Anulare act. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 30140/3/2012
Dosar nr._
(1455/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.161A
Ședința publică de la 06.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanții-reclamanți T. D. M., T. C. și T. M. T., împotriva sentinței civile nr. 179 din 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți . și . BUCUREȘTI SRL.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 30.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera și a da posibilitate intimaților-pârâți să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 06.04.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 01.08.2012, reclamanții T. D. M., T. C. și T. M. T. în contradictoriu cu pârâții . C. P. SRL și . București SRL, au solicitat nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2958 din 26.09.2001 de BNP A. G., până la concurenta suprafeței de teren de 5805 mp si construcțiile aflate pe acest teren, încheiat intre . de vânzător și .; nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3211 din 02.12.2002 de BNP A. G., încheiat între . și . BUCUREȘTI,până la concurenta suprafeței de5805mpsi construcțiile aflate pe acesta; nulitatea absoluta parțiala a Actului de alipire încheiat de . BUCUREȘTI, autentificat sub nr. 2065 din 26.08.2005 de BNP A. G. până la concurenta suprafeței de 5805 mp si construcțiile aflate pe acesta; obligarea pârâților sa lase reclamanților, in deplina proprietate și liniștita posesie, imobilul situat in București, ..12-16, sector 2, compus din teren in suprafața de 5805 mp si construcțiile existente pe acest teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001, art. 948 si urm. C. civ., art. 480 si urm. c. civ.
Pârâta . a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție: în baza disp. art. 46, alin 4 și 5 din Legea nr. 10/2001 să se constate prescris dreptul la acțiune pentru anularea absolută și parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2958/26.09.2001 la BNPA A. G. și M. R., încheiat între . și . pentru terenul din ., fost H. între Vii nr.1(fost 7-9) sector 2, actual .. 12-16. Potrivit dispozițiilor invocate: „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de un an de la diata intrării în vigoare a prezentei legi", iar pe fondul cauzei, în măsura în care excepția nu va fi primită, solicită respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților arătând că dreptul de proprietate al acestora ca și calitatea de bun intrat în patrimoniul statului în mod legal și incidența în cauză a dispozițiilor legii speciale au mai format obiect al altor hotărâri judecătorești. Aceleași apărări au fost formulate și de pârâta . BUCUREȘTI SRL.
La data de 15.05.2013 reclamanții au formulat următoarele precizări:
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2958 din 26.09.2001 de B.N.P. A. G. a avut ca obiect o suprafață de 8353 mp teren intravilan și construcțiile edificate pe acesta cu o suprafață totală construită la sol de 2950,61 mp, situate în București, ., sector 2. Prețul contractului a fost de_ lei vechi(59.500 RON).
Așadar, în ceea ce îl privește, valoarea celor 5805 mp de teren și a construcțiilor aferente de pe teren este de_,5475 RON.
Contractul de vânzare-cumpărare cu dezmembrare autentificat sub nr.3211 din 09.12.2002 de B.N.P. A. G. a avut ca obiect o suprafață de4162.80 mp teren intravilan și construcțiile edificate pe acesta cu o suprafață totala construită la sol de 1445,57 mp, situate în București, . sector 2.
Prețul contractului a fost de_ lei vechi (59.500 RON). Așadar, în ceea ce îl privește, valoarea celor 5805 mp de teren și a construcțiilor aferente de pe teren este de 56.045,5475 RON.
La data de 07.10.2013, reclamanții au precizat cadrul procesual pasiv, arătând că înțeleg să se judece în calitate de pârâți cu S.C. V. BUCUREȘTI S.A., S.C. V. BUCUREȘTI S.A.,aceasta fiind continuatoarea în drepturi și obligații a fostei S.C. V. S.A. și cu S.C. C. P. FILIALA BUCUREȘTI S.R.L.
Prin încheierea din 16.10.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute și parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2958/26.09.2001 de B.N.P A.lbu G..
Reclamanții au invocat nulitatea acestui menționând și dispozițiile art.948 pct.2 și ale art. 4 C.civ. privind nevalabilitatea consimțământului și cauza ilicită.
Or, potrivit art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare legii. Terenul revendicat și care a făcut obiect al actelor a căror anulare se solicită, a reprezentat obiect al notificării formulată de reclamanți în baza Legii nr.10/2001, astfel că sunt incidente dispozițiile art.45 alin.5 din acest act normativ. A mai arătat tribunalul că, dincolo de faptul că reclamanții nu au invocat nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, aceștia nu au formulat acțiunea în anularea contractelor invocate prin cererea pendinte nici măcar în termen de un an de la data când au aflat de existența acestora ci, mult mai târziu, la data de 01.08.2012; promovarea acțiunii ce a făcut obiect al dosarului cu nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția IV-a Civilă nu poate constitui o cauză de întrerupere a cursului prescripției, se arată în motivarea încheierii, întrucât acea acțiune a fost respinsă irevocabil, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute și parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2958/2001 este întemeiată.
În consecință, criticile reclamanților referitoare la nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2958/26.09.2001 de B.N.P A. G. au fost privite ca neîntemeiate, în condițiile în care dreptul la acțiune s-a prescris.
Cu privire la fondul litigiului, prima instanță a arătat, prin sentința civilă nr.179/19.02.2014, că reclamanții au solicitat și constatarea nulității absolute parțiale a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente (actul autentificat sub nr.3211 din 02.12.2002 de BNP A. G., încheiat între . și . BUCUREȘTI, până la concurența suprafeței de 5805 mp și construcțiile aflate pe acesta și a actului de alipire încheiat de . BUCUREȘTI, autentificat sub nr.2065 din 26.08.2005 de BNP A. G. până la concurenta suprafeței de 5805 mp si construcțiile aflate pe acesta). Dar, nulitatea celor două contracte a fost invocată ca urmare a anulării actului nr.2958/26.09.2001, potrivit principiului anulării actului subsecvent determinată anularea actului principal (resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis). În condițiile în care actul principal nu a fost anulat ca urmare a prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității acestui act, rezultă că nici actele subsecvente nu pot fi anulate ,cât timp nu s-a constatat nevalabilitatea actului principal.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere prin care reclamanții solicită obligarea pârâtei S.C. C. P. Filiala București S.R.L. (potrivit cererii precizatoare,filele 157,158) de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, ..12-16,sector 2,compus din teren în suprafață de 5805 mp. și construcții existente pe acesta, Tribunalul a constatat că reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr.10/2001,invocând totodată principiul „quod nullum est nullum producit effectum”, efect al nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare anterior menționate.
Reclamanții au mai promovat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâta S.C .C. P. Focus SRL, acțiune respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr.738/19.05.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, în dosar nr._/3/2009 (filele 22-41 și 133), reținându-se că titlul de proprietate al pârâtei este probat prin cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.3211/09.02.2002, respectiv nr.808/22.04.2005 de BNP A. G. ,nedesființate până la momentul soluționării apelului împotriva sentinței civile nr. 738/19.05.2010. Prin decizia nr.21A/24.01.2012 prin care s-a soluționat apelul împotriva sentinței anterior menționate, s-a reținut că:” acțiunea în revendicare nu poate face abstracție de situația juridică a imobilului în litigiu ,de imobil preluat de . modul de preluare și de dispozițiile legale privind regulile de restituire ale acestei categorii de imobile stabilite prin acte normative edictate după 22 decembrie 1989.Or,acest act normativ este Legea nr.10/2001”. Prin aceeași decizie s-a mai reținut că:” Reclamanții nu au în patrimoniul lor dreptul de a solicita restituirea bunului în natură și nici de a solicita despăgubiri reprezentând contravaloarea acestuia de la . București S.A. ,în mod direct, prin acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 C.ci.v,ci doar posibilitatea continuării dosarului nr._, cu atragerea în proces și a continuatorului de drept al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, . nr.1 (fost 7-9), sector 2, deținut inițial de . urma reorganizării Întreprinderi de vinuri și rachiuri București.”
Dosarul nr._ are ca obiect constatarea nulității certificatului de proprietate ..0271/20.08.1996, precum și restituirea în natură a terenului liber de construcții și despăgubiri pentru construcții ilegal edificate, dosar care în prezent este suspendat.
