Anulare act. Decizia nr. 178/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 39459/3/2013
Dosar nr._
(2535/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.178A
Ședința publică din 14.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - N. - C. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul –reclamant L. G. împotriva sentinței civile nr.811 din 02.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, M. Finanțelor Publice.
Cauza are ca obiect: acțiune civilă în temeiul Legii nr.165/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.Persinaru M. în calitate de reprezentant al apelantului-reclamant L. G., lipsind reprezentanții intimaților-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul-reclamant L. G., prin avocat, solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile nr.811 din 02.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea contestației, anularea deciziei emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea acesteia să emită o decizie în conformitate cu prevederile art.41 din Legea nr.165/2013.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV a Civilă, contestatorul L. G., în contradictoriu cu intimații A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și M. Finanțelor Publice, a contestat Decizia de compensare nr. 50/23.09.2013 emisă de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și a solicitat: - anularea acestei decizii; - obligarea intimatei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 165/2013; - obligarea intimatei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților; - obligarea intimatului M. Finanțelor Publice la plata sumelor de bani stabilite prin decizia de plată, în cel mult 180 zile potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că decizia contestată a fost emisă pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 2421/28.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, devenită irevocabilă prin decizia nr. 374/26.01.2012.
Susține contestatorul că în mod nelegal prin această decizie i s-au acordat în compensare 119.658 puncte compensare, deși contestatorul a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar, indicând dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013.
În dovedirea contestației a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept a indicat Legea nr. 165/2013 și Legea nr. 554/2004.
La data de 04.02.2014 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că a emis decizia potrivit competențelor ce îi revin conform art. 17 alin. 1 lit. a-b din Legea nr. 165/2013.
Cu referire la evaluarea imobilului compensat prin puncte, a arătat că stabilirea valorii s-a făcut potrivit art. 21 alin. 6-9 din Legea nr. 165/2013, respectiv potrivit grilei notarilor.
Mai arată intimata că dosarul contestatorului, având nr._/CC nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Arată intimata că titlurile emise de ANRP pentru valorificarea punctelor în numerar de plătesc de M. Finanțelor Publice în maxim 180 zile.
Solicită, așadar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept a indicat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 165/2013 și art. 205-208 NCPC.
Intimatul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 11.02.2014, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește primele trei capete de cerere, având în vedere legislația în materia restituirii imobilelor și Legea nr. 165/2013 și excepția inadmisibilitătii celui de al patrulea capăt de cerere, în raport cu dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, dispoziții care nu se aplică în cazul reclamantului.
În drept a invocat art. 205-208 NCPC.
În temeiul art. 223 alin. 3 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 04.03.2014 contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și cerere precizatoare, în sensul că solicită chemarea în judecată a Direcției Economice de Plăți și a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului București, invocând art. 26 din Legea nr. 10/2001 și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, în raport cu dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013.
A solicitat, de asemenea, respingerea excepției prematurității, întrucât dispozițiile art. 21-26, art. 27-29 și art. 31 din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cauză.
În drept a indicat Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013.
în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.811/02.07.2014 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins ca neîntemeiate, atât excepțiile invocate de pârâți, cât și
Respinge acțiunea formulată de contestatorul L. G. în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, DIRECȚIA P. ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN NUMERAR, C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR și M. FINANȚELOR PUBLICE.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.248 alin.1 și 2 Noul Cod de procedură civilă tribunalul a soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză:
Potrivit art. 248 alin. (1) NCPC „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”, iar potrivit alin. (2) „În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.”
1. Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice, invocată cu privire la primele 3 capete de cerere, tribunalul a respins această excepție întrucât reclamantul a indicat în mod expres în acțiune pe cine înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât, iar pârâtul M. Finanțelor Publice este indicat în această calitate doar cu privire la capătul de cerere nr.4.
A mai reținut tribunalul că în capătul de cerere nr.4, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice la plata sumelor de bani stabilite prin decizia de plată, în cel mult 180 zile potrivit art.41 din Legea nr.165/2013, iar potrivit art.41 alin.(4) din Legea nr.165/2013, „Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin.(1) și (2) și se plătește de către M. Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.”
Tribunalul a respins, ca neîntemeiată și excepția inadmisibilității capătului de cerere nr. 4, întrucât chestiunea privind incidența dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013 în prezenta cauză, în raport cu situația de fapt, este o chestiune care privește fondul cererii și urmează a fi analizată pe fond, iar nu pe cale de excepție.
3. Având în vedere cererea principală, respectiv anularea Decizia de compensare nr. 50/23.09.2013 emisă de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cu care „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”, tribunalul a constatat că este legal sesizat.
II. Asupra fondului acțiunii:
Tribunalul a reținut că în motivarea contestației, contestatoarea a susținut că decizia este nelegală întrucât a fost emisă pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 2421/28.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ (filele 11-15), devenită irevocabilă prin decizia nr. 374/26.01.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 16-20), astfel că în mod nelegal prin această decizie i s-au acordat în compensare 119.658 puncte compensare, deși contestatorul a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar, indicând dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Criticile au fost apreciate ca nefondate.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr.2421/28.03.2011 s-a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la evaluarea imobilului, obligație îndeplinită întrucât potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.165/2013 „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art.21 alin.(6) și (7)”, iar potrivit art.21 alin.6 din lege „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”
Prin aceeași sentință, s-a dispus obligarea pârâtei să emită ulterior evaluării titlul de plată.
Tribunalul a reținut că instanța nu a dispus o metodă anume pentru evaluarea imobilului, nici nu a dispus acordarea unui anumit tip de despăgubire.
De asemenea, tribunalul a reținut că decizia contestată a fost emisă la data de 23.09.2013, după . Legii nr. 165/2013, legea fiind publicată în MOF nr. 278 din_, iar în vigoare din data de 20 mai 2013.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013: „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Cu referire la aplicarea acestor dispoziții legale, tribunalul a reținut că prin decizia nr.88/2014 Publicată în M.OF. nr.281 -_, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, reținând că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Așa fiind, în raport cu data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, respectiv 20.05.2013, cu data sesizării instanței – 20.11.2013 și data publicării deciziei nr. 88/2014 a CCR, tribunalul a constatat că reclamanților li se aplică dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013.
Potrivit art.34 din Legea nr.165/2013: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.”
A mai reținut tribunalul că potrivit art.50 din Legea nr.165/2013: „La data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România";
b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.”
Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013 „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”, iar potrivit art. 21 alin. (6) „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu” și (7) „Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).”
Așa fiind, în mod judicios a stabilit intimata că modalitatea de evaluare a imobilului este supusă dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și a făcut aplicarea acestor dispoziții, întrucât soluționarea notificării se afla încă în proceduri administrative, iar nu pe rolul instanțelor.
Întrucât Legea nr.165/2013 prevede o modalitate clară și unitară de evaluare a imobilelor, obiectivă și de natură a asigura o reparație egală și echitabilă persoanelor aflate în situații similare ori comparabile, spre deosebire de modalitatea de calcul anterioară, în care valoarea se stabilea potrivit aprecierilor fiecărui expert tehnic, cu riscul obținerii unor valori diferite, în funcție de modalitatea în care fiecare expert aprecia că se aplică ori anumiți indici de corecție, ori, dimpotrivă de sporire a valorii imobilului, răspunzând unui deziderat îndelung așteptat de aplicară unitară a legilor de reparație, tribunalul apreciază că nu pot fi primite alte criterii de evaluare, dispozițiile în materie prevăzute de Legea nr. 165/2013 fiind imperative.
În sfârșit, tribunalul a reținut și principiile pe care s-a fondat decizia nr. 95/2014, și în care, Curtea Constituțională a avut în vedere că, pornind de la recomandările Curții EDO în cauza Faimblat împotriva României, „Luând în considerare și aceste constatări, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sugerat modificarea mecanismului de restituire actual și implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză, și a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative (Hotărârea din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, paragrafele 232 și 234)”.
Verificând stabilirea valorii imobilului și, implicit, a numărului de puncte acordate, tribunalul a constatat că acesta respectă dispozițiile Legii nr. 165/2013, amintite mai sus.
De altfel, contestatorul nu a susținut că decizia este nelegală sub acest aspect.
Așa fiind, tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 50/23.09.2013, iar pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiat și capătul nr. 2 de cerere în care se solicită ca, urmare a anulării acestei decizii, intimatul să fie obligat să emită o alta.
În sfârșit, tribunalul a respins ca neîntemeiate și restul cererilor, întrucât nu s-a constatat nerespectarea termenelor legale în vederea finalizării procedurilor, acestea fiind întrerupte ca urmare a formulării prezentei contestații.
