Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1154/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1154/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1154/2015
ROMÂNIA Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1154 R
Ședința publică din data de 19.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. S.
JUDECĂTOR: A. C. B.
JUDECĂTOR: A. M. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE P. . civile nr.721A/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. (fostă A.) M. G. și intimații chemați în garanție N. V. și N. D. N., cauza având, ca obiect, „constatare nulitate act juridic".
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2015 și, apoi, la data de 19.11.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția Civilă, Asociația de proprietari ., .. 15, a chemat-o în judecată pe A. M. G. solicitând să se constate nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1204/2004 BNPA G. E., sa fie obligata pârâta sa readucă la starea inițiala ., ..15, ., cu cheltuieli de judecata.
In motivare a susținut că apartamentul nr. 37 situat la ultimul etaj al . era o garsoniera compusa dintr-o camera, hol, baie, cămară și bucătărie, așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1993 notariat de Stat al sectorului 4, încheiat între G. E. și N. V. și N. D. N., cu o suprafața utila de 38,21 m.p., așa cum rezulta din certificatul fiscal eliberat de DGITL Sector 4 la 26.11.2002.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.1204/2004 pârâta a cumpărat de la N. V. și N. D. N. același apartament nr.37 compus la acest moment din 2 camere, hol, bucătărie și baie cu o suprafața utila de 56,22 m.p. și terasa în suprafața de 38,61 m.p.. Din contract nu rezulta în ce mod vânzătorii “au extins” suprafața la 94,83 m.p.. reclamanta a constatat ca extinderea s-a făcut fără acordul Asociației și fără autorizație de construire, prin ocuparea unei suprafețe de 63,62 m.p. din terasa blocului aflat în coproprietatea indiviza, perpetua și forata a tuturor proprietarilor apartamentelor din . și administratorul Asociației au semnat un acord în legătură un închiderea parțiala a balconului, dar apartamentul 37 nu avea balcon. Prin contractul atacat s-a vândut o suprafața de trei ori mai mare decât cea pe care o avea vânzătorul.
In drept a invocat dispozițiile art.111 C.pr.civilă, art. 963-965 C.civ., art.1294-1295 C.civ., art.1073 rap. la art.1076-1077 C.civ.
In dovedire a administrat proba cu interogatoriu și
In dovedire a administrat proba cu înscrisuri depunând copie de pe actul atacat, contractul_/1993 Notariat de Stat al sectorului 4, un înscris intitulat “acord” încheiat la 17.05.2002, certificat fiscal din 26.11.2002. A administrat și proba cu interogatoriul pârâtei L..
Prin întâmpinare, pârâta, care a arătat ca se numește M. G. L., a ridicat excepția lipsei de interes a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
In ce privește excepția lipsei de interes a susținut ca, pentru ca cineva sa aibă acces pe terasa blocului ar trebui sa aibă mai întâi acces în apartamentul sau. pârâta a arătat ca ea a întreținut terasa și a făcut și a suportat toate lucrările de reparații necesare întreținerii terasei.
In apărare pe fondul cauzei, pârâta a susținut ca cei de la care a cumpărat înscriseseră în mod corect în cartea funciara un apartament compus din 2 camere, dependințe și terasa. În baza acordului 194/17.05.2002, cu respectarea autorizației de construire 852/23.12.2002 a Primăriei sectorului 4 București, s-a închis terasa și s-a construit o camera, întocmindu-se procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor 81/18.03.2004.
A mai susținut ca motivele invocate de reclamanta nu constituie un temei pentru constatarea nulității absolute.
A invocat în drept dispozițiile art. 1336, art. 1337 C.civ. și art. 60 și urm. C.pr.civilă
Reclamanta si-a completat cererea chemându-i în judecată și pe N. V. și N. D. N..
Prin întâmpinare pârâții N. au ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamatei.
Reclamanta și-a precizat în sensul că a solicitat constatarea nulității parțiale a contractului pentru suprafața de 60 m.p. aflata în coproprietate indiviza și care este terasa blocului.
Pârâta L. si-a precizat cererea de chemare în garanție în sensul ca a pretins 70.000 lei.
În cauză a fost administrata proba cu expertiza având ca obiectiv stabilirea valorii apartamentului în forma inițiala și a valorii apartamentului în forma actuala, aceasta proba fiind necesara soluționării cererii de chemare în garanție, în cazul admiterii primului capăt din cererea principala.
