Legea 10/2001. Decizia nr. 1146/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1146/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1146/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1146 R
Ședința publică din data de 19.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. B.
JUDECĂTOR: G. S.
JUDECĂTOR: D. M. G.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire deciziei civile nr.918/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2009, formulată de revizuenta V. E. în contradictoriu cu intimatul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuenta V. E. prin avocat Ț. C., cu împuternicire avocațială la fila 5, lipsind intimatul M. București prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul revizuentei V. E., având cuvântul în susținerea cererii de revizuire, solicită admiterea acesteia, apreciind că este admisibilă, având în vedere că a fost întemeiată pe disp. art.322 pct.2 C.pr.civ., în vigoare la data de depunerii cererii de chemare în judecată și se atacă o hotărâre pronunțată în recurs prin care s-a evocat fondul cauzei.
În susținerea cererii de revizuire, apărătorul revizuentei arată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute și nu s-a pronunțat asupra capătului subsidiar de cerere. Astfel, deși nu au existat motive de recurs care să vizeze restituirea în natură a terenului, M. București formulând recurs numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de recurs a invocat dispozițiile art.3041 C.pr.civ., considerând că se poate pronunța pe toate aspectele. Sub acest aspect, arată că disp. art. 3041 C.pr.civ. prevăd că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de recurs de casare, prev. de art.304 C.pr.civ., or, în speță, nu au fost invocate motive de casare, instanța de recurs modificând hotărârea recurată.
Pe de altă parte, apărătorul revizuentei apreciază că disp. art.3041 C.pr.civ. trebuie coroborate cu disp. art.306 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.2, respectiv atunci când se invocă excepții de ordine publică. În cauză, arată apărătorul recurentei, nu a fost vorba de excepții de ordine publică pe care instanța putea să le invoce din oficiu, iar față de faptul că recursul este declarat nul dacă nu este motivat rezultă că instanța este ținută să se pronunțe cu privire la motivele de recurs.
În ceea ce privește nepronunțarea pe capătul subsidiar de cerere, apărătorul revizuentei arată că în principal s-a solicitat restituirea în natură, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și doar dacă se constată că nici acestea nu sunt posibile, acordarea de puncte, or instanța de recurs a acordat direct puncte, fără a ține cont de faptul că și Legea nr.165/2013 a fost modificată prin Legea nr.368/2013, care permite acordarea de bunuri prin compensare dacă imobilul nu mai poate fi restituit în natură.
Pentru aceste motive, apărătorul revizuentei solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei instanței de recurs și respingerea recursului M. București, ca nefondat. Mai arată că în mod greșit instanța de recurs a considerat că nu se impune restituirea în natură a terenului, motivat de faptul că acesta se află în patrimoniul altor persoane private, deși expertul A. M. a reținut în mod corect, având în vedere toate actele de proprietate, inclusiv cele ale vecinilor, că pentru ..2B documentația cadastrală a fost întocmită greșit iar pentru imobilul de la nr.4B există o suprapunere virtuală, nu una faptică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 14.10.2015, revizuenta V. E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General anularea deciziei civile nr. 918/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
În motivarea cererii se arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă (în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecata) potrivit cărora „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuenta a mai arătat că instanța de recurs s-a pronunțat asupra recursului fără a fi investită cu un motiv de recurs în ceea ce privește restituirea în natură a terenului. M. București a înțeles să atace soluția din fond doar sub aspectul cheltuielilor de judecata. Revizuenta consideră că a fost încălcat principiul disponibilității. Potrivit acestui principiu, instanța de judecata este ținută să se pronunțe doar asupra pretențiilor formulate de către părți. Pârâtul nu a formulat nici în fața instanței de fond, și nici în fața instanței de recurs opoziție față de restituirea în natură a terenului. Acesta nu a solicitat respingerea solicitării revizuentei de restituire în natură a terenului în discuție.
Se precizează că se află în situația în care hotărârea din fond nu a fost atacată cu apel și că potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă „recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitată la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele". În cazul de față nu au fost motive de casare, instanța de recurs modificând în parte sentința recurată.
Revizuenta a menționat referitor la cheltuielile de judecată, că instanța de recurs a menținut dispozițiile sentinței din fond, însă nu a dispus și respingerea recursului sub acest aspect.
Se arată că instanța de recurs a admis în tot recursul (nu există o precizare conform căreia să fi fost admis doar în parte recursul) însă sub aspectul cheltuielilor de judecată sunt menținute dispozițiile sentinței din fond.
Se mai arată că instanța de recurs prin admiterea recursului si modificarea sentinței din fond nu s-a pronunțat pe solicitarea revizuentei de acordare prin compensare cu alt teren.
În opinia revizuentei, dacă instanța de recurs constata că nu se poate restitui în natură terenul atunci trebuia să dispună casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecarea cauzei, pentru ca instanța de fond să se pronunțe pe toate capetele de cerere.
Revizuenta a precizat că instanța de recurs i-a încălcat grav drepturile care îi revin în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013 prin faptul că s-a pronunțat prin acordarea de puncte, excluzând posibilitatea de a i se acorda bunuri prin compensare.
Se precizează că Legea 165/2013 a fost modificata prin Legea nr. 368/2014, ocazie cu care dispozițiile inițiale au fost completate cu altele noi care au creat posibilitatea acordării prin compensare de alte bunuri (ceea ce revizuenta a și cerut prin cererea formulată în subsidiar).
Se arată că a fost încălcat și principiul contradictorialității prin faptul că instanța de recurs nu a pus în discuția părților imposibilitatea restituirii în natură.
În opinia revizuentei, în mod greșit instanța de recurs a considerat că nu se poate restitui în natură terenul în discuție.
Asupra cererii de revizuire de față, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, și anume, decizia civilă nr. 918/2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, s-a admis recursul pârâtului M. București prin Primarul General, modificându-se în parte sentința recurată și obligând pârâtul să emită dispoziție de propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma măsurilor compensatorii prin puncte în conformitate cu Legea nr. 165/2013 în favoarea reclamantei pentru cota indiviză de ½ din totalul suprafeței de teren preluată abuziv de 585,21 mp, teren situat în . nr. 4, Sector 5.
Conform art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Pe de o parte, din motivele de recurs formulate de către M. București prin Primarul General reiese că invocându-se nelegalitatea sentinței recurate, pârâtul a solicitat la finalul cererii pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Așadar, instanța modificând în parte sentințe și păstrând admisă în parte cererea, a dispus obligarea pârâtului să emită dispoziție de propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în locul măsurii de restituire în natură, așa cum dispusese instanța de fond.
Nu se poate aprecia că în acest caz, instanța s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau că s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, chiar dacă, în ceea ce privesc concluziile formulate de către recurenta pârâtă, acestea nu au fost redate detaliat.
Este deosebit de relevant și aspectul că recursul formulat de către M. București prin Primarul General a fost îndreptat împotriva sentinței civile nr. 792/2014, iar conform art. 3041 Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzut în art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pe de altă parte, ipoteza acordării a mai mult decât s-a cerut plus petita, se raportează la cererea de chemare în judecată, și nu la criticile din recurs, așa cum susține revizuenta.
Astfel fiind, Curtea de Apel va respinge ca nefondată cererea de revizuire, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta V. E. împotriva deciziei civile nr. 918/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. G. S. D. M. G.
GREFIER
D. M.
Red. GS
Tehnored. GC 2 ex
02.12.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 1198/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
