Acţiune în constatare. Decizia nr. 685/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 685/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 685
Ședința publică de la 05.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, B. M. R., împotriva deciziei civile nr.1510.A. din 09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, I.-B. N.V. prin N.V. Amsterdam Sucursala București.
P. are ca obiect – despăgubiri salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurenta-reclamantă, B. M. R., personal, legitimată cu C.I. . nr._/28.07.2010, avocatul, C. O., pentru intimata-pârâtă, I.-B. N.V. prin N.V. Amsterdam Sucursala București, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta-reclamantă, B. M. R., având cuvântul, arată că are de invocat o excepție și anume, excepția de tardivitate a depunerii întâmpinării de către intimata-pârâtă, întrucât nu s-a respectat termenul de 5 zile, înainte de termenul de judecată.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, cu privire la excepția invocată de recurenta-reclamantă, solicită să fie respinsă, apreciind că întâmpinarea s-a depus în termenul legal, atât prin poșta electronică, cât și expediată prin poștă la data de 30.04.2015.
Curtea, în urma verificării actelor de la dosar și în urma deliberării, constată că întâmpinarea depusă de către intimata-pârâtă, depășește termenul legal cu o zi, situație față de care urmează să o primească la dosar ca și note de ședință.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în corespondența electronică purtată cu intimata, înțelegând să se folosească de acestea.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul cu privire la solicitarea de probe a recurentei-reclamante, arată că nu se opune încuviințării acestei probe și arată că nu mai are alte probe în apărare, în afara celor de la dosar.
Curtea, în urma deliberării, va încuviința pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri, așa cum a fost formulată.
Curtea, în continuare, pune în discuția părților, excepția de nulitate a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, cât și din oficiu,ca excepție de ordine publică, raportat la conținutul acestora și încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct.1-9 C.p.civ. ca și motive de nelegalitate a deciziei din apel.
Recurenta-reclamantă, B. M. R., având cuvântul, solicită respingerea excepției, considerând că recursul nu este nul, iar motivele invocate sunt clar expuse și că pot fi încadrate într-unul dintre prevederile art. 304 C.p.civ.
Avocatul intimatei, având cuvântul, solicită admiterea excepției de nulitate a recursului, consideră că motivele așa cum au fost expuse, nu se circumscriu condițiilor și exigențelor art. 302 ind.1 alin.1 lit.c C.p.civ.pct. care prevăd sub sancțiunea nulității, indicarea motivelor de nelegalitate așa cum sunt la art. 304 C.p.civ. și dezvoltarea acestora.
Arată că, așa cum au fost formulate criticile din recurs, se limitează la a dezvolta doar situația de fapt și a probelor, în sensul dacă au fost apreciate sau nu corect, care în opinia sa, țin de netemeinicia hotărârii și nu de nelegalitate.
Curtea, în continuare, acordă cuvântul și pe fondul recursului, în situația în care nu va primi excepția de nulitate a recursului.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Solicită să i se dea banii din salariul care i se cuvenea; să se constate că a fost discriminată salarial și că a fost concediată.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a celor două hotărâri pronunțate anterior în cauză.
Arată că ceea ce a solicitat recurenta-reclamantă, nu se întemeiază pe starea de fapt reală.
Este vorba de faptul că aceasta a fost nemulțumită de promovarea colegei sale; că nu i s-au acordat majorări salariale și de faptul că i s-a luat accesul la o adresă de e-mail.
În ceea ce privește promovarea colegei acesteia, acest aspect, este susținut la dosar, de toate evaluările din anii 2010-2011, atât a recurentei-reclamante cât și a acelei colege. Din actele de la dosar rezultă că respectiva colegă a avut rezultate mult mai bune și în plus, a participat în mod activ la toate proiectele angajatorului, în timp ce recurenta-reclamantă nu a dorit acel lucru.
Mai mult, recurenta-reclamantă a fost concediată după mai multe sancțiuni și există la dosar hotărârile pronunțate în acest sens.
În ceea ce privește majorările salariale, subliniază faptul că acestea nu s-au acordat tuturor angajaților în același timp, nediscriminatoriu, fiind făcute negocieri individuale, așa cum rezultă din adresele depuse de intimată la dosar.
Cu privire la accesul la adresa de e-mail, precizează că era o adresă din care făcea parte și recurenta-reclamantă, prin care răspundea la cererile departamentului de relații cu publicul, iar în urma refuzului acesteia să mai aibă această atribuție, i s-a luat acel acces.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, în replică, consideră că probele de la dosar, respectiv, fișele de post, evaluările individuale, mesajele, procentele cu care intimata a decis să majoreze salariile, contrazic ceea ce s-a susținut astăzi de avocatul părții adverse.
Cu privire la accesul adresa de e-mail, despre care s-a făcut vorbire, arată că intimata nu a depus probe în acest sens, precizând că accesul i s-a dat în baza unor documente pe care le-a semnat.
Faptul că a refuzat să mai aibă ca atribuție, accesul la adresa de e-mail, a fost pentru faptul că avea un volum de muncă foarte mare, acea atribuție o făcea suplimentar și că nu era menționată în fișa postului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1946/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta B. M. R. în contradictoriu cu pârâta I. B. N.V. PRIN I. B. N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la 24.01.2012 reclamanta B. M. R. a chemat in judecata pe pârâta I. B. N.V. PRIN I. B. N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna constatarea existentei unor fapte de discriminare la locul de munca, in ce o priveste; anularea situatiei ce a dus la discriminarea sa; despagubiri reprezentand drepturile salariale de care a fost lipsita, prin faptele de discriminare, actualizate cu dobanda legala.
