Validare poprire. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 681/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.681
Ședința publică de la 04.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA, împotriva deciziei civile nr.535 A din 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și cu intimata-terț poprit . IMPORT A ROMÂNIEI SA.
P. are ca obiect – validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-creditoare S. de Investiții Financiare M. SA, prin avocat G. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 08.04.2015, emisă de Baroul Bacău, aflată la fila 10 din dosar și intimata-terț poprit . Import a României SA, prin consilier juridic S. G., în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat C. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 03.05.2015, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimata-debitoare A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea recurentei-creditoare dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei, consemnată cu ordinul de plată nr.570 din 09.03.2015 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și întâmpinări din partea intimatelor.
Curtea procedează la înmânarea a câte unui exemplar al întâmpinărilor către apărătorul recurentei-creditoare.
Apărătorul recurentei-creditoare arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinări. Totodată, depune la dosar Hotărârea nr.2 din 05.05.2011 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor Băncii de E. Import a României SA.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-creditoare solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere faptul că dispozițiile art.454 din codul de procedură civilă prevăd clar faptul că poprirea se înființează fără somație și are ca efect blocarea oricăror sume ce fac obiectul unei obligații de plată a terțului poprit către debitorul urmărit.
Or, în cazul de față poprirea a vizat atât conturile deschise de debitoare la Eximbank, cât și sumele reprezentând dividende conform Hotărârii nr.2 a Adunării Generale a Acționarilor din 05.05.2011, prin care s-a hotărât distribuirea parțială a profitului aferent anului 2010.
Astfel, dreptul A. de a încasa suma respectivă s-a născut în momentul adoptării hotărârii, respectiv 05.05.2011, moment de la care debitorul a devenit creditorul Eximbank pentru suma respectivă.
Deși, în data de 05.07.2011 terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi pentru toate sumele debitoarei, inclusiv pe dividende, nu a confirmat realizarea popririi și nu a virat sumele respective în contul executorului judecătoresc.
Ca atare, apreciază că instanța de apel în mod greșit nu a analizat și nu a soluționat aspectele legate de instituirea popririi pe dividende, atât timp cât dispozițiile OG nr.83/2011 prin care se reglementează destinația și modalitatea de plată a profitului nedistribuit aferent anilor 2008, 2009 și 2010, sunt ulterioare și privesc alte aspecte care nu sunt incidente în speța de față.
De asemenea, instanța de apel nu a luat în considerare nici precizarea făcută în dosarul de fond prin care se preciza în mod expres faptul că validarea popririi vizează inclusiv sumele din dividende.
Reprezentantul intimatei-terț poprit solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de apel în mod corect a menținut hotărârea instanței de fond prin care s-a respins cererea de validare a popririi asupra conturilor, raportat la împrejurarea că nu există culpa terțului poprit în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.456 și următoarele Cod procedură civilă.
Or, din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei rezultă clar că recurenta-creditoare a încasat diferite sume de bani ca urmare a măsurii înființării popririi, iar faptul că nu s-a recuperat întreaga sumă până la acel moment se datorează lipsei de disponibil din conturile A..
Astfel, instanța în mod corect a reținut că nu putea să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, atât timp cât cererea de completare a acțiunii introductive privind validarea popririi asupra conturilor deschise de A. la Eximbank nu îndeplinea toate exigențele cerute de lege.
Mai mult decât atât, recurenta-creditoare solicită validarea popririi asupra dividendelor aferente exercițiului financiar 2010, respectiv profitul nerepartizat în sumă de 49.260.234 lei, ce a fost soluționat în mod irevocabil și se bucură de putere de lucru judecat, raportat la prevederile OG nr.83/2011.
Prin urmare, apreciază că nu mai există raporturi obligaționale între terțul-poprit și debitor, în virtutea căruia să datoreze o sumă de bani.
Apărătorul intimatei-terț poprit solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3970/07.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București a respins cererea formulată de creditoarea S. de Investiții Financiare M. SA, în contradictoriu cu debitoarea A. P. Valorificarea Activelor Statului și terțul poprit . Import a României SA, ca nefondată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă, creditoarea S. de Investiții Financiare M. SA a solicitat instanței să valideze poprirea înființată de B. S. L. M. în dosarul de executare nr. 187/2011, asupra conturilor deschise de către debitoarea A. la terțul poprit . la concurența sumei de 848.665,18 lei.