In cursul judecății, instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea din ședința publică de la 12.09.2011, dată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei.
Prin încheierea din ședința publică de la 30.01.2012, dată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă în dosarul nr._, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că pentru motivele expuse în încheierea din 12.09.2011, prin care a respins și excepția lipsei de interes, reclamanta are calitate procesuala activa, fiind vorba de dreptul de coproprietate forțata și perpetua al tuturor proprietarilor apartamentelor, iar constituirea Asociațiilor de proprietari a fost reglementata tocmai pentru ca acțiuni ca aceasta sa poată fi exercitate cu o eficienta care nu ar fi fost posibila în condițiile în care ar fi fost neapărat necesara formularea acțiunii de către toți proprietarii de apartamente.
Prin sentința civilă nr. 3429/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă în dosarul nr. _, s-a admis în parte cererea principala, formulată de reclamanta Asociația de P. ., .. 15, ., în contradictoriu cu pârâții L. (fostă A.) M. G., N. V. și N. D. N.; s-a respins cererea privind nulitatea parțiala a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1204/2004 BNPA G. E.; a fost obligată pârâta L. sa desființeze lucrările de extindere aduse și sa readucă apartamentul nr. 37 din București, .. 15, ., sector 4, la forma pe care o avea atunci când ocupa suprafața de 38,21 m.p., înainte de modificările care au dus la forma actuala a apartamentului; s-a stabilit un termen de 9 luni de la rămânerea irevocabila a prezentei hotărâri, în care pârâta L. să își îndeplinească obligațiile; s-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta L. (fostă A.) M. G., în contradictoriu cu chemații în garanție N. V. și N. D. N.; s-a respins ca neîntemeiata cererea pârâtei L. de obligare a pârâților N. V. și N. D. N. la plata valorii apartamentului în legătura cu care s-a solicitat nulitatea parțiala a contractului nr.1204/2004 BNPA G. E.; a fost obligată pârâta L. la 508,30 lei cheltuieli de judecata fata de reclamanta; a fost obligată reclamanta la 4656,05 lei cheltuieli de judecata fata de pârâta L. și au fost obligați chemații în garanție N. V. și N. D. N. la 4636,75 lei cheltuieli de judecata față de pârâta.
Împotriva sentinței civile nr. 3429/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă, în dosarul nr._, a declarat apel Asociația de P. . capătului de cerere privind constatarea nulității absolute, parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1204/2004 și respingerea integrală a cererii intimatei L. de a suporta orice fel de cheltuieli de judecată aferente judecării cauzei în primă instanță. În subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4656,05 lei la care a fost obligată către intimata L., până la limita sumei de 1.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.3 Cod proc.civ. și rectificarea dispozitivului sentinței atacate, prin menționarea suprafeței corecte de 31,21 m.p., cât avea garsoniera inițial și nu 38,21 m.p a solicitat de asemenea obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată provocate de prezentul litigiu, atât în faza judecății în primă instanță, cât și în recurs.
A declarat apel și pârâta M. G. L., în temeiul art. 282 și urm. Cod Procedura Civila („C.pr.civilă”) împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2011 de Judecătoria Sectorului 4 București.
Se arată că atât încheierea din 30.01.2012, cât și sentința sunt netemeinice și nelegale.
Prin întâmpinarea formulată, Asociația de P. ., .. 15, sector 4, formulată la apelul declarat si motivat de pârâta L. M. G. solicitând respingerea in tot a acestuia pentru considerentele arătate pe larg în aceasta.