In motivarea cererii reclamanta arata ca in octombrie 2010 colega sa a fost promovata desi a avut un scoring mai mic la evaluarea pe 2010 fata de al sau si nici rezultatele la teste transmise de departamentul Compliance nu au fost mai bune comparativ cu rezultatele sale, astfel cum a avut reclamanta. Arata ca in lunile aprilie-octombrie 2011 s-au facut majorari salariale pentru toti colegii sai insa reclamanta nu a beneficiat de aceasta majorare, desi a muncit la acelasi nivel cu colegii sai. In decursul timpului situatia sa s-a agravat fiind sub presiune pusa de sefa sa, concretizandu-se in emitrerea unei Decizii Disciplinare. Arata ca in anul 2012 la evaluarea anuala i s-a inmanat o fisa de evaluare extrem de defavorabila.S-a invocat de catre manager faptul ca reclamanta a actionat societatea in judecata, ca motiv de sanctionare, se realizeaza o discriminare directa de necontestat.Arata ca sefa sa directa a considerat ca nu este necesar ca reclamanta sa aiba acces la adresa de email . lucreaza, solicitand restrictionarea reclamantei la aceasta adresa, interzicandu-i dreptul de a munci in conditii optime si cu sanse egale cu ceilalti colegi. Arata ca nu pot fi acceptate situatiile de apreciere subiectiva si exclusiva care exclud criteriile de performanta, ori care conduc la diminuarea importantei unor criterii de performanta.
In drept reclamanta si-a intemeiat cererea pe disp. OUG nr.137/2000.
In dovedire reclamanta a depus inscrisuri.
Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala si a solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere, ca nefondate.
Prin incheierea de las 22.06.2012 instanta a respins eceptia de necompetenta materiala invocata prin intampinare.
Parata a depus inscrisuri la dosar filele 39-183, 186-232, 233-238, 240-265 dosar.
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, iar pentru reclamanta a incuviintat proba cu interogatoriu, raspunsurile paratei fiind depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta reclama faptul ca in luna octombrie 2010 colega sa a fost promovata, la locul de munca, desi a avut un scoring mai mic la evaluarea pe 2010, fata de al sau si nici rezultatele la teste, transmise de departamentul Compliance nu au fost mai bune comparativ cu rezultatele sale, astfel cum a avut reclamanta. In lunile aprilie-octombrie 2011 s-au facut majorari salariale pentru toti colegii sai, insa reclamanta nu a beneficiat de aceasta majorare, desi a muncit la acelasi nivel cu colegii sai. In decursul timpului situatia reclamantei s-a agravat fiind sub presiune pusa de sefa sa, concretizandu-se in emitrerea unei Decizii Disciplinare. In anul 2012 la evaluarea anuala i s-a inmanat reclamantei o fisa de evaluare defavorabila.S-a invocat de catre manager faptul ca reclamanta a actionat societatea in judecata, ca motiv de sanctionare. S-a considerat ca nu este necesar ca reclamanta sa aiba acces la adresa de email . lucreaza, solicitandu-se restrictionarea reclamantei la aceasta adresa. Reclamanta a invocat existenta unor fapte de discriminare la locul de munca, in ce o priveste.
Instanta retine faptul ca, colega de serviciu a reclamantei, R. Carapanceanu a fost promovata intrucat a obtinut rezultate bune la teste si a participat activ la diferite proiecte ale angajatorului, avand putine erori comise in desfasurarea activitatii, iar reclamanta a avut un scor mai mic la toate evaluarile profesionale, decizia de promovare a societatii s-a bazat pe niste criterii obiective si profesionale de performanta si abilitati necesare, aceasta fiind dovedit prin inscrisurile administrate.
Majorarile salariale au fost acordate de catre parata in urma unor negocieri individuale cu salariatii, fiind acordate anumitor salariati si nu in general tuturor salariatilor, fiind de natura individuala, negociate si acordate separat si diferentiat in urma evaluarilor individuale ale performantelor si aptitudinilor angajatilor, pe baza unor criterii obiective.
Instanta retine ca scorul obtinut de reclamanta la evaluarea pentru anul 2011 s-a datorat performantelor acesteia si atitudinii fata de munca si colegi.
Restrictionarea reclamantei la adresa . departamentului a fost o masura de organizare si eficienta, in conditiile in care reclamanta a aratat ca nu mai doreste sa activeze „la urgente”., accesul la aceste adrese comune se justifica doar in masura in care reclamanta indeplinea si atributiile de a raspunde solicitarilor pe aceasta adresa.
Instanta apreciaza ca in speta nu au fost dovedite situatii de discriminare prin care reclamanta sa fi fost defavorizata profesional, cererea urmand a fi respinsa.
Pe cale de consecinta, cererea de despagubiri nefiind dovedita, urmeaza ca si aceasta sa fie respinsa”.
Împotriva sentinței civile nr.1946/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ 72012, a formulat apel reclamanta B. M. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar intimata a depus întâmpinare, astfel cum s-a reținut în decizia din apel a Tribunalului București:
„În motivarea apelului, a arătat că sentința civila sus-mentionata este nelegala pentru ca in primul rând, in motivare, instanța de fond a reținut faptul ca R. Carapanceanu a obținut rezultate la toate evaluările mai bune decât ale apelantei. Din documentele, respectiv fisele de evaluare, depuse la dosar, pentru anul 2010 (evaluare realizata in 2011) evaluările lor au același scoring, respectiv scoring 3, iar la evaluarea sa pentru anul 2011 (evaluare realizata in anul 2012), fata de Obiecțiunile transmise nu a primit răspuns si nici nu a fost stabilita o ședința pentru a discuta Obiecțiunile aduse, astfel cum prevede Regulamentul de Ordine Interioara. In mod abuziv s-a indicat a se atașa obiectiunile si sa semneze obiectiunile si formularul si sa ii transmit, conform e-mail din 06.03.2013, ora 4:01 PM (fila 235 din dosarul instanței). Astfel, scoringul la evaluarea pentru anul 2011 poate fi cu siguranța considerat 3. De altfel, prezenta altui superior ierarhic la ședința de evaluare nu putea asigura obiectivitatea in luarea unei deciziei. Dimpotrivă, acea întâlnire a subliniat situația de discriminare datorata acelui tratament special si inclusiv prin menționarea faptului ca a reclamat firma, ceea ce reprezintă situația de victimizare.
