Cereri. Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 440/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 440/2015

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 440 R

Ședința publică de la 07.04.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE – D. Z.

JUDECĂTOR – D. F. G.

JUDECĂTOR – D. L. M.

GREFIER – S. V.

……………………

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă reclamantă H. I., împotriva deciziei civile nr. 448A/04.04.2014, pronunțată de tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți N. C. W. și N. D. V., având ca obiect „succesiune”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă reclamantă H. I. reprezentată de avocat R. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-reclamanți-pârâți N. C. W. și N. D. V..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatul reclamant pârât N. C. W. concluzii scrise.

Apărătorul recurentei pârâte H. I. invocă excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului intimatul reclamant pârât N. D. V., avocat Sucoveschi B.. Să se constate că în momentul în care doamna avocat Sucoveschi B. a observat că este lipsă de procedură, în urmă cu două termene cu această parte, a depus împuternicire avocațială pentru acesta. Solicită a se observa că semnăturile de pe împuternicirea avocațială sunt asemănătoare, motiv pentru care solicită a i se pune în vedere apărătorului să depună la dosar contractul de asistență juridică pentru a se verifica dacă partea a semnat acest contract și dacă mai locuiește la acea adresă.

Curtea îi pune în vedere apărătorul recurentei pârâte H. I. să depună înscrisurile care i-au fost încuviințate și dovada imposibilității de prezentare de la termenul anterior.

Apărătorul recurentei pârâte H. I. arată că nu i-au parvenit aceste înscrisuri, iar cu privire la dovada imposibilității de prezentare de la termenul anterior arată că nu a fost la medic, motiv pentru care nu poate depune înscrisuri în acest sens. Arată că a depus o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen sau amânarea pronunțării.

Consideră că la acest termen procedura nu este legal îndeplinită pentru că în urmă cu două termene de judecată procedura nu a fost legal îndeplinită cu intimatul reclamant pârât N. D. V..

Curtea constată că împuternicirea depusă de apărătorul recurentei pârâte H. I. nu este semnată de către parte.

Apărătorul recurentei pârâte H. I. precizează că partea a semnat contractul de asistență judiciară.

După deliberare, Curtea respinge excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului intimatul reclamant pârât N. D. V., avocat Sucoveschi B., având în vedere existența împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 din dosarul de recurs, care este semnată de intimatul reclamant pârât N. D. V. și care face dovada calității de reprezentant până la înscrierea în fals.

Apărătorul recurentei pârâte H. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat. Solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune la dosar concluzii scrise.

Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentei-pârâte H. I. solicită admiterea recursului. Să se constate că, la dosar, există înscrisuri suficiente pentru a demonstra pasivul lor pe care l-au cerut din punct de vedere al banilor plătiți la înmormântare și la parastasele care s-au realizat de-a lungul timpului pentru acest defunct. Să se constate că există depoziții ale martorilor care constată și concluzionează asupra acestor sume de bani.

Cu privire la apartament a depus la dosar grila notarială în care acest apartament valora în anul 2013 în jur 39.960 euro. În aceste condiții, în care raportul de expertiză concluzionează la suma de 44.000 euro, apreciază că această valoare este destul de mare. În raportul de expertiză s-a luat în considerare nu o valoare comparabilă cu piața, ci o valoare mult mai mare. Nu s-au luat în considerare grila notarială și cele patru comparabile depuse la dosar de către expert.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și să se dispună casarea în parte a sentinței și pe fond, rejudecând, să se dispună o valoare de piață de 39.960 euro, care li se pare corectă în funcție de grila notarială de la acel moment și introducerea pasivului de 9200 lei, reprezentând cheltuieli făcute de reclamantă cu înmormântarea.

Nu se solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13.04.2007, reclamanta N. T. a chemat în judecată pe pârâții H. I. și N. C.-W., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului H. T., decedat la 01.06.2006, cu ultimul domiciliu în București, ., .; să constate că de pe urma defunctului au rămas trei moștenitori, respectiv: reclamanta N. T. – fiică, H. I. – soție supraviețuitoare, în calitate de moștenitoare legale și N. C.-W. – nepot, în calitate de moștenitor testamentar, să constate că operează reducțiunea testamentului autentic instituit în favoarea lui N. C.-W.; să constate că cei trei moștenitori au următoarele drepturi succesorale: reclamanta N. T. o cotă de 4/8 din moștenire, pârâta H. I. are o cotă de 1/8 din moștenire, iar pârâtul N. C.-W. are o cotă de 3/8 din moștenire; să constate că succesiunea de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., ., ., sector 5, București, compus din 3 camere de locuit cu o suprafață utilă de 64,97 m.p., precum și cota indiviză de 2,49% din suprafața de folosință comună a imobilului, bunurile mobile aparținând gospodăriei casnice; să dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură către reclamantă a imobilului situat în București, ., ., ., București, cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare către pârâți; obligarea pârâtei H. I. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.05.2007, sub nr._, reclamanta H. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. T. și N. C. W., să se pronunțe o hotărâre prin care: să se constate deschisă succesiunea defunctului său soț H. T., decedat la data de 01.06.2006, cu ultimul domiciliu în București, ., ., ., sector 5 și are calitatea de unic moștenitor ca soție supraviețuitoare; să se constate că masa succesorală se compune din apartamentul nr. 38 situat în București, ., ., cumpărat în timpul căsătoriei prin contract de vânzare-cumpărare nr._/05 din 23.03.1992 și dat în folosință la data de 27.03.1992 de către S.C. Cotroceni S.A. conform procesului-verbal de predare-primire anexa la contract si să se constate că pârâta N. T. moștenitoare de gradul 1, în calitate de fiică, a renunțat la succesiunea tatălui său, defunctul H. T., decedat la 01.06.2006, de asemenea pârâtul N. C. W. a renunțat la beneficiul testamentului lăsat de defunctul său bunic după mamă.

