Partaj judiciar. Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4391/303/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 463R
Ședința publică de la 20 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât reclamant C. G. împotriva deciziei civile nr. 459A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți C. I., C. I. C., C. V., P. R., intimatul pârât C. P. și intimatul reclamant pârât C. A., având ca obiect: succesiune, partaj judiciar, acțiune în constatare, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât reclamant C. G. personal și asistat de avocat I. O. cu delegație de substituire a apărătorului ales, avocat I. D. cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul reclamant pârât C. A. personal și asistat de avocat G. M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul pârât reclamant a depus la dosar o notă cu excepțiile invocate în cauză, prin serviciul registratură, la data de 14.04.2015.
Curtea comunică reprezentantului intimatului reclamant pârât o copie de pe înscrisul depus de către recurent și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea dosarului se prezintă aceleași părți.
Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității recursului prevăzută de art. 302/1 lit. c Cod pr. Civilă invocată de către intimatul reclamant pârât, prin întâmpinarea formulată.
Reprezentantul intimatului reclamant pârât solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și motivată, în scris.
Reprezentantul recurentului pârât reclamant solicită respingerea excepției ca nefondată.
Curtea, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a defunctului C. M. în preluarea moștenirii rămasă de pe urma defunctei C. E. apreciază că aceasta va fi analizată în cadrul recursului și va aprecia dacă este o excepție de ordine publică, sau nu.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât reclamant având cuvântul în susținerea recursului arată că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut având în vedere că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat să i se acorde moștenirea ce-i revine după decesul tatălui său, iar instanța i-a acordat și moștenirea rămasă de pe urma decesului mamei părților, astfel că întreaga masă succesorală i-a revenit intimatului reclamant.
În susținerea motivelor de recurs arată că recurentul are domiciliul la apartamentul în care a locuit autorul părților, a achitat taxele aferente acestuia și deține, în prezent, cheia de la cutia poștală, astfel că a acceptat tacit moștenirea și precizează că intimatul, la momentul acceptării succesiunii a declarat că este singurul moștenitor.
Dezvoltă oral motivele de recurs, depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului reclamant pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant pârât având cuvântul în combaterea recursului arată că instanța a analizat toate motivele de apel invocate și a răspuns tuturor criticilor formulate de către apelant și, în mod corect, a constatat că recurentul nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii.
În combaterea motivelor de recurs arată că recurentul a sustras bunuri din apartamentul părinților săi, după ce a forțat ușa de la intrare, iar prin probatoriul administrat s-a dovedit că bunurile sustrase aparțineau intimatului reclamant pârât.
Arată că a acceptat expres moștenirea, iar la termenul anterior a depus înscrisuri din care rezultă că a achitat asigurarea pentru apartament, toate obligațiile aferente acestuia, precum și datoriile anterioare ale defunctului C. M..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a defunctului C. M. arată că acesta nu avea capacitate de folosință, la instanța de fond, întrucât era decedat.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 22.02.2012, reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâții C. P., C. G. și C. I., solicitând partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncților C. E. și C. M., urmând să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea efectivă a bunurilor ce li se cuvin, să se constate că singurul moștenitor acceptant al succesiunii defunctului C. M. este reclamantul, a cărui succesiune a acceptat-o în mod expres prin declarație autentică făcută în termenul prevăzut de lege, solicitând să se constate că ceilalți moștenitori: C. P., C. G. și C. I. sunt străini de succesiunea acestui defunct prin neacceptare în termenul legal de opțiune succesorală prevăzut de Codul civil de la 1864 aplicabil în speța dedusă judecății, precum și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
La data de 16.05.2012, pârâții C. I. și C. G. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantului prin care acesta a solicitat instanței să constatate că aceștia și fratele acestora, C. P., sunt străini de succesiune, ca neîntemeiată.
La data de 18.05.2012, pârâtul C. P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, constatând că succesiunea defunctei mame C. E. a fost acceptată în termenul prevăzut de lege de moștenitorii acesteia C. M., soț supraviețuitor, C. A., fiu, C. P., fiu și C. G., fiu, iar succesiunea defunctului tată, C. M. a fost acceptată în mod expres numai de reclamantul C. A..
La termenul de judecată din data de 28.05.2012, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare a acțiunii introductive, conform art.132 Cod procedură civilă, în sensul că a solicitat partajarea pasivului succesoral constând din cheltuieli de înmormântare și parastase ale defunctului tată C. M., care până în prezent sunt de 10.000 lei, urmând ca pe parcursul procesului să majoreze acest pasiv, și răspuns la întâmpinarea pârâților C. G. și C. I..
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că pârâții au solicitat completarea masei partajabile.
La data de 25.07.2012, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a arătat componența masei succesorale, aceasta fiind formată dintr-un activ și un pasiv succesoral.