Mai mult, fisa de evaluare convenita in anul 2010, nu a fost si cea transmisa la Departamentul de Resurse Umane, acea fisa (cu mențiuni trecute la rubrica Motivare/Motivation) nu a fost si cea agreata la momentul evaluării. Evaluările realizate in 2010 pentru anul 2009, pentru patru colegii ce au fost avansați in funcție si au primit majorări salariale in octombrie 2010 nu au fost depuse. Prin urmare, este total greșit ce a reținut instanța de fond si anume faptul ca au existat diferențe la formularul de evaluare anuala ceea ce a dus la avansarea in funcție, respectiv la o majorare salariala, a R. Carapanceanu.
Referitor la rezultatele la testele de la Departamentul Compliance, exista diferențe de rezultat, acestea fiind in favoarea sa. Se pot depune la dosar rezultatele la aceste teste, pentru a se observa diferențele. Din cunoștințele sale, la câteva teste, R. Carapanceanu si posibil si alți colegi, nu au participat (nu au dat testele), deși erau obligatorii având in vedere si specificul activității lor desfășurate, insa au beneficiat de majorări salariale.
Pentru participarea la proiecte, ele au fost transmise pe e-mail de către superiorul ierarhic, care trebuia sa si delege activitățile angajaților, superiorul ierarhic cunoscând potențialul fiecărui angajat, el delegând sarcini de lucru. In fisa sa a postului se menționează: "Acoperă si alte responsabilități si sarcini specifice delegate de superiorul sau, conform necesitaților activității sale." deci nu se poate spune ca nu a participat la proiecte o data ce nu mi-au fost repartizate, date sarcini de lucru.
In ceea ce privește majorările salariale, apelanta a menționat faptul ca firma nu avea semnat Contract Colectiv de Munca, iar in firma nu a existat Sindicat. Posibil ca toate contractele individuale sa aibă salariu fix menționat. O data ce acordarea majorărilor salariale s-a realizat in luna aprilie, consideră ca la baza au in principal evaluarea anuala (după cum se pot vedea modificările si in extrasele din aplicația Charisma). Majorările/modificările ulterioare, din timpul anului, sunt date pe alte considerente (decizii interne ce ar fi trebuit si ele sa aibă in considerare rezultatul la evaluări). Firma trebuia sa depună extrasele pentru toți angajații din departament, nu selectiv, menționându-se de asemeni firma angajatoare si neapărat numele si funcțiile acestora. Nu se pot lua decizii legale corecte pe date trunchiate.
Accesul la casuta de e-mail comuna a departamentului_ (ulterior adresa devenind_) l-a avut de la angajarea in firma. Activitatea de lucru „la urgente” s-a stabilit ulterior, la ceva timp, luandu-se decizia in departament de a se face prin rotație la urgente, aceasta fiind o situație pe care a acceptat-o pentru a veni in sprijinul departamentului si a companiei, aceasta activitate nefiind prevăzuta in fisa postului. Restricționarea accesului la căsuța de e-mail . după refuzul apelantei de a mai desfășura aceasta activitate si nu la o perioada de timp, de peste 4 luni, daca într-adevăr se dorea eficientizarea procesului de munca. In plus, chiar superiorul ierarhic, D. Gidea, avea acces la casuta de e-mail, deși, conform celor susținute, nu avea atribuția/activitatea de a face „la urgente”, prin urmare nu avea nevoie de acces la acea casuta de e-mail. Daca ar fi greșit într-adevăr si ar fi incalcat responsabilitățile din fisa postului semnata de apelantă in anul 2008, in momentul angajării, atunci, firma ar fi trebuit sa o sancționeze, chiar ulterior anularii deciziei de sancționare din anul 2011, ce a fost considerata intocmita cu o eroare, acesta fiind motivul retragerii/anularii. In plus, răspunsul la solicitări se putea realiza in doua moduri: pe e-mail (cu adresele de e-mail trecute in mesaj, inclusiv adresa de e-mail . aplicația Fabo, in funcție de felul solicitării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ.
Intimata I. B. N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI, a Formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile atacate ca fiind legala si temeinica.
În motivare, s-a arătat că așa cum corect a reținut instanța de fond, colega reclamantei, R. Carapanceanu, a fost promovata întrucât a obținut rezultate bune la teste si a participat activ in diferite proiecte ale angajatorului, având puține erori comise in desfășurarea activității. De altfel, aceasta a obținut si un scor mai bun la evaluarea profesionala aferenta atât anului 2010 cat si anului 2011. Contestatoarea a avut un scor mai mic la toate evaluările profesionale, si in ciuda rezultatelor bune la teste nu a arătat disponibilitate pentru noi proiecte si are un istoric al erorilor comise defavorabil.
Asa cum reiese fara dubiu din documentele depuse la dosar - evaluări profesionale ale ambelor salariate, atât de 2010 cat si pe 2011, la niciuna dintre acestea reclamanta nu a avut scor mai bun decât colega sa care a fost promovata.
