Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 566/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 566/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.566 A
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant B. BUCUREȘTI în numele lui N. C. P., împotriva sentinței civile nr. 2611 din 03.09.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. A. I..
Cauza are ca obiect – exequator.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.12. 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.12. 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului I. sub nr._ la 7.07.2014 reclamantul B. București, în calitate de autoritate intermediară, în numele și pentru N. C. P. Cornelius, născut la 6.02.1992 în Olanda a solicitat, în contradictoriu cu paratul T. A. I. pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună:
- recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii olandeze pronunțate în dosarul_ FA RK 08-4482 la 16.03.2009 de Curtea Districtuala din B. (Rechtbank Zeeland-West-Brabant voorheen Rechtbank B.) în ceea ce privește pensia de întreținere lunară în cuantum de 350 EUR începând cu data de 1.04.2008 (indexata de la 1.01.2010) și pana la împlinirea vârstei de 21 ani, la care a fost obligat paratul, în calitate de tata al copilului
- acordarea ajutorului public judiciar în formele prevăzute de art. 6 lit. a și c, art. 81 și art. 26 din OUG 51/2008, respectiv plata onorariului de avocat și a onorariului executorului judecătoresc, scutirea de la plata cheltuielilor privind întocmirea și eliberarea documentelor justificative necesare, scutirea privind traducerea cererilor și documentelor justificative anexate precum și scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru datorate în faza judecații și a tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silita (art. 22 și 23 din Legea 36/2012 și art. 9 din Convenția de la New York din 20 iunie 1956)
Pârâtul a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
A invocat în prealabil excepția inadmisibilității întemeiata pe dispozițiile art. 41 alin 1 rap. la art.21 alin 2 din Regulamentul CE nr.4/2009, respectiv cu referire la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silita
A arătat în esența pârâtul ca hotărârea a cărei recunoaștere se cere a fost pronunțata în anul 2009, fiind definitiva la 16.03.2009, aceasta fiind și data la care s-a născut dreptul petentului de a cere executarea silita. Apreciază ca termenul de prescripție s-a împlinit la 16.03.2012, fiind de 3 ani, termen cu mult depășit la data formulării cererii.
Arată că potrivit Regulamentului CE nr. 4/2009 instanța judecătoreasca competenta va refuza executarea hotărârii instanței judecătorești de origine daca s-a prescris dreptul de obținere a executării.
A invocat pârâtul, de asemenea, excepția inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 1095 C.pr.civ
A arătat în motivare ca prezenta cauza este supusa normelor comunitare transpuse în legislația națională, procedura de exequatur fiind așadar reglementata de Regulamentul (CE) 4/2009 și art. 1095 și urm C.pr.civ.
Ca din analiza cererii de chemare în judecata și actelor anexate rezulta ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1095 C.pr.civ, în ce îl privește neavând cunoștința de cursul procesului intentat de fost sa soție în fața instanțelor olandeze. Ca, de asemenea, hotărârea nu i-a fost niciodată comunicata.
Pe fond a solicitat respingerea cererii arătând că deși a ținut în mod constant legătura cu fosta soție și cu fiul său, contribuind în mod constant cu sume de bani la creșterea și întreținerea acestuia, cu rea credința mama fiului sau a formulat acțiunea în care s-a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se cere, tot cu rea credința arătând și faptul ca nu cunoaște domiciliul sau
Ca de altfel contul în care se solicita a fi plătita întreținerea este deschis pe numele fostei sale soții, aceasta fiind singura care are acces la cont, ceea ce îi ridica serioase semne de întrebare.
Arată ca cererea de recunoaștere nu este însoțita de documentele menționate la art. 28 din Regulamentul (CE) 4/_ și art. 1099 alin 1 și 2 C.pr.civ
Solicita și respingerea cererii de ajutor public judiciar ca neîntemeiata și nedovedita, arătând ca petentul nu face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege spre a beneficia de ajutor public judiciar, în sensul art. 26 din Regulament.
Excepțiile invocate au fost soluționate la termenul din 3.09.2014, în sensul respingerii, cu motivarea cuprinsa în încheierea de ședința de la aceea data.