La termenul de judecată din 03.09.2012 instanța, față de precizările făcute în ședință publică de la acea dată de pârâții C. G. și C. I., a calificat întâmpinarea ca fiind cerere reconvențională.
La termenul de judecată din data de 17.12.2012, pârâții reclamanți au depus la dosar o cerere precizatoare cu privire la sumele și bunurile solicitate a fi introduse în masa succesorală.
La termenul de judecată din data de 04.03.2013, pârâtul reclamant a învederat instanței că C. I. a decedat la data de 12.01.2013, sens în care a depus la dosar copia certificatului de deces . nr._ și cerere de introducere în cauză a moștenitorilor acestuia, respectiv C. V., C. I. C. și P. R..
Prin sentința civilă nr. 3527/1.04.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul pârât C. A., a constatat deschisă succesiunea defunctei C. E., decedată la data de 24.03.1995, a constatat că masa succesorală a defunctei se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 77 situat în București, ..46 - 50, ., etaj 9, sector 6, cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Dragomirești Deal ., locul 03 și dreptul de proprietate asupra unui nr. de 1000 acțiuni nominative la Fondul Proprietății Private Muntenia (în prezent Societatea de Investiții Financiare Muntenia SA), a constatat că are calitatea de unic moștenitor al defunctei soțul supraviețuitor C. M., în calitate de legatar universal, a constatat deschisă succesiunea defunctului C. M., decedat la data de 08.06.2011, a constatat că din masa succesorală a defunctului fac parte: dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.77 situat în București, ..46 - 50, ., etaj 9, sector 6, dreptul de proprietate asupra unui nr. de 1000 acțiuni nominative la Fondul Proprietății Private Muntenia (în prezent Societatea de Investiții Financiare Muntenia SA), dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Dragomirești Deal ., locul 03 și dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul R., figura L, lotul 608/A, a constatat că are calitatea de unic moștenitor al defunctului reclamantul pârât C. A., în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală, a constatat că sunt străini de succesiune prin neacceptare în termen pârâtul C. P. și pârâții reclamanți C. G. și C. I., a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți C. G. și C. I. prin moștenitori C. I. C., C. V. și P. R., împotriva reclamantului pârât C. A., ca neîntemeiată și au fost obligați pârâții reclamanți C. G. și C. I. - prin moștenitori C. I. C., C. V. și P. R. la plata către reclamantul pârât a sumei de 8262,21 lei cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 24.03.1995, a decedat C. E., cu ultimul domiciliu în București sector 6. În ceea ce privește calitatea de moștenitor, instanța a reținut că, în conformitate cu testamentul de la fila 10 dosar autentificat sub nr. 6816/1982 la Fostul notariat de Stat defuncta a lăsat un legat universal în favoarea soțului său, C. M..
Instanța a reținut că, deși descendenții defunctei, respectiv reclamantul pârât C. A., pârâtul C. P. și pârâtul reclamant C. G. beneficiau de dispozițiile art.841 cod civil cu privire la rezerva descendenților, niciunul din aceștia nu a solicitat reducțiunea testamentului.
În ceea ce privește cea de a doua succesiune, instanța a reținut că, la data de 08.06.2011, a decedat defunctul C. M., cu ultimul domiciliu în București sector 6. În ceea ce privește calitatea de moștenitor, instanța a reținut că reclamantul pârât C. A., fiul defunctului conform certificatului de naștere de la fila 18 dosar, a acceptat expres succesiunea, conform declarației autentificate sub nr. 461/17.06.2011 la Biroul Notarului Public Gusetoiu I., fiind deci moștenitor acceptant în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil.
Pârâtul C. P., prin întâmpinarea de la fila 37 dosar și prin concluziile scrise a recunoscut că nu a acceptat succesiunea defunctului său tată, motiv pentru care instanța a constatat că este străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termen legal.
În ceea ce-i privește pe pârâții reclamanți C. G. și C. I., instanța a reținut că aceștia au arătat în întâmpinare că au acceptat succesiunea tacit. Instanța a reținut că, prin probele administrate, pârâții reclamanți nu au reușit să facă dovada că au acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni. Referitor la plata impozitelor, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada plății în termenul prevăzut de lege (până la data de 08.12.2011.
Prin decizia civilă nr. 459 A/16.04.2014, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât reclamant C. G..
