Anulare act. Decizia nr. 1198/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1198/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1198/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1198.
Ședința publică din 11.11.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - I. B.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă A. M. împotriva deciziei civile nr.821 din02.07.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. Independența S. S.R.L. și cu intimații Oficiul de cadastru și Publicitate Călărași și B.N.P. Ț. D. C..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul M. M.-I. în calitate de reprezentant al intimatei reclamante S.C. Independența S. S.R.L. în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar; lipsesc recurenta pârâtă A. M. și intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Călărași și B.N.P. Ț. D. C..
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că intimata reclamantă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, ce a fost comunicată în copie recurentei, care a depus, la rândul său, răspuns la întâmpinare.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare.
Avocatul intimatei reclamante S.C. Independența S. S.R.L. solicită admiterea excepției și constatarea inadmisibilității recursului, având în vedere că sentința vizează o cerere evaluabilă în bani, valoarea litigiului fiind de 17.445 lei, situația în care sunt aplicabile prevederile art.483 alin.2 din codul de procedură civilă care statuează că nu sunt supuse recursului cererile a căror valoare se situează sub 1.000.000 lei.
Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.08.2014, sub nr._, reclamanta S.C. INDEPENDENȚA S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta A. M., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că între părți s-a încheiat un contract de vânzare la prețul de 20.000 lei și în condițiile stipulate în contractul de vânzare autentificat sub nr.1604/28.05.2014 de B.N.P. Ț. D. C. și să se constate desființarea retroactivă a contractului de vânzare autentificat sub nr.1604/28.05.2014.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între pârâtă, în calitate de arendator, și ..R.L., în calitate de arendaș, s-a încheiat contractul de arendare nr.8/10.12.2012 înregistrat la Consiliul Local al Comunei Independența sub nr.251/12.12.2012. Prin acest contract, arendatorul s-a obligat să acorde arendașului drept de preempțiune în fața altor potențiali cumpărători (art.4 pct.1 lit.i din contract), motiv pentru care reclamanta a primit din partea pârâtei notificarea din 23.10.2014 transmisă prin B.E.J. M. și Ș., prin care se comunica intenția de vânzare a terenului situat în extravilanul localității P., ., la prețul de 25.000 lei pe hectar. La data de 03.06.2014, a primit de la cumpărătorul B. D. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1604/28.05.2014, din care rezulta vânzarea terenului extravilan în suprafață de 8705 m.p. la prețul de 17.445 lei, deci la un preț mai mic decât cel ofertat reclamantei prin notificare.
În această situație, reclamanta a notificat pe pârâta arendatoare, în legătură cu intenția sa de cumpărare a terenului și a invitat-o la data de 23.06.2014 la sediul B.E.J. M. și Ș. pentru a încasa suma de 17.445 lei. Întrucât aceasta nu s-a prezentat, reclamanta a consemnat la C.E.C. Bank – Sucursala Călărași suma anterior menționată, consemnare în raport de care contractul de vânzare-cumpărare între părți, cu privire la teren, se consideră încheiat, în condițiile cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1604/28.05.2014 de B.N.P. Ț. D. C..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Noului Cod Civil.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, susținând că în notificarea prin care a comunicat reclamantei intenția sa cu privire la vânzarea terenului s-a strecurat o eroare cu privire la preț, în sensul că în loc de 20.000 lei pe hectar, cât scrie de fapt și în paranteză, cu ocazia redactării, a fost menționat în cifre prețul de 25.000 lei pe hectar.
A mai arătat că până la data de 23.04.2014, reclamanta nu i-a comunicat intenția sa privind cumpărarea terenului și nici nu a formulat vreun răspuns către Biroul Executorului Judecătoresc, prin care fusese înaintată notificarea, situație în care executorul a încheiat un proces verbal prin care a constatat că nu a fost depusă nicio adresă referitoare la acceptarea/neacceptarea prețului de vânzare al terenului. În aceste condiții, pârâta apreciază că și-a îndeplinit obligația de a-l înștiința pe arendaș, respectând acestuia dreptul de preempțiune și nu există motiv de desființare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.05.2014 cu B. D., pentru același teren.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtă, susținând, în esență, că și-a exercitat dreptul de preempțiune în mod legal, în conformitate cu dispoz.art.1732 C.civ., în termen de 30 de zile de la data la care a primit de la numitul B. D. contractul de vânzare-cumpărare pe care acesta l-a încheiat cu pârâta. A arătat că, dacă pârâta ar fi fost de bună-credință, i-ar fi comunicat societății reclamante faptul încheierii unei promisiuni de vânzare-cumpărare și conținutul acestui act, pentru ca reclamanta să-și poată exercita legal dreptul de preempțiune la preț egal. Chiar dacă s-ar aprecia că din eroare, în notificare s-a trecut suma de 25.000 lei pe hectar, în loc de 20.000 lei pe hectar cum era corect, această ofertă nu este valabilă, nefiind certă și serioasă și nefiind însoțită de promisiunea de vânzare.
Prin sentința civilă nr.101/14.01.2015, Judecătoria Călărași a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți reclamantă, în calitate de arendaș, și pârâtă, în calitate de arendator, s-a încheiat la data de 20.12.2012 contractul de arendare nr.8, având ca obiect, printre alte suprafețe de teren, și suprafața de 0,8705 hectare situată în comuna Independența, ./2, .> Prin dispozițiile art.4 pct.1 lit.i din contract, pârâta s-a obligat ca în eventualitatea intenției de înstrăinare a terenului arendat, să anunțe în prealabil arendașul și să acorde drept de preempțiune în fața altor potențiali cumpărători, care se exercită potrivit art.1730 – 1739 C.civ.
La data de 4.03.2014, pârâta a încheiat cu B. D. antecontractul de vânzare-cumpărare nr.583/4.03.2014, prin care, împreună cu alte persoane, se obliga să vândă acestuia suprafața de teren anterior menționată, iar la data de 10.03.2014 a notificat reclamanta cu privire la intenția sa de înstrăinare a terenului în suprafață de 8705 m.p. la prețul de 25.000 lei pe hectar.
Prin notificare, s-a solicitat reclamantei ca în termen de 30 de zile de la data comunicării, să-și exprime în scris intenția de cumpărare a terenului, în caz contrar, după expirarea acestui termen, urmând ca proprietarii să procedeze la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în favoarea unui terț.
Din procesul verbal încheiat la data de 23.04.2014 de B.E.J.A. M. și Ș., instanța de fond a reținut că până la data încheierii acestuia, reclamanta, în calitate de arendaș, nu a exprimat nicio poziție cu privire la intenția sa de cumpărare a terenului menționat în notificare, situație în care s-a apreciat că nu mai este îndreptățită să-și exercite dreptul de preempțiune, în raport de prevederile art.1730 alin.3 C.civ.
Instanța a considerat că, deși în cuprinsul ofertei s-a strecurat o eroare materială cu privire la prețul solicitat, în sensul existenței unei inadvertențe între prețul scris în cifre și prețul scris în litere, aceasta nu poate echivala cu o lipsă a ofertei de vânzare, deoarece oferta de vânzare este un prim pas făcut în negocierea pentru încheierea contractului privind aspectele esențiale ale contractului, iar aspectele neclare puteau fi lămurite în cadru negocierii. Nu există în cauză probe din care să rezulte că reclamanta ar fi dat curs în vreun fel acestei oferte sau că ar fi încercat să lămurească neconcordanța referitoare la preț.
Instanța a mai reținut că, potrivit art.275 alin.2 C.proc.civ., într-o astfel de situație, neconcordanța se interpretează în sensul prezumției potrivit căreia, obligația există pentru suma cea mai mică, afară de cazul în care nu se dovedește altfel, iar prevederile art.1732 C.civ. nu sunt aplicabile, pârâta neavând obligația de a notifica reclamantei și conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr.821/2.07.2015, Tribunalul Călărași a admis apelul, a schimbat în tot sentința instanței de fond, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă, iar în baza exercitării dreptului de preempțiune de către aceasta, a constatat că între reclamantă, în calitate de cumpărător, și pârâtă, în calitate de vânzător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind suprafața de 8705 m.p. situată în ., tarlaua 28/2, . C.F. nr._, la prețul de 17.445 lei, ce a fost consemnat de cumpărător la dispoziția B.E.J. M. și Ș. pentru a fi eliberat vânzătoarei.
