte de proprietate cu privire la imobilul pentru care a solicitat despăgubiri, astfel că se impune admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În susținerea cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 alin. 1 din legea nr. 10/2001 și a timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții P. M. București prin Primar General și M. București prin Primar General nu au formulat întâmpinare, însă au transmis în copie actele din dosarul administrativ nr._ constituit în baza notificării formulate de reclamant.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică topocadastrală având ca obiective identificarea imobilului notificat conform actelor de proprietate și planurilor cadastrale, determinarea suprafeței de teren și a vecinătăților, precum și a situației terenului, respectiv dacă este liber sau afectat de detalii de sistematizare.
Prin sentința civilă nr.717/10.04.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamant; a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri, pentru imobilul situat în București, .. 34, sector 5, compus din teren în suprafață de 236,99 m.p. și construcție demolată în suprafață construită de 52,50 m.p., despăgubiri ce se acordă în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005; a obligat pârâtul M. București, prin Primar, să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr. 842/2001 privind imobilul situat în București, .. 34, sector 5, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâtul M. București, prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 22.06.2001, reclamantul V. N. a formulat notificarea nr. 842 prin intermediul B.E.J. E. & P. în baza Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, .. 34, sector 5, compus din teren în suprafață de 240 mp și construcție cu trei camere și vestibul în suprafață de 52,50 mp.
Notificarea a fost înregistrată la Prefectura M. București sub nr. 7826/2001, fiind transmisă cu adresa nr. 1059/19.04.2002 Primăriei M. București.
Deși avea obligația legală de a soluționa notificarea, prin emiterea unei dispoziții/decizii motivate, reclamantul obținând și hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens (sentința civilă nr. 697/17.04.2008 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă), pârâtul M. București nu a respectat dispozițiile legii, refuzând să comunice un răspuns.
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cu care instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, tribunalul urmează să analizeze fondul cererii de restituire formulată de reclamant.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea, doar în parte, pentru următoarele considerente:
Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6614/01.06.1949 de fostul Tribunal Ilfov – Secția I Civilă Comercială, autorii reclamantului, V. L. (E.) și V. C. Ș., au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 52 în suprafață de 240 mp din terenul situat în comuna Progresul pe . A. și B., ce răspunde în Șoseaua Giurgiului nr. 219.
Pe acest teren, autorii reclamantului au edificat, fără autorizație, o construcție din cărămidă și o magazie din scânduri, astfel cum reiese din certificatul nr._/14.02.1974 eliberat de Circumscripția Financiară a Sectorului 5, fiind impuși din anul 1952 cu imobil compus din construcție și teren în suprafață de 240 mp în .. 34, conform adresei nr. 1/c/_/06.08.2004 a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4.
Din adresa nr._/9409/01.07.2004 a Serviciului Nomenclatură Urbană al Primăriei M. București reiese că artera de circulație din București, sector 4 cu denumirea de . purtat denumirea de . în anul 1964; totodată expertul topograf desemnat în cauză a identificat fostul imobil din București, .. 34, sector 5, pe baza actelor de proprietate și a planurilor cadastrale de la momentul dobândirii, ca având o suprafață totală de 236,99 mp.
În consecință, tribunalul a constatat că este dovedită identitatea dintre imobilul notificat și imobilul dobândit de autorii reclamantului.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 143/1974, figurând în anexa nr. 18 a decretului de expropriere, cuprinzând tabelul proprietarilor imobilelor expropriate, la poziția 96/114 pe numele V. L. și V. N., cu teren în suprafață de 237 mp și construcție în suprafață desfășurată de 61 mp, preluarea fiind abuzivă conform art. 2 alin. 1 lit. i din legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește calitatea reclamantului de succesor al foștilor proprietari V. C. Ș. și V. L., tribunalul a reținut că V. C. a decedat la data de 11.05.1966, de pe urma sa rămânând ca moștenitori V. L., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼ din masa succesorală, și V. N., în calitate de fiu, cu cota de ¾ din masa succesorală, potrivit certificatului de moștenitor nr. S485/16.11.1966 eliberat de notariatul de Stat al Raionului N. B., București.
La data de 02.11.1979 a decedat și V. L., zisă E., fiind moștenită de reclamantul V. N., în calitate de fiu, potrivit certificatului de moștenitor nr. 245/17.03.1986 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali și testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Sub acest aspect, tribunalul apreciază că reclamantul V. N. a justificat pe deplin calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, în calitate de succesor în drepturi de pe urma autorilor, defuncții V. C. Ș. și V. L..
Cu privire la întinderea dreptului de proprietate, tribunalul a reținut că, prin contract de vânzare - cumpărare autentic, autorii reclamantului au dobândit în proprietate suprafața de 240 mp teren, însă în anexa decretului de expropriere a fost înscrisă suprafața de 237 mp teren. Prin raportul de expertiză topocadastrală, întocmit de expert D. M., care a suprapus planurile de situație existente la nivelul dobândirii imobilului cu planurile de situație actuale, a rezultat suprafața de 236,99 mp, astfel că această suprafață este considerată reală.
Cât privește construcția, tribunalul a avut în vedere suprafața trecută în planul de situație aflat la fila 52 în dosar, respectiv o suprafață desfășurată a construcției de 52,50 mp.
Referitor la modalitatea de restituire, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cu care imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi; în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, precum și dispozițiile art. 7 alin. 1 care stabilesc că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din același act normativ, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Așa fiind, din examinarea probatoriului administrat în cauză, tribunalul a constatat că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă.
