Actiune în constatare. Decizia nr. 557/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 557/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 557/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.557

Ședința publică de la 05.05.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE – G. S.

JUDECĂTOR - M. H.

JUDECĂTOR - I. S.

GREFIER - S. R.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă P. D., împotriva încheierii de ședință din data de 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât T. A. S..

P. are ca obiect – acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei – reclamante P. D. și a intimatului– pârât T. A. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților și împrejurarea potrivit căreia recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, în urma deliberării, luând act de cererea recurentei de judecare în lipsă, urmează a reține cauza în pronunțare asupra aspectului admisibilității recursului raportat la exigențele art.2441 coroborat cu art.320 alineat ultim din Codul de procedură civilă, norme aplicabile speței în conformitate cu dispozițiile art.24 din Noul Cod de procedură civilă, cât și asupra fondului recursului.

CURTEA ,

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a V-a civilă, contestatoarea P. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul T. D. S., contestație în anulare împotriva deciziei civile ce a fost pronunțată la data de 20.06.2013 în dosarul cu nr._ .

Prin încheierea pronunțată la data de 26.02.2014, s-a dispus suspendarea judecării cererii astfel formulate de contestatoare, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 din C.pr.civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea.

Recursul astfel promovat a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea recursului se susține în esență că:

Dreptul de a accede la justiție este garantat de art. 6 CEDO și de art. 21 din Constituția României.

Neprezentarea la instanță s-a datorat unor motive oviective.

Consideră recurenta că instanța trebuia să acorde termen în vederea angajării unui apărător.

Mai precizează recurenta că recuzat pe unul dintre membrii completului ce a dispus suspendarea judecății.

Pentru aceste motive, solicită casarea încheierii recurate, și trimiterea cauzei spre soluționarea acțiunii ce are ca obiect „contestație în anulare – acțiune în anulare”.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 299 și urm C.pr.civ., art. 6 CEDO, art. 21 din Constituția României; art. 222 N.C.pr.civ., art. 29 alin. 1 din C.pr.civ.

Prin memoriul depus la data de 04.05.2015, recurenta a precizat că a formulat calea de atac în conformitate cu prevederile art. 488 din N.C.Pr.civ.

În ședința publică din data de 05.05.2015, Curtea a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.

Analizând cu precădere excepția astfel invocată, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune a se constata că reglementările procedurale aplicabile recursului pendinte sunt cele conținute de codul de procedură civilă din anul 1865.

În acest sens, Curtea are în vedere împrejurarea că demersul judiciar în derularea căruia a fost pronunțată soluția de suspendare (a judecății) ce este vizată de recursul de față este reprezentat de contestația în anulare pe care recurenta a înțeles să o promoveze împotriva deciziei (cu nr. 1694), care a fost pronunțată de Tribunalul București la data de 20.06.2013, în dosarul nr._ .

Astfel, dosarul în care a fost pronunțată decizia atacată este unul constituit în anul 2010, deci la un moment anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă (și anume, datei de 15.02.2013).

Prin art. 24 din Codul de procedură civilă intrat în vigoare în anul 2013 este determinat domeniul de aplicare al acestei reglementări astfel: „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.

Cum contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri irevocabile/definitive, este de domeniul evidenței că demersul judiciar al promovării unei astfel de căi de atac are ca premisă necesară existența unui proces care a parcurs etapele procesuale ale judecății în fond și, – raportat la cazul de contestație - în apel și/sau recurs.

Ca atare, momentul ce prezintă relevanță în determinarea legii de procedură aplicabile în cauză este cel al inițierii procesului în care a fost pronunțată decizia atacată cu contestație în anulare, iar nu momentul înregistrării căii de atac a contestației în anulare.

Astfel fiind, Curtea constată că decizia ce a fost atacată prin contestația în anulare în a cărei soluționare a fost pronunțată încheierea recurată corespunde unui proces început înainte de . noului C.pr.civ., astfel că acestuia îi sunt aplicabile – potrivit exigențelor art. 24 enunțat anterior – dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.

Raportat la acest cadru legislativ, urmează a se constata că instanța ce a pronunțat încheierea recurată a avut o compunere specifică judecății în recurs, în considerarea faptului că decizia a cărei retractare se urmărea (prin exercitarea contestației în anulare) era una pronunțată în etapa recursului.

Reținând că, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din C.pr.civ. de la 1865, hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile (și astfel nu sunt supuse recursului), iar conform art. 320 alin. 3 din același C.pr.civ. „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”, se impune a se concluziona în sensul că hotărârile pronunțate de instanța ce a fost investită cu contestația în anulare împotriva unei hotărâri date în recurs nu sunt supuse unui nou recurs.

În plus, legat de hotărârile (încheierile) prin care instanțele ce sunt constituite în compunerea specifică recursului se pronunță în sensul suspendării cursului judecății, nu poate fi ignorată reglementarea specială înscrisă în art. 244 ind. 1 alin. 1 din C.pr.civ., conform căruia „asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs”.

Din cuprinsul acestei din urmă norme juridice reiese cu evidență că legiuitorul a exceptat de la calea de atac a recursului acele încheieri de suspendare a judecății ce au fost pronunțate în recurs.

Coroborând această reglementare cu prevederile art. 320 din C.pr.civ., concluzia care se impune este aceea a inadmisibilității recursului ce a fost declarat împotriva încheierii pe care recurenta a atacat-o în speță, respectiv a încheierii prin care instanța investită cu soluționarea contestației în anulare (ce are caracteristicile prezentate anterior) a dispus suspendarea judecării procesului.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea urmează a admite excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca atare a recursului promovat de recurenta P. D. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 26.02.2014 de Tribunalul București secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilității exercitării recursului.

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta – reclamantă P. D., împotriva încheierii de ședință din data de 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu intimatul – pârât T. A. S..

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. S. M. H. C. G.

GREFIER

S. R.

Red.G.S.

Tehdact.R.L./G.S.

2 ex./_

TB-S.5 – M.S.; D.M.P.; N.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune în constatare. Decizia nr. 557/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI