Legea 10/2001. Decizia nr. 1196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1196/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1196/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1196
Ședința publică din 11.11.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - I. B.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A. și a recursului declarat de recurentul pârât M. A. Interne împotriva sentinței civile nr.1246 din 22.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Cauza are ca obiect acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul C. Ș. M. în calitate de reprezentant al recurenților reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, aflate la fila 20 din dosar și consilierul juridic B. S. în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. A. Interne, potrivit delegației pe care o depune la dosar dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea instanței, avocatul recurenților reclamanți arată că hotărârea nr.5942/2012 pronunțată de Judecătoria Slatina, menționată în extrasul de carte funciară – anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul I. I., reprezintă actul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru moștenitorii P. cu privire la o suprafață mai mare de teren; cât privește suprafața solicitată inițial, de 1500 m.p., precizează că este vorba despre o estimare a terenului ocupat de Postul de Poliție Coteana, potrivit mențiunilor din procesul verbal de predare primire a conacului P., încheiat la 30.11.1953, în care, la poziția 15 se vorbește despre terenul de 1,47 ha. Ulterior, s-a demonstrat că acest teren are circa 1064 m.p., astfel că nici reclamanții nu solicită mai mult, ba chiar susțin că, din acest punct de vedere și nu numai, hotărârea recurată este greșită.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul recurenților reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A. solicită admiterea recursului acestora, astfel cum a fost formulat. Susține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a principiului prevalenței restituirii bunurilor preluate abuziv. Astfel, deși prima expertiză a constatat identitatea dintre terenuri, la cea de-a doua expertiză, același specialist constată că nu se poate face identificarea suprafeței solicitate. Dar, din adresa Primăriei Coteana, aflată la dosar, ca și din rolurile agricole, rezultă că terenul a aparținut fraților P., chiar dacă nu figurau, evident, pe numele reclamanților. În plus, din anexa la raportul de expertiză se observă că terenul ocupat de Postul de Poliție Coteana se învecinează pe toate laturile cu proprietatea fraților P., așa încât se deduce logic că și acesta le-a aparținut.
Solicită, așadar, ca o parte din teren, respectiv suprafața de 427 m.p. să le fie restituită reclamanților în natură, iar pentru diferența de 637 m.p. să fie obligat pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la recursul părții adverse, solicită respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentului pârât M. A. Interne solicită admiterea recursului acestuia și respingerea celui declarat de reclamanți.
Susține că nu făcut dovada identității între terenul preluat în anul 1953, menționat la poziția 15 din procesul verbal și cel ocupat de Postul de poliție Coteana, care se află în afara perimetrului stabilit ca aparținându-le reclamanților.
Critică hotărârea atacată pentru faptul că s-a stabilit obligarea pârâtului la acordarea de măsuri compensatorii pentru suprafața de 1500 m.p., dar, din raportul de expertiză reiese că postul de poliție ocupă puțin peste 1000 m.p.
Solicită respingerea chiar a cererii de acordare de măsuri compensatorii pentru că nu s-a dovedit că suprafața pretinsă de reclamanți este ocupată de Postul de Poliție Coteana.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 28.08.2009, reclamații P. E. B., P. A., P. F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. Administrației și Internelor, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de respingere a notificării înregistrata la pârât sub nr. 365/17.12.2007 și, în principal, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1500 m.p., situat în ., actualmente ocupat de Postul de Poliție al comunei Coteana, iar, în subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin notificarea nr. 26/N înregistrată la data de 15.06.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc M. M. din Slatina, județ O., au solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului teren situat în ., în suprafață de 1500 m.p., care, în prezent, este folosit de Postul de Poliție Coteana, teren trecut în proprietatea statului fără titlu valabil.