Instanța a reținut că prin adresa emisă la data de 04.07.2011 de B. S. L. M., în dosarul de executare nr. 187/2011, s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit EximBank, în favoarea creditoarei S. de Investiții Financiare M. SA și în sarcina debitoarei A., până la concurența sumei de 848.665,18 lei, în baza sentinței comerciale nr.116/22.09.2010 a Curții de Apel București, secția a VI a Comercială, irevocabile prin decizia comercială nr. 453/02.02.2011 a Î.C.C.J., Secția Comercială și a procesului verbal de cheltuieli de executare.
Instanța a reținut din extrasul de cont depus la dosar că în perioada 04.07._13, terțul poprit a efectuat viramente din contul A. în contul BEK S. L. M., pentru dosarul de executare nr. 187/2011, astfel: 2.725,59 lei la data de 10.08.2011, 2.573,71 lei la data de 21.09.2011 și 25.520,25 lei la data de 30.01.2012, asupra contului deschis de debitoare la terțul poprit fiind înființate nenumărate popriri, soldul final al contului fiind de 0,41 lei.
În drept, instanța a reținut disp. art. 450 alin.1 C.pr.civ., privind obligația terțului poprit de a consemna suma de bani datorată în viitor, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi și de a trimite dovada executorului, precum și disp. art. 460 alin.1 C.pr.civ., privind posibilitatea formulării cererii de validare a popririi de către creditor, în cazul în care terțul poprit nu îndeplinește obligația care îi revine pentru efectuarea popririi, inclusiv de a consemna suma sau de a o plăti în termen de 3 luni de la data când trebuia să o consemneze sau să o plătească. În cauză instanța a reținut că această sancțiune nu poate fi aplicată, întrucât terțul poprit nu a încălcat obligațiile care îi revin, neexistând în contul debitoarei disponibil suficient pentru a acoperi creanța în întregime.
Prin sentința civilă nr. 1694/18.03.2014, pronunțată în același dosar, Judecătoria Sectorului 5 București a respins excepția tardivității ca neîntemeiată și a respins cererea creditoarei privind completarea sentinței civile nr. 3970/07.05.2013 ca neîntemeiată.
Instanța a reținut în drept disp. art. 2812 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Potrivit dovezii din dosare, sentința civilă a cărei completare s-a cerut a fost comunicată creditoarei la data de 10.01.2014, iar conform art. 282, coroborat cu art. 282/1 C.pr.civ. și art. 284 alin. 1 din același cod, împotriva sentinței respective se putea declara apel în termen de 15 zile de la comunicare. Constatând că, în speță, cererea de completare a hotărârii a fost formulată a data de 27.01.2014, înlăuntrul termenului prevăzut de lege, instanța a respins excepția tardivității formulării cererii ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța a constatat, contrar susținerii creditoarei, că nu există nici un capăt de cerere asupra căruia să nu se fi pronunțat.
Împotriva sentințelor civile de la fond menționate, în termen legal a formulat apel creditoarea S.I.F. M. S.A.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința civilă nr. 3970/07.05.2013 este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra înființării popririi sumelor de bani datorate debitoarei AAAS( fostul A.) cu titlu de dividende, datorate de terțul poprit către AAAS, pronunțându-se doar sub aspectul popririi conturilor bancare. Instanța a omis astfel să analizeze și să se pronunțe asupra sumelor de bani datorate.
Prin cererea de apel formulată, apelanta a solicitat și rejudecarea cererii de completare a hotărârii, în temeiul art. 2812 C.pr.civ., în sensul de a soluționa și capătul de cerere privind validarea popririi înființate de B. S. L. M. în dosarul de executare nr. 187/2011 în contradictoriu cu terțul poprit B. de E.-Import a României Eximbank SA, asupra dividendelor datorate de Terțul Poprit către debitoarea AAAS. Astfel, prin sentința comerciala nr. 116/22.09.2010 pronunțata în dosarul nr._ de către Curtea de Apel București, definitiva și irevocabila prin decizia nr. 453/02.02.2011 a Î.C.C.J., debitoarea AAAS a fost obligata sa plătească către SIF, ca urmare a întoarcerii executării silite nelegale demarate de către AAAS în numele și pentru Statul R., suma de 819.630 lei reprezentând contravaloarea in lei a biletului la ordin in valoare de 300.000 USD, emis de către . data de 04.07.2011 a fost înființată poprirea asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale, inclusiv dividende, asupra sumelor de bani prezente sau viitoare, de către B.E.J. S. L. M., pe care terțul poprit le datorează debitoarei AAAS. La data de 12.07.2011 Terțul Poprit a confirmat înființarea popririi doar parțial, asupra conturilor bancare deschise de către AAAS, fără a ține cont că prin adresa de înființare a popririi s-au avut în vedere și sumele de bani datorate cu titlu de dividende. Ulterior, s-a solicitat instanței de judecata validarea popririi, aceasta fiind respinsă de instanța fondului ca nefondată.
