Legea 10/2001. Decizia nr. 562/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 562/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.562 A
Ședința publică din data de 19.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. S.
JUDECĂTOR: D. M. G.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află soluționarea – după casarea cu trimitere spre rejudecare) a apelului declarat de apelantul pârât M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.859/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. A. și P. I., ambii cu domiciliul procesual ales în București, ..8, ., . 5, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; alte cereri; pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimații reclamanți P. A. și P. I. reprezentați de avocat B. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul pârât M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul intimaților reclamanți P. A. și P. I., având în vedere decizia de casare, se impune aplicarea disp. art.312 alin.61 corob. Cu alin.5 C.pr.civ., în sensul că instanța de apel va rejudeca și va evoca fondul cauzei, iar în raportul de probatoriul administrat în rejudecare, se impune admiterea în parte a apelului, omologarea raportului de expertiză și stabilirea cuantumului despăgubirilor la valoarea mai mare stabilită prin raport, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 01.09.2009, reclamanții P. I. și P. A. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General și Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata prețului de piață al imobilului situat în București, ., corp A+B, sector 1, estimat provizoriu la suma de 450.000 lei, precum și la plata daunelor-interese în cuantum de 30.000 lei, reprezentând cheltuielile necesare, utile și voluptorii efectuate de aceștia.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 402/28.03.1997, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 cu Primăria Municipiului București, au dobândit dreptul de proprietate asupra corpului A din imobilul situat la adresa menționată, iar cel de-al doilea apartament al imobilului a intrat în patrimoniul acestora prin moștenire testamentară de la defunctul Ș. D. (care, la rândul său, îl cumpărase de la Primăria Municipiului București, prin contractul nr. 400/1997, întocmit în baza aceluiași act normativ).
S-a mai arătat că prin decizia civilă nr. 1677A/27.11.2006 pronunțată de Tribunalul București, au fost obligați reclamanții să lase în deplină proprietate imobilul fostului proprietar, Pinard Jaqueline.
Față de această împrejurare, s-a solicitat, în temeiul art. 501 din Legea nr. 10/2001, restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Prin precizarea formulată ulterior, reclamanții au arătat că înțeleg să se judece numai în contradictoriu cu M. Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate anularea unilaterală a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 400/1997 și 402/1997, precum și faptul că prin aplicarea legilor proprietății aceștia au calitatea de terți vătămați în dreptul de proprietate asupra imobilului, ceea ce îi îndreptățește la restituirea valorii de piață actuale a imobilului.
Prin sentința nr._/14.12.2010, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea, astfel cum a fost modificată și precizată, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 1.346.357 lei reprezentând valoarea de piață, conform standardelor internaționale de evaluare, pentru corpurile A și B ale imobilului din ..
Apelul declarat împotriva sentinței de către pârât a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 862/A/21.10.2011 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
Prin decizia nr. 947/23.05.2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul pârâtului M. Finanțelor Publice, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza Tribunalului București spre competentă soluționare, ca instanță de fond, reținând incidența dispoz. art. 2 lit. b C.pr.civ. (tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de 500.000 lei) și faptul că, potrivit cererii precizatoare formulate de reclamanți în fața instanței de fond, aceștia au solicitat obligarea pârâtului la plata prețului de piață al imobilului estimată de expert la suma de 1.346.357 lei.
Astfel învestit, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a pronunțat sentința nr. 859/15.04.2013, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice, a admis cererea reclamanților, a obligat pârâtul M. Finanțelor Publice la plata sumei de 313.128 euro, în echivalent în lei la data plății reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în București, ., corp A (parter și demisol) și corp B, sectorul 1.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul M. Finanțelor Publice, care a susținut greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, precum și greșita sa obligare la valoarea de circulație a imobilului
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 74/ A/26.02.2014 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs M. Finanțelor Publice.
Prin decizia nr. 478/18.02.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul declarat de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva deciziei civile nr. 74A/26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte a constatat următoarele:
Susținerea referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este lipsită de orice fundament.
Nesocotind dezlegările date pe acest aspect de instanța de apel și fără să le combată în vreun fel, recurentul reia aceleași argumente referitoare la principiul relativității efectelor contractului și la faptul că vânzătorul, Primăria Municipiului București, este cel care trebuie să răspundă pentru evicțiune.
Or, justificând legitimarea în proces a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de apel a constatat în mod corect că aceasta este dată de dispozițiile legii speciale care derogând de la dreptul comun, instituie în sarcina acestei instituții, obligația de dezdăunare în cazul evicțiunilor produse cumpărătorilor pe temeiul Legii nr. 112/1995.
Fără să observe cadrul normativ special și principiul specialia generalibus derogant, recurentul-pârât își motivează critica, în mod eronat, prin trimitere la regulile dreptului comun, în condițiile în care dezlegarea corectă a problemei și pe care, de altfel, nu o combate, se regăsește în considerentele deciziei din apel.
Tot astfel, în mod eronat, recurentul susține că lipsa calității sale procesuale ar fi determinată de neîndeplinirea condițiilor art. 50 alin. 21 din Legea nr. 10/2001.
Separat de faptul că aspectul relevat nu este unul care să privească legitimarea procesuală ci vizează împrejurări de fond ale pricinii, se constată că acesta este, de asemenea, lipsit de orice fundament juridic.
Pe de o parte, recurentul pretinde în mod contradictoriu că nu s-a făcut dovada încheierii contractului cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și, în același timp, că nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să fi constatat nulitatea contractului.
Or, încheierea actului juridic cu respectarea dispozițiilor legale nu poate constitui premisa desființării acestuia ca efect al nulității, așa cum pretinde recurentul, aceasta fiind sancțiunea care intervine tocmai pentru nesocotirea prevederilor legale.
În speță, împrejurarea că încheierea contractelor s-a făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995, iar cumpărătorii au fost de bună-credință a fost statuată cu autoritate de lucru judecat în cadrul litigiului anterior (decizia nr. 1677/A/27.11.2006 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă, irevocabilă prin decizia nr. 358/1.06.2007 a Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă), așa încât, nu mai poate fi pusă în discuție de către recurent.
S-a reținut că în ceea ce privește critica recurentului are însă caracter întemeiat în ce privește modalitatea în care instanțele fondului au procedat la determinarea prețului de piață la care sunt îndreptățiți reclamanții ca urmare a evicțiunii produse.
Confirmând soluția primei instanțe care a obligat pârâtul, cu acest titlu, la plata sumei de 313.128 euro, Curtea de Apel a reținut, într-un considerent lapidar, că aceasta ar corespunde standardelor internaționale, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Această simplă apreciere a instanței s-a realizat cu nesocotirea devoluțiunii specifice căii de atac a apelului, care impunea completarea probațiunii pe acest aspect mai ales în condițiile în care, prin criticile deduse judecății, pârâtul arătase, motivat, cu trimitere la Ghidul de evaluare a proprietăților imobiliare, de ce nu au fost respectate Standardele Internaționale care trebuie să fundamenteze valoarea de piață a imobilului (lipsind comparația directă cu imobile similare tranzacționate recent pe piață, precum și faptul că expertul nu a solicitat informații privind tranzacții imobiliare recente, de la bancă, notar public, birou de carte funciară, limitându-se la informațiile vizând oferte de vânzare luate din presă).
S-a reținut că procedând ca o instanță învestită cu o cale extraordinară de atac, curtea de apel nu a făcut verificările de fapt care se impuneau pentru a răspunde criticilor ce o învestiseră, limitându-se să valideze raportul de expertiză, întrucât în conținutul lui „s-a menționat că au fost respectate standardele internaționale”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că la reluarea judecății urmează a se dispune refacerea probatoriului pe aspectul evaluării imobilului la prețul de piață, conform standardelor internaționale de evaluare, așa cum prevede art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceasta, raportul de expertiză ce se va întocmi va avea în vedere criteriile utilizate de Standardul Internațional de Practică în Evaluare - GN 1 și se va solicita expertului ca în aplicarea abordării prin comparația vânzărilor să parcurgă procedura sistematică (5.23) referitoare la analiza pieței, verificarea informațiilor asupra termenilor și condițiilor vânzării, selectarea criteriilor de comparație relevante, compararea proprietăților vândute cu proprietatea evaluată (5.23.1 - 5.23.4).