Prin decizia nr. 365/17.12.2007, M. Administrației și Internelor, în calitate de unitate deținătoare, a respins notificarea, cu motivarea că reclamanții nu au dovedit nici calitatea de moștenitori ai autorilor și nici dreptul de proprietate asupra terenului revendicat. Reclamanții au luat cunoștință de conținutul deciziei contestate ca urmare a comunicării acesteia apărătorului părților, ca răspuns la cererea privind modul de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În susținerea reclamanților, intimatul a recunoscut că după emiterea deciziei a încercat comunicarea sa către reclamanți, însă corespondența s-a întors la expeditor pe motiv că, în anul 2007, nu mai locuiau la adresele indicate în notificarea din 2001, ci locuiau în străinătate.
Reclamanții au mai susținut că sunt moștenitorii autorilor P. M. și P. P., dovadă pe care o fac cu actele de stare civilă anexate cererii. Reclamanții P. E. B. și P. A. sunt nepoți de fiu decedat (P. Vigil) ai autorului P. P., iar reclamanta P. F. este soția supraviețuitoare a lui P. V.. Celalalt autor, P. M. a fost fratele defunctului P. P., decedat fără alți moștenitori.
Terenul ce se solicită a le fi retrocedat a aparținut acestor doi autori, fiind preluat abuziv de către stat la 30 noiembrie 1953 alături de alte suprafețe de teren și construcții retrocedate prin sentința civilă nr. 8278/2000 a Judecătoriei Slatina, irevocabilă, sau prin sentința civilă nr. 68 bis din 25.02.2002 a Tribunalului O.. Atât imobilele care au fost retrocedate până în prezent, cât și terenul de 1500 m.p., ocupat de Postul de Politie Coteana, au făcut parte din conacul celor doi autori - frați - imobile trecute abuziv în proprietatea statului în baza hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 3522/17 octombrie 1953 și preluate efectiv prin procesul-verbal din data de 30 noiembrie 1953.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În probațiune, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Tribunalul a dispus atașarea în copie certificată conform cu originalul a dosarului administrativ.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, s-a învederat în esență că singurul înscris depus de reclamanți la dosar în dovedirea calității de persoane îndreptățite este un certificat de moștenitor de pe urma defunctului P. V., dar nu s-a făcut în niciun fel dovada că acesta ar fi avut calitatea de proprietar al terenului revendicat la momentul trecerii în proprietatea Statului sau calitatea de moștenitor al fraților P..
Practic, în opinia pârâtului, reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai persoanelor despre care afirmă că ar fi deținut în proprietate terenul revendicat la momentul preluării acestuia de către stat și nici dovada dreptului de proprietate al acestor persoane asupra imobilului revendicat.
Prin sentința civilă nr. 1012/9.05.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Recursul declarat de către reclamanți împotriva sentinței civile menționate a fost admis prin decizia civilă nr. 1214 R/03.07.2013, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin care s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Urmare a acestei măsuri, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 10.09.2013.
În rejudecare, tribunalul a dispus avizarea pentru corectitudinea datelor topografice a raportului de expertiză și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topografie, acesta fiind depus la dosar la data de 02.09.2014.
Prin sentința civilă nr.1246/22.10.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă admis în parte cererea formulată de reclamanții P. M., P. V.-A. și P. E.-B., în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a anula în tot Decizia de respingere a notificării nr. 365/17.12.2007 emisă de M. Internelor și Reformei Administrative și a obligat pârâtul la emiterea în favoarea reclamanților a unei decizii motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform disp. art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru fostul imobil în suprafață de 1.500 m.p. situat în ..
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea transmisă prin B. M. M. sub nr. 111/15.06.2001, P. F., P. E. B. și P. A. au solicitat restituirea terenului în suprafață de 1.500 mp situat în ..
Prin Decizia nr. 365/17.12.2007, M. Internelor și Reformei Administrative, cu prilejul soluționării dosarului nr. 530/2005 a respins notificarea formulată de P. F., P. E. B. și P. A., reținând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenta curții de apel.