Prin întâmpinarea formulată, M. G. L., în temeiul art. 115-118 Cod Procedura Civilă, cu privire la cererea de recurs promovată de Asociația de P. împotriva Sentinței Civile nr. 3429 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în ședința publică din data de 02.04.2013 a solicitat respingerea recursului Asociației de P. ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 721A/10.06.2014 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul declarat de reclamanta Asociația de P. . civile nr. 3429/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți chemați în garanție N. V. și N. D. N., a respins apelul formulat de apelanta pârâtă L. M. G. împotriva încheierilor din 12.09.2011 și 30.01.2012 date de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă, a admis apelul declarat de pârâta M. G. L. împotriva sentinței civile nr. 3429/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București – Secția Civilă, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că, a respins, în totalitate, acțiunea principală și a respins în totalitate cererea de chemare în garanție, a menținut dispozițiile sentinței privind respingerea capătului de cerere având ca obiect nulitate parțială contract de vânzare cumpărare, a obligat reclamanta la plata sumei de 24.237,7 lei în favoarea pârâtei cu titlul de cheltuieli de judecată fond, a obligat intimata reclamantă la plata sumei de 7.437,94 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantei pârâte.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva încheierilor din 12.09.2011 și 30.01.2012, tribunalul l-a respins pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din ședința publică de la 12.09.2011, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă a respins excepția lipsei de interes a reclamantei Asociația de P. . încheierea din ședința publică de la 30.01.2012 și a constatat că reclamanta are calitate procesuala activa.
În mod corect s-a reținut că existența interesului reclamantei în promovarea prezentei acțiuni și ca o consecință a acestui interes, existența calității procesuale active, în considerarea dispozițiilor din Legea 230/2007. Instanța a reținut că Asociația are ca scop principal valorificarea drepturilor referitoare la proprietatea . nr.230/2007 nu se refera explicit la acțiunea civila de tipul celei ce face obiectul cauzei, nu înseamnă ca reclamanta nu ar avea interes sau calitate procesuala activa, contrar susținerilor apelantei.
Față de respingerea capătului de cerere având ca obiect nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare în urma căruia pârâta a obținut proprietatea apartamentului în forma menționată în contract, aceasta este proprietara imobilului, iar reclamanta nu a solicitat revendicarea unei suprafețe din imobil, astfel încât o comparare a titlurilor părților în temeiul art. 480 c. civ. nu poate fi făcută de instanță.
În ceea ce privește necesitatea desființării lucrărilor efectuate de vânzători, se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu a existat autorizație și respectiv acord. Astfel, intimații-chemați în garanție au respectat dispozițiile legale în vigoare, modificările aduse apartamentului având la bază documentația necesară.
Acordul Asociației de P. a fost obținut în condițiile dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 114/1996, cu modificările și completările ce i-au fost aduse de O.G. 76/2001 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe („Legea Locuinței”) precum și art. 18 și art. 27 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de P..
Cum s-a avut în vedere o închidere parțială a suprafeței de terasă aferentă apartamentului, a fost obținut acordul Asociației de P. și cel al proprietarilor cu care se învecinează terasa, în modalitatea necesară la acea dată, când nu se impunea acordul tuturor proprietarilor. Se impune de asemenea a se reține față de documentele aflate la dosar precum și concluzia expertizei, că apartamentul din litigiu avea acces din interior la această terasă.
Acordul Asociației în componența de la acea dată precum și al proprietarilor în modalitatea cerută de lege la momentul respectiv au existat, astfel încât, în mod eronat se reține de către prima instanță neîndeplinirea acestei condiții precum și impedimentul formei acestui acord.
Au fost reținute ca fondate și criticile vizând posibilitatea de a accede pe terasă reținută greșit de prima instanță, în condițiile în care, probele administrate fac dovada că singura modalitate de acces este din apartamentul apelantei atât anterior efectuării lucrărilor cât și după efectuarea acestora.
Examinând apelul apelantei reclamante, acesta a fost respins pentru următoarele considerente:
Criticile vizând consecința respingerii primului capăt de cerere și admiterii celui de-al doilea nu se impun a fi analizate în considerarea aprecierii ca fondate de către Tribunal apelului apelantei pârâte, cu consecința respingerii în totalitate a cererii reclamantei.
În ceea ce privește critica vizând soluționarea capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare cumpărare, nu poate fi primit ca fondat.
Așa cum rezultă din cererea formulată de reclamantă, aceasta a invocat în vederea constatării nulității absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 1204/2004 BNPA G. E. dispozițiile art. 963-9655 C. civ. susținând că modificarea apartamentului s-ar fi făcut de către intimații-chemați în garanție în lipsa acordului Asociației de P. și fără avizele și autorizațiile impuse de legislația în domeniu.