Pentru a decide astfel, Tribunalul București a reținut că apelantul pârât C. G. nu a acceptat în mod expres succesiunea în termenul de 6 luni de la deschiderea moștenirii, adică de la data decesului lui C. M., susținând, atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de apel, că a acceptat tacit moștenirea. Primul motiv de apel, referitor la susținerea apelantului pârât că a preluat bunuri din apartament, este neîntemeiat. Faptul că apelantul pârât a luat câteva bunuri din apartament nu echivalează cu acceptarea tacită a moștenirii de vreme ce o parte din bunurile luate aparțineau intimatului reclamant iar celelalte au fost luate ca amintire și aveau o valoare simbolică. Apelantul pârât a susținut că a locuit în apartament și înainte și după decesul tatălui său și că a folosit apartamentul în mod constant. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că în apartament nu a mai locuit nimeni după decesul tatălui părților.
Tribunalul a considerat că simplul fapt al deținerii cheilor de la apartament nu este echivalent cu un act de administrare a apartamentului pentru a fi apreciat ca act de acceptare tacită a succesiunii. Susținerea apelantului pârât conform căreia ar fi locuit câte o săptămână în apartament după decesul tatălui părților nu este confirmată de probele administrate. În ceea ce privește efectuarea unor reparații în apartament din declarația martorei M. V. rezultă că aceste reparații au avut loc după trecerea termenului de 6 luni de la data decesului tatălui părților.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv chitanțe de achitare a cheltuielilor de întreținere la asociația de proprietari, facturile de plată a utilităților apartamentului și a asigurării obligatorii, plata impozitului, Tribunalul a reținut că acestea au fost achitate numai de către intimatul reclamant. Prin urmare, afirmația martorei M. V. conform căreia cheltuielile de întreținere ar fi fost plătite alternativ de apelantul pârât și de intimatul reclamant nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. G., solicitând, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Sector 6 în sensul admiterii cererii reconvenționale.
Recurentul a invocat art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că a făcut acte materiale, acte pe care le-a făcut considerându-se moștenitor, acte care dovedesc ca a acceptat tacit moștenirea. Recurentul pârât a arătat că a preluat bunuri mobile din apartament și a folosit acest apartament în mod continuu, după decesul tatălui său. Fratele său a schimbat yala după decesul tatălui acestuia, dar după două săptămâni i-a dat cheile pârâtului, chei pe care le deține și în prezent și folosește acest apartament și în prezent.
Recurentul pârât a arătat că nu cunoaște motivul pentru care fratele său a mințit, atât în instanță cât și martorii, că acesta ar fi spart ușa și ar fi intrat, nu este adevărat acest fapt, fratele pârâtului personal i-a înmânat cheile de la apartament. Ușa este metalică și nu se poate sparge; acest fapt nu a fost precizat.
Recurentul a arătat că a efectuat reparații în apartament și s-a comportat ca un adevărat proprietar știind că are și el drepturi.
Recurentul a arătat că, din declarațiile martorilor propuși de reclamant, rezultă că acesta i-a învățat ce să spună, deoarece acesta nu a fost în București, nu a fost niciodată la domiciliul defunctului, respectiv al tatălui acestuia, nu îl cunoșteau pe pârât și nici nu știau realitatea, știindu-se doar ce le spusese fratele pârâtului. Recurentul a arătat că din declarația martorului C. V. rezultă că acestui martor reclamantul i-a spus cu mult timp înainte ca el „o sa rămână singurul moștenitor". Recurentul a arătat că martorii au fost învățați ce să spună, martora S. M. recunoaște că i-a spus în martie 2012 (adică după introducerea acțiunii).
Referitor la cheltuielile de judecată, respectiv onorariu avocat în cuantum de 1900 lei, recurentul pârât a considerat că este prea mare față de complexitatea apelului, având în vedere faptul că acesta nu a formulat apel; instanța de apel avea posibilitatea să cenzureze această sumă.
La data de 14.04.2015, recurentul a invocat lipsa calității procesuale active a tatălui părților, C. M., decedat, de a culege întreaga moștenire a defunctei C. E. în baza testamentului autentificat cu nr. 6816 din 01.09.1982 de către Notarul de stat C. F., sector 6.
Analizând excepția nulității recursului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 3021 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
Astfel, argumentarea și dezvoltarea motivelor de recurs trebuie făcută astfel încât să fie posibilă încadrarea lor într-una din dispozițiile legale care stabilesc motivele de recurs și astfel să permită exercitarea de către Curte a controlului său cu privire la pretinsele motive de nelegalitate ale hotărârii recurate. Dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 din Codul de procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, deși recurentul a invocat art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, în cuprinsul cererii de recurs nu a dezvoltat critici care să se circumscrie acestor motive de recurs. Simpla enunțare în cuprinsului cererii de recurs a unor aprecieri ale recurentului referitoare la modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate, fără a fi posibilă încadrarea acestor susțineri într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de lege echivalează cu o nemotivare a recursului.
Astfel, recurentul nu a expus critici care să poată fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, acesta neinvocând împrejurarea că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ci a expus împrejurări de fapt și a criticat declarațiile martorilor audiați în cauză.