Se mai arată că Sentința civila nr. 1694/18.03.2014, apelată deopotrivă, nu cuprinde în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate, aceasta echivalând cu o nemotivare a hotărârii pronunțate.
Intimata B. DE E.–IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK SA a formulat întâmpinare la apelul declarat de SIF M., solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței de completare nr. 1694/2014 și reținerea cauzei spre rejudecarea cererii de completare a hotărârii judecătorești, în sensul respingerii cererii de completare a hotărârii de la fond ca neîntemeiată. În subsidiar, s-a solicitat ca în cazul în care se consideră întemeiată cererea de completare a hotărârii, pe fond să se respingă cererea de validare formulată de SIF M. asupra dividendelor datorate de Eximbank către AAAS ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că SIF M. deține un titlu executoriu împotriva AAAS - sent. comercială nr. 116/2010 a C.A.B.., secția a V a comercială – pentru suma de 819.630 lei, fiind solicitată înființarea popririi de către executorul judecătoresc asupra conturilor AAAS deschise la EimBank, care a comunicat executorului judecătoresc că a procedat la poprirea conturilor AAAS, până la concurența sumei de 848.665,18 RON precum și faptul că soldul contului de disponibilități este zero.
A mai arătat intimata că este neîntemeiată cererea de completare a hotărârii, de vreme ce prin acțiunea inițială de la fond s-a solicitat validarea popririi numai asupra conturilor deschise de AAAS la bancă, precum și faptul că la dosarul cauzei nu s-a formulat o cerere completatoare care să fi fost pusă în discuția părților sau asupra căreia să se fi pronunțat instanța. La acest moment obligația de plată a EximBank către AAAS nu mai subzistă, ea încetând la data respingerii contestației la executare formulată de bancă, în dos. nr._/301/2011 și la momentul virării către B. E. L. a sumei de 20.134.969,36 lei( la 20.01.2012) în dos. execuțional nr. 149/2010, suma menționată datorată de către Eximbank către A. reprezentând dividende aferente anului 2010, iar obligația de plată fiind stabilită ca exigibilă la data de 05.05.2011 prin sent. civ. 786/17.01.2012, irevocabilă prin dec. civ. nr. 2922R/16.11.2012 a TB.
La data de 20.11.2014 intimata B. DE E.–IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK SA a formulat din nou întâmpinare la apelul declarat de SIF M., invocând excepția inadmisibilității apelului formulat de SIF M. pe aspectul dividendelor, arătând că sentința de completare a fost apelată separat de apelanta SIF M.. Prin apel s-a criticat sentința prin prisma faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra capătului de cerere privind validarea popririi asupra dividendelor datorate de EximBank, deși apelanta avea la dispoziție calea de atac împotriva sentinței de completare, pe care a exercitat-o, conform art. 281/3 și art. 281/2 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.535/16.02.2015 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității apelului invocată de intimata terț poprit, privind sentința civilă nr.1694/15.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Au fost respinse apelurile formulat împotriva sentinței civile nr.1694/2014 și împotriva sentinței civile nr. 3970/07.05.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, ca nefondate.
P. a decide astfel, cu privire la excepția inadmisibilității apelului formulat de reclamanta SIF M. împotriva sentinței nr._.03.2014 tribunalul a arătat că la fondul cauzei s-a solicitat de către SIF M. SA validarea popririi înființate de B. S. L. M. în dos. de executare 187/2011 asupra conturilor deschise de către debitorul poprit A. București la terțul poprit EximBank Romania SA, până la concurența sumei de 848.665,18 lei, sumă pe care terțul poprit o datorează debitorului A. și pe care trebuia să o achite încă de la data somației comunicate de executorul judecătoresc. Prin sentința civilă nr. 3970/07.05.2013 instanța de fond a respins ca nefondată cererea de validare a popririi formulată de creditoarea SIF M., iar ca urmare a cererii de completare formulată de reclamantă, prin sentința civilă nr. 1694/18.03.2014, pronunțată în același dosar, instanța a respins excepția tardivității ca neîntemeiată și a respins cererea creditoarei privind completarea sentinței civile nr. 3970/07.05.2013 ca neîntemeiată.