În mod corect și legal prima instanță a procedat la respingerea acestui capăt de cerere, arătând că motivele invocate de Asociația de P. în susținerea acestuia nu sunt de natură a conduce la nulitatea contractului de vânzare cumpărare.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta Asociația de P. .> În motivarea recursului se arată că decizia Tribunalului București nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, precizându-se că lipsește motivarea soluției și nu se răspunde motivelor de critică, ci doar se însușește motivarea primei instanțe.
Procedând astfel, se apreciază că s-a săvârșit o denegare de dreptate în sensul art. 3 din Codul civil, care arată că judecătorul care va refuza de a judeca sub cuvânt că legea nu prevede sau este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca și culpabil de denegare de dreptate.
Se mai arată că instanța a pronunțat o soluție fără a se exprima punctul de vedere cu privire la legalitatea actelor esențiale care dezleagă cauza, raportat la criticile formulate, și că, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 pct. 1 din Convenție, include și dreptul părților de a prezenta observațiile pertinente pentru cauza lor.
În cel de-al doilea motiv de recurs, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, și că instanța de apel a ignorat faptul că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu a constat numai în vânzarea unei simple extinderi, ci și a unei extinderi formate din construcții definitive și terasă, ajungându-se la vânzarea proprietății indivize, perpetue și forțate reprezentată de terasa blocului, spațiu comun al Asociației, fără ca vânzătorii să aibă un titlu legal pentru a deține un drept de proprietate asupra acesteia.
Se mai arată că lucrările s-au efectuat fără autorizație și că s-au efectuat alte lucrări decât cele aprobate prin autorizație și că nu a existat acordul majorității proprietarilor conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OG nr. 85/2001.
Se mai precizează că instanța a ignorat faptul că terasa blocului este inclusă în părțile comune aflate în coproprietatea tuturor membrilor, astfel încât acordul dat nu are valabilitate, și că, accesul pe terasa blocului nu este doar pentru proprietarii de la etajul 9, ci și pentru ceilalți proprietari, însă, instanța de apel nu a analizat realitatea acestor susțineri.
Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 12 din Ordonanța nr. 85/2001 care prevede că modificările constructive se pot efectua numai pe baza hotărârii Adunărilor Generale a Proprietarilor și cu acordul proprietarilor direct afectați.
De asemenea, se menționează că acordul dat în anul 2002, a fost emis de către asociație doar pentru închiderea parțială a balconului, și nu pentru cedarea în proprietate a terasei, cât și faptul că au fost încălcate dispozițiile din Noemele Metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996 care stabilesc că schimbarea destinației spațiilor comune se face doar cu acordul vecinilor aflați în vecinătate, ceea ce în speță nu a existat.
De asemenea, se face vorbire de autorizația de construcție, de acordul dat în cauză, arătând că instanța de apel a făcut o apreciere greșită a acestora, și că tribunalul nu a analizat probele administrate, validând o vânzare ilegală prin care au fost transferați 63,62 mp din spațiul comun.
În ultimul motiv de recurs, întemeiat de asemenea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că au fost obligați în mod greșit la cheltuieli de judecată în cuantum de 31.675,64 lei, reprezentând suma de 24.237,70 lei pentru judecata în primă instanță și suma de 7.437,94 lei pentru judecata în fața instanței de apel.
Se arată că aceste cheltuieli trebuia cenzurate fiind excesive, raportat la complexitatea și durata cauzei.
În cauză intimata M. G. L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și arătând că hotărârea recurată a fost în mod corect motivată, iar legea a fost aplicată în mod corespunzător.
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel reține următoarele considerente.
Criticile din primul motiv de recurs sunt nefondate.
În cauză, tribunalul, ca instanță de apel, a analizat fiecare critică formulată de către apelanta reclamantă, prin prisma motivelor de apel și a demonstrat faptul că apelul este neîntemeiat.
Nu a existat vreun motiv căruia tribunalul să nu-i răspundă, ci,dimpotrivă, a prezentat argumentele raportate la probele care au fost analizate și la textele de lege aferente, în susținerea considerentelor expuse.
În nici un caz tribunalul nu s-a rezumat la a face simple afirmații sumare, așa cum se susține, afirmații care să nu aibă acoperiri probatorii sau legale, ci, dimpotrivă, fiecare dintre susținerile arătate a fost însoțită de justificări temeinice regăsite în întreg probatoriul administrat în cauză și în textele de lege incidente la speța de față. Pentru acest considerent, reiese că ne aflăm în prezența unei motivări făcută în concret, minuțios la speța dedusă judecății.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.
În speță, Primăria sectorului 4 a emis certificatul de urbanism având ca obiect închiderea unei porțiuni din terasa aferentă apartamentului, iar Asociația de proprietari a emis acordul său în acest sens, ulterior fiind emisă și autorizația de construcție.
Din acordul dat de Asociația de proprietari reiese că aceasta și-a prezentat acordul scris cu privire la majoritatea vecinilor, în sensul solicitat, al închiderii balconului în litigiu.
Aceste înscrisuri au fost luate în considerare și analizate de către instanța de apel, ele neputând fi supuse unei reanalize, reaprecieri în faza recursului.
De altfel, toate aprecierile din recursul declarat de către reclamantă, referitoare la neluarea în considerare, or, analiza necorespunzătoare a probelor administrate nu vor fi analizate de către instanța de recurs, aceste critici neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Lucrările executate la apartament au respectat autorizația de construcție emisă în cauză, Asociația de proprietari necontestând avizele și autorizațiile emise.
Aspectul cel mai relevant în cauză, prin prisma analizei valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat, este faptul că la data de 28.04.2004, pârâta M. G. L. a cumpărat de la intimații chemați în garanție, un apartament compus dintr-o suprafață utilă de 56,22 m și o terasă de 38,61 mp, apartamentul având o suprafață totală de 94,83 mp.
Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare reprezentații BRD au verificat documentele apartamentului, inclusiv înscrisurile în temeiul cărora au fost efectuate îmbunătățirile în apartament, și anume certificatul de urbanism, autorizația, acordurile, procesul verbal de recepție.
Pârâta M. G. L. s-a dovedit a fi un terț de bună credință care a achiziționat în mod legal apartamentul cumpărat.
Aceasta a considerat cu bună credință la data încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare că pârâții, chemați în garanție, sunt adevărații proprietari ai apartamentului, cât timp această calitate și întinderea apartamentului cumpărat era dovedită în mod indubitabil prin înscrierea de carte funciară și prin documentația cadastrală care nu puteau fi supuse unui dubiu.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului și a publicității imobiliare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu dovedește contrariul.
Încrezându-se pe bună dreptate așadar, în înscrierile în cartea funciară, așa cum rezultă din încheierea de carte funciară, pârâta a considerat că cei de la care cumpără, chiar dețin în realitate, spațiul menționat în actul autentic de vânzare-cumpărare.
Asociația de proprietari ar fi avut la îndemână o eventuală acțiune în rectificarea cărții funciare în conformitate cu legea cadastrului și a publicității imobiliare, ceea ce în speță, nu a făcut.
Concluzionând, reiese legalitatea deciziei recurate.
Critica din ultimul motiv de recurs este considerată a fi întemeiată.
Curtea de Apel face aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă constatând că, onorariile avocatului sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită în cauză, raportat la complexitatea prezentei cauze și la numărul de termene acordate.
Astfel, cheltuielile de judecată la care va fi obligată reclamanta în favoarea pârâtei pentru faza fondului, vor fi acordate în sumă totală de 6000 lei, reținând că taxa de timbru este de 3011 lei, onorariul de expert 600 lei, iar restul, onorariu apărător cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pentru faza apelului, cheltuielile de judecată la care va fi obligată reclamanta vor fi de 4000 lei (din care taxa de timbru este în sumă de 2538 lei, iar restul onorariu de apărător) cu aplicare art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă .
În recurs, având în vedere că acesta a fost admis doar pentru cheltuielile de judecată, așadar, în parte, intimata L. M. G. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei către recurenta reclamantă, făcându-se aplicarea art. 276 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă Asociația de P. . civile nr. 721A/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă L. (fostă A.) M. G. și intimații chemați în garanție N. V. și N. D. N..
Modifică în parte decizia recurată în sensul că reclamanta apelantă este obligată la cheltuieli de judecată pentru faza fondului în sumă de 6000 lei, iar pentru faza apelului în sumă de 4000 lei, cu aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă pe intimata L. M. G. la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentă, cu aplicarea art. 276 C.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. A. C. B. A. M. M.
GREFIER
D. M.
Red. GS
Tehnored. GC 2 ex
25.11.2015
Jud. apel: P. S.
G. M. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 176/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1283/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
