Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 548/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 17730/4/2009
Dosar nr._
(1669/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.548
Ședința publică de la 4 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant G. L., împotriva deciziei civile nr.519 A din 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. V. și C. A..
Cauza are ca obiect – acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurentul reclamant G. L. și intimații pârâți C. V. și C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că pricina a fost suspendată la data de 30.09.2013, în baza dispozițiilor art. 243 pct.1 din codul de procedură civilă și că la data de 05.02.2015, din oficiu, s-a repus pe rol în conformitate cu dispozițiile art.252 din Codul de procedură civilă în vederea discutării perimării, acordându-se termen în acest sens la data de 30.03.2015. La termenul din 30.03.2015 s-a constatat lipsa de procedură cu recurentul G. L., acordându-se termen la data de 04.05.2015.
Se mai învederează împrejurarea că recurentul reclamant G. L. a depus o cerere prin care solicită menținerea măsurii suspendării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/4/2014 aflat pe rolul Judecătoriei sector 4 București, având ca obiect acțiune oblică, respectiv constatarea vacanței succesorale de pe urma defunctei C. V. și a faptului că Primăria sector 4 București are calitate de moștenitoare vacantă de pe urma acesteia. Totodată solicită și judecata în lipsă.
Curtea, având în vedere că se solicită judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare asupra incidentului procedural al perimării, în raport de dispozițiile art.248 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina părților timp de un an.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6564/10.09.2012, Judecătoria sectorului 4 București a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind actualizarea sumei de 89.131, 98 lei și a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul G. L. împotriva pârâților C. V. și C. A., dispunând obligarea acestora la plata către reclamant a sumei de 112.699 lei cu titlu de despăgubiri (contravaloarea lipsei de folosință pentru teren) precum și obligarea lor la 5569 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia civilă nr.1802/14.11.2006 a Tribunalului București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului C. N. (autorul pârâților din prezenta cauză), a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 248,50 mp, situat în București, ., sector 4, să ridice pe cheltuiala sa construcția edificată pe acest teren cu rea-credință și să plătească suma de 89.131,98 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului calculată pe perioada 08.10.2001 – 14.11.2006.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 14.01.2010, reclamantul a solicitat instanței să dispună actualizarea sumei de 89.131,98 lei la care pârâtul a fost obligat prin decizia mai sus amintită, precum și obligarea pârâților în calitate de succesori ai acestuia la plata contravalorii lipsei de folosință pentru respectivul teren, pe perioada 14.11.2006 la zi.
Invocând din oficiu excepția lipsei de interes pentru primul capăt de cerere din acțiune, instanța a dispus admiterea acesteia, apreciind că actualizarea sumei stabilite deja printr-un titlu executoriu se poate realiza în condițiile art. 371/2 C.pr.civ., așa încât pe acest aspect cererea reclamantului apare ca lipsită de interes.
Referitor la obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru teren pentru perioada ulterioară celei menționate în decizia civilă nr. 1802/1411.2006, instanța a apreciat că în cauză s-a făcut dovada prejudiciului cauzat reclamantului prin neaducerea la îndeplinire de către pârâți a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu amintit, întinderea prejudiciului fiind calculată prin raportul de expertiză întocmit în cauză, la suma de 112.699 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri de către instanță a cererii sale de actualizare a sumei de 89.131,9 lei, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 alin. 2 C.pr.civ. care impun parcurgerea unei proceduri prealabile ulterior sesizării instanței, precum și sub aspectul omisiunii instanței de a-i acorda despăgubirea solicitată prin capătul doi al cererii de chemare în judecată până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Prin decizia civilă nr.519/A/22.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat, în raport de motivele de apel invocate, că în mod corect prima instanță a reținut că cererea reclamantului de actualizare a sumei de 89.131, 98 lei este lipsită de interes, atâta timp cât pentru aceste despăgubiri reclamantul deține deja un titlu executoriu, respectiv decizia civilă nr.1802/14.11.2006, suma menționată putând fi actualizată în condițiile prev. de art. 371/2 C.pr.civ. cu prilejul punerii în executare silită a titlului.
Pronunțându-se în acest mod, instanța nu a impus reclamantului parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței, astfel cum în mod eronat a susținut acesta, ci dimpotrivă a creat acestuia posibilitatea recuperării despăgubirilor datorate de pârâți printr-o procedură ce nu implică desfășurare a unui nou proces în fața instanței.
Referitor la faptul că despăgubirile acordate pentru perioada ulterioară pronunțării deciziei civile nr.1802/14.11.2006, nu au fost calculate până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, tribunalul urmează a constata că și sub acest aspect hotărârea primei instanțe este legală și temeinică întrucât despăgubirile solicitate pentru viitor, respectiv după data la care acestea au fost calculate prin raportul de expertiză, nu pot fi acordate atâta timp cât caracterul cert al prejudiciului sub aspectul întinderii și posibilității de evaluare nu poate fi stabilit (pârâții putând oricând să-și aducă la îndeplinire obligațiile ce le-au fost impuse prin titlul executoriu).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, văzând și dispozițiile art.296 C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat.
Și împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul G. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs a susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât a menținut ca fiind legală soluția instanței de fond prin care s-a respins ca lipsit de interes primul capăt de cerere din acțiune privind actualizarea creanței constatate prin decizia nr.1802/14.11.2006, deși legea nu îngrădește posibilitatea creditorului de a alege procedura de urmat pentru o astfel de situație.
În opinia recurentului instanța de apel a aplicat greșit legea și atunci când a respins critica sa privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în cauză și nu doar pentru perioada avută în vedere de către expert, deoarece nu s-a respectat petitul acțiunii și nu s-a avut în vedere faptul că instanța de fond s-a pronunțat la aproximativ 2 ani de la data efectuării expertizei.
Prin cererea depusă la dosar la data de 30.09.2013 recurentul reclamant a învederat instanței de recurs că intimata pârâtă C. V. a decedat și a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă și să dispună suspendarea judecării recursului.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 30.09.2013, Curtea a dispus, în baza art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea judecării recursului, până la indicarea moștenitorilor intimatei pârâte C. V..
La data de 05.02.2015, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare.
Recurentul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat menținerea măsurii suspendării, învederând că pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București a fost înregistrat dosarul nr._/4/2014 ce are ca obiect o acțiune oblică privind constatarea vacanței succesorale de pe urma defunctei intimate pârâte C. V. și care se află în faza de regularizare a cererii de chemare în judecată.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
Cauza de față a fost suspendată de instanța de recurs, în baza dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă, la data de 30.03.2013,iar până la data împlinirii termenului de perimare, respectiv data de 30.03.2014 niciuna dintre părțile din proces nu au solicitat repunerea pe rol a recursului și nici nu a intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, inclusiv acțiunea oblică invocată de către recurent fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 București după împlinirea acestui termen, respectiv la data de 30.09.2014, astfel cum rezultă din sistemul informatizat ala cestei instanțe.
În această situație, instanța apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, motiv pentru care va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul reclamant G. L., împotriva deciziei civile nr.519 A din 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. V. și C. A..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./28.05.2015
----------------------------------------
T.B-Secția a III-a – M.P.
- A.E.P.
Jud.Sector 4 – P.G.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 588/2015. Curtea de... | Expropriere. Decizia nr. 351/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