Prin încheierea data in conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 5 si 6 C.pr.civ., instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului H. T., decedat la data de 01.06.2006, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 5 si că masa succesorală rămasa de pe urma defunctului se compune din: - activ: cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., .. 1, ., - pasiv: suma de 1461 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare suportate de pârâta reclamantă H. I..

Totodată a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului reclamantul-pârât N. C.-W., în calitate de moștenitor testamentar, conform testamentului autentificat sub nr. 1282 de B.N.P. Ș. A., reclamanta-pârâtă N. T., în calitate de fiica a defunctului, care culege rezerva succesorală de 1/2 din masa succesorală și pârâta reclamantă care culege rezerva succesorală de 1/8 din masa succesorală.

Prin aceeași încheiere, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice construcții având ca obiective evaluarea bunului imobil supus împărțelii și posibilități de partajare în natură.

La data de 10.03.2008, prin serviciul registratura al instanței a fost depus raportul de expertiza tehnica judiciara imobiliara întocmit de expert A. N..

Prin sentința civilă nr. 3375/08.05.2008, Judecătoria Sectorului 5 București a admis acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă N. T., împotriva pârâtei-reclamante Hudet I. și N. C.-W.; a admis în parte cererea conexă formulată de pârâta reclamantă H. I. in contradictoriu cu reclamanta-pârâtă N. T. si paratul N. C.-W., a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1282/18.08.2005 de B.N.P. Lexus, lăsat de defunct în favoarea pârâtului N. C.-W., în limita cotității disponibile, până la concurența sumei de 70.710,19 lei; a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în București, ., ., ., având o valoare de circulație de 377.121 lei; a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei-reclamante H. I., imobilul anterior menționat; a obligat pârâta-reclamantă la plata sultei în cuantum de 93.550,25 lei, în favoarea reclamantei-pârâte N. T.; a obligat pârâta-reclamantă H. I. la plata sultei în cuantum de 70.162,32 lei, în favoarea pârâtului N. C. W.; a stabilit termen pentru plata sultelor până la data de 08.08.2008, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 213 alin. 2 C.pr.civ., a obligat pe pârâta-reclamantă H. I. la plata diferenței de onorariu de expert în cuantum de 123,3 lei către expert A. N..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză, instanța a reținut ca valoarea de circulație a imobilului supus împărțelii este de 377.121 lei, acesta nefiind comod partajabil in natură, constatând, in consecință, ca valoarea masei succesorale este de_,5 lei, compusa din 188.560 lei (valoarea cotei de 1/2 din imobil, din care a fost scăzut pasivul succesoral in cuantum de 1461 lei).

Astfel cum s-a stabilit prin încheierea de admitere in principiu, au calitatea de moștenitori ai defunctului Hudet T., reclamantul-pârât N. C. W., în calitate de moștenitor testamentar, conform testamentului autentificat sub nr. 1282 de B.N.P. Ș. A., reclamanta-pârâtă N. T., în calitate de fiica a defunctului, care culege rezerva succesorală de 1/2 din masa succesorală și pârâta-reclamantă care culege rezerva succesorală de 1/8 din masa succesorală.

Așa fiind, în raport de valoarea masei succesorale și cotele cuvenite fiecărui moștenitor, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă N. T. culege rezerva succesorala de 1/2 din valoarea masei succesorale, respectiv, suma de 93.550,25 lei, in timp ce pârâtei-reclamante Hudet I. ii revine rezerva succesorala de 1/8 din masa succesorala, respectiv suma de 23.387,4375 lei.

Față de aceasta împrejurare, văzând si dispozițiile art. 847 C.civ., potrivit cu care liberalitățile prin act sau intre vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte, si întrucât, deopotrivă reclamanta-pârâtă N. T. si pârâta-reclamantă H. I. sunt moștenitori rezervatari, s-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1282/18.08.2005 de B.N.P. Lexus, lăsat de defunct în favoarea pârâtului N. C. W., în limita cotității disponibile, până la concurența sumei de 70.710,19 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 673⁵ alin. 2 C.pr.civ., instanța a făcut împărțeala în natură, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani. Conform dispozițiilor art. 673¹⁰ alin. 4 C.pr.civ., la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, a atribuit bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

Așa fiind, față de situația de fapt expusă, văzând și prevederile legale evocate și în considerarea poziției exprimate de părți, în ședința publică de la data de 23.04.2008 sub aspectul atribuirii bunului imobil, reținând ca pârâta-reclamantă locuiește in imobilul supus partajului si deține o cota majorata, instanța a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în București, ., .. 1, ., sector 5, având o valoare de circulație de 377.121 lei, atribuind în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei-reclamante H. I. imobilul anterior menționat.