În concret, recurentul a susținut că a făcut acte materiale de acceptare a succesiunii, că a efectuat reparații în apartamentul care face parte din masa succesorală, că a preluat bunuri mobile din apartament și a folosit acest apartament după decesul tatălui său, că fratele său a schimbat yala după decesul tatălui acestuia, dar după două săptămâni i-a dat cheile pârâtului, că fratele său a mințit, atât în instanță cât și martorii. În consecință, Curtea constată că aspectele invocate vizează situația de fapt sau aspecte de apreciere a probelor care nu pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, aceste critici nu pot fi încadrate nici în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, întrucât, deși recurentul a menționat acest text legal, referitor la împrejurarea în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii dezvoltarea motivului nu privește acest aspect, ci constă în reluarea susținerilor formulate în fazele procesuale anterioare, respectiv, o expunere a situației de fapt, precum și de apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora tribunalul nu a reținut săvârșirea de către recurent a unor acte materiale susceptibile să presupună o acceptare tacită a moștenirii.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate a deciziei recurate, modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constând practic în redarea unor aspecte de fapt și expunerea părerii sale referitor la veridicitatea celor declarate de martorii audiați în cauză. În această situație, dezvoltarea motivelor de recurs face imposibilă încadrarea susținerilor recurentului în motivul de recurs constând în lipsa de temei legal a hotărârii sau interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Nemulțumirile recurentului referitoare la aspectele declarate de martori nu reprezintă un aspect de nelegalitate a deciziei recurate, neindicându-se încălcarea unei reguli procedurale în administrarea probei. Astfel cum s-a arătat, modul de apreciere a probelor de către instanța de apel nu constituie motiv de recurs, această cale de atac neavând caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situației de fapt și reaprecierea probelor.
În ceea ce privește cererea depusă la data de 14.04.2015, Curtea constată că recurentul nu a invocat un motiv de ordine publică, pentru ca analiza acestuia să fie permisă în condițiile art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 306 alin. din Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol, respectiv când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs.
Astfel, acest articol permite analiza motivelor invocate după împlinirea termenului legal de motivare a recursului numai în situația în care acestea reprezintă motive de ordine publică.
Curtea constată că, deși prin cererea menționată recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active, în realitate aspectul invocat nu reprezintă o astfel de excepție, întrucât nu se referă la lipsa calității procesuale a unei părți din prezentul proces ci la modul în care instanțele de fond au reținut calitatea defunctului C. M. de a culege moștenirea defunctei C. E., deși acesta nu ar fi dezbătut succesiunea în termenul legal și nu ar fi acceptat expres sau tacit succesiunea. Având în vedere conținutul acestei cereri, Curtea constată că nu se invocă motive de ordine publică, respectiv încălcarea unor dispoziții imperative prin care să se aducă atingere interesului general, ci se tinde la reaprecierea unei situații de fapt stabilite de instanțele de fond, în funcție de care acestea au stabilit efectele testamentului lăsat de defuncta C. E..
Susținerea recurentului în sensul că instanța de apel nu a redus cheltuielile de judecată, onorariul avocatului fiind nejustificat de mare reprezintă, de asemenea, o chestiune de netemeinicie a deciziei recurate, care excede controlului instanței de recurs. Conform art. 274 alin. (3) din Codul de procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Invocarea în recurs a încălcării sau aplicării greșite a acestui text este limitată la arătarea că mărirea sau micșorarea onorariului avocațial s-a făcut pe baza altor criterii decât cele fixate prin lege. Or, prin criticile formulate, recurentul urmărește, în realitate, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pe baza unei noi aprecieri a muncii îndeplinite de avocat, lucru pe care instanța de recurs nu-l poate face, întrucât aspectul invocat nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 306 alin. 3 raportat la 3021 pct. c) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul pârât reclamant C. G. împotriva deciziei civile nr. 459A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
Întrucât recursul urmează a fi declarat nul, recurentul este partea căzută în pretenții, situație în care, reținând culpa procesuală a acestuia, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată către intimatul C. A., constând în onorariul de avocat, în cuantum de 1.000 lei. Curtea nu va acorda sumele solicitate cu titlul de cheltuieli de transport, întrucât intimatul nu a dovedit că a efectuat aceste cheltuieli, din bonurile depuse la dosar rezultând doar achitarea prețului benzinei prin card bancar, situație în care, în lipsa unor alte mențiuni sau dovezi, Curtea nu poate reține identitatea persoanei care a efectuat respectiva plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul pârât reclamant C. G. împotriva deciziei civile nr.459A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți C. I., C. I. C., C. V., P. R., intimatul pârât C. P. și intimatul reclamant pârât C. A..
Obligă pe recurent la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale către intimatul C. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
5.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 506/2015. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
