Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 12043/236/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1 F
Ședința din Camera de Consiliu de la 05.01.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - BIANCA ANTOANETA SCROB
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. Secția Civilă și Judecătoria Sector 3 București, în cauza privind pe petentul B. E. JUDECĂTORESC I. R. L. cu sediul în G. ., J. G., creditorul . cu sediul în C. .-84, J. C. și debitorul P. I. domiciliat în București .-17, ., ..
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.07.2014, sub numărul _ , B. I. M. L. a solicitat încuviințarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 1042/2014 .
Prin încheierea nr. 6166/23 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de B. I. R.-L., cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, la 07.09.2011, în folosul creditorului ., împotriva debitorului P. I., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a se pronunța astfel asupra competenței sale de soluționare a cerrii, instanța a reținut
Cererea de încuviințare a executării silite presupune o procedură necontencioasă. Conform art. 529 alin. 1 C.proc.civ. instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată.
Potrivit art. 650 alin. 2 C.proc.civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare. Art. 650 alin. 1 C.proc.civ. stabilește că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin Decizia nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.520/16.07.2014, art. 650 alin. 1 C.proc.civ. a fost declarat neconstituțional.
Conform art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei, textul de lege care a fost declarat neconstituțional este suspendat de drept pentru o perioadă de 45 de zile, după care își încetează definitiv efectele juridice.
Așadar, începând cu 16.07.2014, care este data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale, art.650 alin.1 C.proc.civ. nu mai pot fi avute în vedere pentru a determina instanța de executare ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Unele forme de executare pentru care legea a stabilit oricum o competență teritorială exclusivă, cum este urmărirea imobiliară (art. 819 C.proc.civ.), nu sunt afectate de publicarea Deciziei nr. 348/17.06.2014.
Pentru celelalte situații, în măsura în care nu mai produce efecte art. 650 alin. 1 C.proc.civ., trebuie să ne raportăm la dispozițiile cu caracter general ale Codului de procedură civilă în privința competenței instanței, respectiv art. 107 C.proc.civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În concluzie, până când legiuitorul va modifica art. 650 alin.1 C.proc.civ. pentru a-l pune în acord cu decizia Curții Constituționale, dacă legea nu prevede altfel, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului (art. 107 C.proc.civ.) sau în circumscripția căreia urmează să se facă executarea, după caz.
Însăși Curtea Constituțională, în motivarea deciziei sale precizează că, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.
Decizia Curții Constituționale este de imediată aplicare și, de la data publicării ei în Monitorul Oficial (16.07.2014), se poate dispune declinarea cererilor de încuviințare a executării silite către instanța de executare competentă, indiferent de data înregistrării cererii la executorul judecătoresc sau la instanță.
Față de cele arătate, constatând că în prezenta cauză, debitorul nu are domiciliul în circumscripția Judecătoriei G. și nici nu s-au indicat bunuri urmăribile în circumscripția acestei instanțe, pentru a considera că aici este locul unde se face executarea, observând și natura prestației la care este obligat debitorul, excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu a fost admisă și s-a dispus declinarea competenței în favoarea instanței de executare competentă stabilită cu luarea în considerare a Deciziei nr.348/2014.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 29.08.2014, sub același număr.
Prin sentința civilă nr._/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București invocata de instanța din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare silită a sentinței civile nr._/07.09.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București, formulată de B. E. Judecatoresc I. R. L. la cererea creditorului S.C. V. R. S.A. împotriva debitorului P. I.,în favoarea Judecătoriei G. și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza la Curtea de Apel București, pentru stabilirea instanței competente.
Asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București invocată din oficiu instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin.2 pct.3 NCPC, necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 650 alin. 1 NCPC instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Interpretand dispozitiile legale mai sus mentionate, instanta a retinut că prin dispozitiile art 650 alin. 1 C proc civ se instituie regula generala referitoare la competenta teritoriala a instantei de executare in materia executarii silite, care isi gaseste aplicarea ori de cate ori prin lege nu se instituie o competenta teritoriala speciala, derogatorie de la dreptul comun.
Instanța a constatat însă ca prin Decizia nr. 348/17.06.2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., iar de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial nr.529/16.07.2014, dispozițiile antemenționate au fost suspendate de drept, urmând ca efectele lor juridice să înceteze la expirarea teremenului de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
În cauză, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.07.2014, prin urmare anterior publicării Deciziei nr.348/17.06.2014 în Monitorul Oficial, astfel că sub aspectul competenței teritoriale își mai găsesc aplicare prevederile art.650 C.proc.civ. (judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea) întrucât decizia Curții produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial.
