Obligaţie de a face. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 25438/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.343A
Ședința publică de la 26 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant P. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „Chineata-Dinita A.-M.”, în București, . – 110, ..2, ., sector 6, împotriva intimaților-pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, toți cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, cauza având ca obiect „obligație de a face – Legea nr.165/2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-reclamant reprezentat de avocat C.-D. A.-M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că intimații-pârâți au depus întâmpinări, prin serviciul registratură.
Se înmânează apărătorului apelantului-reclamant câte un exemplar de pe întâmpinări.
Apărătorul apelantului-reclamant invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită admiterea apelului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1267 din 28.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-au dispus următoarele:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ANRP și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;a respins acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prematurității acțiunii, în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind prematură.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
Soluționând prioritar excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor NARP și CCSD și prematurității acțiunii, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum a reținut și Curtea de Apel, în analizarea competenței soluționării pricinii, reclamantul a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții să se dispună obligarea paratelor la soluționarea Dosarului nr.45.525/CC,în sensul emiterii deciziei de compensare a imobilului cu bunuri oferite in echivalent sau compensare prin puncte, pentru imobilul teren in suprafața de 304,50 m.p., situat în București, sector 6, ..35, obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii in suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere pana la soluționarea dosarului si emiterea deciziei de compensare ,precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 1 alin 2 din Legea nr. 165/2013 în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte prevăzută în cap. III.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 165/2013 în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii; b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;
Prin urmare, față de capătul principal de cerere astfel cum a fost mai sus menționat, calitate procesuală pasivă în cauză are doar pârâtul C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, nu și ceilalți doi pârâți, ANRP și CCSD, procedura fiind preluată în sensul art. 165/2013 de această instituție.
Pe cale de consecință, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ANRP și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și va respinge acțiune în contradictoriu cu pârâtele ANRP și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, tribunalul constată că acesta este un capăt accesoriu, având calitate și cu privire la acesta, doar persoana ce poate avea calitate procesuală pasivă în primul capăt de cerere.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în contradictoriu cu pârâtul CNCI, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 34 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:
(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.
Totodată, potrivit art. 17 alin 1 din Legea nr. 165/2013, așa cum s-a arătata și mai sus în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii; b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, ori speță nu s-a validat sau invalidat decizia emisă de unitatea deținătoare.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul P. G. iar A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor au depus întâmpinare.
În motivarea cererii de apel, în sinteză, s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că netemeinic și nelegal instanța de fond a respins ca prematură cererea de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța de fond a reținut dispozițiile art.34 și 17 din Legea nr.165/2013 precum și faptul că instituirea unor termene este conformă Curții Europene, fără a aduce o motivare reală a soluției pronunțată.
Se mai arată de apelant că întreaga hotărâre a instanței de fond nu are alt considerent pentru susținerea soluției, astfel că hotărârea apare ca nemotivată.
În continuarea cererii de apel sunt prezentate aspecte teoretice din jurisprudența și se invocă, pe baza acestei jurisprudenței, nerespectarea dispozițiilor art.6 din CEDO privitor la soluționarea unei cereri în termen rezonabil.
Apelantul mai arată că dispoziția legală națională care a instituit un sistem aleatoriu de selectare a dosarelor este de natură a atrage consecința unui nou prejudiciu provenit din lipsa emiterii deciziei administrative iar prin această o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Se mai arată de apelant că Legea nr.165/2013, duce la tergiversarea pe cât de mult posibil a finalizării procedurii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că contravine art.6 din CEDO și art.1 din Primul Protocol la Convenție.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că hotărârea instanței de fond nu este fundamentală pe probe, ceea ce înseamnă încălcarea art.6.1 din Convenție pentru că o hotărâre a instanței de fond implica un examen efectiv al mijloacelor și argumentelor, și deci astfel apare ca nesoluționată în mod real cauza .
Apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de apel astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica este nefondată pentru ca corect instanța de fond a reținut că nu s-a validat decizia emisă de entitatea investită cu soluționarea notificării, așa cum dispune art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.165/2013 și pentru că termenul de 60 de luni prevăzut de art.34 alin.2 din Legea nr.165/2013 nu s-a epuizat, astfel că cererea de chemare în judecată corect a fost respinsă ca prematură.
Este nefondată susținerea apelantului potrivit cu care hotărârea ar fi nemotivată pentru ca din examinarea sentinței apelate rezultă că reținerea prematurității cererii s-a bazat pe temeiurile art.34 și 17 din Legea nr.165/2013.
Cât privește celelalte aspecte ale primului motiv de apel, deși privit în ansamblu, soluționarea efectivă a notificării nu s-a făcut într-un termen rezonabil, fapt ce poate crea prejudiciu apelantului reclamant, cât timp exista dispozițiile art.34 care nu contrazic dispozițiile art.6 din Convenție și art.1 din Primul Protocol – cu referire doar la C. Națională de Compensare a Imobilelor, instanța de apel nu poate reține decât prematuritatea obiectului cererii de chemare în judecată, cum de altfel a reținut și instanța de fond.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel critica nu poate fi primită pentru că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție și nu pe fondul cauzei, situație în care nu se mai procedează la examinarea probelor administrate.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant P. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „Chineata-Dinita A.-M.”, în București, . – 110, ..2, ., sector 6, împotriva intimaților-pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, toți cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. A. V.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 6 ex.
3.07.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 722/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 99/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