De asemenea, cererea de ajutor public judiciar, ce constituie punctul 2 al prezentei acțiuni, urmează a fi soluționata în camera de consiliu, prin încheiere, potrivit dispozițiilor OUG nr.51/2008
Prin sentința civilă nr.2116/03.09.2014 Tribunalul I. a respins cererea formulată de B. București, reținând că prin hotărârea pronunțată în dosarul_ FA RK 08-4482 la 16.03.2009 de Curtea Districtuala din B. (Rechtbank Zeeland-West-Brabant voorheen Rechtbank B.) a fost obligat pârâtul T. A. I. la plata unei pensii de întreținere lunara în cuantum de 350 EUR începând cu data de 1.04.2008 (indexata de la 1.01.2010) în favoarea fiului sau, N. C. P. Cornelius, născut la 6.02.1992 în Olanda. A fost respinsă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor legate de punerea în executare (fila 49-51 dosar)
Din cuprinsul hotărârii menționate rezulta ca pârâtul a figurat în proces cu domiciliu necunoscut, citarea sa făcându-se de către grefa Curții prin publicarea citației în publicația „Algemeen Dagblad”
Tribunalul a reținut că, având în vedere împrejurarea ca hotărârea a cărei recunoaștere se solicita a fost pronunțata în luna martie 2009, anterior datei de 18.06.2011 |(de la care Regulamentul (CE) 4/2009 a devenit aplicabil potrivit art. 76 din acesta), cererii de fata ii sunt aplicabile dispozițiile Secțiunii 2 și 3 din Capitolul IV al Regulamentului (art. 75 alin 2)
Analizând așadar cererea prin raportare la dispozițiile art.23-43 din Regulamentul (CE) 4/2009 tribunalul a reținut ca, potrivit art. 34 din Regulament „instanța sesizata cu acțiunea prevăzuta la art. 32 sau 33 nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executorii decât pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 24”
De asemenea, potrivit art.24 alin 2 din Regulamentul (CE) 4/2009: „ O hotărâre nu este recunoscuta daca:
[…]
b) dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat paratului care nu s-a înfățișat în timp util și . care sa se fi putut apară, daca paratul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii, atunci când a avut posibilitatea sa o facă”
Analizând înscrisurile aflate la dispoziția sa tribunalul a reținut ca instanța olandeza a fost sesizată de mama reclamantului, Judie M. Charlotte N., care a arătat că nu cunoaște adresa de domiciliu a pârâtului, atrăgând incidenta dispozițiilor art.1 alin.2 din Capitolul I al Regulamentului (CE) nr.1393/2007
Pârâtul arată însă ca fosta soție cunoștea atât domiciliul cât și datele sale de contact, de la pronunțarea divorțului (în anul 1995) aflându-se chiar în vizita la domiciliul pârâtului în Romania
Tribunalul a apreciat ca cercetarea aspectelor de fapt vizând eventuala rea-credința a dnei N. la investirea instanțelor olandeze excede competenței sale, față de obiectul cererii cu care a fost investit, însa nu poate sa ignore împrejurarea ca petiția ce a stat la baza pronunțării hotărârii a cărei recunoaștere se cere nu a fost niciodată comunicata pârâtului, după cum niciodată nu i-a fost comunicata hotărârea pronunțata, acesta neavând posibilitatea de a se apăra, de a-și expune punctul de vedere și de a formula eventuale cai de atac
Prin apelul formulat împotriva acestei hotărâri, B. București, în numele copilului major N. C. P. Cornelius, în calitate de reclamant, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.24 alin.2 din Regulamentul CE nr.4/2009 al Consiliului Europei și, pe cale de consecință, în mod greșit a reținut că cercetarea aspectelor vizând eventuala rea credință a doamnei N. la învestirea instanțelor olandeze excede competenței sale pentru argumentul că nu poate ignora împrejurarea că petiția ce a stat la baza pronunțării hotărârii a cărei recunoaștere se cere nu a fost niciodată comunicată pârâtului după cum nu i-a fost comunicată nici hotărârea pronunțată, acesta neavând posibilitatea de a se apăra, de a-și expune punctul de vedere și de a formula eventuale căi de atac.
În mod vădit nelegal, se susține în motivarea apelului, instanța de fond și-a depășit limitele atunci când a pronunțat sentința criticată deoarece nu a respectat dispozițiile art.30 din Regulamentul CE nr.4/2009. În baza acestor dispoziții, instanța de exequatur are obligația de a analiza numai existența documentelor justificative care atestă caracterul executoriu al hotărârii în statul de origine iar în contextul menționat a fost ignorată scrisoarea de conciliere trimisă de Ministerul Justiției din România la data de 10.04.2012 prin care debitorul a fost informat cu privire la existența hotărârii olandeze.
Reclamantul solicită recunoașterea unei hotărâri care sub aspectul executării nu este prescrisă potrivit dreptului civil olandez în conformitate cu art.21 alin.2 din Regulamentul CE nr.4/2009, deoarece raportat la art.3308 din Codul civil olandez, prescripția dreptului de executare silită este de 5 ani.
Instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de codul de procedură civilă la art.22, nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și s-a limitat la simpla susținere a pârâtului că nu i-a fost comunicată hotărârea pronunțată de instanța olandeză referitoare la pensia de întreținere. În aplicarea dispozițiilor art.29 din Regulamentul CE nr.4/2009 instanța de fond trebuia să acorde, în acest sens, un termen pentru prezentarea unui document justificativ, suplimentar, din care să rezulte îndeplinirea procedurii de citare și de comunicare a hotărârii, potrivit dreptului olandez și că pârâtul are posibilitatea de a exercita o cale extraordinară în statul de origine și, în paralel de a cere suspendarea executării.