Astfel, instanta a retinut incidenta dispozitiilor art.147 alin.4 din Constitutia Romaniei potrivit carora deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor coroborat cu art.31 alin.3 din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Având în vedere că B. I. R. L. are sediul în Mun. G., ., jud G., instanța a apreciaat că este competentă Judecătoria G., în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc motiv pentru care s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Intrucat prin încheierea nr.6166 din data de 23.07.2014, Judecătoria G. a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, instanta, în baza art. 133 alin. 2 NCPC, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, in temeiul art. 134 NCPC s-a suspendat soluționarea cauzei si a inaintat dosarul Curtii de Apel Bucuresti în vederea soluționării conflictului de competenta.
Curtea sesizată cu soluționarea prezentei sesizări referitoare la existența unui conflict negativ de competență, în calitate de instanță superioară și comună instanțelor aflate în conflict potrivit disp.art.135 NC.pr.civ reține următoarele:
Potrivit art.133 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, ,,există conflict de competență …. 2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente,, iar în cauză sunt întrunite cerințele pronunțării unei hotărâri de stabilire a competenței în sensul acestor dispoziții legale deoarece judecătoriile B. V. și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența soluționării prezentei cauze având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite.
Curtea sesizată cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență constată că în cauză, creditoarea a investit Judecătoria G. cu cererea de încuviințare a executării silite la data de 15.07.2014, în considerarea prevederilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă ce prevedea că instanța de executare este Judecătoria în circumscripția căreia se află B. E. Judecătoresc care face executarea, în afara cazului în care legea dispune altfel.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 384/2014 publicată în Monitorul Oficial la data de 16.07.2014 prevederile art. 650 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă au fost declarate ca fiind neconstituționale.
Referitor la efectele juridice ale publicării deciziilor prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unor dispoziții legale, este de reținut:
Potrivit disp.art.31 alin 3 din Legea nr.47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, iar pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Pe de altă parte, potrivit art.147 alin. 4 din Constituție deciziile Curții Constituționale începând cu data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În cauză Judecătoria G. în calitate de instanță de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 în Monitorul Oficial, iar prevederile art. 650 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborate cu dispozițiile generale referitoare la procedura executării nu instituiau vreo dispoziție de excepție, astfel că în cauză competența soluționării cererii de încuviințare a executării se determină în raport de efectul pe care îl produce publicarea deciziei Curții Constituționale asupra determinării competenței instanței investite în temeiul prevederilor legale în privința cărora decizia de constatare a neconstituționalității a fost publicată ulterior investirii instanței.
În raport de prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție, după cum corect a apreciat de altfel și Judecătoria Sectorului 3 București, efectul publicării deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 în privința competenței teritoriale a instanței de executare se produce pentru viitor și nu poate avea nici un efect asupra competenței instanței de executare ce este investită cu soluționarea unor cereri referitoare la încuviințarea executării silite, cu o contestație la executare sau cu oricare alte incidențe apărute în cursul executării silite.
Curtea, ca și Judecătoria Sectorului 3 apreciază în sensul în care competența instanței investită în temeiul prevederilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă rămâne câștigată de către instanța competentă teritorial la data investirii acesteia chiar dacă ulterior, norma care a determinat competența este înlăturată; în acest sens mutatis mutandis sunt relevante și prevederile art. 25 alin 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea, reținând că decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 nu poate avea efecte asupra situațiilor juridice aflate în desfășurare cum este cea de față, caz în care competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă legal dobândită de instanță la data sesizării, aceasta putând avea de soluționat orice cereri referitoare la executarea silită, după cum anterior s-a precizat, rămâne aplicabilă pe toată durata executării silite.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 134 alin. 4 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va admite sesizarea și va stabili competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea.
Stabilește competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite formulată de petentul B. E. JUDECĂTORESC I. R. L. cu sediul în G. ., J. G. și creditorul . cu sediul în C. .-84, J. C. și debitorul P. I. domiciliat în București .-17, .. 5, ., sector 3, în favoarea Judecătoriei G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. S. F. V.
Red. B.A.S.
Tehnored. T.I.
4 ex./08.01.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 43/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