În ceea ce privește dovada calității reclamanților de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că prin decizia civilă nr. 1214/03.07.2013, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a reținută că reclamanții din prezenta cauză au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, că imobilul în litigiu a fost anterior proprietatea fraților P. M. și P. P., autori ai reclamanților, dezlegarea dată de instanța de recurs fiind obligatorie conform disp. art. 315 Cod pr. civ.
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că acesta a făcut obiectul exproprierii în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare și a Decretului nr. 83/1949, astfel cum a rezultat din adresa nr._/24.03.2004 emisă de M. Administrației și Internelor (fila 75 dosar nr._ ).
Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar I. I. întocmit în primul ciclu procesual s-a concluzionat că imobilul notificat de reclamanți este situat în ., tarlaua nr. 39, iar pe suprafața imobilului este edificată o construcție cu destinația de post de poliție (C1) care ocupă o suprafață de teren de 116,97 mp și mai multe anexe: un coteț (C2), o fosă septică (C3), mai multe magazii (C4). Cu prilejul rejudecării, tribunalul a dispus întocmirea unui supliment la raportul de expertiză menționat, având ca obiectiv stabilirea identității între imobilul notificat vizat de raportul de expertiză și cel din procesul-verbal de la fila 91 dosar și să se stabilească dacă construcțiile existente pe teren ocupă funcțional întregul imobil, iar în caz contrar, să se determine imobilul teren necesar bunei funcționări și să se indice dacă construcțiile existente pe teren sunt ușoare sau demolabile. Prin suplimentul menționat (fila 87 a dosarului nr._ ), expertul tehnic a concluzionat că nu se poate constata identitatea dintre terenul notificat și cele din procesului-verbal anterior menționat, expertul opinând că acesta ar putea fi cel de la poziția nr. 15 din cuprinsul acestuia.
Potrivit art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013 în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6). A fortiori, rezultă din dispozițiile legale anterior menționate și din logica reglementării că în ipoteza imposibilității de stabilire certă a amplasamentului imobilului, măsura restituirii în natură este exclusă, urmând a se stabili despăgubiri potrivit criteriilor prevăzute în dispozițiile legale precitate.
Nu pot opera în detrimentul considerentelor anterior expuse susținerile pârâtului expuse în cuprinsul obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, expertul tehnic exprimându-și opinia în sensul menționat anterior, aspectele relevate cu prilejul formulării obiecțiunilor constituind veritabile apărări de fond relevante sub aspectul identificării măsurilor reparatorii în speța de față. De asemenea, tribunalul constată că reclamanții nu au produs alte dovezi care să infirme concluziile expertului tehnic, poziția procesuală a acestora fiind în sensul de a nu formula obiecțiuni sau cerere de efectuare a unei contraexpertize.
Ca atare, tribunalul a apreciat în prezenta cauză s-a făcut dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite, a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și a imposibilității de restituire în natură a acestuia.
Totodată, tribunalul a constatat incidența în cauză a disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România potrivit cărora dispozițiile acestui act normativ se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 16 din același act normativ prevede că cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. 6 și 7.
Art. 21 alin. 6 și 7 prevăd că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, un punct având valoarea de 1 leu; numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. 6.
Pentru considerentele menționate anterior, tribunalul a admis în parte cererea, a anulat în tot Decizia de respingere a notificării nr. 365/17.12.2007 emisă de M. Internelor și Reformei Administrative și a obliga pârâtul la emiterea în favoarea reclamanților a unei decizii motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform disp. art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru fostul imobil în suprafață de 1.500 m.p. situat în ..
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs ambele părți.
Recurenții – reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A. consideră sentința recurată netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
1. Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, conține motive străine de natura pricinii și se fundamentează pe interpretarea eronată a probelor administrate (art. 304 pct.9 și art. 3041din Codul de procedură civilă).
Astfel, consideră recurenții - reclamanți că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:„Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.„În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în
mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă,
măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt
compensarea".
De asemenea, instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea principiului prevalentei restituirii în natură, principiu consacrat legislativ prin dispozițiile-art. 2 alin.1 lit.a din Legea nr. 165/2013.
