Poprire asigurătorie. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 37694/3/2014
Dosar nr._
(356/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 179A
Ședința publică din 14.04.2015
Curtea constituită din:
Președinte- I. S.
Judecător- C. G.
Grefier- N. - C. I.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți D. M.-J. și D. S. împotriva încheierii din 11.12.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Szöcs C..
Obiectul cauzei – poprire asigurătorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. S., în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți D. M.-J. și D. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/03.02.2015 emise de Baroul București, fila 19 dosar, și avocat Ciocaniu R., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.04.2015 emise de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se obiectul și stadiul procesual al dosarului, împrejurarea că apelanții-reclamanți au înaintat prin faxul instanței astăzi, 14.04.2014, într-un exemplar, concluzii scrise.
Apărătorul apelanților-reclamanți depune o copie certificată a sentinței pronunțate în dosarul nr._/3/2013, prin care s-a dispus obligarea pârâtului Szöcs C. la plata sumei de 247.512,5 euro reprezentând debit principal și 27.461.7 euro reprezentând dobândă penalizatoare către reclamanții D. M.-J. și D. S..
Reprezentantul intimatului-pârât Szöcs C. învederează că hotărârea depusă nu este definitivă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanții-reclamanți D. M.-J. și D. S., prin avocat, solicită admiterea apelului promovat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la data de 11.12.2014, în sensul dispunerii înființării popririi asupra tuturor conturilor bancare și creanțelor deținute de intimatul-debitor Szöcs C., în scopul garantării efectivității executării hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._/3/2013. Solicită a se observa că sunt îndeplinite condițiile de înființare a popririi asiguratorii: inexistența unui titlu executoriu, existența unei creanțe exigibile constatate printr-un înscris, obiectul creanței constă într-o sumă de bani, iar apelanții-reclamanți au făcut dovada înregistrării cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenții împotriva pârâtului-debitor.
În privința cheltuielilor de judecată, arată că înțeleg să le valorifice pe calea unei acțiuni separate.
Intimatul-pârât Szöcs C., prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată potrivit facturii nr. 1648/08.04.2015 pe care o depune la dosar.
Susține că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 969, art. 952 Cod procedură civilă.
Apelanții-reclamanți nu dețin un înscris constatator al vreunui drept de creanță și tocmai de aceea au solicitat instanței de fond învestite cu acțiunea principală să constate că dreptul de coproprietate asupra apartamentelor s-a transformat într-un drept de creanță. În combaterea susținerilor apelanților-reclamanți, solicită a se observa că hotărârea pronunțată în dosarul nr._/3/2013 nu este definitivă, nefiind epuizate termenele pentru formularea și exercitarea căilor de atac.
A.. 2 al art. 952 Cod procedură civilă prevede ca o condiție esențială pentru admiterea unei astfel de cereri aceea de consemnare a unei cauțiuni de jumătate din valoarea reclamată. Or, apelanții-reclamanți nu au făcut dovada depunerii unei cauțiuni.
De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția prevăzută la alin. 3 al art. 952 Cod procedură civilă, respectiv nu s-a făcut dovada că intimatul-pârât ar fi micșorat asigurările date, nu ar fi dat asigurările promise, s-ar ascunde ori ar risipi averea pentru a se sustrage de la urmărire. Pe de altă parte, cele trei tranzacții imobiliare menționate de apelanții-reclamanți sunt tranzacții reale, de mică valoare, care nu vizează decât o mică parte din patrimoniul intimatului-pârât.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a civilă sub nr._, reclamanții D. M.-J. și D. S. au solicitat să se dispună poprirea tuturor conturilor bancare și creanțelor deținute de debitorul Szöcs C..
Prin încheierea din 11.12.2014, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 969 și art. 952 Cod procedură civilă și a reținut că în speță reclamanții au invocat existența unei creanțe împotriva pârâtului, prin faptul că în temeiul unor contracte de cesiune au devenit coproprietari ai unor imobile, imobile ce au fost înstrăinate de pârât fără ca acesta să remită către reclamanți cota corespunzătoare din prețul încasat.