In conformitate cu dispozițiile art. 673¹⁰ alin. 1 C.pr.civ., a obligat pârâta-reclamantă la plata sultei în cuantum de 93.550,25 lei, în favoarea reclamantei-pârâte N. T.. A obligat pârâta-reclamantă H. I. la plata sultei în cuantum de 70.162,32 lei, în favoarea pârâtului N. C. W., stabilind termen pentru plata sultelor până la data de 08.08.2008.

Întrucât pârâta-reclamanta Hudet I. nu s-a conformat obligației de plata a achita integral onorariul de expert in cuantum de 475 lei, stabilit in sarcina sa, prin încheierea de ședința de la data de 12.12.2007, in temeiul dispozițiilor art. 213 alin. 2 C.pr.civ., instanța a obligat-o la plata diferenței de onorariu de expert în cuantum de 123,3 lei către expert A. N..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel nemotivat, la data de 04.08.2008, pârâta-reclamantă H. I., criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 06.08.2008, sub nr._ .

În drept, a invocat dispozițiile art. 292 și urm. C.pr.civ.

La data de 27.10.2008, intimatul-pârât N. C. W. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut intimatul că, în mod corect, instanța, pe baza probatoriului administrat, a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1282/18.08.2005 la B.N.P. Lexus dispus în favoarea acestui intimat, până la concurența sumei de 70.710,19 lei, cu atribuirea imobilului către apelantă.

Cu privire la suma de 92.000 lei pasiv succesoral, a arătat intimatul că apelanta, deși susține că are acte, nu le-a depus. În ceea ce privește critica pentru suma de 1461 lei pasiv succesoral, aceasta a fost reținută ca pasiv succesoral în hotărâre.

În drept, a invocat dispozițiile art. 289 și urm. C.pr.civ.

În apărare, a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 31.10.2008 a depus întâmpinare intimata-reclamantă-pârâtă N. (H.) T., solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut intimata-reclamantă că masa succesorală s-a împărțit corect, în funcție de cele reținute în încheierea de admitere în principiu, astfel că nu se poate reține că instanța nu a avut în vedere pasivul succesoral, intimata depunând alăturat și calculele matematice aferente.

În ceea ce privește administrarea probei cu martori la fond, a susținut intimata-reclamantă că este numai culpa apelantei, care nu a indicat nici adresa martorilor, nici nu i-a adus personal.

În ceea ce privește solicitarea pentru a se efectua o nouă expertiză, a arătat că la fond expertiza nu a fost contestată.

În drept a invocat dispozițiile art. 296 C.pr.civ.

În apărare, a solicitat proba cu înscrisuri și orice probe vor fi necesare pe parcurs.

La data de 12.12.2008, s-a depus la dosar o cerere pentru introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei-reclamante N. (H.) T., care a decedat la data de 31.10.2008. Au fost indicați ca moștenitori N. C.-W. și N. D.-V., fii.

Prin încheierea de ședință din 06.02.2009, tribunalul a încuviințat pentru apelanta-pârâtă-reclamantă proba testimonială cu un martor și acte, fiind respinse probele cu expertiză tehnică în interogatoriu. La data de 29.05.2009, apelanta-pârâtă-reclamantă a solicitat suspendarea judecății apelului în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei sector 5.

Cererea de suspendare a judecății apelului a fost admisă prin încheierea de ședință din 26.06.2009, pentru motivele arătate în acea încheiere.

La data de 23.06.2011, tribunalul a repus din oficiu pe rol cauza pentru a se verifica dacă subzistă motivele suspendării. Măsura suspendării judecății a fost menținută prin încheierea de ședință din 13.10.2011.

La data de 27.01.2012, intimatul-pârât-reclamant N. C.-W. și intimatul-reclamant-pârât N. D.-V., au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, judecata fiind redeschisă la 15.03.2012.

Prin decizia civilă nr. 314/22.03.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă-reclamantă Hudet I., cu obligarea acesteia la plata către intimata-reclamantă N. (H.) T. a sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, deși apelanta pârâtă-reclamantă susține că efectuat cheltuieli în cuantum de aproximativ 92.000 lei, aceste cheltuieli nu sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză. Nu pot fi reținute susținerile apelantei, întrucât în lipsa probelor, acestea sunt simple alegații.

Or, a apreciat instanța de apel, deși a depus câteva acte medicale, din care rezultă că defunctul avea niște afecțiuni, ele nu sunt suficiente pentru a proba cuantumul cheltuielilor pretinse de apelanta ca fiind făcute în scop medical. Aceste cheltuieli puteau fi dovedite prin depunerea chitanțelor, prin care au fost plătite rețetele ori alte servicii medicale. Tribunalul a apreciat că nu pot fi primite ca fiind suficiente depozițiile martorilor pentru acordarea cheltuielilor, astfel cum pretinde apelanta, în lipsa chitanțelor, a facturilor fiscale, sau orice alte documente specifice justificative.