Astfel, la un studiu atent, se poate observa ca scara calificativelor se intinde de la 1 la 5, unde 1 este cel mai bun calificativ iar 5 este cel mai slab: reprezintă excelent („outstanding.”); reprezintă „întrece așteptările" („exceeds expectations”); reprezintă „întrunește așteptările” („meets expectations”); reprezintă „necesita îmbunătățiri” („needs improvement”); reprezintă „nu intruneste așteptările” („does not meet expectations”).
In ceea ce privește evaluarea din 2010, R. Carapanceanu a primit 8 calificative – „întrece așteptările”, si numai 4 calificative – „intruneste așteptările”, cu un scor final de 3 „intruneste așteptările”. Având in vedere ponderea calificativelor, se poate estima ca nota corecta, in fapt, este 3 spre 2 (intre „intruneste așteptările” si „intrece așteptările”).
Reclamanta a primit la evaluarea pentru anul 2010 5 calificative - „intruneste așteptările” si nu mai putin de 7 calificative - „are nevoie de îmbunătățiri”, si cu toate acestea i s-a acordat același scor final, 3 - „intruneste așteptările”, deși este evident ca mai degrabă nota finala este spre 4 spre 3 (intre „are nevoie de imbunatatiri” si „intruneste ateptarile”). Calificativul 3 a fost acordat in spiritul managementului constructiv, de a incuraja angajatul sa isi imbunatateasca performantele.
Cu toate aceste eforturi, reclamanta nu si-a imbunatatit performantele, la evaluarea din 2011 primind calificativul final 4 (12 calificative „are nevoie de imbunatatire”).
În aceste condiții, in mod fals susține reclamanta ca ar fi fost „discriminata” fata de colega aceasta fiind promovata si reclamanta nu, având in vedere ca, in realitate, angajata R. Carapanceanu a avut un scor final mult mai bun decât reclamanta.
În plus, la decizia de promovare au mai intervenit si alți factori. Postul pe care a fost promovata R. Carapanceanu solicita ca si aptitudini cheie acele insusiri/aptitudini pe care R. Carapanceanu le stăpânea foarte bine, asa cum rezulta din evaluarea ei pe anul 2010: bune calitati de comunicare, adaptabilitate si lucrul in echipa. La toate aceste puncte salariata promovata a obținut un scor foarte bun, respectiv 2 - intrece așteptările.
Prin comparație, reclamanta tocmai la aceste puncte a obținut cele mai slabe calificative, aceasta neobținând nici măcar „întrunește așteptările” ci 4 - „are nevoie de imbunatatire”.
Si din aceasta rezulta ca reclamanta nu a fost discriminata in niciun fel, ci mai degrabă decizia de promovare a societății s-a bazat pe niște criterii foarte obiective si profesionale de performanta si abilitați necesare, pe care societatea le considera „aptitudini cheie” (key skills) pentru anumite poziții/pentru a promova.
In același timp, reclamanta nu este singura salariata care NU a fost promovata, asa cum ar dori sa se inteleaga. In fapt, situația a fost inversa: ca in orice companie, au fost promovați acei angajați care au dovedit prin rezultatele la evaluarea profesionala si prin atitudinea acestora fata de munca si companie, ca sunt pregătiți sa isi asume noi responabilitati.
Așadar, nu a existat o dispoziție generala de promovare a tuturor angajaților din companie, sau a tuturor angajaților din departament, sau măcar a tuturor angajaților care au obținut scor 3 la evaluarea din 2010 - in acest sens am depus atașat înscrisuri doveditoare ca scorul 3 nu a dus in nici un caz la promovare automata, si am exemplificat prin fisele de evaluare a 4 salariați care au obținut acest scor, 2 chiar din același departament cu reclamanta si 2 din alte departamente, care nu au fost promovați ulterior.
In ceea ce privește evaluarea pentru 2011, reclamanta a refuzat sa participe la discuția dedicata evaluării sale profesionale aferenta anului 2011, programata pentru data de 16.01.2012, si in legătura cu care a fost anunțata in data de 28.12.2011.
Refuzul reclamantei de a participa la discuție a fost motivat de faptul ca la sesiunea de evaluare era prezenta si doamna C. Polivanov, superiorul ierarhic al evaluatorului - D. G., la rândul sau superiorul ierarhic al reclamantei. Reclamanta a solicitat ca sesiunea de evaluare sa nu aibă loc in prezenta unui membru al managementului băncii, insistând ca discuțiile sa aibă loc doar intre reclamanta si superiorul direct, pe motivul ca doamna C. Polivanov ar trebui sa se ocupe ulterior de eventualele obiecțiuni.
Dovada ca aceasta evaluare urma a fi corecta si bazata pe criterii obiective a fost tocmai ca la aceasta întâlnire a participat șeful ierarhic superior al evaluatorului. Prezenta managerului in subordinea căruia se afla departamentul din care face parte reclamanta ar fi trebuit sa asigure o garanție in plus a transparentei si obiectivității cadrului pe care angajatorul ii asigura pentru evaluarea profesionala a salariatilor.
In condițiile in care reclamanta se plângea deja ca este „neindreptatita" si ca superiorul ierarhic (D. G.) are o antipatie personala impotriva sa - prezenta superiorului ierarhic al D. G. era de dorit, chiar devenea o garanție a obiectivitătii evaluării profesionale si o necesitate.
Cu toate acestea, reclamanta s-a opus si la vremea respectiva ca superiorul D. G. sa participe la intalnirea de evaluarea, si continua sa susțină in cererea de chemare in judecata ca a fost „discriminata" prin prezenta acestui superior.
In consecința, evaluarea profesionala a fost reprogramata pentru data de 24.01.2012, insa reclamanta pur si simplu nu s-a prezentat la aceasta intalnire.
. profesionala a avut loc pe data de 02.02.2012, si a avut ca rezultat un scor final de 4 - „are nevoie de imbunatari".
In urma evaluării si obținerii calificativului slab 4, reclamanta a refuzat sa primească evaluarea si sa semneze de primire. In data de 16.02.2012 a transmis superiorului sau, D. G., obiectiunile sale la evaluare, aproximativ 3 pagini.
Superiorul ierarhic a indemnat-o in mai multe ocazii sa isi treacă obiectiunile in formularul de evaluare si sa semneze, insa reclamanta a încercat sa folosească aceste obiectiuni ca „moneda de schimb" pentru a obține modificarea scorului final 4 in 3.
Intimata atașat corespondenta in care reclamanta se adresează superiorului sau direct. D. G., astfel: „Având in vedere cele de mai jos (obiectiunile) consideră ca scoring pentru evaluare trebuie sa fie 3”- email trimis pe 05.03.2012, ora 1:07 p.m.
„Nu cred ca trebuie trecute obiectiunile pe formular o data ce Scoringul va fi 3” - email trimis pe 05.03.2012, ora 1:40 p.m.
„Nu sunt de acord cu trecerea obiectiunilor in formular si cu scoring 4. Formularul vreau sa fie cu scoring 3” - email trimis pe 05.03.2012, ora 2:49 p.m.
Asa cum rezulta fara echivoc din prezentarea faptelor de mai sus precum si din documentele depuse, scorul slab obținut de contestatoare la evaluarea pentru 2011 s-a datorat integral performantelor sale, care nu se ridicau la inaltimea așteptărilor societății, precum si atitudinii fata de munca, responsabilități si colegi - in niciun caz deoarece ar fi fost „discriminata" sau ca șeful ierarhic ar fi avut o antipatie speciala fata de reclamanta.
(2) In mod fals susține apelanta-reclamanta faptul ca nu a „participat la proiecte" deoarece „nu i-au fost repartizate, date sarcini de lucru"- la aceste proiecte participa cine dorește, nu se trasează sarcini.
Un factor important luat in considerare la promovare a fost atitudinea fata de munca de care au dat dovada salariații, precum si nivelul de implicare al acestora. Astfel am atașat un număr semnificativ de documente (corespondenta, procese-verbale de intalniri etc.) din care rezulta fara dubiu faptul ca salariata promovata (R. Carapanceanu) era implicata in numeroase proiecte de dezvoltare, fata de care reclamanta nu numai ca nu a arătat entuziasm, dar chiar a refuzat sa fie implicata.
Se poate observa din documentele depuse gradul de implicare al R. Carapanceanu in aceste proiecte, precum si numărul si diversitatea acestora: scrisori de garanție, migrare clienți corporate pe retail, diverse testări (modificare CDD si scorecard, modificare mail flag etc).
Este de notorietate ca atunci când se ia o decizie de promovare, aceasta se face luând in considerare toate argumentele si toți factorii existenți, iar din cele de mai sus rezulta, fara dubiu, ca nu numai cunoștințele profesionale dar si aptitudinile de comunicare, adaptabilitate si implicare o recomandau pe R. Carapanceanu pentru promovare.
Nu se poate vorbi astfel de nici o discriminare la adresa reclamantei derivând din promovarea colegei sale R. Carapanceanu - aceasta s-a făcut pe merit, pe baza unor criterii obiective si profesionale, asa cum corect a reținut prima instanța.
Majorarile salariale au fost acordate in urma unor negocieri individuale cu salariații, acestea acordându-se anumitor salariați si nu in general tuturor salariaților.
Majorările de salariu s-au acordat in urma negocierilor individuale cu fiecare salariat in parte, in urma evaluărilor acestora bazate pe anumite criterii.
Criteriile obiective de evaluare utilizate sunt prezentate si in Adresa depusa de societate la dosarul cauzei cu nr. CM/HR/623 din 14.03.2013.
In consecința, un număr de 845 angajați au primit majorări salariale in luna aprilie 2011 (un procent de 64% din numărul total de angajați), in timp ce in luna octombrie 2011 doar 44 angajați au primit majorări de salariu (3.2%). La nivel de departament, procentajul celor care au obținut o mărire de salariu in luna aprilie 2011 a fost de 76% (26 din 34 de angajați), iar in luna octombrie a fost de 53% (16 din 30 de angajați).
In aceste condiții, in mod fals susține reclamanta ca a fost discriminata intrucat nu a beneficat de majorările salariale pe care citam: „toți colegii” le-ar fi primit. Aceste majorări salariale nu au fost acordate tuturor salariaților - au existat mulți alți angajați care nu au beneficiat de acestea, si nu doar reclamanta, asa cum incearca sa susțină aceasta. Nici natura acestor majorări de salariu nu este una generala, globala sau de natura unei indexări.
Astfel, intimata nu si-a asumat vreodată obligația de a creste periodic si in mod global toate salariile, tuturor salariaților. Acest drept al angajatorului, de a face majorări de salariu ramane in cadrul subscrisei sa fie folosit atunci când aceasta considera oportun sa isi motiveze in plus salariații, pe baza unor criterii obiective.
Modificările salariale acordate angajaților in lunile aprilie si octombrie au fost de natura individuala, negociate si acordate separat si diferențiat, in urma evaluărilor individuale ale performantelor si aptitudinilor angajaților.
Restrictionarea reclamantei la adresa . departamentului a fost o măsura de organizare si eficienta, in condițiile in care reclamanta a arătat ca nu mai dorește sa activeze „la urgente”, accesul la aceste adrese comune se justifica doar in măsura in care reclamanta îndeplinea si atribuțiile de a răspunde solicitărilor pe aceasta adresa.
„Lucrul la urgenta” inseamna ca in fiecare zi lucratoare a săptămânii o persoana din cadrul departamentului, conform unui tabel nominal intocmit anterior si comunicat membrilor departamentului, este responsabila cu preluarea si gestionarea corespondentei - dosare noi, completări, solicitări, formulare pentru produse ulterioare, depozite, e-mail-uri, solicitări telefonice etc. Printre principalele responsabilitiati se număra: Deschiderea si sortarea corespondentei primite in termen de maxim 1 ora de la primirea corespondentei; atribuirea dosarelor noi in funcție de numărul membrilor echipei prezenți in următoarea zi lucratoare (norma 15 dosare/persoana) - termen 2 ore de la primirea corespondentei; atribuire documente ulterioare (deschideri cont etc) - in aceeași zi; închiderea produselor/relație pentru documente/dosare neprimite in termen de 16 zile lucratoare de la transmiterii aplicațiilor in back-office; procesare inchideri de cont primite in ziua respectiva; transfer/retragere capital social primite in ziua respectiva - nu mai târziu de următoarea zi lucratoare.
Rezulta din exemplele de mai sus ca aceste atribuții sunt esențiale unei desfășurări eficiente a activității departamentului - aceasta activitate asigura, in fapt legătura dintre Front Office (F/O) - angajații care lucrează direct cu publicul si departamentul tip Back Office (B/O) - care procesează ulterior documentele, cererile etc. - din care face parte si reclamanta.
Aceasta metoda de a îndeplini prin rotație atribuțiile „la urgenta” este considerata de societate ca fiind cea mai eficace, având in vedere ca cel care îndeplinește aceste atribuții are si cunoștințele necesare pentru a realiza ce se va intampla după sortarea inițiala, si pentru a gestiona corect si eficient urgentele.
In același timp, aceasta gestiune inițiala si rezolvare a urgentelor este esențiala pentru bunul mers al departamentului, pentru reducerea numărului de erori si probleme care nu isi găsesc rezolvarea, si in final pentru mulțumirea clienților. Este in același timp si o activitate la care este necesar sa participe toti membrii departamentului, prin rotație, pentru a asigura un echilibru normal si profesional intre aceștia.
Reclamanta a activat „la urgente” pana in luna octombrie 2011, când a refuzat sa mai indeplineasca aceasta activitate.
Faptul ca reclamanta a refuzat sa mai îndeplinească aceste atribuții a avut ca si consecința directa o încărcare nejustificata a celorlalți angajați, crescând foarte mult nemulțumirile acestora, in condițiile in care si asa reclamanta nu reușise sa aibă relații interpersonale reușite nu aceștia.
In ceea ce privește așa-numitele „adrese de e-mail comune” ale departamentului sunt adrese de s-mail la care au acces mai mulți angajați din cadrul departamentului. Toți angajații insa, inclusiv reclamanta, au adrese personale, individuale de email acordate de societate.
Adresele comune au fost create pentru a avea interfața necesara in vederea comunicării eficiente cu colegii din F/O - Front Office.
Întrucât activitatea „la urgente” este îndeplinita prin rotație de către toți membri departamentului B/O, ar fi mult mai dificil sa se informeze zilnic/săptămânal salariații din F/O cine este persoana care activează „la urgente” căreia aceștia sa ii transmită problemele/solicitările/întrebările.
Astfel au fost create adrese „comune”- o singura adresa la care au acces toți cei care se ocupa de problema respectiva - echivalentul adresei generale pe care o are orice firma, de tipul_. Astfel, exista adresele_,_,_.
Reclamanta, in virtutea atribuțiilor sale activa „la urgente” si avea acces la ultimele doua adrese comune, neocupându-se si de cecuri. Accesul la aceste adrese comune se justifica doar in măsura in care aceasta îndeplinea si atribuțiile de a răspunde solicitărilor sosite pe aceasta adresa.
Prin urmare, după ce aceasta a refuzat sistematic sa isi îndeplinească atribuțiile de a „activa la urgente”, accesul la aceste adrese specializate i-a fost luat. Aceasta măsura a venit ca o urmare logica, tehnica si de eficienta, a contorizării accesului la uneltele de lucru in cadrul departamentului. Pe scurt, accesul la aceste adrese devenise inutil.
Aceasta măsura nu a reprezentat o discriminare din mai multe puncte de vedere. Cel mai important este ca faptul ca reclamanta si-a păstrat in continuare adresa profesionala individuala -_ - așadar, in aceste condiții, decizia de limitare a accesului pe o alta adresa, prin care expeditorii se adresează in general lucratorilor din departament, nu poate fi privita ca discriminare.
Pe de alta parte, asa cum a arătat, aceste adrese aveau o finalitate precisa - de a funcționa ca interfața intre F/O si B/O - si nu a fost niciodată menita sa reprezintă o modalitate de comunicare intra-departamentala. Pentru asta existau adresele individuale precum si alte sisteme interne.
Nici activitatea reclamantei nu depindea in niciun fel de accesul la aceste adrese - numai in măsura in care ar fi răspuns solicitărilor sosite pe aceasta adresa s-ar fi justificat „necesitatea” accesului.
Nu in ultimul rând, nu toata echipa are acces automat la aceste adrese - ci numai persoanele care utilizează aceste adrese, respectiv care se ocupa de soluționarea problemelor indicate/solicitărilor sosite pe aceasta adresa. Fiecare membru al departamentului are drepturi pe aplicatii/locatii in funcție de activitatea desfășurata.
In concluzie, si aceasta susținere referitoare la faptul ca este „ostracizată” întrucât nu mai are acces la adresa generala a departamentului este nefondata si neintemeiata.
Pentru toate motivele de mai sus, solicita instanței sa respingă in totalitate cererile formulate de apelanta ca neîntemeiate si nefondate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 289 C.proc.civ. prevederile O.G. 137/2000”.
Prin decizia civilă nr.1510/A/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei, pentru următoarele considerente:
„Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic indicat în cererea dedusă judecății este OG nr. 137/2000, care, la art. 2, stabilește: „Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
Apelanta reclamantă a învederat existența unei discriminări a sa în raport cu alți colegi de-ai săi, mai ales prin raportare la d-na R. C., care a determinat un prejudiciu în ceea ce o privește, respectiv drepturi salariale de care aceasta a fost lipsită ca urmare a discriminării.
Tribunalul constată, în primul rând, că apelanta reclamantă a susținut ipoteza discriminării sale prin indicarea unor situații care au implicat promovarea colegei sale, R. C., acordarea unor majorări salariale pentru exclusiv pentru ceilalți colegi de departament, emiterea unei decizii disciplinare, evaluarea sa nefavorabilă pentru anul 2011, interzicerea accesului la căsuța de mail a departamentului.
În privința promovării d-nei R. C., tribunalul constată că pârâta a explicat în detaliu motivul pentru care, deși scoring-ul final al fiecăreia dintre cele două evaluări (a apelantei și a d-nei R. C.) a fost de 3, promovarea a fost acordată celei din urmă, luându-se în considerare mai mulți factori. Astfel, pârâta a învederat, susținută de înscrisurile depuse în cadrul judecății în primă instanță (fl. 78-108), aspectul că, în ciuda rezultatelor bune la teste, apelanta reclamantă a avut un istoric al erorilor comise defavorabil și nu și-a demonstrat disponibilitatea la participarea la anumite proiecte ale angajatorului (fl. 95-108). De asemenea, tribunalul mai reține că alți angajați ai pârâtei, cu scoring mic, nu au beneficiat de majorări salariale și nici de promovări. Tribunalul mai observă că, deși scoringul final al d-nei R. C. a fost tot de 3, spre deosebire de evaluarea apelantei reclamante, cea dintâi a obținut mai multe calificative de 2 în cuprinsul evaluării, apelanta reclamantă primind la finalul raportului și indicații în privința măsurilor pe care ar trebui să le ia în vederea îmbunătățirii activității sale. Tribunalul mai reține și aspectul că apelanta pârâtă nu a probat susținerea conform căreia colegi de-ai săi nu au participat la teste, deși au fost evaluați și au primit majorări salariale. Mai observă tribunalul că în ceea ce privește evaluarea pe anul 2011, apelanta reclamantă a invocat comportamentul abuziv al intimatei pârâte, însă, din corespondența electronică desfășurată între părți, se observă că s-a adus la cunoștința apelantei aspectul că obiecțiunile sale trebuie completate în cadrul formularului, aceasta neînțelegând să procedeze astfel. Prin urmare, tribunalul consideră că, în mod evident, situația premisă expusă de art. 1, alin. 3 coroborat cu art. 2 din OG nr. 137/2000 nu este întrunită în speță, întrucât nu este vorba despre persoane aflate în situații comparabile, după cum rezultă din expunerea anterioară.
De asemenea, referitor la majorările salariale acordate tuturor colegilor săi de departament, cu excepția sa, tribunalul constată că această susținere nu a fost probată de către apelanta-reclamantă, intimata pârâtă dovedind, cu înscrisuri (fl. 277-279), aspectul că acestea au fost acordate individual și nu global, pentru a se stabili existența unei discriminări a apelantei în această privință.
Asupra situației decurgând din emiterea deciziei de sancționare disciplinară a apelantei, tribunalul observă că aceasta a fost revocată de către intimata-pârâtă, iar drepturile salariale modificate urmare a emiterii acestei decizii au fost restabilite prin sentința civilă nr._/22.11.2011 pronunțată de Tribunalul București.
În ceea ce privește accesul la căsuța de mail, intimata pârâtă a justificat interdicția prin faptul că apelanta reclamantă nu mai îndeplinea atribuțiile care îi confereau acest acces, respectiv soluționarea situațiilor ivite în relația front office - back office din cadrul intimatei-pârâte. De asemenea, tribunalul mai reține faptul că au mai existat alte persoane, colegi ai apelantei, care nu au avut acces la această adresa de mail. Mai mult, tribunalul apreciază că această situație invocată de către apelantă nu prezintă legătură de cauzalitate de prejudiciul susținut a i se fi produs în patrimoniu, reprezentat de drepturile salariale de care a fost lipsită prin faptele de discriminare, întrucât accesul acesteia la căsuța poștală electronică nu ar fi determinat majorarea drepturilor sale salariale”.
Împotriva deciziei civile nr.1510/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs reclamanta B. M. R., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului, s-a arătat că soluția Tribunalului București privind respingerea apelului formulat împotriva sentinței primei instanțe este cel puțin abuzivă, întrucât se bazează pe interpretarea eronată a unor probe „putând fi considerată chiar un fals intelectual”, în plus instanța nu a ținut seama de documentele depuse în susținerea apelului formulat și de faptul că intimata nu a depus documente care să susțină întâmpinarea formulată.
Astfel, deși sunt două evaluări pentru ani diferiți (evaluarea recurentei semnată în anul 2010 și evaluarea R. C. semnată în anul 2011, nefiind la dosar fișa/formular de evaluare semnată de R. C. în anul 2010 și în acest fel s-a „omis” în comparare, verificarea datei semnării celor două evaluări anuale făcute pentru recurentă, respectiv pentru R. C.
Apoi, deși nu s-au depus toate fișele de evaluare, s-a menționat faptul că a avut un scor mai mic (deci nici măcar egal) la toate evaluările de la jumătatea anului.
Ar fi trebuit depuse și evaluările de la jumătatea anului, aceste documente există și ar fi făcut dovada celor spuse, „însă dacă cele susținute de cealaltă parte nu sunt dovedite cu probe sau acte, atunci înseamnă pierderea procesului, lucru care nu s-a întâmplat!”.
Scorul final este cel important la o promovare, iar nu calificativele din formular.
Se face o medie a calificativelor și se stabilește scorul final.
Cu privire la ședința de evaluare din anul 2012, prezența „următorului superior ierarhic (C. Polivanov)” a reprezentat în mod vădit lipsa de încredere față de recurentă, ținându-se cont și de sancționarea sa anterioară în anul 2011.
Dacă pentru recurentă respectarea regulilor era obligatorie, pentru cealaltă parte se pare că regulile prevăzute în regulamentul de Ordine Interioară nu mai existau ori nu mai erau obligatorii:
Mesajul a fost redat trunchiat și nu integral, dorindu-se astfel ca recurenta „să fie pusă într-o lumină slabă, a unui angajat indisciplinat”, iar nu – astfel cum a fost în realitate – recurenta dorind să-și apere drepturile, fiind din partea manager-ului, un „mesaj clar de obligare/forțare de a accepta o evaluare defavorabilă” pentru recurentă și dovada încălcării egalității în drepturi, solicitarea recurentei ca scorul să fie 3 și nu 4 – fiind considerată o impertinență, fiind în fapt o negociere, o întâlnire la mijloc”.
Deși s-a menționat faptul că firma nu are o decizie de majorare generală și că nu și-a asumat obligația de a crește periodic și global salariile, totuși procentele de majorare depășesc 50%, „ceea ce înseamnă că firma a avut în vedere majorarea salariilor, iar acest lucru trebuia prevăzut într-un document, potrivit susținerii recurentei.
Cu privire la restricționarea accesului la adresa de e-mail comună departamentului (angajarea sa fiind din anul 2008), recurenta a arătat că în anul 2011 a fost situația cu o nouă fișă de post (incluzând și activitatea/atribuția de serviciu pe adresa de e-mail comună) și sancționarea sa cu reducerea salariului, iar în anul 2012 (la jumătate de an de la sancționare), recurentei i-a fost tăiat accesul la adresa de e-mail comun, nu din motive de eficientizare, ci ca urmare a unui incident.
Toate cele invocate, ca de exemplu: faptul că nu se știa cine va face de serviciu (va răspunde la mesajele sosite pe adresa de e-mail comună a departamentului) nu aveau o implicație asupra solicitărilor „pentru că oricum trebuia să se răspundă la mesaj, acestea fiind o simplă motivație”.
S-a solicitat admiterea recursului, urmând a fi avute în vedere probele din dosarul Tribunalului București.
Potrivit art.242 alin.(2) C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05.05.2015, intimata pârâtă I. B. N.V. AMSTERDAM – Sucursala București, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat pe cale de excepție, să se constate nul recursul, întrucât reclamanta nu face referire în cuprinsul cererii decât la situația de fapt și probele administrate în cauză – aspecte ce țin de netemeinicie și nu de nelegalitate – motivele de recurs neputând fi încadrate în drept într-unul din cele prevăzute în art.304 pct.1-9 C.proc.civ.
Pe fond, s-a solicitat să fie respins recursul ca nefondat, întrucât – în esență – recurenta reclamantă, în mod fals, susține că a fost discriminată spre a nu beneficia de majorări salariale, astfel cum au primit „toți colegii”, în realitate nu a existat nicio discriminare astfel cum au reținut cele două instanțe în baza probatoriului administrat și nici nu au primit astfel de majorări toți salariații intimatei, astfel cum susține recurenta.
În sprijinul excepției, s-au depus la dosar extrase de practică judiciară (filele 30-40).
S-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar conform art.305 C.proc.civ.
Analizând cu prioritate potrivit art.137 C.proc.civ., excepția privind nulitatea recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, Curtea constată că ea este fondată, pentru considerentele următoare:
Potrivit art.3021 alin.(1) lit.c) C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde – sub sancțiunea nulității – motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate sunt cele prevăzute într-unul din cazurile prevăzute în art.304 pct.1 la 9 din Codul de procedură civilă, constând în argumentele de ordin juridic prin care se susține că decizia din apel ar fi nelegală din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.1-9 C.proc.civ.
Or, astfel cum a susținut și intimata prin întâmpinarea de la dosar, Curtea constată că în cuprinsul recursului sunt prezentate aspecte de nemulțumire vizând soluționarea cauzei deduse judecății de către recurenta-reclamantă, care privesc situația de fapt și reaprecierea probelor și care în aprecierea sa ar conduce, dimpotrivă, la admiterea acțiunii.
Aceste critici sunt însă de netemeinicie și nu de nelegalitate, or, în recurs nu pot face obiect de analiză, decât motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, fiind inadmisibilă reaprecierea probatoriului pentru a se reține o altă situație de fapt decât aceea reținută de către instanța de fond și instanța de apel, căreia să-i corespundă o altă situație de drept și care să conducă la reformarea hotărârii atacate.
D. în apel pot fi reapreciate probele, acesta fiind devolutiv.
Curtea constată în plus, că potrivit art.306 alin.2 și 3 C.proc.civ., criticile din recurs nu fac posibilă încadrarea de către instanță într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 C.-proc.civ. și n-au fost identificate nici motive de ordine publică ce ar fi putut fi invocate și din oficiu în cauză.
Având în vedere aceste considerente și prevederile art.306 alin.1 C.proc.civ., Curtea va admite excepția invocată de către intimata pârâtă și va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată de către intimată.
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă B. M. R., împotriva deciziei civile nr.1510/A/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I.-B. N.V. AMSTERDAM - SUCURSALA BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/18.06.2015
--------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – E.R.
- A.M.B.
Jud.Sector 1 – E.R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Superficie. Decizia nr. 1249/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