Pentru înființarea popririi asigurătorii, este necesară existența unei creanțe pe care creditorul să o aibă împotriva debitorului ce urmărește a deveni insolvabil pentru a evita stingerea obligației stabilite în sarcina sa.
În speță, reclamanții nu dețineau la momentul formulării cererii un drept de creanță împotriva debitorului, în acest scop formulând acțiunea ce face obiectul cauzei nr._/3/2013.
Lipsa unui înscris constatator al creanței și respectiv al exigibilității acesteia impune din perspectiva art. 952 alin. 3 Cod procedură civilă dovedirea împrejurării că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise, ori că este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau risipească averea.
În ce privește asigurările date creditorului, în speță nu s-a făcut dovada că între părți s-au dat asigurări, chiar prin faptul că debitorul neagă existența unei creanțe împotriva sa.
Cu privire la împrejurarea că debitorul încearcă să-și risipească averea și să devină insolvabil pentru a evita stingerea obligației ce s-ar stabili în sarcina sa, din înscrisurile reprezentând extrase de carte funciară rezultă că pârâtul a înstrăinat unele imobile din patrimoniul său anterior formulării cererii ce face obiectul dosarului nr._/3/2013.
Dincolo de acest aspect, reclamanții nu au indicat sumele proprietatea pârâtului asupra cărora să se înființeze măsura asigurătorie a popririi, întrucât această măsură cerută de creditorul diligent urmărește indisponibilizarea unor sume proprietatea debitorului aflate în mâinile sale sau ale unui terț și care ar putea fi executate după obținerea titlului executoriu, în vederea realizării creanței.
Împotriva acestei încheieri, la data de 03.02.2015 au declarat apel reclamanții D. M. J. și D. S., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 02.03.2015.
În motivarea cererii lor, apelanții-reclamanți au arătat, în fapt, că prin convenția autentificată sub nr. 6772/29.11.2010 Asociația de proprietari a blocului nr. 19, ., . nr. 13, sector 2, a transmis societății comerciale C. Construct S.R.L. dreptul de folosință asupra planșeului-terasă al blocului nr. 19, . București, . nr. 13, sector 2, și asupra părților comune indivize ale blocului, pentru construirea unei mansarde duble, iar prin convenția autentificată cu nr. 4417/27.07.2011, aceeași asociație de proprietari a transmis aceleiași societăți comerciale dreptul de folosință asupra planșeului-terasă al blocului și asupra părților comune indivize ale blocului, pentru construirea unei mansarde.
Ulterior, prin contractele de cesiune de drepturi autentificate cu nr. 5981/30.09.2011 și cu nr. 5982/30.09.2011, în condițiile art. 1391-1398 Cod civil, S.C. C. Construct S.R.L. a cesionat toate drepturile și obligațiile privind extinderea imobilului-. 3, respectiv scara 5, către Szöcs C. și D. M.-J..
Szöcs C. și D. M.-J. au primit în cote indivize de ½ (jumătate) de la cedentă toate drepturile și obligațiile. Ca atare, tot în cote de ½ urmau a fi deținute în proprietate și apartamentele ce urmau a fi edificate.
Prin procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr._ din data de 05.06.2012, respectiv nr._ din data de 17.10.2011, reclamanții și pârâtul au procedat la recepția lucrării de mansardare și reabilitare a blocului nr. 19 scara 3 și respectiv scara 5 situat în ., sector 2.
În consecință, apelanții-reclamanți și intimatul-pârât au procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentelor edificate.
Subsecvent, apartamentele construite în mansarda blocului nr. 19 scara 3, respectiv în mansarda blocului nr. 19 scara 5, au fost vândute de către Szöcs C., D. M.-J. și D. S. (ultimii în calitate de soți), după cum urmează: 1. în ceea ce privește apartamentele aferente scării nr. 3: - apartamentul nr. M1 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 718/18.12.2012 numiților N. C.-I. și N. G. M., pentru prețul de 53.000 euro; - apartamentul nr. M3 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4181/27.08.2012 numitei S. S.-C., pentru prețul de 55.000 euro; - apartamentul nr. M4 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 572/25.10.2012 numitului C. A., pentru prețul de 54.800 euro; - apartamentul nr. M5 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 508/27.09.2012 numitei V. V.-I., pentru prețul de 60.000 euro; - apartamentul nr. M6 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 509/27.09.2012 numiților D. M.-R. și D. R.-M., pentru prețul de 55.000 euro; 2. în ceea ce privește apartamentele aferente scării nr. 5: - apartamentul nr. M1 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1472/26.03.2012 numitei I. G.-C., pentru prețul de 50.500 euro; - apartamentul nr. M2 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2746/06.06.2012 numitei S. E.-S., pentru prețul de 50.000 euro; - apartamentul nr. M3 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2841/12.06.2012 numitului Șamit A.-V., pentru prețul de 55.000 euro; - apartamentul nr. M4 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2383/17.05.2012 numiților Z. G. și Z. V. D., pentru prețul de 44.000 euro; - apartamentul nr. M5 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2635/30.05.2012 numitei D. Steluța, pentru prețul de 40.000 euro; - apartamentul nr. M6 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 148/22.03.2012 numiților T. J.-I. și Teodosie V., pentru prețul de 42.100 euro.
Referitor la situația juridică dintre părți ulterior vânzării apartamentelor, apelanții-reclamanți au arătat că, astfel cum este stipulat în contractele de vânzare-cumpărare mai sus amintite, cumpărătorii urmau să achite restul de preț prin transfer bancar în contul având cod IBAN R003CECEB210B2EUR2842626, deschis la C.E.C. BANK S.A. pe numele Szöcs C..
Suma totală reprezentând prețul apartamentelor vândute este de 559.400 euro. Din aceste sume cumpărătorii au plătit un avans, în numerar, anterior efectuării plății integrale. Suma totală reprezentând avans este de 44.375 euro. Suma ce urma a fi împărțită este de 559.400 euro - 44.375 euro, adică 515.025 euro. Ca atare, suma ce se cuvine apelanților-reclamanți este de 257.512,5 euro. În ceea ce privește apartamentul nr. M1 din scara 3, vândut prin contractul autentificat sub nr. 718/18.12.2012 pentru prețul de 53.000 euro, au făcut următoarea precizare: - suma de 3.000 euro a fost plătită în avans; - restul de 50.000 euro a fost achitat conform contractului, adică 35.000 euro au fost plătiți reclamanților, iar 15.000 euro au fost plătiți intimatului. Astfel fiind, aferent acestui din urmă apartament, apelanții-reclamanți datorează 10.000 euro, motiv pentru care din totalul cotei acestora au scăzut această datorie. Ca atare, creanța datorată de către intimatul Szöcs C., reprezentând debit principal, este în cuantum de 257.512,5 - 10.000 = 247.512,5 euro, respectiv 1.101.430,62 RON.
Prin clauză inserată în fiecare dintre contractele de vânzare-cumpărare, s-a prevăzut că debitorul, respectiv cumpărătorul, va fi liberat de obligația de plată a prețului prin achitarea acestuia în contul deschis la CEC Bank, astfel încât creditorii vânzători au înțeles să stabilească o solidaritate activă, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 1434 Cod civil.
Ca atare, în raport și de prevederile art. 635 Cod civil, apelanții-reclamanți sunt îndreptățiți să solicite și să primească cota de ½ din sumele încasate cu titlu de preț pentru apartamentele proprietate comună vândute prin contractele menționate anterior.
Apelanții-reclamanți au mai arătat că sunt îndeplinite condițiile de înființare a popririi asigurătorii prevăzute de art. 951 și următoarele Cod procedură civilă, prima fiind inexistența unui titlu executoriu.
De asemenea, este întrunită cerința existenței unei creanțe exigibile constatate printr-un înscris
Astfel, dispozițiile art. 952 și art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă trebuie coroborate cu prevederile art. 1495
Sub al doilea aspect, dispozițiile art. 952 Cod procedură civilă disting după cum creanța este sau nu constatată prin înscris.
În situația prevăzută de art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă, apelanții-reclamanți au
un înscris care le constată creanța. Potrivit doctrinei, prin înscris trebuie să înțelegem orice act care menționează despre creanța creditorului. Așa fiind, contractele de cesiune de drepturi autentificate sub nr. 5981 și nr. 5982 și contractele de vânzare-cumpărare mai sus amintite constată faptul că apelanții-reclamanți au fost coproprietarii unor apartamente și, odată cu vânzarea acestora, le revine o cotă de 1/2 din totalul sumelor încasate cu titlu de preț de către Szöcs C.. Mai exact, prin vânzarea apartamentelor, dreptul de proprietate s-a transformat automat într-un drept de creanță față de debitorul Szöcs C. din momentul în care acesta a încasat prețul imobilelor vândute.
De asemenea, înscrisurile la care fac referire nu sunt străine de persoana debitorului lor, ci acestea îi pot fi opuse, emană de la acesta prin faptul că a consimțit la încheierea lor și, mai ales, au forță probantă suficientă pentru a sta la baza admiterii acțiunii în fond. Mai mult decât atât, declarațiile debitorului prin care recunoaște faptul că respectivele sume de bani au fost primite de la cumpărători conform contractelor de vânzare, respectiv prețul a fost plătit în contul lui Szöcs C., arată faptul că apelanții-reclamanți sunt îndreptățiți să solicite achitarea debitului de 227.512,5 euro.
Cea de-a treia condiție impusă în vederea admiterii cererii de poprire asigurătorie constă în aceea ca obiectul creanței să constea într-o sumă de bani.
Cu privire la cea de-a patra cerință - intentarea unei cereri de chemare în judecată pentru recuperarea creanței - au arătat că pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă au înregistrat cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții împotriva pârâtului Szöcs C., sub nr._/3/2013.
Argumentând necesitatea admiterii cererii de înființare a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare și creanțelor deținute de debitorul Szöcs C., apelanții-reclamanți au arătat că rezultă din faptele acestuia de a-și înstrăina bunurile imobile despre care aveau cunoștință că le deține în calitate de proprietar. O astfel de conduită din partea debitorului lor denotă o încercare de a se sustrage de la o potențială executare a bunurilor sale proprii. Conform extraselor de carte funciară, bunurile sale imobile au fost Înstrăinate unei singure persoane, pe nume B. L..
În ceea ce privește cauțiunea, consideră că prin toate cele prezentate și, mai ales, prin atitudinea debitorului lor de a-și micșora patrimoniul, instanța poate aprecia in concreto situația deosebită în care apelanții-reclamanți se află. Ca atare, dat fiind faptul că impunerea unei cauțiuni și cuantumul acesteia sunt lăsate la aprecierea suverană a instanței, solicită să se constate faptul că aceasta nu este necesară în prezenta cauză.
La data 13.03.2015 intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că în cauza dedusă judecații, astfel cum în mod corect a reținut și instanța fondului, actele opuse de apelanții-reclamanți nu constată un drept de creanță în favoarea acestora, pentru suma pretinsă prin acțiunea de fond principală, astfel ca apelanții-reclamanți nu beneficiază de dispozițiile art. 969 coroborat cu art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă, ci pot să se prevaleze doar de prevederile alin. 2 și 3 ale art. 952 Cod procedură civilă (aplicabile și în cazul popririi asigurătorii).
În acest sens, a arătat că: - prin convențiile autentificate sub nr. 6772/29.11.2010 și nr. 4417/27.07.2011 nu s-a constituit niciun drept de creanță în favoarea apelanților-reclamanți pentru suma de 247.512,5 euro (sau pentru orice altă sumă), ci s-a transmis societății C. Construct S.R.L., de către Asociațiile de Proprietari, dreptul de folosință asupra planșeului terasă al imobilului .. 3 și 5, situat în . nr. 13, Sector 2; - prin contractele de cesiune de drepturi autentificate sub nr. 5981/30.09.2011 și nr. 5982/30.09.2011 nu s-a constituit niciun drept de creanță în favoarea apelanților-reclamanți pentru suma de 247.512,5 euro (sau pentru orice altă sumă), ci s-au transmis acestora doar drepturile și obligațiile decurgând din proiectele, acordurile, avizele și autorizațiile privind lucrările de extindere prin mansardare, adică dreptul de a construi; - prin contractele de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate cele 11 apartamente construite la mansarda scărilor nr. 3 și 5 ale blocului nr. 19 situat în . nr.13, Sector 2, București nu s-a constituit niciun drept de creanță în favoarea apelanților-reclamanți pentru suma de 247.512,5 euro (sau pentru orice altă sumă). Aceste contracte au avut ca obiect vânzarea unor imobile contra unui preț și au dat naștere la drepturi și obligații în favoarea/sarcina părților menționate în contracte; - nu există niciun alt înscris prin care intimatul-pârât să-și fi asumat față de apelanții-reclamanți obligația de a le plăti acestora suma de 247.512,5 euro.
Pentru ipoteza în care reclamantul nu deține un înscris constatator al creanței sale, legea (art. 952 alin. 2 Cod procedură civilă) prevede că dreptul de a solicita instituirea popririi asigurătorii, ca și în cazul sechestrului asigurător, este condiționat de depunerea unei cauțiuni de jumătate din valoarea reclamată. Or apelanții-reclamanți nu au făcut dovada depunerii unei astfel de cauțiuni.
Separat de faptul ca apelanții-reclamanți nu au făcut dovada depunerii unei cauțiuni de jumătate din valoarea reclamată, aceștia nu au îndeplinit nici condiția prevăzută de alin. 3 al art. 952 Cod procedură civilă, respectiv nu au făcut dovada că intimatul-pârât ar fi micșorat asigurările date acestora sau nu ar fi dat asigurările promise, ori și-ar ascunde ori risipi averea, pentru a se sustrage de la urmărire.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, intimatul-pârât nu a dat nicio asigurare reclamanților, astfel ca nu avea nici cum să micșoreze sau să nu dea asigurările promise.
În dovedirea susținerilor lor, apelanții-reclamanți au depus la dosar, în fotocopie, sentința civilă nr. 212/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosar nr._/3/2013.
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 476 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. În fapt, instanța de apel constată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 719/18.12.2012 de notar public R. F. C., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătorilor N. C. I. și N. G. M. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M1, situat în București, .. 13, ., .. 6, sector 2. Prețul de 53.000 euro a fost plătit astfel: 3.000 euro la data de 26.11.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 50.000 euro prin transfer bancar astfel: 35.000 euro într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele D. M.-J. și 15.000 euro într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 572/25.10.2012 de notar public R. F. C., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătorului C. A. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M4, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 54.800 euro a fost plătit astfel: 500 euro la data de 03.09.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 2.240 euro la data autentificării contractului; 52.060 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 508/27.09.2012 de notar public R. F. C., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătoarei V. V. I. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M5, situat în București, .. 13, . 2. Prețul de 60.000 euro a fost plătit astfel: 3.000 euro la data de 07.09.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 57.000 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509/27.09.2012 de notar public R. F. C., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătorilor D. R. M. și D. M. R. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M6, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 55.000 euro a fost plătit astfel: 10.000 euro la data de 06.06.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 45.000 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4181/27.08.2012 de notar public R. J. G., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătoarei S. S. C. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M3, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 55.000 euro a fost plătit astfel: 2.750 euro la data de 14.06.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 52.250 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 148/22.03.2012 de notar public R. F. C., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătorilor T. J. I. și T. V. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M6, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 42.100 euro a fost plătit astfel: 2.105 euro la data de 07.02.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 39.995 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2635/30.05.2012 de notar public R. J. G., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătoarei D. Steluța dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M5, situat în București, .. 13, . 2. Prețul de 40.000 euro a fost plătit astfel: 2.000 euro la data de 10.05.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 38.000 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2383/17.05.2012 de notar public R. J. G., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătorilor Z. G. și Z. D. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M4, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 44.000 euro a fost plătit astfel: 3.000 euro la data de 10.04.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 8.000 euro la data autentificării contractului; 33.000 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2841/12.06.2012 de notar public R. J. G., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătorului Șamit A. V. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M3, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 55.000 euro a fost plătit astfel: 2.550 euro la data de 03.05.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 200 euro la data de 07.05.2012, conform actului adițional; 52.250 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2746/06.06.2012 de notar public R. J. G., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătoarei S. E. S. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M2, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 50.000 euro a fost plătit astfel: 2.500 euro la data de 16.05.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 47.500 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1472/26.03.2012 de notar public R. F. C., intimatul-pârât și apelanții-reclamanți, în calitate de vânzători, au transmis cumpărătoarei I. G. C. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. M1, situat în București, .. 13, ., . 2. Prețul de 50.500 euro a fost plătit astfel: 2.530 euro la data de 13.03.2012, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare; 47.970 euro prin transfer bancar într-un cont deschis la C.E.C. Bank pe numele Szöcs C..
2. Invocând efectele solidarității active, reglementate de art. 1434 Cod civil, între creditori, apelanții-reclamanți au arătat că intimatul-pârât are în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare menționate anterior obligația de a le restitui jumătate din sumele care au fost încasate în contul deschis pe numele său.
II.1. Potrivit art. 969 Cod procedură civilă: „Poprirea asigurătorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art. 952”.
Totodată, conform art. 952 Cod procedură civilă: „(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță. (2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. (3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță”.
Pentru determinarea înțelesului sintagmei „creanță constatată în scris”, care constituie chestiunea litigioasă în cauză, sunt necesare unele considerații teoretice prealabile în legătură cu câteva instituții juridice: dreptul de creanță, obligația civilă și izvoarele obligațiilor civile.
Dreptul de creanță este acel drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Prin obligație civilă se înțelege îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva și care, în caz de nevoie, poate fi impusă prin forța coercitivă a statului.
Prin izvor de obligații se desemnează acel fapt juridic - în sens larg - care dă naștere unui raport juridic obligațional.
Izvoarele obligațiilor generează, așadar, drepturi subiective - drepturi de creanță - și obligații ce corespund acestor drepturi.
Izvoarele de obligații pot fi reduse la două categorii principale: a). actele juridice; b). faptele juridice.
a). Prin act juridic civil se înțelege acea manifestare de voință, animată de intenția de a produce anumite efecte juridice, efecte care nu se pot produce potrivit legii decât dacă o asemenea intenție a existat.
În măsura în care actul juridic dă naștere unei obligații civile, el apare ca un izvor de obligații. În această categorie se încadrează: i. contractul; ii. actul juridic unilateral, dacă generează un angajament juridic.
b). Faptele juridice, în înțelesul restrâns al noțiunii, sunt acele fapte licite sau ilicite, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice, efecte care însă se produc în virtutea legii, independent de voința celor ce au săvârșit faptele.
Se includ în această categorie: i. gestiunea intereselor altuia; ii. plata lucrului nedatorat; iii. îmbogățirea fără justă cauză; iv. fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (delictul civil).
Din această perspectivă, într-o interpretare literală a art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă, reținută și de prima instanță, se poate dispune înființarea popririi numai dacă obligația debitorului de a da, a face sau a nu face ceva anume (implicit dreptul de creanță corelativ al creditorului) este prevăzută în termeni expreși în cuprinsul unui înscris.
În schimb, potrivit unei interpretări extensive, susținute de către apelanții-reclamanți, este suficient ca izvorul obligației debitorului, iar nu și obligația însăși - care se regăsește într-un alt loc, și anume într-un text de lege - să fie consemnat în scris, rațiunea distincției făcute între soluțiile din primele două alineate ale art. 952 Cod procedură civilă fiind aceea că în primul caz nu se mai impune administrarea altor probe, precum: martori, interogatoriu, expertize, etc. În această interpretare, existența obligației se deduce (ceea ce constituie tot o formă de constatare) din analiza instrumentului probatoriu al izvorului obligației și a textului de lege care prevede obligația, fiind vorba astfel de o creanță care este constatată implicit (iar nu expres) pe baza respectivului înscris.
Chiar admițând că prima interpretare, care corespunde înțelesului obișnuit al expresiei „constatat în scris” este cea corectă, pentru că nu există argumente suficient de puternice care să susțină teza că intenția legiuitorului a fost mai largă decât cea care rezultă din formularea textului legal, Curtea reține că în cauză direct în apel a fost depusă sentința civilă nr. 212/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosar nr._/3/2013, prin care a fost soluționat favorabil litigiul inițiat prin acțiunea (a cărei intentare constituie una din cerințele impuse de art. 969 cu referire la art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă) având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea a jumătate din sumele care au fost încasate în contul deschis pe numele său.
Or, în aceste condiții, creanța pretinsă, în cuantum de 247.512,5 euro, este constatată în scris, în dispozitivul hotărârii judecătorești prin care pârâtul a fost obligat la plata respectivei sume de bani către reclamanți.
2, Distinct de aceste aspecte, Curtea mai reține că hotărârea respectivă nu este definitivă (art. 466 alin. 1 Cod procedură civilă), astfel încât potrivit art. 632 alin. 2 Cod procedură civilă creditorii nu au un titlu executoriu, iar creanța acestora este exigibilă în sensul art. 662 alin. 4 teza I Cod procedură civilă („Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență.”).
De asemenea, având în vedere existența unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță, Curtea nu a apreciat necesară depunerea unei cauțiuni de către apelanții-reclamanți.
Pentru că legea nu impune o asemenea cerință, nu este necesară în această fază procesuală nici indicarea sumelor proprietatea pârâtului asupra cărora să se înființeze măsura asigurătorie, chestiunea în discuție urmând a se lămuri în momentul punerii în executare a măsurii respective.
Față de aceste considerente, reținând pe baza înscrisului nou netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță și subsecvent îndeplinirea cerințelor art. 969 cu referire la art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită apelul și să schimbe în tot sentința apelată în sensul că: va admite cererea și va dispune poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare și creanțelor deținute de debitorul Szöcs C. până la concurența sumei de 247.512,5 euro, respectiv 1.101.430.62 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți D. M. J. – CNP_ și D. S. – CNP_ ambii cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați L. & Asociații, în București, ., sector 3, împotriva încheierii din 11.12.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât SZÖCS C. – CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat V. A. M., în București, .. 27, Corp A, ..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamanții D. M. J. și D. S. în contradictoriu cu pârâtul Szöcs C..
Dispune poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare și creanțelor deținute de debitorul Szöcs C. până la concurența sumei de 247.512,5 euro, respectiv 1.101.430.62 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S. C. G.
GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S.
Ex. 5/20.04.2015
T.B. Secția a V-a Civilă - F. L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 178/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 63/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