În consecință, Tribunalul a apreciat că o nouă acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil este neîntemeiată, cele reținute prin hotărârile anterior menționate opunându-se cu putere de lucru judecat. Pe de altă parte, nu pot fi aplicabile nici principiile restitutio in integrum și quod nullum est,nullum producit effectum ,referitoare la principalele efecte ale nulității actelor juridice ,cât timp Tribunalul nu a anulat actul de proprietate al pârâtei S.C. C. P. Filiala București S.R.L.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii de mai sus, reclamanții au susținut că instanța de fond a făcut o analiză parțială dar și greșită a situației de fapt și a principilor de drept aplicabile cauzei dedusă judecății și, astfel, a admis în mod nelegal excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute și parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2958/26.09.2001 de BNP A. G., actul principal care a condus, în opinia apelanților, la însușirea nelegală și abuzivă a imobilului de către persoanele fizice care exercitau, la acel moment, conducerea consiliului de administrație al . a-l transfera „juridic” persoanelor juridice create, în acest scop ilegal, de către aceleași persoane. Plecând de la această greșeală de interpretare și aplicare a legii, în continuare instanța de fond a respins fără nici o analiză celelalte capete din acțiune, respectiv revendicarea imobilului preluat abuziv, fără titlu legal de statul comunist încălcând grav atât legislația internă cât și normele și practica recentă a Curții Europene.
Încheierea din 16.10.2013 a fost considerată nelegală de către apelanții reclamanți pentru argumentul că dispozițiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 au în vedere posibilitatea pe care legea o acordă persoanelor care se consideră prejudiciate prin încheierea unor acte juridice fie în procesul de privatizare, fie în cadrul vânzărilor imobilelor preluate de stat în mod legal, având ca obiect imobilele pe care le revendică, prin aplicarea Legii nr.10/2001, sau pe calea unor acțiuni în revendicare. Termenul de un an de zile calculat de la 08.02.2001 presupune faptul că actele ilegale au fost încheiate până la apariția Legii nr.10/2001 și, în mod evident, nu erau ascunse în mod viclean deoarece ulterior apariției acestei legi, orice act juridic era presupus ca fiind legal încheiat.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că intimații – pârâți, prin reprezentanții lor legali la încheierea actului juridic, au întocmit acte viclene și au încălcat grav condițiile esențiale pentru validitatea încheierii actului juridic supus analizei, ascunzând practic faptul că acesta a fost încheiat la data de 26.09.2001. Reclamanții au cunoscut de existența acestui act abia la termenul de judecată din 30.09.2005 în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă, și în contextul arătat, termenul de un an de zile prevăzut de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu se aplică și cauzei de față.
Reclamanții susțin că termenul de prescripție a fost întrerupt conform 16 lit.b din Decretul nr.167/1958 pe perioada existenței pe rolul instanțelor de judecată a celorlalte cauze purtate între părți, printre care dosarul cu nr._ care se află în continuare pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Hotărârea instanței a fost criticată și din perspectiva modului de soluționare a cererii de revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 din Codul civil, neobservându-se că terenul ce a aparținut autorilor reclamanților a fost preluat abuziv fără titlu legal de Statul Român și deci, nu poate fi nici privatizat și nici înstrăinat în orice mod de un neproprietar.
Chiar dacă s-ar analiza cauza prin prisma aplicabilității Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dacă s-ar invoca Legea nr.10/2001, apelanții arată că dispozițiile legii speciale nu le sunt aplicabile, că actele de privatizare sunt lovite de nulitate absolută iar legalitatea acestora formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă; nulitatea absolută a acestor acte se aplică și actelor de înstrăinare subsecvente, față de reaua credință a reprezentanților legali ai intimatelor pârâte.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.11.2014, intimata . a susținut că apelul este nefondat și a arătat, în esență că, în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.46 alin.4 și 5 din Legea nr.10/2001, iar soluția se impune a fi menținută cu atât mai mult cu cât apelanții nu au declarat apel împotriva încheierii de ședință din 16.10.2013 și nici nu au solicitat repunerea în termenul de depunere a cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2958/2001.
Revendicarea imobiliară formulată în prezenta cauză a fost soluționată în mod corect de prima instanță prin aplicarea puterii de lucru judecat, iar titlul de proprietate al intimatei este prevalent față de titlul exhibat de reclamanți în virtutea actelor normative ce instituie legea ca izvor al titlului de proprietate pentru acele imobile care, prin efectul legii, devin proprietatea societăților comerciale transformate din fostele unități socialiste de stat.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel mai sus enunțate și a apărărilor formulate pe calea întâmpinării, având în vedere probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că apelul este nefondat, pentru considerentele care urmează:
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 și 5 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența legii, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, iar prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate invocată, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii speciale.