Prin aceeași sentință, s-a constatat desființat retroactiv, de la data de 28.05.2014, contractul de vânzare autentificat sub nr.1604/28.05.2014 de B.N.P. Ț. D. C. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1466 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că notificarea efectuată de pârâtă reclamantei cu privire la intenția de vânzare a terenului în litigiu nu poate fi considerată o ofertă de vânzare, în sensul art.1730 alin.3 C.civ., fiind îndoielnică cu privire chiar la preț, deoarece indica un preț în cifre (25.000 lei pe hectar) și un preț în litere (douăzecimii pe hectar). În această situație, instanța de control a considerat că nu sunt aplicabile cauzei dispoz.art.275 alin.2 C.proc.civ., reținute de instanța de fond, și nici dispoz.art.1730 alin.3 C.civ., fiind incidente dispoz.art.1731 – 1733 C.civ., privind exercitarea dreptului de preempțiune de către arendaș, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare după arendator și un terț.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a constatat că, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare între pârâtă și terțul B. D., în mai puțin de 30 de zile de la încheierea actului, reclamanta și-a exercitat dreptul de preempțiune ca arendaș, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, situație în care se impunea ca cererea de chemare în judecată formulată de aceasta să fie admisă.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și rejudecarea apelului, fie la termenul la care va fi admis recursul, fie la un termen ce va fi stabilit ulterior, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, s-a susținut că instanța de apel a nesocotit termenul de decădere de 30 de zile în care preemptorul trebuia să-și exercite dreptul de preempțiune și a apreciat greșit că oferta făcută de procuratoarea apelantei nu ar fi o ofertă valabilă de vânzare.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că decizia recurată nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum rezultă din dispozițiile art.483 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru ipoteza în care instanța ar considera că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, intimata reclamantă a învederat că solicită și admiterea excepției nulității recursului, motivat de faptul că niciuna din criticile dezvoltate de recurentă prin motivele scrise de recurs nu poate fi încadrată n motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art.488 C.proc.civ.
Apelanta pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata reclamantă, în recurs, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, arătând că, deși cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani și impune timbraj, conform O.G. nr.80/2013, nu se încadrează în categoria acțiunilor prevăzute de art.483 alin.2 C.proc.civ. și respingerea excepției nulității recursului, arătând că prin motivele de recurs a invocat pronunțarea deciziei instanței de apel cu încălcarea legii.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepția absolută și peremptorie privind inadmisibilitatea recursului, care primează inclusiv în raport cu cealaltă excepție invocată de intimata reclamantă, privind nulitatea cererii de recurs, instanța va reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. 2 cod procedură civilă nu sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile pronunțate în cererile prevăzute de art. 94 pct. 1 literele a-j c.pr.civ.
La art. 94 litera j c.pr.civ. sunt menționate expres cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200 000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
În cauza de față cererea introductivă de instanță are ca obiect constatarea vânzării cumpărării intervenită între părți cu privire la terenul în suprafață de 8705 mp situat în ., tarlaua 28/2, . de 17 445 lei, reprezintă o acțiune patrimonială reală, care, în raport de valoarea obiectului, se încadrează în categoria cererilor de chemare în judecată prevăzute de art. 94 litera j din c.pr.civ. pentru care legiuitorul nu a considerat necesar să permită părților și exercitarea căii de atac a recursului.
În consecință, reținând că împotriva sentinței instanței de fond părțile în cauză au deschisă prin lege doar calea de atac a apelului, care a fost exercitată și soluționată de tribunal prin decizia recurată, ce se bucură, printre altele, de prerogativa caracterului definitiv, Curtea va dispune, în baza dispozițiilor art. 483 alin. 2 cod coroborat cu art. 94 litera j cod procedură civilă, respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta pârâtă A. M. – CNP_, cu domiciliul ales la av.P. C. A., în Călărași, ., ., județ Călărași, împotriva deciziei civile nr.821/02.07.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în comuna Al.O., . Călărași, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO17840649, și cu intimații OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ..26, ., și B.N.P. Ț. D. C., cu sediul în Călărași, ., . Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. I. B. C. B. T.
GREFIER
E. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
6 ex./25.11.2015
----------------------------------------
T.Călărași – M.A.C.
- N.C.C.
Jud.Călărași – O.I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1146/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
