Pretenţii. Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 37691/300/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.25R
Ședința publică de la 9 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți T. I. și T. F. împotriva deciziei civile nr. 1188A/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, drept de retenție, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți reprezentați de avocat D. D., cu împuterniciri avocațiale la filele 9 și 10 dosar nr._ al T.B. – Secția a III-a Civilă, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită proba cu înscrisuri pentru dovedirea bunei credințe la dobândirea imobilului în litigiu, în cadrul căreia depune la dosar un set de acte.
Curtea admite pentru recurenții-reclamanți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Apărătorul recurenților-reclamanți invederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice la plata prețului de piață al apartamentului în litigiu, conform raportului de expertiză efectuat la instanța de fond. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA
Prin cererea înregistrată din 31.05.2010, înregistrată sub nr._/300/2010, reclamanții T. F. și T. I. au chemat în judecată pe pârâtul M. Finanțelor Publice pentru restituirea prețului de piață al apartamentului situat în București, .. 198.
În motivare, reclamanții au arătat, că autoarea lor, Crăsnean V., a dobândit imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1238/28.11.1996 încheiat în baza dispozițiilor Legii nr. 112 din 1995 ce li l-au transmis prin testament. Deși autoarea lor a dobândit imobilul cu bună-credință, titlul său a fost desființat prin decizia nr. 602R/20.04.2010 a Curții de Apel București, motiv pentru care sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al apartamentului, în condițiile Legii nr. 10/2001.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10 din 2001, modificată prin Legea nr. 1 din 2009.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare iar, în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, restituirea prețului de piață se poate realiza doar în ipoteza existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare, situație ce nu se regăsește în speță, fiind admisă acțiunea în revendicare a foștilor proprietari, fără a se anula titlul reclamanților.
Pe fond, pârâtul a arătat că reclamanții nu sunt în posesia unei hotărâri judecătorești prin care să se fi constatat faptul că au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Dimpotrivă, prin hotărârea Curții de Apel s-a stabilit în mod irevocabil că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112 din 1995.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.06.2010, sub nr._/300/2010, reclamanții T. F. și T. I. au solicitat obligarea pârâtei Papateodosi F. la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în București, .. 198, apreciate la o valoare de 126.465 lei și acordarea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea acestora.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, că autoarea lor, Crăsnean Veraa a efectuat la imobilul din litigiu mai multe lucrări de reparație și recondiționare, în valoare de aproximativ 126.465 lei.
La 09.03.2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția conexității dosarului nr._/300/2010 cu dosarul nr._/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București, excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la art. 501 din Legea nr. 10/2001 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. În subsidiar, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._/300/2010.
De asemenea, pârâta a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii de folosință a apartamentului evaluate provizoriu la 5000 lei începând cu data de 08.03.2008 și până la data evacuării.
În motivare, pârâta a învederat, că pârâții nu au mai fost posesori de bună-credință de la data introducerii acțiunii în revendicare, respectiv de la 28.05.2007, datorând fructele civile.
Prin încheierea din data de 11.04.2011, instanța a admis cererea de conexare și a dispus atașarea dosarului nr._/300/2010 la dosarul nr._/300/2010.
Prin încheierea din data de 11.04.2011, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 06.06.2011, a dispus unirea cu fondul a excepției inadmisibilității și a excepției lipsei calității procesuale active
La data de 05.08.2011, reclamanții-pârâți și pârâta-reclamantă au depus tranzacția autentificată sub nr. 950/29.06.2011 de BNP O. A. R. și au solicitat să se ia act că părțile au renunțat la drepturile pretinse prin cererea conexă, în temeiul art. 247 din C.proc.civ. și să se pronunțe o hotărâre parțială prin care să se respingă acțiunea conexă și cererea reconvențională, ca nefondate, precum și să se restituie onorariul expertului contabil, deoarece expertiză nu a fost efectuată.
Prin sentința civilă nr._ din data de 10.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2010, instanța, în baza art. 247 din Codul de procedură civilă, a respins pe fond cererea principală formulată de reclamanții-pârâți T. F. și T. I. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Papateodosi F., având ca obiect – pretenții civile, și drept de retenție. În baza art. 247 din Codul de procedură civilă, a respins pe fond cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Papateodosi F., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți T. F. și T. I., având ca obiect – pretenții civile și a dispus restituirea către pârâta-reclamantă Papateodosi F. a onorariului expertului contabil, achitat cu chitanța nr._/1/14.06.2011, în sumă de 700 lei, de către instituția care l-a încasat.
Totodată a disjuns cererea reclamanților T. F. și T. I. în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor Publice, având ca obiect – pretenții civile și a dispus formarea unui nou dosar înregistrat cu nr._/200/2011.
Prin sentința civilă nr.7012 din 7.05.2012, Judecătoria Sectorului 2 București Secția Civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1238 din 28.11.1996 Primăria Municipiului București, reprezentantă prin S.C. Apolodor S.A., a vândut, în baza Legii nr. 112 din 1995, cumpărătoarei Crăsnean V. imobilul cu destinația de locuință situat în București, .. 198, ., compus din două camere, bucătărie, baie, oficiu, vestibul și pivniță, în suprafață de 80,54 mp, o cotă indiviză de 20,44% din părțile comune și 71,70 mp teren situat sub construcție.
Dreptul de proprietate asupra imobilului menționat s-a transmis pe cale succesorală reclamanților, conform certificatului de moștenitor nr. 75 din 25.10.1997, eliberat de Notarul Public S. F..
Prin sentința civilă nr. 9666 din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ s-a admis cererea principală a reclamantei Papateodosi F., formulată în contradictoriu cu pârâții Țiu F. și Țiu I. și au fost obligații pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, .. 198, sector 2, astfel cum a fost identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1238/28.11.1996.
Prin decizia civilă nr. 969A/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, instanța de apel a admis apelul formulat de apelanții-pârâți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererile de revendicare, ca neîntemeiate și a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Prin decizia civilă nr. 602R/20.04.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă Papateodosi F. împotriva deciziei civile nr. 969/A din 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Țiu F. și Țiu I., a fost modificată decizia recurată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului formulat de apelanții-pârâți împotriva sentinței civile nr. 9666 din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Instanța de recurs a stabilit, cu putere de lucru judecat, că buna sau reaua credință a pârâților are relevanță în privința raporturilor dintre aceștia și vânzător, iar nu în raport cu reclamanta Curtea a apreciat că imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, iar pârâții au cumpărat de la un neproprietar. S-a mai reținut că fosta chiriașă a încheiat contractul de vânzare, deși Consiliul Local al Sectorului 2 București înregistrase din 27.07.1996 cererea reclamantei Papateodosi F. și a fratelui acesteia de restituire a imobilului, cerere nesoluționată până în prezent, ceea ce a determinat introducerea acțiunii în revendicare.
În drept, din interpretarea art. 50 alin. 2 și alin. 21, coroborate cu art. 50 din Legea nr. 10 din 2001 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii), rezultă că au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, prin expertiză, numai proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În ipoteza în care contractele de vânzare-cumpărare desființate au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, foștii chiriași au dreptul numai la restituirea prețului actualizat.
Art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10 din 2001 stabilește că restituirea prețului prevăzut la alin. 2 și alin. 21 se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Instanța a apreciat că și admiterea acțiunii în revendicare introdusă de o terță persoană împotriva reclamanților, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, este o situație care se circumscrie ipotezei prevăzute de legiuitor, deoarece este o cauză de ineficacitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, lipsindu-l de efecte juridice. Aceasta interpretare se impune în urma aplicării principiului potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
În raport de aceste dispoziții legale și de motivarea deciziei civile nr. 602R/20.04.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că imobilul în cauză nu a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, instanța a reținut că reclamanții moștenitori ai fostei chiriașe Crăsnean V., nu au dreptul decât la restituirea prețului actualizat plătit de către autoarea lor pentru imobil, nu și la restituirea prețului de piață al apartamentului.
Împotriva sentinței, a declarat apel reclamantul T. F.n solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtului la restituirea sumei de 77.925 euro reprezentând valoarea de piață a apartamentului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1238 din 28.11.1996.
La data de 12.05.2013, reclamanta T. I. a formulat cerere de aderare la apelul declarat de reclamantul T. F., solicitând, la rândul ei, admiterea apelului, în sensul pretins de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 816A/18.09.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Țiu F. împotriva sentinței civile nr.7012/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Prin decizia civilă nr. 428R/27.02.2014, pronunțată în acest dosar, Curtea de Apel București – Secția a IV -a Civilă a admis recursul declarat de recurenții reclamanți Țiu F. și Țiu I., împotriva deciziei civile nr. 816A/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. Finanțelor Publice; a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, reținând că aceasta nu s-a pronunțat pe cererea de aderare la apel.
În considerente, instanța de recurs a stabilit că în rejudecare tribunalul trebuie să pună în discuție admisibilitatea cererii de aderare la apel, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art.293 Cod procedură civilă, dat fiind că aceasta este formulată de o parte care are aceleiași interese cu apelantul reclamant, iar nu de partea potrivnică.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.1188A/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul_ , a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamanta T. I., ca inadmisibilă, iar apelul formulat de T. F. împotriva sentinței civile nr.7012/7.05.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost respins, ca nefondat.
Referitor la admisibilitatea cererii de aderare la apel, tribunalul a reținut că potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ., intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Instituția nu este destinată să sprijine apărarea vreunei părți din proces, astfel cum ar sugera denumirea dată de ordonanță instituției, ci să promoveze un interes propriu al intimatului (intimaților).
Scopul aderării la apel sau al apelului incident este acela de a obține reformarea hotărârii, intimatul trebuind să justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului se va face de la caz la caz, în raport cu dispozitivul hotărârii atacate, prin care i s-a dat intimatului o satisfacție deplină ori i s-a dat numai o satisfacție parțială, Instanța de control este însă obligată întotdeauna să verifice dacă prin soluția ce se dă apelului incident se păstrează cadrul substanțial al judecății în primă instanță.
Apelul incident este condiționat de existența unui apel principal și, într-o anumită măsură, depinde de acesta. Întrucât obiectul apelului incident nu îl constituie apelul principal, ci hotărârea judecătorească dată în primă instanță, în analiza soluțiilor posibil de primit în această cale de atac sunt impuse, totuși, o . limite generate de caracterul devolutiv al apelului, marcate de cele două reguli: tantum devolutum quantum iudicati; și, respectiv, tantum devolutum quantum apellatum.
Astfel, pentru intimatul care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, el nu poate obține prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obține prin exercițiul apelului principal.
Față de aceste considferente, instanța a găsit că cererea de aderare la apel formulatã în cauză, este inadmisibilã.
În ceea ce privește apelul principal, tribunalul a reținut că judecătoria a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Prin art. 501 din Legea nr. 10/2001 se recunoaște proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Or, prin decizia civilă nr. 602/R/2010 a Curții de Apel București s-a reținut cu putere de lucru judecat că imobilul a fost cumpărat cu eludarea art. 1,9 și 14 din Legea 112/1995, așa încât reclamanții nu au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții T. F. și T. I. care au arătat că greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de aderare la apel în condițiile prin care art.293 Cod procedură civilă i se acordă părții potrivnice dreptul de a intenta o cerere de aderare la apelul principal.
Totodată, în ceea ce privește apelul principal, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nerespectând dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, ceea ce face incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv decizia civilă nr.602R/2010 a Curții de Apel București Secția a IV a Civilă, căci prin aceasta judecătorii nu au avut a se pronunța asupra legalității contractului de vânzare cumpărare, ci asupra preferabiltății titlurilor părților.
De asemenea, instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr.10/2001, motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă când a stabilit că ei reclamanții nu au dreptul la plata prețului de piață al imobilului.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Conform art.293 alin.1 Cod procedură civilă intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârea primei instanțe.
Din interpretarea textului de lege susmenționat rezultă că apelul incident poate fi formulat numai de către intimat și este îndreptat numai împotriva părții cu interese contrare, care are poziția de apelant în apelul principal.
Părțile cu aceleași interese nu pot adera una la apelul celeilalte, căci astfel s-ar ajunge la eludarea dispozițiilor privind termenul de declarare a apelului principal și ar fi posibil ca ceea ce partea ar fi putut obține în apelul principal să poată obține pe calea apelului incidental.
În raport de aceste considerente just a fost respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de către reclamanta T. I..
Hotărârea din apel cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină de vreme ce stabilește situația de fapt și textul de lege aplicabil raportului juridic dedus judecății,astfel încât dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă sunt respectate.
Prin decizia civilă nr.602 R/ 20.04.2010 a Curții de Apel București Secția a IV a Civilă s-a reținut că actele juridice de înstrăinare, ce au făcut obiectul acțiunii în revendicare a imobilului situat în București, ..198, sector 2, au avut ca obiect un imobil preluat fără titlu de către stat și nu au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, căci au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.1,9 și 14 din Legea nr.112/1995 și art.1 din Protocolul Adițional la CEDO.
De asemenea, s-a statuat că nici art.18 lit.c din Legea nr.10/2001 nu este aplicabil în cauză, deoarece imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale pentru a se putea aprecia că reclamanta este îndreptățită doar la acordarea de despăgubiri și nu la restituirea în natură.
Curtea reține că prin hotărârea judecătorească susmenționată, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit astfel că autoarea actualilor reclamanți, Crăsnean V. între timp decedată, a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.1238/28.11.1996 cu nerespectarea prevederilor art.1,9 și 14 din Legea nr.112/1995.
Astfel fiind, instanța de apel a dat o interpretare corectă considerentelor deciziei sus menționate, când a statuat că prin aceasta s-a stabilit cu putere de lucru judecat că titlul autoarei reclamanților nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente la data întocmirii lui, ceea ce face ca motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă să fie neîntemeiat.
Conform art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
În speță, contractul de vânzare cumpărare al autoarei reclamanților a fost desființat implicit, de vreme ce în operațiunea de comparare a titlurilor de proprietate exibate de reclamanta în acțiunea în revendicare și autoarea pârâților (reclamanți în prezentul litigiu) a fost acordată preferabilitate titlului reclamantei.
Cu toate acestea reclamanții nu au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, căci s-a statuat cu putere de lucru judecat că acesta a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Ca urmare, just a reținut tribunalul că ei sunt îndreptățiți doar la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașa al cărui contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, astfel cum se stipulează prin prevederile art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Analiza contractului de vânzare cumpărare desființat implicit s-a făcut în cadrul operațiunii de comparare a titlurilor de proprietate prezentate în acțiunea în revendicare și a constituit un argument în stabilirea titlului de proprietate preferabil, astfel încât nu se poate reține că acest aspect nu a făcut obiectul acțiunii în revendicare cum se pretinde prin motivele de recurs.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți T. I. și T. F. împotriva deciziei civile nr. 1188A/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. R. P. P. F.
GREFIER
G. – M. V.
RED.AV
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
13.01.2015
| ← Validare poprire. Decizia nr. 77/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 162/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