Norma specială este de strictă interpretare și aplicare, iar prevederile acesteia nu pot fi extinse la o altă situație juridică astfel că, din această perspectivă, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale de mai sus. Astfel, Curtea de apel constată că dispozițiile art.45 din Legea nr.10/2001 nu fac o distincție în sensul celor exhibate de apelanți, respectiv, relativ la data când au fost încheiate actele juridice de înstrăinare ori motivul de nulitate (apelanții susținând că actul juridic contestat a încălcat grav legea, fiind un act juridic încheiat cu viclenie și ascuns reclamanților).
Cererea de repunere în termen, întemeiată pe dispoz. art.19 din Decretul nr.167/1958, se referă la posibilitatea pe care instanța o are, atunci când constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul legal de prescripție a fost depășit, de a efectua o repunere în termenul de acțiune.
Legea nu enumeră cazurile în care poate fi acordată repunerea în termen, lăsând organelor de jurisdicție libertatea de apreciere a împrejurărilor invocate de reclamant, limitele acestei libertăți rezultând din formula utilizată de legiuitor cauze temeinic justificate", care subliniază de altfel caracterul excepțional al acestei instituții.
Împrejurările susceptibile de a justifica repunerea în termen sunt numai împiedicări relative, având caracter de obstacol numai pentru reclamant și pentru cei care s-ar afla în aceleași condiții cu acesta, dar nu și pentru orice reclamant diligent.
Repunerea in termenul de prescripție extinctiva reprezintă o măsură excepțională, putând fi definita ca beneficiul recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, in condițiile anume prevăzute, in temeiul căruia aceștia își poate valorifica drepturile chiar daca termenul de prescripție extinctiva s-a împlinit.
Repunerea in termenul de prescripție extinctiva nu poate fi dispusa decât daca partea si-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție. In acest termen de 30 de zile, trebuia făcută atât cererea de repunere in termenul de prescripție extinctiva, cat si cererea prin care se exercita dreptul la acțiune privind pretenția pe fond.
În mod corect a arătat Tribunalul că termenul de un an de zile a expirat la data de 14.08.2002, avându-se în vedere dispozițiile O.U.G. nr.145/2001 și că, fiind vorba de un termen de prescripție, acesta este supus întreruperii sau suspendării, legea specială nefăcând vreo mențiune în acest sens. Prin urmare, dispozițiile art.13 – 16 din Decretul nr.167/1958 completează dispozițiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, însă reclamanții nu au invocat nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției și, eventual, o cerere de repunere în termenul de prescripție.
Cu privire la acțiunea ce a format obiect al dosarului nr._/3/2009 înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția IV-a Civilă, instanța a arătat, în mod corect, că o astfel de acțiune nu poate fi întreruptivă a cursului prescripției fiind respinsă irevocabil și, mai mult, considerentele decizorii ale sentinței civile nr.738/2010, definitivă prin decizia civilă nr.21 A/2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost reținute cu putere de lucru judecat, de asemenea, în mod corect, față de acțiunea pendinte.
În contextul menționat, Curtea observă că această acțiune s-a aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București încă din data de 28.01.2008, iar pe calea acesteia reclamanții au revendicat în contradictoriu cu intimata . imobilul din litigiu.
Pe parcursul acelei judecăți s-a constatat de către instanțe, în diferite cicluri procesuale, că imobilul inițial a suferit numeroase transformări, alipiri și dezmembrări și asupra lui au fost încheiate numeroase acte juridice, inclusiv cele a căror nulitate se solicită pe calea acțiunii de față, că valabilitatea acestor acte juridice nu a fost contestată fiind incidente dispozițiile art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 și că, procedând la compararea titlurilor de proprietate, s-a reținut, pe de o parte, că incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.10/2001 nu poate fi înlăturată prin voința părților iar pe de altă parte, reclamanții nu au în patrimoniul lor dreptul de a solicita restituirea bunului în natură și nici dreptul de a solicita despăgubiri reprezentând contravaloarea acestora de la . BUCUREȘTI SRL, în mod direct, prin acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 din Codul civil. Reclamanții nu au justificat existența unui „bun actual” și nici nu au o speranță legitimă pentru ca dreptul lor de proprietate să fie prevalent celui al intimaților.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu mai poate relua judecata asupra cererii în revendicare, atâta timp cât prin soluțiile de mai sus aceasta a primit o dezlegare ce i se impune prin puterea de lucru judecat.
Apelanții – reclamanți nu au fost în măsură să demonstreze împrejurarea, mai presus de voința acestora, care i-a împiedicat să promoveze acțiunea în constatarea nulității actelor de înstrăinare până la data de 14.08.2002 deși au declanșat procedura administrativă prin notificarea cu nr.1564/08.08.2001 adresată Primăriei Municipiului București și o altă notificare cu nr.1567/08.08.2001 către intimata .. Aceasta din urmă, prin hotărârea nr.10/13.09.2001 le-a comunicat reclamanților că suprafața de teren de circa 5288,814 mp. teren și construcții nu poate fi restituită în natură. Apelanții nu au dovedit faptul că această hotărâre ar fi fost contestată pe calea procedurii reglementată pe calea legii speciale, deși în cadrul acestei proceduri, aveau posibilitatea de a lua la cunoștință despre eventualele acte de înstrăinare. Astfel, conduita nediligentă, din această perspectivă, a reclamanților a fost în mod corect sancționată de prima instanță prin aplicarea dispozițiilor art.45 din Legea nr.10/2001, acordându-se astfel prevalență principiului vizat de această normă, respectiv acela al stabilității circuitului juridic civil.
Chiar dacă ar fi primită teza apelanților reclamanți, în sensul că au luat cunoștință de încheierea actului juridic contestat cel mai târziu, la termenul de judecată de la 30.09.2005 acordat de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul cu nr.307/2004 (fila 61 dosar fond), dată la care reclamantul T. D. M. a solicitat introducerea în cauză a ., aceștia nu au fost în măsură să demonstreze împrejurările care au fost de natură să-i împiedice ca, până la data de 01.08.2012, să nu poată solicita anularea actelor de înstrăinare și de a formula, în termenul de 30 de zile de la data la care au cunoscut motivele care au justificat depășirea termenului general de prescripție, o cerere expresă prin care să solicite repunerea în termenul de prescripție extinctivă.
Dimpotrivă, apelanții – reclamanți tind la înlăturarea efectelor sancțiunii reținută de prima instanță prin soluția criticată în prezenta cale de atac, în contextul în care, în dosarul având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de proprietate . nr.0271/20.08.1996 emis pârâtei . revendicarea imobilului teren situat în București, ., nr.1, cererea modificatoare formulată de aceștia (având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare care face obiectul prezentului litigiu), a fost privită, în mod irevocabil (decizia civilă nr.5478/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I-a Civilă), ca fiind formulată cu ignorarea dispozițiilor art.132 din Codul de procedură civilă. Dosarul cu nr._ se află pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă și are ca obiect nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate M07 nr.0271/1996 și revendicare, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului. În prezent este suspendată până la soluționarea irevocabilă a cauzei pendinte. Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 1167/1958, Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a înlăturat susținerile reclamanților în sensul că, cele două acțiuni, la care am făcut referire în cele ce preced, ar fi întrerupt cursul prescripției.
În concluzie, soluția adoptată de instanță, atât prin sentință cât și prin încheierea de ședință din 16.10.2013 este legală și temeinică, cererea reclamanților fiind în mod corect soluționată, atât din perspectiva excepției prescripției dreptului material la acțiune cât și a comparării titlurilor de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții – reclamanți T. D. M. și T. M. T. cu domiciliul ales la SOCIETATEA DE Avocați „A. ȘI ASOCIAȚII” cu sediul în București, ., ., ., sector 3 împotriva sentinței civile nr.179/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2012 în contradictoriu cu intimații – pârâți . prin lichidator judiciar „D., U. și Asociații” SPRL cu sediul în București, ., ., sector 1 și punct de lucru în București, ., sector 2 și . BUCUREȘTI SRL cu sediul în orașul Voluntari, ., lot 3, județ Ilfov și punct de lucru în București, ..12-16, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
F. D.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.8/27.04.2015
T.B.Secția a IV-a Civilă – L.I.-C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 231/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