Prin apelul declarat s-a solicitat acordarea, în apel, a ajutorului public judiciar în formele prevăzute de art.6 lit.a și c, art.81 și art.26 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, respectiv plata onorariului de avocat și a onorariului executorului judecătoresc precum și scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru datorate în faza judecății și a executării silite în baza dispozițiilor art.38 din Regulamentul CE nr.4/2009 și art.16 – 17 din Legea nr.36/2012, cerere care a fost soluționată de instanța de control judiciar prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu de la data de 15.12.2014.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07.11.2014 intimatul a susținut, în esență, că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat dispozițiile art.24 alin.2 din Regulamentul CE nr.4/2009. Asupra cererii privind acordarea ajutorului public judiciar în calea de atac a apelului, intimatul opinează în sensul inadmisibilității acestei cereri, raportat la art.15 din O.U.G. nr. nr.51/2008.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel mai sus enunțate, Curtea a apreciat că apelul este nefondat pentru considerentele care urmează:
În mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art.23 – 43 din Regulamentul CE nr.4/2009 reținând incidența în speță a dispozițiilor art.34 din Regulament în temeiul cărora, instanța sesizată cu o cerere privind încuviințarea executării unei hotărâri străine pe teritoriul său, nu poate refuza o asemenea cerere decât pentru motivele prevăzute la art.24 din Regulament.
Singurele aspecte pe care instanța de executare le poate verifica, relativ la hotărârea străină, sunt acelea formale, reglementate prin regulamentul menționat, și care se regăsesc și în dreptul intern în prevederile art.1095 – 1096 din Noul Cod de procedură civilă: caracterul definitiv al hotărârii potrivit legii statului unde a fost pronunțată; instanța care a pronunțat-o a avut potrivit legii statului de sediu competența să judece procesul; existența reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, instanța solicitată trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva acelei hotărâri.
Intimatul a susținut, pe parcursul judecății în fond cât și în apel, că procedura judiciară în fața instanței olandeze s-a derulat cu nerespectarea procedurii de citare în privința sa, iar hotărârea care a finalizat acea procedură nu i-a fost comunicată pentru a-și putea exercita dreptul efectiv la apărare.
Deși, potrivit cu dispozițiile art.10 din Noul Cod de procedură civilă, partea apelantă are obligația de a-și proba pretențiile și apărările, aceasta nu a fost în măsură să demonstreze contrariul celor afirmate de intimat, respectiv de a face proba unor fapte pozitive - citarea legală a intimatului cât și existența unei comunicări a sentinței olandeze. Sub acest aspect, referirea apelantului – reclamant la lipsa rolului activ a instanței de judecată este apreciată ca nefondată avându-se în vedere dispozițiile art.10 coroborate cu cele ale art.22 din Noul Cod de procedură civilă.
Curtea a apreciat că scrisoarea de conciliere trimisă intimatului de Ministerul Justiției din România la data de 10.04.2012 nu poate să se substituie unei comunicări valabile a hotărârii olandeze pronunțată în dosarul cu nr.194823FA RK 08-4482 la data de 16.03.2009 de Curtea Districtuală din B., această informare realizându-se după 3 ani de la data pronunțării hotărârii.
În concluzie, reținându-se că hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul B. în lipsa intimatului – pârât fiind menționat că nu are domiciliul cunoscut sau rezidența cunoscută și că acestuia nu i-a fost comunicată sentința, pentru a beneficia de un drept efectiv la apărare, în mod corect, instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art.24 – 30 din Regulamentul CE nr.4/2009 a refuzat recunoașterea și executarea acesteia pe teritoriul României.
Susținerile relative la prescripția dreptului de a cere instanței competente recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri pronunțată în străinătate au fost privite de Curte ca inadmisibile în temeiul prevederilor art.478 din Noul Cod de procedură civilă care reglementează limitele efectului devolutiv al apelului, dispoziții potrivit cărora, în apel, părțile nu se vor putea folosi de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate în primă instanță.
Or, observând că la instanța de fond nu a fost supusă analizei prescripția executării obligației de întreținere, instanța de control judiciar nu poate cerceta acest motiv de apel cu atât mai mult cu cât, excepția invocată nu este definită de norma procedurală ca și excepție de ordine publică.
Pentru argumentele expuse, Curtea a apreciat că apelul este nefondat și, în condițiile prevăzute de art.480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, urmând ca în condițiile prevăzute de art.18-19 din O.U.G. nr.51/2008 să statueze și asupra cheltuielilor de judecată privind ajutorul public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant B. BUCUREȘTI în numele lui N. C. P. – cod fiscal_ cu sediul în București, ., nr.3, sector 5 împotriva sentinței civile nr.2611 din 03.09.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. A. I. – CNP_ cu domiciliul în Balotești, ., județ I. și domiciliul ales la SCPA Toacse, Iovolschi și Asociații în București, .-92, tronson Geneve, parter, sector 1.
Cheltuielile pentru onorariu avocat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.5/19.01.2015
Tribunalul I. - A.M.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 7/2015. Curtea de... → |
|---|