Împotriva acestei sentințe, la data de 24.11.2014 a declarat apel reclamantul L. G. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 18.12.2014.
În motivarea apelului său, apelantul – reclamant a arătat că în sentința atacata, instanța de fond nu a motivat sau precizat respingerea contestației in raport de solicitarea mea de a primi despăgubiri in numerar, si nu acordarea de puncte, făcând referire la alte aspecte legale sau fapte care nu nicio legătură cu contestația formulata de către apelantul – reclamant.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 41 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (4) din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania", " Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri in dosarele aprobate de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, ramase definitive si irevocabile la data intrării in vigoare a prezentei legi (subl.ns), se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014".
La alin.(4) al aceluiași art. 41 se dispune: "Titlul de plata se emite de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin.(1) și (2) și se plătește de către M. Finanțelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere. "
Cu toate ca, din înseși considerentele reținute de către instanța fondului in Sentința civila nr.811/02.07.2014 atacată cu prezentul apel, se arata fără echivoc faptul ca "decizia contestata a fost emisă pentru punerea in executare a sentinței civile nr.2421/28.03.2011 pronunțata de Curtea de Apel București, devenita irevocabila prin decizia nr.374/26.01.2012"
Mai mult decât atât, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis decizia contestata ca urmare a notificării formulata de către apelant prin care cerea ca intimata sa execute dispozițiile prevăzute de Sentința nr.2421/28.03.2011, pronunțata de către Curtea de Apel București, Secția C. Administrativ, rămasă definitivă și irevocabila si hotărârea prevăzuta de Decizia nr. 374/26.01.2012.
Art. 41. - (1) din Legea_ prevede: "Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi"
In mod nelegal s-a emis decizia de compensare prin_ puncte, deși apelantul a solicitat in mod expres titlu de plata, respectiv acordarea de despăgubiri in numerar.
Art. 41. din Legea_ punctul (3) P. îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Naționala emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Punctul (4) Titlul de plata se emite de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților in condițiile alin.(1) și (2) si se plătește de către M. Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Intimatele invoca lipsa aplicabilității art.41 din Legea nr.165/2013, deoarece prin Sentința nr.2421/28.03.2011 pronunțata de C. Secția C. Administrativ nu s-a stabilit o suma certa de bani. Aceasta afirmație nu este susținută de suport legal, deoarece Sentința nr.2421/28.03.2011 pronunțata de C. Secția C. Administrativ si Decizia nr.374/26.01.2012 sunt anterioare apariției Legii_.
Mai mult decât atât, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis decizia contestata ca Sentința nr. 2421/28.03.2011 pronunțata de C. Secția C. Administrativ si Decizia nr. 374/26.01.2012 sunt anterioare apariției Legii nr.165/2013. Intimatele au fost obligate la emiterea Titlului de despăgubiri aferent valorii contestate.
De asemenea, intimata invoca existenta cu titlu de excepție a art.41 din Legea 165/2013, pentru situațiile expres si limitativ prevăzute de lege și afirma ca apelantul nu se încadrează în această excepție, fără să invoce temeiul juridic sau să argumenteze din punct de vedere juridic.
In drept,au fost invocate dispozițiile art.466 si urmat Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.10/2001, Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, respectiv plata in numerar a sumelor de bani cuvenite si Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La data de 23.01.2015 intimata – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare prin care a arătat că apelul declarat de reclamantul L. G. este nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a arătat, în ceea ce privește fondul cauzei, că pretențiile de emitere a unui titlu de despăgubire potrivit dispozițiilor art.41 sunt neîntemeiate, întrucât notificarea reclamantului depusă in temeiul Legii 10/2001 a fost soluționată de Primăria Orașului Otopeni prin emiterea Dispoziției nr.420/2005 cu propunere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul situat în Otopeni. Jud. Ilfov, ..
Ulterior, dosarul aferent Dispoziției nr.420/2005 emisă de Primăria Orașului Otopeni, precum și întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, a fost transmis și Înregistrat la Secretariatul CCSD, sub nr._/CC.
Prin Sentința Civilă nr._ pronunțată în data de 28.03.2011 și rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.374/26.01.2012 a ICCJ, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, în consecință. A admis, în parte, acțiunea, obligând pârâta CCSD să procedeze la evaluarea imobilului care face obiectul depoziției nr.420/15.12.2001 emisă de Primăria orașului Otopeni și să emită ulterior titlul de despăgubire aferent valorii constatate. A respins cererea privind penalitățile de întârziere ca neîntemeiate.
Solicită instanței să observe netemeinicia solicitării reclamantului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire în condițiile art. 41 din Legea nr.165/2013, având în vedere faptul că în speța de față, dosarul de despăgubire înregistrat la nivelul Secretariatului CNCI sub nr._/CC nu face parte din categoria dosarelor aprobate cărora li se aplică procedura specifică CCSD și nici din categoria dosarelor în care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească în care să fie stabilită valoarea despăgubirilor.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Legea nr.165/2013: "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie in echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".
După perioada de suspendare impusă de OUG nr.4/2012 modificată și aprobată prin Legea nr.117/2012, respectiv data de 15.05.2013, în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, care modifică procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin dispozițiile noii legi se înființează CNC/, care preia atribuțiile CCSD.
Conform art. 17 alin. 1 lit. a -b din Legea nr._, la care a făcut referire mai sus, noua comisie validează /invalidează, in tot sau în parte, deciziile emise de entitățile investite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin.6 - 9 din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării În vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprimă În puncte. Un punct are valoarea de un leu.
Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat potrivit grilei notariale.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului CNC/, CNCI validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, CNCI emite decizia de compensare prin puncte a mobilului preluat în mod abuziv. "
Cum noua legislație a abrogat prevederile art.18, 18 indice 1 - 9 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementau condițiile și termenele de valorificare a deciziilor conținând titlul de despăgubire, a fost instituită și o nouă procedură de valorificarea a deciziilor de compensare prin puncte.
Astfel, prevederile art.27 - 29 din Legea nr.165/2013, reglementează condițiile în care titularul unei decizii de compensare își poate valorifica punctele stabilite printr-o astfel de decizie, prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația națională, începând cu data de 01.01.2016.
De asemenea, art. 31 din același act normativ stabilește și modalitatea prin care titularul unei decizii de compensare poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017.
Potrivit legii, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, ANRP, emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14 la sută din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16 la sută din numărul punctelor acordate."
Într-adevăr, legiuitorul prin art.41 din Legea nr.165/2013 instituie o excepție de la regula potrivit căreia evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv de Statul Român se face prin aplicarea grilei notariale, în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, în dosarele de despăgubire aprobate de CCSD dar și în situațiile în care au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive prin care au fost stabilite sumele ce urmează a fi primite de persoanele îndreptățite, plata se va face în termen de 5 ani în tranșe anuale egale, începând cu 01.01.2014.
În cazurile reglementate de legiuitor la art.41 alin.1-3, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice CCSD.
În speța de față, dosarul de despăgubire înregistrat la nivelul Secretariatului CNCI sub nr._/CC nu face parte din categoria dosarelor cărora li se aplică procedura specifică CCSD prevăzută la art. 41 alin. 1-3 din Legea 165/2013.
Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri În dosarele aprobate de către CCSD Înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
În concret, cazurile prevăzute de art. 41 sunt:
a. dosare aprobate de CCSD într-una din ședințele acesteia până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013,
b. dosare care au parcurs toate etapele în procedura judecătorească, finalizată prin pronunțarea unei hotărâri rămasă irevocabilă, înainte de . legii și în care au fost consemna te sume.
Prin urmare, solicitarea contestatorului ce vizează aplicarea dispozițiilor art.41 alin.3, Legea nr.165/2013, respectiv aplicarea procedurii specifice CCSD, este neîntemeiată.
De reținut, este și faptul că noua lege dispune că sumele cuprinse în titlurile de plată emise de ANRP pentru valorificarea punctelor în numerar, se plătesc de către MFP în cel mult 180 de zile de la emitere.
3. În ceea ce privește, obligarea pârâtei să emită titlu de despăgubire subliniem netemeinicia acesteia și prin raportare la dispozițiile art.41 alin.5:
În situația prevăzută la art.41 alin.(5), C. Națională emite decizii de compensare, în condițiile art.21 din lege, numai în situația în care propunerile de acordare a măsurilor reparatorii sunt validate de către această comisie.
Această interpretare dată dispozițiilor lega le este susținută și de opinia Curții Constituționale a României (CCR), exprimată prin Decizia nr. 269/2014.
Astfel, CCR a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr.165/2013, CNCI are obligația .de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora"
Această interpretare dată de CCR cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 este pe deplin aplicabilă și situațiilor reglementate de legiuitor la art.41 alin.(5), întrucât au la bază același temei juridic, respectiv dispozițiile art.21 din lege.
Art.1 alin.(4) din Constituție instituie principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele 3 puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere in parte.
Dispozițiile art.41 alin.(5) din Legea nr.165/2013 stabilesc că .obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art.21".
Față de cele expuse, subliniem că soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC, având ca titular pe L. G., s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
P. toate considerentele arătate în prezenta întâmpinare solicită instanței respingerea apelului, ca neîntemeiat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001, republicată, Legii nr.247/2005, Legii 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de, dispozițiile art 488 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 479 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.
Din această perspectivă, relevante sunt și prevederile art 477 cod procedură civil, care reglementează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, în sensul că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. În alineatul al doilea se precizează că devoluțiunea operează cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. În concepția noului cod de procedură civilă, efectul devolutiv al apelului este analizat dintr-o dublă perspectivă, atât din punct de vedere aceea ce s-a criticat prin exercitarea căii de atac, cât și din punct de vedere a ceea ce s-a dedus judecății în prima instanță. Acest al doilea aspect face obiect de analiză prin prevederile art 478 cod procedură civilă, care, reluând vechea reglementare interdicția schimbării în apel a cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe, precum și a calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată iar în alineatul al doilea stabilesc că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, recunoscându-se instanței de apel posibilitatea de a încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Menținând regula din vechiul cod relativă la interdicția de a formula cereri noi în apel, actuala reglementare în materie procesual civilă, conferă părților posibilitatea să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe. În alineatul final al acestui text de lege, legiuitorul recunoaște, în acord cu vechea reglementare, posibilitatea părților de a cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe și de a invoca compensația legală.
Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate câr și de temeinicie asupra soluției apelate.
Făcând aplicarea acestor aspecte în speța de față și examinând cererea de apel promovată de reclamant, Curtea constată că, în esență, aceasta a criticat sentința atacată, sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art 41 din legea 165/2013, prevalându-se în principal de sentința civilă nr 2421/2011 a Curții de Apel București.
Pornind în analiza sa de la cele statuate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească anterior menționată, Curtea constată că a fost admisă acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâta fiind obligată să procedeze la evaluarea imobilului, care face obiectul dispoziției nr 420/2005 emisă de Primăria orașului Otopeni( prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul notificat) și să emită ulterior titlul de despăgubire corespunzător valorii rezultate. Așa cum reiese din considerentele sentinței, soluția a fost pronunțată în temeiul prevederilor legii 247/2005 titlul VII, în vigoare la momentul pronunțării hotărârii judecătorești de care se prevalează reclamantul. Curtea apreciază că se impune a se observa faptul că prin sentința respectivă nu se stabilește o valoare a imobilului, ci se stabilește în sarcina pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația evaluării imobilului, iar obligația de emitere a titlului de despăgubire, prin raportare la prevederile art 18 indice 1 din legea 247/2005, titlul VII, nu înseamnă în mod necesar că despăgubirile vor fi plătite exclusiv în numerar. Curtea are în vedere faptul că dispozițiile legale anterior menționate arată că în ipoteza în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar, iar în situația în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:
a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau
b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
În susținerea cererii de apel, reclamantul face referire la dispozițiile art 41 din legea 165/2013, prin care se stabilesc acele situații de excepție în care măsurile reparatorii prin echivalent îmbracă forma despăgubirilor în numerar și anume ipoteza în care despăgubirile au fost aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . legii 165/2013, precum și ipoteza în care prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a legii165/2013, s-a stabilit cuantumul acestor despăgubiri.
Făcând aplicarea în cauza de față a acestor prevederi legale și raportându-se la cele statuate în mod irevocabil prin sentința civilă nr 2421/2011 a Curții de Apel București, analizate în cele ce preced, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut inaplicabilitatea dispozițiilor art 41 din legea 165/2013, nefiind îndeplinite cerințele niciuneia dintre cele două situații de excepție în care legiuitorul a prevăzut acordarea despăgubirilor în numerar.
Deși reclamantul este beneficiarul sentinței civile nr 2421/2011 a Curții de Apel București, pronunțată în baza dispozițiilor art 247/2005, act normativ care conferea, în limitele și condițiile restrictive anterior expuse posibilitatea acordării măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, temeiul juridic al aplicării prevederilor legii 165/2013, îl constituie dispozițiile art 4 din legea 165/2013, potrivit cărora dispozițiile acestui act normativ se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii. Rațiunea pentru care legiuitorul a conferit o aplicabilitate extinsă acestui act normativ constă în intenția de a asigura un regim unitar de reparație pentru imobilele preluate abuziv, indiferent de stadiul în care se află derularea procedurii de retrocedare (în natură sau prin echivalent). Implementarea acestei exigențe a uniformității modalităților de reparație vine să răspundă deficiențelor sistemului reparatoriu instituit de legea 10/2001, evidențiate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin numeroase decizii de speță și mai ales prin decizia pilot M. A..
Pe cale de consecință, Curtea reține că legea 165/2013, prin care legiuitorul, s-a confirmat recomandărilor trasate de instanța de contencios european în materia drepturilor omului, a reglementat o procedură, prin care s-a a urmărit facilitarea accesului foștilor proprietari la obținerea unei reparații echitabile, urmărind punerea în acord a sistemului reparatoriu al legii 10/2001 cu exigențele de rezonabilitate impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În esență, această procedură reafirmă principiul retrocedării în natură a imobilelor preluate abuziv, cu reglementarea unei posibilități subsidiare de despăgubire, în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă din motive obiective, prin compensarea prin puncte, declarată de legiuitor ca fiind unica modalitate de reparație alternativă. Prin dispozițiile celui de-al doilea articol, sunt evidențiate principiile care guvernează procesul de acordare a măsurilor reparatorii, dintre care menționăm principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii, precum și principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și cel general al societății, aceste principii având menirea să așeze pe baze echitabile întreg edificiul măsurilor reparatorii( inclusiv procedura de acordare) și în deplină concordanță cu exigențele convenționale.
În ceea ce privește efectivitatea unui astfel de sistem, sunt de remarcat prevederile art 5 din legea 165/2013, potrivit cărora în termen de 30 de zile de la . legii, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se constituie, prin ordin al prefectului, C. locală pentru inventarierea terenurilor, precum și cele ale art 17 din același act normativ,potrivit cărora în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, care are, în principal, competență în ceea ce privește validarea respectiv invalidarea deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, precum și coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile. Așa cum prevăd expres dispozițiile art 18 alin 3, C. Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare. În vederea valorificării punctelor, prin intermediul cărora se realizează procesul de compensare, se constituie Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, administrat de Agenția Domeniilor Statului. Similar cu procedura reglementată de titlul VII al legii 247/2005, deciziile conținând propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, însoțite de întreaga documentație, după efectuarea controlului de legalitate de către Prefect, în ipoteza în care dispozițiile sunt emise de autoritățile administrației publice locale, se transmite Secretariatului Comisiei Naționale, care după efectuarea verificărilor de rigoare, va trece la evaluarea imobilelor revendicate, potrivit grilei notarilor publici, evaluare care se exprimă în puncte. D. a consecință a validării deciziei entității învestite de lege cu soluționarea notificării, C. Națională va emite decizia de compensare prin puncte, care nu pot fi afectate prin plafonare, potrivit prevederilor art 24 alin 1 din legea 165/2013. În privința modalității de valorificare a punctelor acordate prin decizia de invalidare, legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art 27, posibilitatea achiziționării de imobile din Fondul Național la licitație publică națională, începând cu data de 01 01 2016, cu precizarea că în termen de 3 ani de la data emiterii deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 01 01 2017, deținătorul poate opta și pentru valorificarea punctelor în numerar, urmând ca cele netransformate să rămână apte în continuare de a fi valorificate în cadrul licitațiilor naționale.
În privința dispozițiilor tranzitorii, Curtea notează prevederile art 41 din legea 165/2013( obiect de critică în prezentul litigiu), potrivit cărora plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . legii, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a legii, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, cu precizarea că mi poate fi mai mic de 5000 lei cuantumul unei tranșe. P. îndeplinirea acestor obligații, C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile anterior arătate și se plătește de către M. Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. În ceea ce privește obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21 din legea 165/2013.
În același spirit de eficientizare a sistemului reparatoriu, legea 165/2013 conține unele dispoziții( art 32, 33 și 34) de natură să accelereze procedura de soluționare a notificărilor, prin stabilirea unui termen de decădere de 90 de zile pentru completarea materialului probator pe baza căruia unitatea deținătoare trebuie să rezolve cererile foștilor proprietari, cu posibilitatea prelungirii acestui termen prin decizia conducătorului entității învestite de lege, o singură data, cu 60 de zile, în cazul în care se face dovada demersurilor întreprinse pentru suplimentarea probelor din dosar. Corelativ, legiuitorul a impus tuturor instituțiilor deținătoare obligația de a elibera înscrisurile solicitate în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii. De asemenea, s-au stabilit termene pentru soluționarea notificărilor de către entitățile competente potrivit legii să se pronunțe, diferențiat, în funcție de încărcătura acumulată până la acest moment, precum și pentru C. Națională, în privința acestei instituții făcându-se diferență între dosarele privind imobile preluate abuziv și cele de fond funciar.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că legiuitorul a consacrat, de data aceasta legislativ, soluția adoptată de instanța supremă, în privința unităților deținătoare, prin decizia civilă nr 20/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, atât în ceea ce privește unitățile deținătoare, în sensul prevederilor art 21, coroborat cu art 29 din legea 10/2001, cât și în ceea ce privește C. Națională, în sensul că nefinalizarea procedurii în fața unității deținătoare, respectiv a Comisiei Naționale dă drept persoanei îndreptățite să sesizeze instanța, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Toate aceste chestiuni au relevanță, în special, din punct de vedere al compatibilități procedurii speciale de retrocedare cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspect care reprezintă unul dintre criteriile de analiză legalității demersurilor în această materie.
Pornind de la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin această hotărâre, Curtea constată că legea 165/2013 constituie un act normativ edictat în considerarea recomandărilor date de forul european, având drept scop flexibilizarea sistemului de reparație reglementat de legea 10/2001, pentru a crea foștilor proprietari șansa reală și concretă de obține măsuri reparatorii echitabile.
Așa cum rezultă din prezentarea anterioară schematică a celor mai relevante dispoziții ale legii în discuție, se constată că actul normativ a statuat un set de principii care să guverneze întreg edificiul reparatoriu, principii în deplină concordanță cu normele convenționale, astfel cum au fost interpretate și aplicate de Curtea Europeană și a configurat o procedură menită să pună în practică principiul esențial din materia imobilelor preluate abuziv și anume cel al retrocedării în natură. Din economia dispozițiilor legii 165/2013, reiese, cu claritate faptul că, chiar și în ipoteza în care restituirea imobilului notificat nu este posibilă, măsurile reparatorii alternative sunt compensarea prin imobile( potrivit modificărilor aduse prin legea nr 368/2013) și respectiv compensarea prin puncte, pentru care se prevede, posibilitatea valorificării, în principal, prin dobândirea unui alt imobil, achiziționat în cadrul licitației publice naționale, organizate săptămânal. Cu titlu subsidiar, legiuitorul a prevăzut, că, începând cu 01 01 2017, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, punctele pot fi valorificate și în numerar.
Pe cale de consecință, Curtea reține că procedura reglementată de legea 165/2013 beneficiază de toate premisele pentru a avea o funcționare coerentă, nedovedindu-se existența la acest moment a niciunui impediment în ceea ce privește eficiența acesteia.
Pe cale de consecință, Curtea, reținând incidența dispozițiilor art 4 din legea 165/2013 și inaplicabilitatea prevederilor art 41 din același act normativ, constată că soluția apelată este legală și temeinică, decizia de compensare prin puncte contestată fiind emisă în acord cu normele legale aplicabile în materie.
Față de dispozițiile art 480 din noul cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
Se va lua act că apelantul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – reclamant L. G., domiciliat în Otopeni, ., ., . și cu domiciliul ales la reprezentant P. M., cu domiciliul în București, .. 30, sector 5, în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, DIRECȚIA P. ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN NUMERAR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, și M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Ia act că apelantul – reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S. C. G.
GREFIER
N. – CRSITINA I.
Red.I.S.
Tehnored.C.S.(IS
Ex.2/21.04.2015
T.B.Secția a IV-a Civilă – E.R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 429/2015. Curtea de Apel... | Poprire asigurătorie. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