Or, astfel de probe nu au fost administrate, deși obligația îi revenea apelantei potrivit art. 129 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 1169 C.civ.

În ceea ce privește suma de 1461 lei, la care instanța de fond a făcut referire în încheierea de admitere în principiu, aceasta a fost avută în vedere și scăzută din activul succesoral (fila 124, verso, ultimul paragraf), astfel cum judicios au susținut în întâmpinare intimații N. C. W. și N. (H.) T., care au expus și un calcul matematic.

Tribunalul a apreciat ca nefondate și criticile privind stabilirea valorii de circulație a imobilului, întrucât, astfel cum au susținut și intimații în apărările formulate pe calea întâmpinării, în fața instanței de fond apelanta nu a formulat critici sau obiecțiuni împotriva raportului de expertiză tehnică de evaluare, iar în fața tribunalului nu s-au invocat motive de nulitate.

Eventualele fluctuații ale pieței imobiliare la data declarării apelului, susținute de apelantă, nu au fost dovedite, iar cele survenite pe parcurs, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care, conduita apelantei-pârâte-reclamante a condus la soluționarea căii de atac într-un termen mult peste cel rezonabil, ca urmare a formulării unei acțiuni privind același testament nr. 1282/18.08.2005, pe cale separată și după soluționarea pe fond a prezentei acțiuni.

Acțiunea, având ca obiect revocarea acestui testament a format obiectul dosarului civil nr._ pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, a fost respinsă ca neîntemeiată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 119/R/24.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă.

Respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, a apreciat instanța de apel, prezintă interes și din perspectiva soluționării criticilor privind pasivul succesoral, întrucât în acțiunea apelanta din cauza pendinte a solicitat revocarea testamentul pentru neîndeplinirea sarcinilor, respectiv a obligațiilor privind înmormântarea și parastasele, nedovedite și în acțiunea în revocarea testamentului.

Suspendarea prezentei cauze în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea cauzei care a format obiectul dosarului civil nr._ a survenit la data de 29.05.2009, dată la care în cauză era administrat integral probatoriul încuviințat părților și a durat până la data de 15.03.2012, efectul dilatoriu fiind, așadar, pentru aproximativ 3 ani. Or, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține ocrotirea unui drept. Tribunalul a subliniat încă o dată că la data la care a survenit suspendarea judecății apelului, era administrat întregul probatoriu, iar apelul se putea soluționa pe fond, astfel cum deja s-a reținut.

Concluzionând, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza întregului material probatoriu administrat de părți, cu aplicarea judicioasă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Prin încheierea din 17.05.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de pârâți și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 314/A/22.03.2012, în sensul că în locul intimatei-reclamante-pârâte N. T., decedată, se vor menționa moștenitorii acesteia, N. C.-W. și N. D.-V..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta-reclamantă H. I., recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._, la data de 17.08.2012.

Prin decizia civilă nr. 2206 R/06.12.2012, Curtea de Apel București a admis recursul, a casat în tot decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a apreciat că apelul este mijlocul procesual prin care partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe, solicită instanței superioare ierarhic reformarea hotărârii și cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este “efectul devolutiv”, efect ce constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

In acest sens, art. 295 C.pr.civ. dispune că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Astfel, potrivit art. 292 alin. 1 C.pr.civ., părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

Prin urmare, deși caracterul devolutiv al apelului nu este absolut – el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile “tantum devolutum quantum appellatum” și “tantum devolutum quantum judicatum” – este evident că, pentru ca instanța de apel să pronunțe propria sa hotărâre prin care, potrivit art. 296 C.pr.civ. poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, aceasta este obligată să examineze toate motivele invocate de apelant prin cererea sa și să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel.

Curtea a reținut, contrar constatărilor instanței de apel, că prin motivele de apel invocate de recurentă împotriva sentinței primei instanțe aceasta a criticat hotărârea și prin prisma stabilirii valorii apartamentului supus partajării, susținând că prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-ar fi supraevaluat imobilul, fără a se ține seama de prețurile practicate de agențiile imobiliare și de valorile orientative ale imobilelor utilizate de camerele notarilor publici.

In acest context, respectând întocmai dispozițiile art. 292 alin. 1 C.pr.civ. mai sus enunțate, recurenta a solicitat tribunalului administrarea unei noi probe cu expertiză pentru evaluarea apartamentului

Curtea a constatat însă că, în mod surprinzător, instanța de apel învestită cu apelul părții prin care se critica aspectul arătat anterior, a respins proba respectivă prin încheierea de ședință din 6.02.2009, reținând că aceasta nu ar fi contestat în apel valoarea imobilului, apreciind că, față de probele administrate deja, valoarea imobilului ar putea fi dovedită cu înscrisuri în completare.

Față de cele dispuse, apelanta a depus la dosar (anterior suspendării judecării apelului) adrese emise de agenții imobiliare referitoare la fluctuațiile pieței imobiliare în perioada 2008-2009. Curtea a remarcat că prin decizia recurată, fără a analiza înscrisurile depuse de apelantă, tribunalul a reținut că sunt nefondate criticile privind stabilirea valorii de circulație a imobilului, întrucât, pe de o parte, în fața instanței de fond apelanta nu a formulat critici sau obiecțiuni împotriva raportului de expertiză tehnică de evaluare, iar în fața tribunalului nu s-ar fi invocat motive de nulitate ale expertizei, iar, pe de altă parte, eventualele fluctuații ale pieței imobiliare la data declarării apelului, susținute de apelantă, nu ar fi fost dovedite, iar cele survenite pe parcurs, nu ar putea fi avute în vedere în condițiile în care conduita culpabilă a apelantei-pârâte-reclamante ar fi condus la soluționarea căii de atac într-un termen mult peste cel rezonabil, ca urmare a formulării unei acțiuni pe cale separată care a determinat suspendarea prezentei cauze la data de 29.05.2009, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea cauzei care a format obiectul dosarului civil nr._, deși în cauză, la momentul suspendării, „era administrat integral probatoriul încuviințat părților”.

Procedând în acest mod, a apreciat instanța de recurs, tribunalul a încălcat în mod vădit dispozițiile art. 295 alin. 1 C.pr.civ., aspectele de nelegalitate și netemeinicie învederate de recurentă nefiind cenzurate și valorificate de instanță, astfel încât nu se poate susține într-o asemenea situație că motivul de apel invocat a făcut obiectul unei cercetări în substanța sa, deși a fost respins ca nefondat.

In plus, Curtea a observat că tribunalul a dat o deosebită relevanță în respingerea criticii conduitei părții care a solicitat suspendarea judecării cauzei în faza procesuală a apelului, omițând împrejurarea că temporizarea judecării se datorează exclusiv instanței de apel care a apreciat, prin încheierea din 26.06.2009, rămasă irevocabilă, că cererea de suspendare întrunește condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., text legal ce prevede un caz de suspendare facultativă a judecății.

Curtea a constatat că, în aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., respingerea completării probatoriului cu expertiză în faza devolutivă a apelului coroborată cu rațiunile care au determinat tribunalul să nu primească critica din apel vizând supraevaluarea imobilului în litigiu producând părții apelante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează judecată în această etapă procesuală, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicție.

Tribunalul, în rejudecare, va reanaliza – prin raportare la înscrisurile depuse de părți – oportunitatea efectuării unei noi expertize tehnice, ținând seama și de durata îndelungată a procedurii de față, care a coincis cu o depreciere considerabilă a valorii de piață a bunurilor de acest gen și, implicit, de nevoia asigurării unei împărțiri echitabile a masei partajabile, în spiritul dispozițiilor art. 673⁵C.pr.civ., numai în acest mod partajul realizându-și pe deplin finalitatea urmărită de părți.

Curtea a constatat, totodată, că este întemeiată și critica recurentei vizând condițiile în care pot fi dovedite cheltuielile reprezentând pasivul succesoral, avându-se în vedere regulile instituite prin art. 1191-1998 C.civ. pentru admisibilitate probei cu martori, precum și împrejurările excepționale în care succesibili sunt ținuți să suporte asemenea cheltuieli, împrejurări care implică de cele mai multe ori existența unor situații de imposibilitate a preconstituirii unei probe scrise. Prin urmare, față de soluția adoptată în recurs, în rejudecare, tribunalul va reanaliza din această perspectivă și criticile referitoare la existența și suportarea pasivului succesoral pretins, a decis instanța de recurs.

Întrucât celelalte critici formulate de recurentă se referă la erori materiale strecurate în decizie a căror rectificare s-a dispus deja de către tribunal, Curtea a considerat că nu mai este necesară o analiză distinctă a cestora, fiind rămase fără obiect.

In consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a casat în tot decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Urmare a acestei decizii, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 22.05.2013.

În rejudecare, sub aspectul probatoriului, tribunalul a încuviințat pentru apelanta-pârâtă, cât și pentru intimații-reclamanți proba cu înscrisuri; a încuviințat pentru apelanta-pârâtă proba cu expertiză evaluatorie, raportul de expertiză fiind depusă la dosar la data de 04.03.2014.

Prin decizia civilă nr. 448 A/04.04.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilăa admis apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă H. I. împotriva sentinței civile nr. 3375/08.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți N. D.-V. și N. C.-W., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1282/18.08.2005 de B.N.P Lexus, lăsat de defunctul H. T. în favoarea pârâtului N. C. W., în limita cotității disponibile de 3/8 din masa succesorală, până la concurența sumei de 36.952,12 lei, a obligat pe pârâta-reclamantă H. I. la plata către reclamantul-pârât N. C. W. a sultei în valoare de 61.586,87 lei, a obligat pe pârâta-reclamantă H. I. la plata către reclamantul-pârât N. D.-V. a sultei în valoare de 24.634,75 lei, a stabilit ca termen de plată a sultelor, termenul de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a compensat cheltuielile de judecată.

Analizând sentința apelata prin prisma motivelor de apel invocate si a probelor administrate, tribunalul a constatat caracterul parțial fondat al apelului.

Criticile apelantei au vizat exclusiv valoarea de circulație a imobilului astfel cum a fost stabilita de prima instanță, arătând în esență că imobilul a fost supraevaluat si neincluderea in pasivul succesoral a sumelor cheltuite de apelanta cu îngrijirea defunctului, înmormântarea si comemorarea acestuia.

Recursul va fi apreciat ca fiind fondat numai din perspectiva evaluării imobilului suspus partajului, expertiza tehnica judiciara efectuata in faza procesuala a apelului confirmând justețea acestui motiv de apel.

Așa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in apel, valoarea de circulație a imobilului supus împărțelii este de 200.000 lei, imobilul nefiind comod partajabil în natură.

Astfel, valoarea masei succesorale recalculate, în urma administrării noilor probe in apel, este dată de activ - valoarea cotei de ½ din imobil, respectiv suma de 100.000, si pasivul dovedit in valoare de 1461 lei, si are valoarea de_ lei.

Având în vedere valoarea masei succesorale și cotele cuvenite fiecărui moștenitor, tribunalul a constatat că reclamanta-pârâtă N. T. a cules rezerva succesorala de 1/2 din valoarea masei succesorale, iar in urma decesului acesteia, cota acesteia a fost culeasă de moștenitorii săi -N. C. W. si N. D. V., care în calitate de fii ai defunctei culeg câte o cota de ¼ din masa succesorală, respectiv suma de 24.634, 75 lei pentru fiecare, in timp ce pârâtei-reclamante Hudet I. ii revine rezerva succesorala de 1/8 din masa succesorala, respectiv suma de 12.317,37 lei.

Față de aceasta împrejurare, văzând si dispozițiile art. 847 C.civ., potrivit cu care liberalitățile prin act sau intre vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte, reținând deopotrivă ca reclamanta-pârâtă N. T. si pârâta-reclamantă H. I. sunt moștenitori rezervatari, în mod corect s-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1282/18.08.2005 de B.N.P. Lexus, lăsat de defunct în favoarea pârâtului N. C. W., în limita cotității disponibile de 3/8 din masa succesorala, respectiv până la concurența sumei de_, 12 lei, conform valorilor stabilite prin raportul de expertiza efectuat in apel.

Având în vedere noua valoare de circulație a imobilului stabilită în apel, precum si împrejurarea decesului intimatei reclamante N. T. si preluarea cotei sale, în cotele mai sus expuse de către moștenitorii acesteia - reclamanții N. C. W. si N. D. V., tribunalul a admis apelul si schimbând in parte sentința apelata, a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1282/18.08.2005 de B.N.P. Lexus, lăsat de defunctul H. T. în favoarea pârâtului N. C. W., în limita cotității disponibile de 3/8 din masa succesorală, până la concurența sumei de 36.952,12 lei.

Pentru egalizarea loturilor, a obligat pe pârâta-reclamantă H. I. la plata către reclamantul-pârât N. C. W. a sultei în valoare de 61.586,87 lei si la plata către reclamantul-pârât N. D.-V. a sultei în valoare de 24.634,75 lei, urmând a stabili ca termen de plată a sultelor, termenul de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii.

Critica referitoare la refuzul instanței de fond de a include în pasivul succesoral si a altor sume, evaluate de apelanta parata la 92.000 lei a fost înlăturată de tribunal ca neîntemeiată, având în vedere că probele administrate atât în fata primei instanțe, cât si în faza procesuala a apelului nu au confirmat aceste susțineri, martorii audiați nefiind în măsură să precizeze convingător și cu date concrete aspecte privind cuantumul sumelor pretins a fi fost cheltuite de apelanta.

Împotriva deciziei civile nr. 448 A/04.04.2014pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a declarat recurs pârâta reclamantă H. I..

În motivarea recursului, se arată că, prin sentința recurată s-au realizat o . dispoziții contrare legii, astfel încât hotărârea este in mod vădit netemeinică si nelegală.

Prima critică se referă la modalitatea de evaluare a imobilului supus partajării.

Se învederează că, prin hotărârea atacată s-a ținut cont de dispozițiile instanței de recurs în privința expertizei evaluatorii dispunând astfel o nouă expertiză pentru stabilirea în concret a valorii de piață a imobilului.

Recurenta pârâtă reclamantă a mai arătat că, cu toate că a depus acte doveditoare cu privire la prețul apartamentului, respectiv grila notarială, însă expertiza dispusă a depășit această valoare, deși apartamentul este situat la ultimul etaj și este un apartament fără îmbunătățiri. Astfel, consideră că prin dispunerea admiterii prezentului recurs, instanța dispune micșorarea masei partajabile la grila notariala.

A doua critică se referă la împrejurarea că nu s-au avut în vedere cheltuielile efectuate cu înmormântarea, parastasele, precum și cele medicale, pentru ameliorarea stării de sănătate a defunctului.

Se arată că, la dosarul cauzei, există declarații ale martorilor, care atestă faptul că recurenta pârâtă reclamantă a făcut cheltuielile de înmormântare și ocazionate de parastase, iar aceste cheltuieli s-au ridicat la suma de 92.000 lei. Cu toate acestea, și cu toate că instanța de recurs subliniază faptul că astfel de cheltuieli se pot demonstra și cu martori, instanța de apel nu păstrează in sentința si in pasivul masei succesorale aceste sume.

