Conflict de competenţă. Sentința nr. 242/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 242/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 242/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 242 F
Ședința din Camera de Consiliu din 08.12.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE –D. L. M.
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a III a Civilă și Tribunalul G. – Secția Civilă, în cauza privind pe reclamanții I. A., C. T. M., I. A., I. M. și M. B. I., toți cu domiciliul ales la CAv. V. L. din București, .. 8-10, ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.571/4.05.2015 a Tribunalului București s-a admis excepția de necompetență și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că art.35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția în care se află sediul entității învestite ori care au fost învestite cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr.18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001.
Rezultă că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de CNCI conform art.34 și raportat la art.35 din legea nr.165/2013 este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul G..
În urma soluției anterior menționate pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G., cu prim termen de ședință la data de 13.10.2015, reclamanții depunând note de ședință prin care au înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a tribunalului G., arătând că în finalul deciziei atacate se specifică faptul că aceasta poate fi atacată/contestată în termen de 30 de zile la tribunalul București, neprezentând relevanță juridică faptul că dispoziția inițială a fost emisă de către primarul municipiului G..
Dacă ar fi atacat dispoziția primarului G., ar fi depus acțiunea la Tribunalul G., în mod evident, dar solicită a se observa că reclamanții atacată decizia de validare emisă de o autoritate centrală a statului CNCI, care are sediul în București, iar legea prevede ca și instanță competentă Tribunalul București, conform art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013.
În plus s-a format și o practică în acest sens, astfel că depune alăturat o decizie pronunțată de Curtea de Apel București, și una emisă de Înalta Curte de casație și Justiție, ambele în soluționarea unui conflict negativ de competență, prin care s-a statuat că Tribunalului București îi revine competența de soluționare a dosarelor în contradictoriu cu ANRP și CNCI.
Decizia Curții de Apel București anexată este grefată pe o speță identică cu aceasta, unde conflictul negativ de competență s-a ivit între Tribunalul București și Tribunalul G..
Prin sentința civilă nr. 208 din 13 Octombrie 2015, Tribunalul G. – Secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamanți, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București - Secția Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel București Secția Civilă în calitate de instanță competentă să soluționeze conflictul și a suspendat judecarea cauzei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că interpretarea corectă a textului de lege invocat (art.35 din legea nr.165/2013) este în sensul că acesta consacră o normă de competență teritorială exclusivă, prin urmare de ordine publică, în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul autorității/entității care a emis decizia atacată.
În cauză, reclamanții nu repun în discuție raporturile lor fundamentale din care a rezultat dreptul la despăgubire soluționat prin dispoziția Primăriei Ghimpați în raza căreia s-au aflat imobilele preluate abuziv de către stat, această fază fiind depășită, ci atacă în mod concret decizia de invalidare nr.1909/2014 emisă de CNCI, nemulțumiți fiind de cuantumul despăgubirii propuse, această autoritate centrală având sediul în raza teritorială a Tribunalului București, împrejurare care atrage competența teritorială exclusivă a acestui tribunal.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Regula generală privitoare la competența teritorială, reglementată de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Reiese deci, că ori de câte ori printr-o dispoziție legală specială se prevăd alte reguli de stabilire a competenței teritorială a instanțelor, acestea se aplică cu prioritate.
Actul normativ incident în cauză, respectiv Legea nr. 165/2013, conține dispoziții speciale referitoare la competența teritorială a instanțelor învestite cu soluționarea deciziilor emise de entitățile, astfel cum acestea sunt definite prin art. 3 din același act normativ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din acest act normativ „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: „a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au contestat decizia de invalidare nr.1909/2014 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de invalidare emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.
Întrucât, în cauză, decizia de invalidare contestată de reclamanți, a fost emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.
Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Prin urmare, soluționând conflictul negativ de competență ivit Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții I. A., C. T. M., I. A., I. M. și M. B. I., toți cu domiciliul ales la C.Av. V. L. din București, .. 8-10, ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. L. M. S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM 4 ex.
10.12.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 562/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 634/2015. Curtea... → |
|---|