Instanța de fond face aplicarea în cauză a unor dispoziții străine de natura pricinii și anume a dispozițiilor art. 21 alin. 61 care dispun că în situația în care nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. 6.
Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții trebuia ca instanța de fond să ajungă, dincolo de orice dubiu, la concluzia că în prezenta cauză nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului, împrejurare neconstatată de către instanță în mod expres.
Prima instanță de mulțumește să rețină doar faptul că expertul tehnic a concluzionat că nu se poate constata identitatea dintre terenul notificat și cel din procesul - verbal din 30 noiembrie 1953 acesta opinând că acesta ar putea fi cel de la poziția nr. 15 din cuprinsul acestuia.
De asemenea, instanța reține în mod greșit faptul că reclamanții nu au produs alte probe care să infirme concluziile expertului tehnic și omite să rețină faptul că nu se poate stabili identitatea datorită modului în care a fost întocmit procesul - verbal din data de 30 noiembrie 1953 care conține o înșiruire de imobile.
Astfel la dosarul cauzei se regăsește:
A) Primul raport de expertiză întocmit de același expert tehnic, raport necontestat și care concluzionează prin precizările depuse la termenul din data de 04.04.2012 că terenul pe care îi ocupă postul de politie Coteana O. face parte din fosta proprietate a fraților P., deci a aparținut autorilor reclamanților.
B) Adeverința emisă de Primăria Coteana sub nr. 1765/99/31.01.2003 avută, de asemenea, în vedere de către expert prin care se concluzionează că: „terenul pe care se află construit Postul de Poliție Coteana a făcut parte din suprafața de teren ce a aparținut fraților P.".
Aceste două mijloace de probă contrazic susținerile instanței conform cărora nu ar exista identitate între terenul notificat și cel pe care se regăsește postul de poliție.
Tot din expertiza topo dispusă în cauză în primă instanță - Anexa 8 - rezultă că postul de poliție ocupă efectiv clădirea și 637 mp. din totalul de 1037.82 mp, situație în care diferența de 427,82 mp teren poate fi restituită în natură iar pentru cei 637 mp obligarea pârâtului la măsuri reparatorii prin echivalent.
Având în vedere cele anterior arătate, recurenții – reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în tot, să se rețină cauza spre rejudecare și, rejudecând pe fond, să fie admisă acțiunea, să se dispună anularea Deciziei de respingere a notificării nr. 365 din 17.12.2007 emisă de M. de Interne și să se dispună restituirea în natură a suprafeței de 427,82 mp teren conform raportului de expertiză și obligarea pârâtului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 637 mp teren.
Recurentul – pârât M. A. Interne critică sentința recurată ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Prin dispozitivul hotărârii instanței de fond, s-a decis:„Admite în parte cererea reclamanților (...).Anulează în tot Decizia de respingere a notificării nr. 365/17.12.2007 emisă de M..Obligă pârâtul la emiterea în favoarea reclamanților a unei decizii motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform disp. Art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru fostul imobil în suprafață de 1500 mp situat în .. "
Critica M. A. Interne se referă la două aspecte:
1. lipsa identității dintre imobilul-teren notificat și imobilele menționate în procesul-verbal din 30 noiembrie 1953 - în special cel de la poziția 15 din cuprinsul acestuia;
2. reclamanții solicită un imobil-teren în suprafață de 1500 mp iar din documentele raportului de expertiză reiese suprafață de maxim
1051,85 mp.
1.Cu privire la lipsa identității dintre imobilul-teren notificat și imobilele menționate în procesul-verbal din 30 noiembrie 1953 - în special cel de la poziția 15 din cuprinsul acestuia, recurentul – pârât precizează următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2014 instanța de judecată a dispus efectuarea unui supliment al expertizei tehnice topografice având printre obiective și stabilirea identității între imobilul notificat, vizat de raportul de expertiză întocmit și cel din procesul-verbal de la fila 91 din primul ciclu procesual.
Din Suplimentul raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar lonescu I. reiese următoarele:„Din informațiile primite în Procesul-verbal încheiat în data de 30.11.1953 (Anexa nr. l - fila nr. 91 dosar) nu se poate constata identitatea dintre terenul cu care au fost repuși în posesie moștenitorii P. cu vreunul din terenurile menționate la cel 15 puncte. Procesul verbal este o înșiruire de terenuri și construcții, care au făcut obiectul unei transmiteri între reprezentanții autorităților de la acea vreme, bunuri imobile aflate în intravilanul comunei Coteana, județul O. (fost Argeș). Terenul care a făcut obiectul retrocedării ar putea fi cel de la poziția 15 din Procesul-verbal în condițiile în care imobilul are ca vecinătate în partea de EST un imobil al Consiliului Local Coteana, care ar putea completa suprafața de 1,47 ha. "
În acest sens a dispus și instanța de fond, acestea reieșind din considerentele hotărârii recurate (pag. 4 alineatul al doilea teza finală): „De asemenea, tribunalul constată ca reclamantii nu au produs alte dovezi care să infirme concluziile expertului tehnic, poziția procesuală a acestora fiind în sensul de a nu formula obiecțiuni sau cerere de efectuare a unei contraexpertize. "
Tot din Suplimentul raportului de expertiză, Anexa nr. 3 rezultă următoarele:
Suprafața de teren revendicată este de 1051,85 mp și este evidențiată cu hașuri de culoare verde.
Astfel, parte din imobilul-teren solicitat este amplasat în afara conturului care delimitează fosta proprietate P. (contur roșu J,I,H,G), suprafață în care este inclus și terenul pe care este edificat sediul Postului de Poliție Coteana, respectiv construcția C1.
Față de cele precizate mai sus (neidentificarea terenului deținut de MAI cu actele de proprietate, respectiv sediul Postului de Poliție se afla în afara fostei proprietăți P.), recurentul – pârât solicită admiterea recursului formulat de M. A. Interne și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
2.Cu privire la acordarea de către instanța de fond a măsurilor compensatorii sub formă de puncte conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul-teren în suprafață de 1500 mp, precizăm următoarele:
a) În Concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, Ia punctul 2, se face referire la o suprafața a terenului revendicat de 1064.82 mp. Aceeași suprafață de teren este menționată și în Anexa nr. 7 la acest Raport.
În Suplimentul raportului de expertiză, cât și din Anexa nr. 3 a acestuia, rezultă o suprafață de 1051,85 mp.
Astfel, recurentul – pârât solicit să se observe faptul că expertul indică în două documente emise de către el, două suprafețe de mărimi diferite - diferența dintre acestea fiind de 13 mp-ceea ce duce la concluzia că reclamanților nu li se poate stabilii cu certitudine faptul că au un drept de proprietate asupra terenului aflat în administrarea Ministerului A. Interne.
b) În cazul în care se va considera că acordarea de către instanța de fond a măsurilor compensatorii sub formă de puncte conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr.165/2013 este temeinică și legală, recurentul – pârât solicită să se aibă în vedere acordarea acestora doar pentru suprafața de teren hașurată în verde care se află pe suprafața proprietății P.. (Anexa nr. 3 din Supliment)
În concluzie: pentru faptul că expertul nu a putut constata identitatea dintre terenul cu care au fost repuși în posesie moștenitorii P. cu vreunul din terenurile menționate la cel 15 puncte ale Procesului-verbal încheiat la 30.11.1953, recurentul - pârât consideră că nu a fost identificat nici în
ce măsură terenul revendicat este afectat de imobilul aflat în administrarea Ministerului A. Interne; instanța de fond trebuia să aibă în vedere doar suprafața care este cuprinsă în fosta proprietate P. (Anexa nr. 3 la Supliment) și în funcție de gradul de ocupare al acesteia cu construcții definitive să stabilească în ce măsură putea fi restituit în natură terenul respectiv și pentru diferență, acordarea de măsuri compensatorii.
Având în vedere cele menționate mai sus, recurentul – pârât solicită admiterea recursului său și modificarea hotărârii instanței de fond, în tot în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
Recurentul – pârât M. A. Interne a formulat întâmpinare la recursul recurenților – reclamanți, prin care a arătat următoarele:
Referitor la alegațiile recurenților-reclamanți cu privire la identitatea imobilul-teren notificat și imobil-teren pe care se află construit sediul Postului de Poliție Coteana, recurentul – pârât preciează următoarele:
Notificarea nr. 26 N din data de 15.0.6.2011 formulată de P. F., P. E. B. și P. A., face referire la „terenul în suprafață de 1500 mp situat în ., (...) așa cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 30.11.1953."
În Procesul-verbal încheiat la 30 noiembrie 1953 cu trimitere expresa la punctul 15 se menționează: „Teren curte conac în suprafață de 7,47 ha din care 0,20 ha viță nobilă, iar restul având plantate un număr de 143 pomi fructiferi diverse specii și 127 arbori silvici."
Astfel, recurentul – pârât solicită să se observe faptul că, documentul în baza căruia este formulată notificarea nu face referire la imobilul-teren pe care se află construit sediul Postului de Poliție Coteana.
În lipsa oricăror date de identificare, consideră că persoanele în discuție nu au făcut dovada faptului că terenul notificat, folosit de Postul de Poliție face într-adevăr parte din imobilul precizat la pct. 15 din Procesul-verbal sus-menționat.
Referitor la adeverința nr. 1765/99/31.01.2003 emisă de Primăria Coteana, recurentul-pârât precizează faptul că, la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului O. (adresa nr. 193/13.03.2003) de a-i comunica înscrisuri care să susțină cele afirmate, sunt reluate aspectele consemnate în adeverința eliberată recurenților-reclamanți, fără a fi prezentate înscrisurile solicitate în susținerea celor afirmate.
Mai mult decât atât, prin încheierea de ședință din data de 04.04.2014, instanța de judecată a dispus efectuarea unui supliment al expertizei tehnice topografice având printre obiective și stabilirea identității între imobilul notificat, vizat de raportul de expertiză întocmit și cel din procesul-verbal deja fila 91 din primul ciclu procesual.
Din Suplimentul raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar lonescu I. reies următoarele:
„Din informațiile primite în Procesul-verbal încheiat în data de_30.11.1953 (Anexa nr. l — fila nr. 91 dosar) nu fie poate constata identitatea dintre terenul cu care au fost repuși în posesie moștenitorii P. cu vreunul din terenurile menționate la cel 15 puncte. Procesul verbal este o înșiruire de terenuri și construcții care au făcut obiectul unei transmiteri între reprezentanții autorităților de la acea vreme, bunuri imobile aflate în intravilanul comunei Coteana, județul O. (fost Argeș). Terenul care a făcut obiectul retrocedării ar putea fi cel de la poziția 15 din Procesul-verbal în condițiile în care imobilul are ca vecinătate în partea de EST un imobil al Consiliului Local Coteana, care ar putea completa suprafața de 1,47 ha."
În acest sens a dispus și instanța de fond, acestea reieșind din considerentele hotărârii recurate (pag. 4 alineatul al doilea teza finală): „De asemenea, tribunalul constată că reclamanții nu au produs alte dovezi care să_infirme concluziile expertului tehnic, poziția procesuală a acestora fiind în sensul de a nu formula obiecțiuni sau cerere de efectuare a unei contraexpertize."
Tot din Suplimentul raportului de expertiză. Anexa nr. 3 rezultă următoarele:Suprafața de teren revendicată este de 1051,85 mp și este evidențiată cu hașuri de culoare verde.
Astfel, parte din imobilul-teren solicitat este amplasat în afara conturului care delimitează fosta proprietate P. (contur rosu J,I,H,G), suprafață în care este inclus și terenul pe care este edificat sediul Postului de Poliție Coteana, respectiv construcția C1.
Față de cele precizate mai sus (neidentificarea terenului deținut de MAI cu actele de proprietate; respectiv sediul Postului de Politie se află în afara fostei proprietăți P.), recurentul – pârât solicită respingerea recursului formulat de recurenții-reclamanți și, pe cale de consecință, să se modifice în tot hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 306 alin.3 rap. la art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art.304 ind.1 C.proc.civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate în limitele ce urmează:
În considerentele deciziei civile nr. 1214 R/03.07.2013, ce fac corp comun cu dispozitivul, pronunțată în dosarul nr._, de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin care s-a casat cea dintâi sentința recurată a Tribunalului și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, s-a reținut atât că imobilul în litigiu a fost proprietatea fraților P. M. și P. P. decedați cât și calitatea reclamantilor de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001, în baza art.23.3 din HG 250/2007.
Ca urmare în rejudecare Tribunalul a limitat nejustificat și contrar art.315 C.proc.civ. probațiunea în condițiile în care imobilul teren în litigiu era identificat deja în raport cu actele cauzei prin cel dintâi raport de expertiză topografică de la prima judecată și a dispus nelegal ca un expert topograf să stabilească, în ciuda lipsei specializării acestuia în domeniul construcții, dacă construcțiile existente pe teren ocupă funcțional întregul imobil, iar, în caz contrar, să se determine imobilul teren necesar bunei funcționări, după care a renunțat la acest obiectiv, la care expertul nespecialist în construcții nu a răspuns, nemotivat, și a aplicat dispoziții legale lipsite de legătură cu situația de fapt de vreme ce ea nu a fost efectiv stabilită-art.16 rap. la art. 21 alin. 6, 7 și 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013. Obiectivul era însă strâns legat de obiectul cauzei în care reclamantii cereau în principal restituire în natură și numai în subsidiar măsuri reparatorii în echivalent, pentru teren, fiind menit a permite instanței să verifice și să stabilească dacă terenul în litigiu stabilit de expertiza de la prima judecată din prima instanță, ce dădea relevanță adeverinței neanulate nr.1765/99/31.01.2003 a Primăriei Comunei Coteana(fila 104 dosar Tribunal din primul ciclu procesual), în suprafață de 1.064,82 mp(fila 191 dosar Tribunal din primul ciclu procesual), poate fi restituit în vreo parte în natură sau este necesar în integralitate funcționării normale a postului de poliție ce se află amplasat pe el, inclusiv sub aspectul eventualelor amenajări subterane ce l-ar deservi și parcării destinate a asigura funcționalitatea lui. Față de cele arătate, conform art. 312 alin.5 teza 1 C.proc.civ., în raport cu data acțiunii, Curtea are obligația de a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va dispune administrarea unei expertize tehnice de specialitate cel puțin în domeniul construcții având ca obiectiv să verifice și să precizeze dacă terenul în litigiu stabilit de expertiza topografică de la prima judecată, în suprafață de 1.064,82 mp (fila 191 dosar Tribunal din primul ciclu procesual), la care expertiza topografică din rejudecare a precizat că 1.057,85 mp sunt ocupați de Postul de Poliție Coteana(fila 86 dosar Tribunal prima rejudecare), poate fi restituit în vreo parte în natură sau este necesar funcționării normale a postului de poliție, inclusiv sub aspectul eventualelor amenajări subterane ce l-ar deservi și parcării destinate a asigura funcționalitatea lui și prin prisma celorlalte elemente probatorii în baza cărora terenul este deținut de Postul de Poliție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții - reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A. și de recurentul pârât M. A. INTERNE, împotriva sentinței civile nr.1246 din 22.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. I. B. C. B. T.
GREFIER
E. C.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex.
TB-S.4 – C.M.I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1198/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 602/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