Tribunalul a constatat că nu este inadmisibilă cererea de apel formulată de apelanta creditoare SIF M. împotriva sentinței completatoare, atâta timp cât prin cererea de apel se motivează de ce sentința atacată este nelegală și netemeinică, motivele referindu-se la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la înființarea popririi sumelor de bani datorate debitorului AAAS cu titlu de dividende. De asemenea, apelanta s-a referit la faptul că s-a respins în mod netemeinic cererea de validare a popririi asupra conturilor bancare formulată în baza art. 460 C.pr.civ., întrucât sumele virate de către terțul poprit nu însumează nici măcar 1% din valoarea totală a creanței.
În concluzie, având în vedere considerentele arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității apelului împotriva sentinței nr. 1694/18.03.2014,invocată de către terțul poprit Eximbank.
Pe fondul apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 3970/7.05,2013, tribunalul a constatat că nu sunt întemeiate criticile formulate de creditoarea SIF M.. Astfel, prin adresa emisă la data de 04.07.2011 de B. S. L. M., în dosarul de executare nr. 187/2011, s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit EximBank, în favoarea creditoarei S. de Investiții Financiare M. SA și în sarcina debitoarei A., până la concurența sumei de 848.665,18 lei, în baza sentinței comerciale nr.116/22.09.2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială, irevocabile prin decizia comercială nr. 453/02.02.2011 a Î.C.C.J., Secția Comercială și a procesului verbal de cheltuieli de executare. Instanța a apreciat în mod corect că terțul poprit nu a încălcat dispozițiile de la art. 460 C.pr.civ., întrucât acesta a înființat poprirea și a consemnat suma urmăribilă, așa cum prevede legea, liberând sume de bani către executorul judecătoresc în măsura disponibilului aflat în conturile deschise la terțul poprit de debitorul AAAS. Apelanta a susținut că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația întrucât nu a mai efectuat nicio plată în contul SIF din 2012, dar nu a precizat dacă sumele cu care au mai fost alimentate conturile debitorului erau suficiente pentru a efectua plățile către executor.
Referitor la apelul formulat împotriva sentinței de completare nr. 1694/18.03.2014, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat, întrucât instanța de fond a stabilit în mod corect, contrar susținerii creditoarei, că nu există nici un capăt de cerere asupra căruia să nu se fi pronunțat, atâta timp cât prin cererea pe care a introdus-o s-a solicitat validarea popririi înființate asupra conturilor deschise de debitorul AAAS la terțul poprit EximBank, în limita creanței din titlul executoriu, în dos. nr. 187/2011, până la concurența sumei de_,18 lei, fără alte precizări cu privire la dividende, nefiind precizată cererea ulterior în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs creditoarea, recurs înregistrat la data de 07.05.2015 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-creditoare a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.454 Cod procedură civilă.
Se arată astfel că, în cazul de față poprirea s-a înființat asupra conturilor debitoarei A.A.A.S. precum și asupra sumelor reprezentând dividende datorate de către EXIM BANK conform hotărârii A., rezultând că poprirea a vizat si sumele reprezentând dividende conform hotărârii nr.2/05.05.2011 prin care s-a hotărât distribuirea parțială a profitului aferent anului 2010, partea cuvenită A.A.A.S. fiind de 20.134.916 lei.
Dreptul A.A.A.S. de a încasa suma respectivă s-a născut în momentul adoptării hotărârii, moment de la care debitorul recurentei a devenit creditorul EXIM BANK. Plata acestor sume se face tot prin conturile deschise la această bancă pe numele debitoarei.
La data de 05.07.2011 terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi inclusiv pe dividende și, începând cu această dată suma sus menționată este indisponibilizată, urmând a fi ulterior plătită.
Terțul poprit nu confirmă realizarea popririi și nu virează sumele respective în contul executorului, ceea ce a generat formularea cererii de validare.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind validarea popririi pe dividende, iar tribunalul a ignorat dovezile existente la dosar din care rezulta această datorie a terțului poprit.
A mai invocat recurenta dispozițiile O.U.G. nr. 83/2011 arătând că sunt ulterioare raporturilor stabilite între părți, sumele fiind deja scadente și urmând să fie indisponibilizate încă din 05.07.2011.
În ceea ce privește refuzul instanței de fond de a se pronunța pe capătul de cerere privind dividendele și respingerea cererii de completare a hotărârii, recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art.2812 Cod procedură civilă.
Nu a fost luată în considerare, precizarea făcută de recurentă în dosarul de fond prin adresa nr.408/10.05.2012 pentru termenul din 15.05.2012, hotărârea pronunțată fiind nelegală și în raport de dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă – motivare străină de natura pricinii - respectiv, în raport de art.304. pct.8 Cod procedură civilă prin schimbarea înțelesului vădit neîndoielnic al cererii precizatoare arătate.
Intimata-terț poprit a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate.
În motivarea întâmpinării, intimatul-terț poprit a reiterat, în esență, apărările formulate în cauză, invocând dispozițiile art.460 Cod procedură civilă și susținând că prestația sa ca terț poprit a fost continuă, iar recurenta-creditoare și-a depus titlurile în cadrul dosarului execuțional nr.149/2010 și și-a diminuat semnificativ creanța.
Obligația de plată a EXIM BANK nu mai subzistă la acest moment, încetând la data respingerii contestației la executare în dosarul nr._/301/2011.
S-a mai arătat că nu există o cerere de completare a acțiunii introductive, cum eronat afirmă recurentul.
Intimata debitoare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate.
Se susține că terțul poprit a respecta dispozițiile art. 459 coroborate cu cele ale art. 562-571 C.proc.civ., fiind înființată poprirea asupra conturilor A.A.A.S., nefiind adusă nicio dovadă în sensul neîndeplinirii obligațiilor care îi reveneau terțului poprit.
Dividendele la care face referire recurenta nu pot fi pretinse, statul fiind acționar prin intermediul Ministerului Finanțelor publice căruia i s-au virat aceste sume. Se mai arată că ordinea achitării creanțelor este ordinea solicitării creditorilor, creanță recurentei nefiind privilegiată.
In cadrul probei cu înscrisuri, recurenta a depus la dosar hotărârea nr. 2/5.05.2011 a A.G.O.A. Eximbank.
Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Tribunalul, menținând soluția primei instanțe asupra cererii de validarea popririi, a interpreta și aplicat corect prevederile legale incidente în materie, susținerile în sens contrar ale recurentei fiind neîntemeiate.
In privința incidenței acestor texte legale, Curtea constată că dispozițiile art. 456 din Codul de procedură civilă de la 1865 instituie o . obligații în sarcina terțului poprit care, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, trebuie să consemneze suma de bani sau să indisponibilizeze bunurile poprite și să trimită dovada executorului sau să plătească direct creditorului suma cuvenită acestuia, iar în situația în care terțul poprit nu respectă obligațiile instituite prin art. 456 din Codul de procedură civilă, creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, procedură care se va finaliza printr-o sentință civilă care dă naștere unui raport juridic nou, în sensul că terțul poprit devine direct debitor al creditorului popritor, deși între aceste părți nu exista un raport juridic anterior judecății.
Astfel, potrivit art. 460 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă: „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.”
Prin raportare la art. 460 alin. 4 Codul de procedură civilă, efectele care se produc prin validarea popririi, constau în obținerea unui titlu executoriu împotriva terțului poprit, în temeiul căruia terțul, care a adoptat o atitudine culpabilă în executarea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa, ulterior primirii adresei de înființare a popririi, datorează, de aceasta dată în nume propriu, creditorului suma poprita, în limitele impuse de art. 460 alin. 2 si 4 Codul de procedură civilă.
Rezultă, așadar, că în procedura validării se verifică existența raportului juridic dintre debitor și terțul poprit, precum și îndeplinirea obligației de către terț în termenul prevăzut de art.456 C.proc.civ..
Raportându-se la aceste dispoziții legale, Curtea constată că, astfel cum și instanțele anterioare au reținut, prin adresa emisă la data de 04.07.2011 de B. S. L. M., în dosarul de executare nr. 187/2011, s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit EximBank, în favoarea creditoarei S. de Investiții Financiare M. SA și în sarcina debitoarei A.V.A.S., „inclusiv dividendele datorate de Exim Bank SA către debitoarea A.V.A.S.”, solicitându-se indisponibilizarea „sumelor existente și acelor viitoare” până la concurența sumei de 848.665,18 lei, în baza sentinței comerciale nr.116/22.09.2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială, irevocabilă prin decizia comercială nr. 453/02.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială și a procesului-verbal de cheltuieli de executare.
Prin adresa din 17.10.2011 terțul poprit a confirmat înființarea popririi în acest dosar de executare inclusiv asupra dividendelor (fila 8 dosar fond) .
Invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., recurenta afirmă că instanțele ar fi ignorat împrejurarea că obiectul popririi îl viza și suma reprezentând dividendele pe care terțul poprit le datora A.A.A.S., precum și dovezile existe la dosarul cauzei din care, în opinia sa, rezultă clar această datorie.
Or, așa cum, s-a reținut anterior, conform prevederilor legale enunțate, procedura validării popririi nu se poate realiza decât în cadrul stabilit prin actul de înființare a popririi, întrucât validarea este o procedură de excepție determinată de conduita terțului poprit care se stabilește prin raportare la obligațiile care îi revin în urma sesizării sale cu o adresă de înființare a popririi.
Prin urmare, obiectul validării nu ar putea depăși limitele sumelor avute în vedere prin adresa emisă la data de 04.07.2011, poprirea înființându-se, de altfel, pe baza acestui act inclusiv pentru dividendele datorate de Exim Bank SA către debitoarea A.V.A.S.
Pe de altă parte, în ceea ce privește conduita terțului poprit și ignorarea unor dovezi administrate în acest context, Curtea va avea în vedere că în faza recursului controlul jurisdicțional este unul exclusiv de legalitate care se grefează pe situația de fapt astfel cum a fost ea stabilită definitiv de instanța de apel, neputându-se solicita o reevaluare a probatoriului administrat în fazele procesuale anterioare.
Curtea, respectând limitele controlului său jurisdicțional, constată că tribunalul a reținut din probele administrate că terțul poprit a înființat poprirea și a consemnat suma urmăribilă, așa cum prevede legea, liberând sume de bani către executorul judecătoresc în măsura disponibilului aflat în conturile deschise la terțul poprit de debitorul AAAS.
Sunt neîntemeiate și criticile referitoare la greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 2822 C.proc.civ.
Fără a relua considerentele deja expuse în legătură cu limitele și condițiile în care poate fi dispusă validarea popririi, Curtea constată că în mod corect s-a reținut prin decizia recurată că nu există niciun capăt de cerere asupra căruia prima instanță să nu se fi pronunțat, atâta timp cât prin cererea pe care a introdus-o s-a solicitat validarea popririi înființate asupra conturilor deschise de debitorul AAAS la terțul poprit EximBank, în limita creanței din titlul executoriu, în dos. nr. 187/2011, până la concurența sumei de_,18 lei.
In ceea ce privește așa-zisa „precizare” a cererii de chemare în judecată făcută de recurentă în dosarul de fond prin adresa nr.408/10.05.2012 pentru termenul din 15.05.2012, Curtea reține la rândul său că prin acest act emitenta adresei nu se exprimă în mod expres în sensul completării acțiunii introductive cu un alt capăt de cerere – nefiind oricum clară opinia recurentei vizând obiectul unui asemenea nou petit, în condițiile în care instanța fusese învestită de la început cu o cerere de validare a popririi până la concurența sumei sus-menționate, incluzând și dividende. In plus, în finalul adresei invocate partea arată fără echivoc că solicită instanței să constate întrunirea cerințelor legale pentru admiterea cererii de validare a popririi, astfel cum a fost ea formulată.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cuprinsul hotărârii atacate nu se regăsesc considerente străine de obiectul pricinii, nefiind incident motivul prev. de art. 304 pct.7 C.proc.civ.
Curtea constată că nu poate fi reținută în cauză nici ipoteza prev. de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., invocată de recurentă în speță, niciuna dintre criticile formulate neputând fi circumscrisă acestui motiv de nelegalitate.
Respectivul text legal sancționează o hotărâre care a nesocotit principiul înscris în art. 969 din Codul civil de la 1864, trecând peste voința părților exprimată în convenție (actul juridic încheiat de acestea).
Or, decizia recurată nu s-a bazat pe o anumită interpretare a unui act juridic dedus judecății și care, greșită fiind, să determine schimbarea naturii ori a sensului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel încât, instanța de recurs nu poate exercita controlul de legalitate din perspectiva acestui motiv de modificare a hotărârii recurate.
In consecință, Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca fiind nefondat.
Urmează, totodată, a se luat act de împrejurarea că intimata-terț poprit și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA împotriva deciziei civile nr.535A din 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și cu intimata-terț poprit . IMPORT A ROMÂNIEI SA.
Ia act că intimata-terț poprit și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-A. N.-G. I. D. M. I.
GREFIER,
F. D.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.C.S./M.A.N.G.
Ex.2
Trib. București S III – S.M. P., C. M.
Judec. Sect.5 – F. F..
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