Mai mult decât atât, martorii aduși de părțile adverse au fost martori mincinoși care nici nu au cunoscut situația de fapt, unul dintre ei declarând chiar ca a vorbit cu defunctul cu câteva zile înainte de deces, fapt ce contrazice adevărul deoarece defunctul era la tara, iar acesta a decedat in mașina băiatului recurentei la momentul în care i s-a făcut rău și dorea să îi aducă la spital.

Mai mult decât atât însăși instanța de judecata a cărei hotărâre s-a modificat in parte prin decizia recurata recunoaște faptul ca suma de 92.000 lei a fost reliefată prin martori si nu prin chitanțe (pag 5 din decizie).

Cu privire la sumele cheltuite pentru înmormântare, recurenta pârâtă reclamantă a precizat că nu au existat chitanțe pentru toate cheltuielile efectuate, deoarece, în primul rând, la un astfel de eveniment nu se putea gândi că vor ajunge a împărți aceste cheltuieli între moștenitori, iar în al doilea rând, au fost cheltuieli efectuate în piață spre exemplu pentru cumpărarea de fructe, legume și altele, pentru care nici nu se dau bonuri sau chitanțe fiscale.

Recurenta pârâtă reclamantă a precizat cu privire la suma de 26.000 lei ce constituia pasiv al acțiunii, această sumă este reprezentată de cheltuieli medicale ce au fost ocazionate înainte de decesul autorului, datorii cu care recurenta pârâtă a rămas a le plăti și după decesul acestuia. Toate aceste cheltuieli, cât și cheltuielile de înmormântare au fost reliefate prin declarațiile martorilor, afirmația instanței că nu se pot demonstra decât cu chitanțe și facturi nu se reliefează în jurisprudența noastră, acest fel de cheltuieli fiind de atâtea ori dovedit prin martori deoarece la aceste momente grele nimeni nu se gândește la a reține chitanțe și facturi pentru realizarea socotelilor ulterioare cu moștenitorii, în ceea ce privesc cheltuielile care au fost efectuate cu tratamentul defunctului.

Recurenta pârâtă reclamantă a subliniat faptul că acest tratament pe care i l-a aplicat a fost un tratament naturist, ce a fost prescris de doctor, deoarece la situația bolii sale care era accentuată la acel moment nu se mai putea trata printr-o metodă tradițională citostatică. În aceste condiții, chiar și alimentația acestuia a fost una deosebită pe bază naturistă de soia și derivate și produse din soia, a căror prețuri sunt exagerate.

Cu privire la termenul de plată, recurenta pârâtă reclamantă a solicitat în vedere situației sale de pensionară și acordarea unui termen mai lung de 1 an de zile pentru a reuși a achita aceste sulte.

În final, recurenta pârâtă reclamantă a solicitat admiterea recursului stabilirea prețului apartamentului la grila notarială, să se dispună introducerea sumei de 92.000 lei în pasivul succesoral și să se dispună un termen de 1 an pentru plata sultelor.

În dovedirea susținerilor, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.

Intimații nu au depus întâmpinare, însă au formulat concluzii scrise, prin intermediul cărora au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În calea de atac a recursului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, pentru recurentă.

Deși au fost acordate 2 termene de judecată, pentru a înscrisurile încuviințate, recurenta-pârâtă nu a depus nici un înscris în susținerea motivelor de recurs.

În primul rând, Curtea constată că recurenta-pârâtă a menționat în cuprinsul memoriului motivele de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 7,8 și 9 din Codul de procedură civilă, însă nu a invocat nicio critică care ar fi de natură a se subsuma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 7 și 8 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care instanța de recurs nu va cerceta cele două motive invocate, în lipsa unor critici corespunzătoare.

În ceea ce privește criticile formulate, Curtea constată că acestea se subsumează unui singur motiv de recurs, respectiv art. 304 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând criticile formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele motive:

Prima critică se referă la modalitatea de evaluare a imobilului supus partajării.

Curtea constată că, în materia partajării, dacă părțile nu se învoiesc cu privire la bunurile supuse împărțelii, valoarea acestora și modalitatea de partajare, instanța trebuie să dispună efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor și evaluarea acestora.

De asemenea, în conformitate cu art. 673 ⁶ alin. (2) din codul de procedură civilă „Raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite”.

În prezenta cauză, au fost administrate două rapoarte de expertiză evaluatoare.

Astfel, în primul ciclu procesual valoarea imobilului a fost stabilit la suma de 377.121 lei, conform raportului de expertiză efectuat de către expertul A. N., aflat la filele 105-114, dosar Judecătoria Sectorului 5 București.

Curtea constată că recurenta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni nici cu privire la valoarea imobilului supus partajării și nici cu privire la modalitatea de efectuarea a raportului de expertiză.

De asemenea, în cel de-al doilea ciclu procesual, în fața instanței de apel a fost administrat un al doilea raport de expertiză de către experta T. I. C., care a stabilit o valoare de 200.000 lei pentru imobilul supus partajării.

Recurenta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni nici împotriva celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză. Din contră, apărătorul acesteia a solicitat prin concluziile orale omologarea raportului de expertiză efectuat în fața instanței de apel cu privire la prețuirea apartamentului.

În aceste condiții se constată că critica formulată este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, în fața instanței de apel și, pe de altă parte valoarea imobilului calculată în apel a fost mai mică decât valoarea imobilului stabilită în primul ciclu procesual.

Un alt aspect esențial este reprezentat de faptul că valoarea imobilelor stabilite prin grila notarială sunt valorile minime și obligatorii la achiziționarea imobilelor și nu sunt obligatorii pentru experți judiciari.

Astfel, experții judiciari stabilesc valoarea imobilului, având în vedere și alte îmbunătățiri sau corecții pozitive sau negative, care nu sunt stabilite de grila notarială, motiv pentru care pot aprecia că un imobil are o valoare mai mare decât valoarea minimă stabilită prin grila notarială.

Oricum, Curtea constată că diferența dintre valoarea stabilită prin raportul de expertiză, respectiv 44.000 Euro și valoarea minimă din grila notarială, respectiv 39.500 euro, este una rezonabilă, nefiind exagerat de mare.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că nu este întemeiată critica formulată.

Referitor la cea de-a doua critică privind împrejurarea că nu s-au avut în vedere cheltuielile efectuate cu înmormântarea, parastasele, precum și cele medicale, pentru ameliorarea stării de sănătate a defunctului, Curtea învederează că nici această critică nu este întemeiată.

Astfel, recurenta-pârâtă nu a depus în recurs nici un înscris din care să rezulte cheltuielile suportate aferente înmormântării, parastaselor și cheltuielile medicale, deși au fost acordate mai multe termene de judecată în acest sens.

În ceea ce privește susținerea că instanțele de fond trebuiau să aibă în vedere depozițiile martorilor cu privire la existența și cuantumul acestor cheltuieli, Curtea constată că atât instanța de apel, cât și prima instanță au aplicat și au interpretat, în mod corect, dispozițiile art. 1169 din Codul civil din 1864.

În acest sens, instanța de recurs constată că nu a fost probată existența pasivului succesoral, nefiind depuse chitanțe, facturi sau alte documente justificative.

Referitor la împrejurarea că instanța de apel trebuia să țină cont de depoziția martorului M. P. (depoziție care nu se coroborează cu celelalte depoziții de martori sau alte probatorii administrate), Curtea constată că recurenta-pârâtă invocă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate deoarece urmărește o reinterpretare și reapreciere a probelor administrate în cauză, care excede limitele recursului.

Având în vedere toate aspectele menționate, Curtea constată că nu este fondată nici cea de-a doua critică.

Referitor la acordarea unui termen de grație pentru plata sultei, Curtea constată că instanța de apel a aplicat, în mod corect, dispozițiile art.673 indice 10 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora „(4) La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurãrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea sã-i atribuie bunul direct prin hotãrârea asupra fondului procesului, stabilind, totodatã, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat sã le plãteascã”.

Instanța de recurs constată că, în mod corect, instanța de apel a stabilit un termen de plată a sultei, având în vedere susținerile părții cu privire la imposibitatea achitării de îndată, în întregime a sultei.

Curtea învederează că termenul de grație reprezintă un beneficiu acordat debitorului, prin hotărârea pronunțată asupra fondului, pentru executarea obligației sale la o anumită dată sau în mod eșalonat. Termenul de grație constituie o înlesnire de plată pe care instanța o poate acorda debitorului în situații bine justificate.

Referitor la durata termenului de grație stabilit de către instanța de apel, respectiv 6 luni de la data pronunțării deciziei din apel (04.04.2014), Curtea învederează că acest termen este rezonabil.

Astfel, având în vedere că cererea de partaj a fost introdusă pe rolul instanței de judecată din anul 2007 și că, de la data pronunțării deciziei de apel, până la soluționarea prezentului recurs, a trecut un an de zile, Curtea apreciază că nu se impune prelungirea termenului de grație stabilit de către instanțe de apel, motiv pentru care va respinge solicitarea formulată de către recurenta-pârâtă.

Pentru toate considerentele expuse, va constata că nu sunt întemeiate criticile formulate și că instanța de apel a aplicat, în mod corect, dispozițiilor art. 673 ⁶ alin. (2), art.673 ¹⁰alin. 4 din Codul de Procedură Civilă și art. 1169 din Codul civil din 1864, nefiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu art. 312, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă reclamantă H. I., împotriva deciziei civile nr. 448A/04.04.2014, pronunțată de tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți N. C. W. și N. D. V..

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că recurenta-pârâtă se află în culpă procesuală prin declanșarea prezentului litigiu, va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente căii de atac a recursului către N. C. W..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă reclamantă H. I., împotriva deciziei civile nr. 448A/04.04.2014, pronunțată de tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți N. C. W. și N. D. V..

Obligă pe recurentă la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către N. C. W..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D. Z. G. D. FlorelaMoraru D. L.

GREFIER,

S. V.

Red. DZ

Tehnored. CG 2 ex

Jud. apel M. L.

D. I. T.

← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1111/2015. Curtea...		Obligaţie de a face. Decizia nr. 201/2015. Curtea de Apel... →

Cereri. Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI