Validare poprire. Decizia nr. 77/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 31943/4/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 77 R
Ședința publică de la 20.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – B. A. S.
GREFIER – S. V.
……………
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul debitor C. S. al Magistraturii și de recurentul terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică, împotriva deciziei civile nr. 524A/17.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații creditori B. M., B. F., B. I., C. E., C. C. A., C. V., C. L., D. F., Drădan I., G. G., H. V., I. I. A., L. M., M. I., M. I., M. (M.) V., N. P., N. S. C., P. L., R. A., R. C., R. D., T. M. C. și V. G. și intimata intervenientă D. S., având ca obiect „validare poprire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și că s-au depus relațiile solicitate de la Judecătoria sector 4 București, respectiv o copie a sentinței civile nr. 5618/28.05.2013, cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive și irevocabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și văzând că recurentul terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 25.09.2012 sub numărul_, creditorii H. V., T. M. C., B. I., C. V., N. S. C., I. I. A., N. P., C. E., D. I., C. L., M. I., M. I., R. C., V. G., B. M., R. D., L. M., R. A., D. F., P. L., C. C. A., B. F., M. (F. M.) V., G. G., intervenienta în interes propriu D. S., au solicitat în contradictoriu cu debitorul C. S. Al Magistraturii Și Terțul Poprit D.G.F.P.M.B- Activitatea De Trezorerie Și Contabilitate Publică A Municipiului București, validarea popririi înființate de B. Raportoru G. în dosarul de executare nr. 497/2012.
Prin sentința civilă nr. 3542/2013, Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca neintemeiata, cererea de validare a popririi formulata, reținând, in esenta, urmatoarele argumente:
Prin sent civ nr 1648/2010 pronuntata de Tribunalul Suceava, in dos nr_, irevocabila prin decizia civila nr 192/R/01.02.2012 a Curtii de Apel Targu-M., s-a dispus obligarea pârâtului debitor C. S. AL MAGISTRATURII la plata unor drepturilor salariale nete cu titlu de spor de 15% din salariul brut lunar pentru confidentialitate, potrivit adresei eliberate de debitor in cuantum de 293.979,87 lei, adresa depusa in dosarul de executare.
Creditorii au solicitat punerea în executare a titlului executoriu, la data de 18.04.2012, formandu-se dosarul de executare nr.497/2012.
Prin încheierea pronunțată la data de 10.05.2012, în dosarul nr._/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 București a încuviințat executarea silită.
La data de 08.08. 2012, a fost emisă adresa de înființare a popririi, transmisă terțului poprit, însă sumele nu s-au consemnat.
Terțul poprit, ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin adresa nr._/10.08.2012, a comunicat executorului refuzul de a da curs cererii de înființare a popririi, pe motiv că potrivit dispozițiilor art.1, alin. 1 din OUG nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar se va realiza după procedura de executare, care începe în anul 2012 până în anul 2016 și orice cerere de executare silită nu poate fi începută sau continuată.
Au fost avute in vedere disp.art. 456, alin.1, lit. a si art. 460 alin. 1 C.proc.civ. si s-a apreciat ca dispozitiile Codului de procedura civila coroborate cu normele speciale, respectiv prevederile OMFP nr 2336/2011, completat prin OMFP nr 161/2012, intrucat sumele care fac obiectul indisponibilizarii sunt stabilite de institutiile publice, tinand cont de prevederile art 1 alin 1 din OG 22/2002 si art. 452 alin 2 C..
Indisponibilizarea sumelor este stabilita dupa o procedura reglementata in mod clar si detaliat, tocmai pentru a evita orice blocaj de natura a afecta activitatea institutiei publice si plata titlurilor executorii din banii alocati cheltuielilor de personal si functionare.
Nici executorii si nici creditorii nu pot infrange aceste dispozitii speciale, care reglementeaza circuitul sumelor alocate indisponibilizarii, pentru ca normele mentionate, chiar daca nu au putere de lege, sunt in vigoare si deplin valabile in aplicabilitatea lor.
ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a facut aplicarea dispozitiilor legale in materie si nu avea cum sa faca abstractie de aceste norme speciale, consemnand sumele de bani din alte conturi alocate cheltuielilor de functionare sau de personal, cu incalcarea prevederilor OG 22/2002 si art. 452 alin 2 C..
Referitor la apararile debitorului, in stransa legatura cu aplicarea prevederilor OUG 71/2009, acestea sunt . urmatoarele circumstantieri:
SE face referire la Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, privind plata unor sume prevazute In titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, de modificare a art. 1 al ordonantei si la Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, prin care Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 sunt constitutionale, precum si la hotararea CEDO pronuntata in cauza D. si altii vs Romania, din 04.09.2012.
D. fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constitutionala, aceasta nu impiedica instantele de drept comun sa evalueze in concret, in fiecare cauza in parte, in raport cu datele fiecarei spete, daca aplicarea aceleiasi norme nu antreneaza pentru reclamant consecinte incompatibile cu Conventia, astfel ca apare ca o necesitate ca instantele nationale, in solutionarea cauzelor cu care au fost investite, sa evalueze si compatibilitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 cu normele Conventiei europene a drepturilor omului, respectiv art. 6 paragraf 1, date fiind dispozitiile art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutia a Romaniei, republicata, intrucat prin normele interne in discutie se amana, se esaloneaza si se suspenda executarea unor titluri executorii, cele trei efecte fiind cumulative.
Prin decizia civilă nr. 524 A din 17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul formulat de apelanții-creditori împotriva sentinței civile nr. 3542/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis cererea de validare a popririi. A fost validată poprirea emisă la data de 08.08.2012 în dosarul de executare nr. 497/2012 al B. Raportoru G. și a fost obligat terțul poprit la plata către creditori a sumei de 293.979,87 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a reținut că ceea ce verifică instanța de executare este îndeplinirea de către terțul poprit a obligațiilor ce-i revin pentru efectuarea popririi, astfel că apărările din întâmpinare, reținute și de instanța de fond, relative la caracterul executoriu al creanțelor, prin prisma OG nr. 71/2009 reprezintă critici referitoare la actele de executare ce pot fi valorificate pe calea contestației la executare, ocazie cu care, pot fi anulate actele de executare, pe cale de consecință și înființarea popririi la terțul poprit.
Tribunalul a primit critica potrivit căreia titlul executoriu, în baza căruia au fost emise actele de executare, nu intră sub incidența OUG nr. 71/2009 având în vedere că invocarea dispozițiilor OUG nr. 22/2002 și respectiv 71/2009 privește în realitate actele de executare îndreptate împotriva debitorului și nu validarea de poprire îndreptată împotriva terțului poprit. Analiza corectei executări prin poprire a terțului poprit, prin prisma incidențelor cauzelor de nulitate a actelor de executare, de suspendare a executării silite etc., se poate realiza doar pe calea contestației la executare, nu și în procedura validării unei popriri încuviințate, nedesființate unde urmează a se analiza existența obligației de consemnare și plată a terțului.
Împotriva acestei decizii au declarat, in termen legal, prezentele recursuri debitorul C. S. al Magistraturii și de terțul poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică.
În motivarea recursului declarat de recurentul debitor C. S. al Magistraturii se dezvolta, in esenta, urmatoarele critici:
Instanța de apel a interpretat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 460 din vechiul Cod de procedură civilă, pronunțând o decizie profund nelegală și netemeinică atunci când a dedus că analiza corectei executări prin poprire a terțului poprit în procedura validării unei popriri încuviințate, se limitează exclusiv Ia existența obligației de consemnare și plată a terțului, celelalte apărări fiind analizate doar în procedura contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 5618/28.05.2013, pronunțată în dosarul nr._/4/2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Sectorului 4 București a admis contestația la executare formulată de subscrisul și a anulat somația emisă în 20.06.2012 de către B. Raportoru G. în același dosar de executare, nr. 497/2012, privind același titlu executoriu, pentru considerentul că somația, la fel ca și poprirea înființată, a fost emisă pentru întreaga sumă, nu doar pentru tranșa plătibilă în cursul anului 2012, așa cum stipulează imperativ OUG nr.71/2009.
SE face referire la art. 456 si art. 460 din vechiul Cod de procedură civilă, si se arata ca nu s-a contestat vreodată faptul că terțul poprit nu ar datora subscrisului sumele de bani prevăzute în buget, însă dispozițiile dreptului comun reprezentate de vechiul Cod de procedură civilă, nu pot fi aplicate fără a se avea în vedere legislația specială incidență în speță, respectiv dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002.
Cu alte cuvinte, terțul poprit nu poate fi obligat să încalce legea, în speță fiind vorba de dispoziții legale imperative care reglementează impedimente ce temporizează executarea silită.
SE invoca mai departe art. 1 alin. (1) si 2 din O.G. nr. 22/2002 si se mentioneaza că titlul executoriu care face obiectul dosarului de executare nr.497/2012, se circumscrie dispozițiilor art. l din O.U.G. nr . 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările ulterioare, inclusiv cele aduse de Legea nr.230/2011, potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până Ia data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare esalonata, în cursul termenelor acolo prevazute orice procedură de executare silită fiind suspendata de drept.
Față de aceste dispoziții legale speciale, care se aplică strict și cu precădere în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă, nu poate fi admisă cererea privind validarea popririi, atâta vreme cât terțul poprit respectă legea.
În același sens, arătăm că dispozițiile art.452 alin. (2) lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă exceptează de la măsura executării silite prin poprire a „sumelor care sunt destinate unei afecțiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție."
SE invoca si considerentele Deciziei nr._/08 din 04.09.2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a treia prin care s-a constatat că eșalonarea plății sumelor de bani cuvenite magistraților în temeiul unor titluri executorii nu este de natură a afecta înseși substanța dreptului acestora, această eșalonare neputând fi considerată ca nerezonabilă.
Este vorba de cauza D. D. D. și alții împotriva României, cauză în care cererea formulată a fost apreciată ca vădit nefondată de către Curte, fiind respinsă, ca urmare a aplicării art. 35 §§ 3 a) și 4 al Convenției.
În motivarea recursului declarat de recurentul terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică se invoca disp. art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila si se sustin urmatoarele:
Învederam instanței ca Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București s-a transformat in Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, conform art. 23 din H.G. nr. 520/2013.
1.) In primul rând, validarea de poprire, in general, este admisa si aplicata ca o accelerare a executării silite si, doar in ultima instanța, ca o sancțiune aplicata terțului poprit atunci când acesta nesocotește, cu rea-credința obligațiile sale prevăzute de actele normative in vigoare in materia executării silite prin poprire.
Or, în condițiile în care exista un act normativ care stabilește o procedura de plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite pe cale judiciara pentru personalul din sistemul bugetar, act normativ ce a fost declarat constituțional de Curtea Constituționala, nu se poate considera ca acțiunea terțului poprit - Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București, de a se prevala de dispozițiile OUG nr.71/2009 reprezintă un refuz exprimat cu rea-credința sau că ar echivala cu o "conduită ilicită a terțului poprit", așa cum apreciază instanța de apel.
Art. 460 din C.proc. civ. este interpretat în mod eronat de către instanța de apel. Astfel, intenția legiuitorului nu a fost aceea de a "transforma" în orice condiții terțul poprit în debitor, prevederea "dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile" fiind necesar a fi analizată de instanță pentru fiecare speță în care se soluționează validarea popririi.
Indicarea lapidară în considerente a concluziei "terțul nu și-a îndeplinit obligațiile" sau a faptului că terțul poprit deține conturile debitorului, fără o argumentare care ar implica analizarea de către o instanță a cererii de validare, a condus la o soluție nelegală prin sancționarea fără temei a terțului poprit.
2) In al doilea rând, punctul de vedere al instanței de apel este eronat, având în vedere următoarele considerente:
Prin validarea popririi, instanța a nesocotit dispozițiile OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările si completările ulterioare, norme potrivit cărora: „In cursul termenelor prevăzute la alin.1 si indice 1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept."
Prin urmare, având in vedere data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, ulterioara intrării in vigoare a OUG nr.71/2009, dispozițiile legale mai sus menționate sunt aplicabile in cauza, astfel încât deși instanța de judecata a încuviințat executarea silita, prin efectul legii orice cerere de executare silita, implicit validarea popririi, este suspendata de drept.
Prin dispozițiile OUG nr.71/2009 modificata si completata prin Legea nr.230/2011 a fost eșalonată plata drepturilor salariale stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, prin titluri devenite executorii pana la data de 31.12.2011, validarea popririi, cu consecința plații drepturilor salariale . neavând temei legal, întrucât încalcă prevederile actului normativ sus indicat.
Nu se poate constata existenta unei neconcordante intre dispozițiile art.1 din OUG nr.71/2009 modificata pe de o parte si art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, atâta timp cat prevederile art.1 din OUG nr.71/2009 au fost declarate conforme Constituției României, prin respingerea mai multor excepții de neconstituționalitate de către Curtea Constituționala a României.
In motivarea Deciziei nr. 206/2010 privind respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din OUG nr.71/2009, Curtea Constituționala a reținut ca aceste prevederi nu sunt contrare Constituției României, prin raportare inclusiv la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In conformitate cu jurisprudența instanței europene, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.
Or, în cauza de față, astfel cum s-a precizat anterior, măsura urmărește un scop legitim și se justifică în mod obiectiv și rezonabil.
Totodată, aceste măsuri au un caracter pozitiv, în sensul că se recunosc obligațiile de plată stabilite în sarcina autorităților statale care se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situații de excepție reprezentate, pe de o e, de proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva ului și, pe de altă parte, de stabilitatea economică a statului roman în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Așadar, întrucât legea aplicabilă în materie, nu permite executarea silită a titlurilor executorii cuprinzând drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, lege barată constituțională în conformitate cu dispozițiile legii fundamentale, ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate a Curții Constituționale, vă rugăm să constatați în prezenta cauză, cererea de validare a popririi contravine legii aplicabile în materie, pentru toate motivele de fapt și de drept indicate în prezentul recurs.
F. de cele arătate mai sus, rezulta fără putința de tăgada ca acțiunea terțului poprit de a se prevala de dispozițiile OUG nr.71/2009 a fost pe deplin justificata.
Prin dispozițiile OUG nr.71/2009 legiuitorul a dorit sa înlăture dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului in sectorul bugetar.
3) In al treilea rând, dispozițiile imperative ale O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011, au instituit un regim derogatoriu de la cadrul juridic general stabilit prin art.452 - 461 Cod Procedura civila, ce reglementează materia executării silite prin poprire.
Astfel, în deplina concordanta cu art. 137 alin.1 din Constituția României, care prevede ca "Formarea, administrarea, întrebuințarea si controlul resurselor financiare ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege", Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, a stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de către instituțiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, in vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcționarea acestora.
In acest context, O.G. nr.22/2002 cu modificările si completările ulterioare, are rolul de a reglementa condițiile in care se realizează executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute in Constituție si in legea finanțelor publice.
Prin Decizia nr. 784/12.05.2009 Curtea Constituționala a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 motivat de faptul ca "dispozițiile criticate referitoare la procedura executării obligațiilor de plata ale instituțiilor publice se aplica fără nici o discriminare tuturor creditorilor instituțiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art. 16 si art.44 alin.(2) din Constituție.
Potrivit art.126 alin.(2) din Constituție, legiuitorul poate stabili regulile de desfășurare a procedurii de judecata fără sa aducă atingere substanței drepturilor si libertăților fundamentale."
De asemenea, Curtea Constituționala a concluzionat prin Decizia 213/4.03.2010 că OG nr. 22/2002 nu este contrara dispozițiilor art. 6 par.1 din CEDO.
Deși prin dispozițiile legale invocate se instituie anumite limite ale executării, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, Ici numai asupra celor aprobate prin bugete, aceasta nu împiedica executarea silita a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice de vreme ce, potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea nr. 92/2011 este instituita obligația pentru ordonatorii principali de credite bugetare de a dispune toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Indiscutabil, O.G nr. 22/2002 instituie anumite limite ale executării instituțiilor publice, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora aprobate prin bugetele instituțiilor respective.
F. de aceasta dispoziție legala imperativa, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica, deși deține conturile debitoarei, nu poate opera plați din aceste conturi, fără o dispoziție expresa din partea ordonatorilor de credite, în limita creditelor bugetare si a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Soluționând recursurile formulate, în raport de criticile dezvoltate, Curtea le constată fondate și în baza art. 312 Cod procedură civilă le va admite ca atare.
Astfel, Curtea constată că prin sentința civilă nr. 5618/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul C. S. al Magistraturii în contradictoriu cu creditorii urmăritori din prezenta cauză și s-a anulat somația emisă de executorul Judecătoresc Raportoru G. în dosarul de executare nr. 497/2012 la data de 20.06.2012.
Această sentință a rămas irevocabilă prin nerecurare și se bucură așadar de autoritate de lucru judecat între părți, cu privire la aspectele tranșate.
Verificând această sentință, Curtea constată că prin aceasta s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 71/2009, referitoare la suspendarea de drept a executării silite în temeiul hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, în favoarea personalului din sistemul bugetar, că în consecință executarea silită nu poate fi făcută înăuntrul termenului de eșalonare prevăzut de art. 1 din OUG nr. 71/2009 pentru întreaga sumă datorată în baza titlurilor executorii în discuție.
Curtea constată că instanța a analizat cauza și din perspectiva art. 6 alin. 1 din C.E.D.O și a tranșat că o asemenea soluție nu contravine acestor dispoziții, raportat și la practica instanței europene.
În consecință, considerațiile care au fundamentat acea soluție au vizat executarea silită însăși și se impun cu autoritate de lucru judecat între părți, atunci când se analizează orice procedură de executare silită, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, deci și atunci când este în discuție executarea silită prin poprire.
De aceea, nu are relevanță împrejurarea că prin această sentință nu s-a dispus și anularea actelor de executare efectuate în concret în modalitatea popririi, căci soluția a vizat executarea silită însăși pentru motive care afectează însăși nașterea dreptului la executare silită, iar numai pentru motive strict procedurale care să privească numai un act de executare silită și care să nu se răsfrângă asupra executării silite însăși.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând că la acest moment este în discuție validarea unei forme de executare silită, apreciază că această soluție de validare nu poate fi pronunțată, întrucât ar contraveni autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 5618/2013 care a tranșat că executarea silită însăși este nelegală atâta timp cât se desfășoară pentru întreaga sumă datorată în baza titlurilor executorii în discuție, iar nu numai pentru tranșate scadente conform OUG nr.71/2009.
Pe de altă parte, pentru sumele deja scadente la data soluționării prezentei cauze, Curtea constată că recurentul debitor a învederat și a depus relații în sensul că ratele scadente conform OUG nr.71/2009 până la acest moment au fost deja achitate, situație pe care creditorii urmăritori nu au contestat-o, astfel încât nu se poate dispune nici validarea parțială a popririi pentru sume scadente și neachitate.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile formulate și va modifica în tot decizia recurată, în sensul că va respinge apelul ca nefondat, soluția primei instanțe de respingere a cererii de validare a popririi fiind legală.
Nu vor mai fi analizate celelalte critici formulate de recurenți, care sunt subsidiare raportat la motivele analizate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul debitor C. S. al Magistraturii și de recurentul terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, împotriva deciziei civile nr. 524A/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații creditori B. M., B. F., B. I., C. E., C. C. A., C. V., C. L., D. F., D. I., G. G., H. V., I. I. A., L. M., M. I., M. I., M. (M.) V., N. P., N. S. C., P. L., R. A., R. C., R. D., T. M. C. și V. G. și intimata intervenientă D. S.,
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Respinge apelul, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. Z. B. A. S.
GREFIER
S. V.
Red. D.F.G.
Tehnored. T.I.
2 ex./23.01.2015
Jud. apel: S. E. P.
C. M. I.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 72/2015. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