În acest sens tribunalul a avut în vedere că imobilul - construcție a fost demolat ulterior preluării în proprietatea statului, iar în privința terenului are în vedere concluziile raportului de expertiză topocadastrală. Potrivit acestora, terenul în suprafață de 236,99 mp din fostul imobil situat în .. 34 este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, pe acest teren fiind construită Grădinița nr. 243 din .. 1, sector 4, astfel că nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii urmând a fi stabilite în echivalent.
În consecință, în raport de cele reținute, constatând că în prezent construcția nu mai există, iar terenul nu este liber, tribunalul a considerat că nu este posibilă restituirea în natură conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte cererea și a constatat calitatea reclamantului V. N. de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri, pentru imobilul situat în București, .. 34, sector 5, compus din teren în suprafață de 236,99 m.p. și construcție demolată în suprafață construită de 52,50 m.p.. Aceste despăgubiri urmează a se acorda în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată, tribunalul a obligat pe pârâtul M. București, prin Primar să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr.842/2001 privind imobilul situat în București, ..34, sector 5, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și emiterii titlului de despăgubire, conform art. 16 alin. 5 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, tribunalul a apreciat că, din moment ce prin hotărâre judecătorească s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, nu se mai impune efectuarea unui control de legalitate de către instituția prefectului așa cum prevede art. 16 alin. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Un asemenea control ar însemna cenzurarea unei hotărâri judecătorești de către o autoritate a administrației publice din afara sistemului judiciar, or hotărârea judecătorească este supusă doar căilor de atac prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul M. București, prin Primar a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei către reclamant, constând în onorariul de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
Apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii, deoarece Legea nr.10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituirii, din care una necontencioasă, iar alta contencioasă.
Se arată că notificarea reclamanților urmează a fi analizată pe cale administrativă, persoana îndreptățită având obligația de a depune toate actele de care înțelege să uzeze pentru dovedirea dreptului de proprietate.
Normele metodologice fac vorbire de necesitatea existenței, alături de notificare și acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire, în sensul că nu deține alte probe.
Se mai arată că legiuitorul a lăsat la exclusiva apreciere a unității învestite cu soluționarea notificării, a oportunității de a oferi bunuri ori servicii, iar prin notificarea formulată, reclamanții nu au solicitat acordarea de bunuri ori servicii în compensare.
Se mai susține că s-a instituit un nou termen în sarcina unității deținătoare pentru soluționarea notificării, respectiv art.32 pct.1 din Legea nr.165/2013.
O altă critică privește greșita obligare a recurentei de a transmite direct dosarul către Comisia Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor, apreciind că anterior trebuie efectuat controlul de legalitate.
De asemenea, se critică și obligația de achitare a cheltuielilor de judecată, apreciind că nu are nici o culpă procesuală.
Se mai susține, de asemenea, și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin notificarea nr.842/2001, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul din București, ..34, sector 5, compus din teren în suprafață de 240 m.p. și casă de locuit formată din 3 camere și dependințe în suprafață construită de 52,50 m.p., ce a fost expropriat în baza Decretului nr.143/1974.
Din probele efectuate în cauză a rezultat că nu se poate dispune restituirea în natură a terenului, acesta fiind afectat în totalitate de elemente de sistematizare, pe amplasamentul fostei proprietăți a cărei construcție a fost demolată, în prezent este edificat un alt imobil, în care funcționează Grădinița nr.243.
Prin soluția pronunțată în primă instanță, tribunalul a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii – despăgubiri acordate în condițiile legii speciale la momentul pronunțării acesteia, aprilie 2013.
Din cuprinsul acestui dispozitiv, nu rezultă susținerile recurentului, potrivit cărora ar fi fost obligat să ofere intimatului reclamant bunuri ori servicii în compensare, astfel încât această critică este străină de soluția pronunțată în cauză.
Critica referitoare la faptul că reclamanta nu a depus și alte înscrisuri în afara celor anexate notificării este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât recurentul avea la dispoziție toate actele necesare soluționării notificării și doar în situația în care ar fi apreciat necesitatea administrării unor probe suplimentare, ar fi putut solicita reclamantului actele respective apreciate hotărâtoare în soluționarea notificării.
În cauză nu s-a dovedit această împrejurare, motivul de recurs fiind neîntemeiat.
Nici excepția prematurității soluționării notificării în raport de art.32 pct.1 din Legea nr.165/2013 nu este întemeiată, deoarece cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, respectiv luna mai a anului 2013.
În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat obligatoriu atât pentru instanțe, cât și pentru părți.
În ceea ce privește efectuarea controlului de legalitate de către Prefectură, Curtea constată că instanțele de judecată au plenitudine de competență în ceea ce privește soluționarea notificărilor întemeiate pe Legea nr.10/2001, în acest sens fiind decizia nr.XX/2007.
Față de aceste delegări date de instanța supremă în cadrul recursului în interesul legii, Curtea apreciază că exercitarea controlului de legalitate de către instituția prefectului este obligatorie și nu poate avea loc decât în faza administrativă a procedurii și în situația în care recurenta emitea o dispoziție necenzurată de instanță.
Nici critica referitoare la greșita aplicare a dispoz.art.274 C.proc.civ. nu este fondată, deoarece prezentul litigiu a fost prilejuit de către recurentă, prin fapta culpabilă de nesoluționare a notificării într-un termen rezonabil în decursul a peste 12 ani.
De asemenea, nefondată este și critica referitoare la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București, având în vedere că sentința instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu și cu M. București prin Primarul General, denumirea generică de P. M. București, denumire pe care recurenta o uzitează în mod curent, a creat confuzie reclamantului, fiind neîndoielnic însă că în proces a stat unitatea administrativ teritorială – M. București prin Primarul General.
În temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 717 din 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. N. și cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/17.12.2014
---------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – E.D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1282/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