Rejudecând apelul declarat de către apelantul-pârât M. Finanțelor Publice în limitele deciziei de casare, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În ședința publică din data de 30.04.2015, Curtea a încuviințat proba cu un nou raport de expertiză specialitatea construcții, având ca obiectiv, stabilirea prețului de piață conform standardelor internaționale de evaluare, potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001, urmând ca expertul să aibă în vedere criteriile utilizate de standardul internațional de practică în evaluare – GN 1, evaluarea proprietății imobiliare prin comparația vânzărilor, urmând ca expertul să parcurgă procedura sistematică referitoare la analiza pieței, verificarea informațiilor asupra termenilor și condițiilor vânzării, selectarea criteriilor de comparație relevante și compararea proprietăților vândute cu proprietatea evaluată.
De asemenea, s-a dispusa efectuarea de adrese către Camera Notarilor Publici, Primăria Sectorului 1, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 și OCPI – Biroul de Carte Funciară sector 1 pentru a se comunica contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile similare imobilelor în cauză în perioada 2014 - la zi, înscrisuri ce urmează a fi avute în vedere de către expert la efectuarea raportului de expertiză.
După depunerea acestor contracte la dosar, expertul desemnat, numitul T. L. a efectuat raportul de expertiză, raport aflat la filele 86-94.
Din cuprinsul acestui raport, efectuat potrivit dispozițiilor date prin decizia instanței de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, reiese că, valoarea de piață evaluată a imobilului din . A Sector 1 București este de 1.623.796 lei, echivalentul a 361.792 Euro.
Împotriva acestui raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către M. Finanțelor Publice, care au fost încuviințate, în parte, iar răspunsul la aceste obiecțiuni, referitoare la stabilirea indicelor de corecție, respectiv ca urmare a diferenței de suprafață între terenurile comparate, a fost atașat în dosarul Curții de Apel București, la filele 115 -119.
Ulterior depunerii răspunsului la obiecțiuni, apelantul pârât M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu s-a mai prezentat.
Prin sentința civilă nr. 859/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București împotriva căreia a declarat apel pârâtul M. Finanțelor Publice, acesta din urmă a fost obligat la plata sumei de 313.128 Euro, în echivalent la data plății reprezentând valoarea de circulație a imobilului în litigiu.
În urma admiterii recursului formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus refacerea raportului de expertiză, luând în considerare criticile recurentei.
Condiția realizării raportului de expertiză la standardul internațional de practică în evaluare – GN 1, a fost realizată în speță, expertul parcurgând procedura sistematică referitoare la analiza pieței, acesta verificând informațiile asupra termenilor, cât și asupra condițiilor vânzării, selectând criteriile de comparație importante și comparând proprietățile vândute cu cea evaluată.
Procedând astfel, a rezultat o valoare de piață a imobilului în litigiu de 1.623.796 lei, echivalentul sumei de 361.792 Euro.
Reieșind o sumă mai mare decât cea care la care a fost obligat de către instanța de fond, instanța concluzionează că apelul declarat de către pârât este neîntemeiat.
Instanța de apel nu poate să îi creeze apelantului în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată și să-l oblige astfel la o valoare de piață într-un cuantum mai mare, astfel cum au susținut intimații reclamanți la acordarea cuvântului pe fond, în conformitate cu dispozițiile art. 296 teza a II-a Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel va respinge apelul ca nefondat conform art. 296 teza I Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 859/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații -reclamanți P. A. și P. I., ambii cu domiciliul procesual ales în București, .. 8, ., . 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. S. D. M. G.
GREFIER
D. M.
Red. GS
Tehnored. GC 5 ex
02.12.2015
Jud. fond R. N.
← Obligaţie de a face. Decizia nr. 602/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 242/2015. Curtea de Apel... → |
---|