Acţiune în constatare. Decizia nr. 1459/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 1459/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1459 R
Ședința publică de la 07.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – M. S. C.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât F. N., împotriva deciziei civile nr. 822A/13.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G., având ca obiect „succesiune”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014, la 30.09.2014 și la 07.10.2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 14.01.2011 petentul S. G. a chemat in judecata pe paratul F. N., solicitând sa se constate deschisa succesiunea defunctei F. Constanta, decedata la data de 30.11.2009, sa se constate ca au calitate de moștenitori reclamantul in calitate de frate cu o cota de ½ din masa succesorala si paratul in calitate de sot supravietuitor cu o cota de ½ din masa succesorala, sa se constate ca masa succesorala se compune din cota de ½ din apartamentul cu doua camere situat in Bucuresti, sector 2, .. 119, ., . de ½ din sumele de bani aflate in conturile deschise la BCR si Banca Romaneasca si sa fie obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 23.05.2011 paratul a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active aratand ca acesta nu si-a exprimat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de lege, iar pe fondul cauzei a solicitat sa se constate ca apartamentul cu doua camere situat in Bucuresti, sector 2, .. 119, ., . nu poate fi retinut in masa succesorala, intrucat desi a fost achizitionat in timpul casatoriei cu defuncta a fost cumparat cu bani dati de sora paratului aflata in Canada.
La aceeasi data paratul a depus si cerere reconventionala, prin care a solicitat sa se constate ca apartamentul cu doua camere situat in Bucuresti, sector 2, .. 119, ., . de bun propriu al sau, fiind achizitionat cu bani donati de sora sa, sa fie obligat reclamantul parat sa-i restituie suma de 16.700 lei, bani dati pentru a se ocupa de pomenirile defunctei si pe care nu le-a facut si sa se constate ca din masa succesorala face parte si locul de veci aflat in Chitila pe care reclamantul si defuncta l-au mostenit de la parintii lor.
Prin incheierea din 12.10.2011 instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active din actiunea principala.
La acest termen de judecata paratul si-a precizat cererea reconventionala in sensul ca a solicitat sa se constate ca apartamentul cu doua camere situat in Bucuresti, sector 2, .. 119, ., . este bun comun, dar achizitionat cu contributia paratului exclusiva.
Prin sentința civilă nr. 9282/13.06.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte cerere formulată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâtul F. N., a admis în parte cererea reconvențională, a constatat deschisă succesiunea defunctei F. C., decedată la data de 30.11.2009 în București, sector 2; a constatat că moștenitorii defunctei sunt S. G., cu o cotă de ½ in calitate de frate și F. N., cu o cotă de ½ in calitate de soț supraviețuitor; a constatat că masa succesorală se compune din activ: cota de ½ din apartamentul cu doua camere situat in Bucuresti, sector 2, .. 119, . de 82.000 lei ( restul de ½ aparține pârâtului ca bun comun) si cota de ½ din sumele de bani aflate in conturile deschise la BCR si Banca Romaneasca, respectiv suma de 41.866 lei ( restul de ½ aparține pârâtului ca bun comun), bunuri in valoare totala de 123.866 lei si pasiv in cuantum de 30.000 lei ( achitat exclusiv de către parat din suma de 41.866 lei); a constatat că reclamantul are un drept valoric de 46.933 lei și pârâtul un drept valoric de 46.933 lei și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, in esenta, urmatoarele: La data de 30.11.2009 a decedat numita F. Constanta.
Având in vedere prevederile art. 651 Cod Civil, instanța a constatat deschisa succesiunea defunctei pe data mortii sale.
F. de prevederile art. 652 si urm. cod civil si Legea nr. 319/1944 se va constata ca moștenitorii defunctei sunt reclamantul in calitate de frate si paratul in calitate de sot supraviețuitor, fiecare cu o cota de ½ din masa succesorala.
S-a avut in vedere ca paratul si defuncta au fost casatoriti in perioada 21.12._09 astfel cum rezulta din certificatul de casatorie . nr._ eliberat de Consiliul Popular al Sectorului 2 Bucuresti, ca in timpul casatoriei ambii soti au avut venituri conform carnetelor de munca depuse la dosarul cauzei, ca apartamentul cu doua camere situat in Bucuresti, sector 2, .. 119, ., . a fost cumparat la data de 19.04.1991 astfel cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare incheiat cu . ca la data decesului defunctei in conturile deschise la BCR si Banca Romaneasca se afla suma de 83.731,81 lei ( suma de 68.731,81 lei la BCR – extras cont aflat la fila 160 si urm. si suma de 20.000 lei la Banca Romaneasca - extras cont fila 165). Chiar daca in perioada 02.12-31.12.2009 paratul a extras de la BCR suma de 68.276 lei si la data de 22.04.2010 suma de 20.000 lei de la Banca Romaneasca, rezulta ca aceste sume de bani existau fara nici un dubiu in patrimoniul sotilor la data decesului defunctei. Mai mult, din extrasele de cont aferente conturilor paratului pe anii 2010-2012, rezulta ca aceste sume de bani au fost puse din nou la banca ( filele 171 si urm.).
Cum nu s-a dovedit ca paratul a avut o contributie exclusiva la dobandirea acestor bunuri, instanta a reținut ca paratul si defuncta au dobandit aceste bunuri in cota egala si, pe cale de consecinta, ca din masa succesorala face parte doar jumatate din aceste bunuri, cealalta jumatate apartinand paratului.
Instanta nu a retinut declaratiile martorilor cu privire la faptul ca toti banii pe care i-a avut si ii are paratul sunt dati de sora acestuia care locuieste in Canada, intrucat acestea se refera la sume de bani generice, iar paratul, prin intampinare, a declarat ca banii au fost dati de sora lui pentru ca el sa cumpere pentru ea un loc de veci si imobile in Romania. Tot el a declarat ca a si cumparat un teren pentru un nepot de-al surorii sale. Poate ca sora sa l-a ajutat cu diverse sume de bani si bunuri, dar instanta nu poate retine ca atat imobilul cat si suma de 83.731,81 lei ii apartin acesteia in lipsa unor probe edificatoare. Mai mult, instanta apreciaza ca ambii martori audiati in cauza sunt subiectivi data fiind relatia lor cu paratul.
Pentru a retine pasivul succesoral, instanta a avut in vedere declaratiile martorilor si recunoasterea facuta de catre reclamant la interogatoriu.
Instanta nu a reținut in masa succesorala locul de veci solicitat de catre parat prin cererea reconventionala, intrucat nu s-a facut dovada ca acesta i-a apartinut defunctei, din certificatul de mostenitor emis la data decesului parintilor reclamantului si defunctei nerezultand ca din masa succesorala face parte si vreun loc de veci.
Oricum, dreptul de concesiune nu poate fi partajat, referindu-se in mod expres la bunuri asupra carora partile au un drept de proprietate . probele dosarului nu rezulta nici ca reclamantul a imprumutat de la parat vreo suma de bani, iar suma de 16.700 lei a fost cheltuita de parat impreuna cu reclamantul cu ocazia inmormantării, fiind relevante sub acest aspect atat declaratiile martorilor cat si raspunsul partilor la interogatoriu.
Prin decizia civilă nr. 822A/13.09.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât F. N., împotriva sentinței civile nr. 9282/13.06.2012 și l-a obligat pe apelant la plata către intimat a sumei de 2975 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Față de prima critică, prin care se reiterează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, învederându-se că acesta nu a exercitat în termen dreptul de opțiune succesorală, în condițiile art. 700 c.civ, tribunalul reține următoarele:
Conform reglementărilor legale în vigoare, voința succesibilului de a accepta moștenirea poate fi manifestată fie expres (în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată), fie poate rezulta din fapte materiale săvârșite de succesibil, din care rezultă neîndoielnic intenția acestuia de accepta succesiunea
Sunt avute in vedere dispozitiile art. 105 alin 1 si art. 108 alin 1 lit. b si alin. 2 din Legea nr. 36/1995 si se constata că în termenul de opțiune succesorală soțul supraviețuitor a formulat o cerere de dezbatere a succesiunii, adresată notarului public, ocazie cu care a fost citat ca având vocație la succesiunea defunctei și fratele acesteia.
Din incheierea finală, de suspendare a procedurii notariale, nu rezultă modalitatea în care fiecare erede a acceptat succesiune, ci doar faptul că aceștia au contestat masa succesorală ( nu și calitatea de moștenitor).
Reține tribunalul că acceptarea succesiunii în formă expresă este condiționată de existența unui înscris, autentic sau sub semnătură privată, iar din dosarul notarial, astfel cum acesta a fost depus la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi formulat în scris o atare acceptare a succesiunii.
Pe de altă parte, tribunalul reține că acceptarea este tacită, atunci când succesibilul face un fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitate de erede și din care rezultă indirect dar neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea. (art. 689 c.civ). Astfel, pentru a fi în prezența unei acceptări tacite trebuie îndeplinite două condiții și anume să rezultă nemijlocit voința de a accepta succesiunea precum și conduita acestuia din care să rezulte intenția de a accepta.
Astfel, citat în calitate de erede cu vocație la succesiunea defunctei, reclamantul a contestat masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, solicitând introducerea în masa succesorală și a altor bunuri decât cele declarate de soțul supraviețuitor, astfel că tribunalul constată că acesta nu numai că și-a însușit calitatea de succesor, dar s-a manifestat în sensul acceptării succesiunii și stabilirii masei succesorale reale rămasă. Astfel, numai succesibilul care a acceptat succesiunea poate să conteste compunerea masei succesorale, aspect ce rezultă și din Încheierea de suspendare a procedurii notariale, astfel că această contestare, în cadrul procedurii notariale echivalează neîndoielnic cu o acceptare tacită a succesiunii.
În ceea ce privește includerea în masa succesorală a locului de veci din orașul Chitila, moștenit de defunctă de al autorii săi, tribunalul reține că dreptul de concesiune asupra acestuia aparține, în baza contractului de concesiune nr. 1178/1978 reclamantului și familiei acestuia.
Nu rezultă din actele dosarului că beneficiul contractului de concesiune ar fi fost transmis pe cale succesorală de la autorii reclamantului și ai defunctei, către aceștia.
Ca urmare, tribunalul constată că pentru a se transmite dreptul de concesiune de la defuncții autori ai defunctei din prezentul dosar către aceasta, este prioritar obligatoriu, ca printr-o acțiune separată să se constate că din masa succesorală a acestora, la data decesului fiecăruia, făcea parte și acest drept. Simplul fapt că anterior decesului au avut calitatea de concesionari, nu înseamnă că acest drept a fost unul succesoral, transmis mortis causa.
Astfel, atâta timp cât în prezent beneficiul concesiunii îl are în baza unui contract valabil doar reclamantul, în baza unui contract de concesiune încheiat personal, neanulat, tribunalul constată că în mod corect instanța nu a introdus în masa succesorală și dreptul de concesiune asupra locului de veci.
În ceea ce privește motivul trei de apel, prin care se reiterează calitatea de bun propriu al apartamentului tribunalul reține următoarele:
Apartamentul situat în București, .. 119, G1, . a fost dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare, încheiat la data de 19.04.1991 de către F. C. și F. N., soții fiind căsătoriți din anul 1977. Ca urmare, reține tribunalul ca și instanța de fond faptul că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei celor doi soți.
Aunt redate de catre tribunal disp. art. 31 C.fam si se arata, inainte de toate, că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei soților, prin contract de vânzare cumpărare, în care aceștia au avut calitatea de cumpărători, fiind așadar exclusă ipoteza prevăzută de lit. b din art. 31, apelantul nedobândind bunul imobil prin donație de la sora sa.
Ceea ce afirmă apelantul este faptul că suma de bani cu care a fost cumpărat apartamentul a fost procurată de sora acestuia din Canada, aspect pe care tribunalul îl reține ca dovedit prin declarațiile martorilor N. I. și Ț. R., care au arătata că sora pârâtului îi ajuta pe cei doi soți cu bani, ajutor acordat și anterior achiziționării apartamentului. Însă și în această situație, în care se reține darul manual dat de sora pârâtului, tribunalul reține că din declarațiile celor doi martori a rezultat faptul că aceasta a ajutat familia fratelui său, care avea venituri modeste. S. apelantului, chiar daca ar fi achitat pretul apartamentului cumparat de soti în timpul casatoriei, se prezuma ca a inteles sa-i gratifice pe ambii soti, cata vreme nu rezultă din probe o alta situatie de natura sa rastoarne prezumtia relativa de comunitate.
Ca urmare, tribunalul reține că nu s-a făcut dovada caracterului de bun propriu nici măcar a sumelor procurate de sora pârâtului, acestea fiind acordate ambilor soți, ca atare, nefiind incidente nici dispozițiile lit. f a art. 31 c.fam, pentru a se putea aprecia asupra caracterului de bun propriu al imobilului.
Reține tribunalul că ipoteza acreditată prin cererea de apel, în sensul că defuncta nu ar fi avut venituri proprii în timpul căsătoriei sau acestea au fost extrem de mici, nu schimbă calitatea de bunuri comune a sumelor de bani primite de familie de la sora pârâtului, nefăcându-se dovada că aceste sume de bani au fost acordate exclusiv pârâtului, nu și soției acestuia.
Același raționament îl reține tribunalul și cu privire al sumele de bani pe care cei doi soți le dețineau în conturile de la cele două bănci.
În ceea ce privește aceste sume de bani, tribunalul reține că s-a făcut dovada proveniențelor acestora în timpul căsătoriei cu defuncta, pârâtul însuși afirmând în cererea sa reconvențională faptul că banii din bancă au fost primiți de la sora acestuia, din Canada. Apelantul pârât a făcut dovada în fața instanței de fond a sumelor de bani ulterioare decesului, primite de la sora acestuia, respectiv sumele de bani depuse în contul BCR Filiala F., necontestând în această fază faptul că sumele de bani aflate în depozitul de la Banca Românească ar fi fost dobândite anterior deschiderii contului, respectiv anterior decesului soției sale. De altfel, prin raportare la data deschiderii contului și la faptul că apelantul pârât a invocat în fața instanței de fond posibilitățile materiale scăzute ale familiei, apreciază pe calea prezumției simple că aceste sume de bani au reprezentat sume de bani acordate familiei de către sora pârâtului, așa cum permanent s-a susținut și a căror regim juridic a fost mai sus analizat.
În ceea ce privește împrumutul acordat reclamantului, în sumă de 25.000 lei, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond nu l-a avut în vedere, constatând că privește un act juridic ulterior decesului, încheiat între apelantul pârât și intimatul reclamant, ce nu face obiectul prezentului dosar, apelantul sub rezerva dovedirii acestui împrumut având deschisă o acțiune în justiție pentru restituirea acestei sume. Nu poate fi apreciată suma de 25.000 lei ca fiind un activ succesoral, atâta timp cât împrumutul a fost dat ulterior decesului de către soț, din banii proprii ai acestuia sau din banii moșteniți de la defuncta sa soție, ca urmare a deschiderii succesiunii prin moarte.
Tribunalul constată că în condițiile devoluțiunii legale, când defuncta nu a lăsat un testament cu privire la averea sa colateralul privilegiat vine la moștenire indiferent de atitudinea subiectivă a acestuia, cu excepția cazurilor de nedemnitate succesorală. Atitudinea intimatului reclamant față de sora sa, anterioară decesului acestuia nu poate schimba calitatea de succesor a fratelui, chiar daca este de înțeles nemulțumirea apelantului, în afara unei exheredări a acestuia prin voința persoanei de a dispune pentru cauză de moarte asupra averii sale.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat, in termen legal, prezentul recurs pârâtul F. N., care a susținut următoarele critici:
I. Motivul prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ. - Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea ori aplicarea gresita a legii.
1. Un prim motiv de nelegalitate vizeaza respingerea exceptiei invocate, respectiv lipsei calitatii procesuale active, avand in vedere faptul ca intimatul reclamant S. G. nu si-a exprimat dreptul de optiune succesorala in termenul stabilit de lege.
In mod gresit tribunalul a aplicat legea, incalcand dispozitiile art. 700 alin. l C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie . 6 luni socotit de Ia deschiderea succesiunii. Prezentarea la notariat nu constituie act de acceptare a mostenirii, intrucat acceptarea voluntara expresa trebuie sa imbrace forma scrisa, respectiv inscris autentic sau sub semnatura privata, potrivit art.689 C.civ ..
Din conduita intimatului-reclamant nu rezulta ca acesta a savarsit acte sau fapte din care sa rezulte in mod clar intentia acestuia de a accepta mostenirea, in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C.civ. De altfel, chiar intimatul-reclamant recunoaste in cererea de chemare in judecata formulata ca ""paratul F. N. s-a opus la emiterea unui certificat de mostenitor care sa cuprinda intreaga masa succesorala aratata in petitul actiunii. Acesta este motivul pentru care reclamantul s-a vazut nevoit sa se adreseze instantei de judecata pentru dezbaterea succesiunii .. ". Deci, pana la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, intimatul-reclamant nu a facut nici un act din care sa rezulte fara putinta de tagada acceptarea mostenirii.
Pactic, intimatul- reclamant si-a exercitat dreptul de optiune succesorala abia la momentul la care a promovat actiunea in justitie, deci cu mult peste termenul de 6 luni prevazut de art.700 C.civ.
2. Un al doilea motiv de nelegalitate, prin aplicarea gresita a legii, este legat de faptul ca si instanta de apel ca si instanta de fond, apreciaza ca apartamentul in cauza este bun comun, si ca trebuie introdus la masa de partajat.
Acestea, desi are in vedere depozitiile martorilor care au aratat fara putinta de tagada ca banii pentru achizitionarea acestui apartament au fost dati de sora recurentului din Canada D. pentru el, nu si pentru sotia sa. Acest lucru rezulta si din declaratia surorii G. V., declaratie care se afla la dosarul cauzei, si care arata in mod clar ca banii au fost dati doar pentru recurent. Instanta de apel retine ca banii dati de sora sa din Canada au fost pentru amandoi, desi atat martorii cat si sora recurentului au aratat fara putinta de tagada ca banii sora sa i-a dat doar recurentului.
Se solicita Curtii sa analizeze cu toata obiectivitatea intreg materialul probator administrat in cauza si sa constate ca sora sa doar pe recurent l-a gratificat cu acele sume de bani, avand in vedere si faptul ca aceasta a stiut ca apartamentul este doar al sau, pentru ca el fusese cel expropriat si el a fost beneficiarul contractului de inchiriere initial (al garsonierei cu care a facut apoi schimb), astfel ca apartamentul in cauza nu poate fi introdus in masa succesoraIa.
3. Un al treilea motiv de nelegalitate, il constituie si gresita retinere a situatiei de fapt si cu privire la sumele de bani aflate in conturile bancare. Tot pentru considerente aratate mai sus, respectiv faptul ca sora sa doar pe el l-a gratificat cu acele sume de bani, aceste sume nu trebuie incluse in masa succesorala, cu atat mai mult cu cat au fost incluse si sume de bani in contul deschis dupa decesul sotiei sale.
Cu privire la sustinerea intimatului-reclamant ca "tot in timpul casatoriei, defuncta a acumulat in conturile de la Banca Comerciala R. si de la Banca Romaneasca, deschise pe numele sau ori ale sotului sau, sume importante de bani care trebuie aduse la masa succesorala in cuantumul ce se regasea la deces, respectiv 30.11.2009", se fac anumite dezvoltari referitor la situatia de fapt, in sensul ca defuncta nu a acumulat nimic, nu a avut cum sa acumuleze ceva, atata vreme cat nu a avut un loc de munca si suferea de o boala grava, inca de la inceputul casatoriei si care s-a agravat in 1994.
SE face referire la declaratiile martorul audiat si la interogatoriul luat reclamantului si se sustine ca paratul a fost cel care a platit ca reclamanta sa poata beneficia de o pensie. In acest sens, in perioada 1991-1999, paratul a angajat-o fictiv pe defuncta la o societate comerciala si a platit personal contributiile la bugetul se stat, tocmai pentru ca defuncta sa beneficieze de o pensie ( asa cum rezulta din copie de pe cartea de munca a defunctei, aceasta ar fi lucrat timp de 9 ani la o societate comerciala F. INTRERUPERE, in meseria de lucrator comercial, in conditiile in care defuncta nu avea terminat nici macar liceul si suferea de schizofrenie, tulburari de personalitate polimorfa, episoade anxios depresive SI A AVUT REPETATE INTERNARI PSIHIATRICE asa cum rezulta din adeverinta eliberata de medical de familie a defunctei!!!!-ANEXA 6 dosar fond ).
In perioada 1991 si pana la deces defuncta a avut zeci de internari la psihiatrie, la Spitalul de Psihiatrie Titan in marea lor majoritate SI ERA IMPOSIBIL SA MEARGA PE . SI LUCREZE UNDEVA PE UN POST DE LUCRATOR COMERCIAL. (Din pacate, reclamantul a sustras din casa paratului aceste dovezi, acesta fiind motivul pentru care paratul a cerut instantei sa solicite de la acest spital perioada cuprinsa intre 1991-2009 in care defunta F. Constanta a fost internata).
Ca dovada ca defuncta nu putea sa lucreze SI CA A FOST ANGAJATA FICTIV, este faptul ca in luna martie a anului 1995, desi in cartea de munca figureaza ca defuncta lucra, ACEASTA A STAT INTERNATA LA PSIHIATRIE TOATA LUNA CU DIAGNOSTICUL "decompensare depresiv cenestopata, fond dizarmonic ".-ANEXA 7 dosar fond.
Defuncta a avut zeci de internari la psihiatrie, precum si la alte sectii-ANEXA 8 dosar fond, era grav bolnava si medicamentele costau enorm. Nici paratul nu era mai sanatos, avand si un handicap, astfel ca banii pe care paratul ii incasa din pensie, nu le ajungeau nici sa plateasca intretinerea si sa isi cumpere medicamente. La decesul sotiei sale, paratul nu avea frigider, fier de calcat, masina de spalat sau aspirator iar apartamentul era . de degradare (chiar reclamantul la intrebarea 23 din interogatoriu arata ca apartamentul era mizerabil ).
In aceste conditii, cum putea defuncta sa acumuleze importante sume de bani atat pe numele ei cat si a sotului, in contextul in care nu avea nici un venit?!!! Rezulta fara putinta de tagada ca banii aflati in conturi proveneau din cu totul alta sursa. In sprijinul acestei afirmatii sta declaratia surorii paratului din Canda, precum si declaratia numitei G. S.-ANEXA 9 dosar fond, din care rezulta ca in anul 2002 sora din Canada a mostenit alaturi de sot suma de aproximativ_ lei vechi pe care G. S. i-a inmanat paratului. Acestia sunt o parte din banii pe care ii doreste reclamantul, alaturi de alte sume de bani pe care le avea paratul de la sora lui.
In mod total eronat, judecatorul fondului cat si instanta de apel cumuleaza sumele de bani aflate in contul apelantului-parat inainte de decesul sotiei cu sumele de bani din contul deschis la Banca Romaneasca dupa decesul sotiei, introducand astfel in mod total nelegal in masa de partajat o suma de bani pe care apoi o imparte ca facand parte din masa de partajat.
S-au depus la dosarul cauzei toate extrasele de cont solicitate de instanta din care rezulta cu claritate ce bani existau in contul celor doi soti.
Din banii aflati in cont pe numele defunctei, chiar reclamantul recunoste, la intrebarea 18 din interogatoriu, ca s-au cheltuit cu inmormantarile si pomenirile ulterioare (cele pana in luna mai 2010 dupa care partile au intrerupt orice contact) peste 30.000 lei. La intrebarea 17, recunoaste ca pentru achizitionarea locului de veci s-au mai cheltuit 2500 euro.
De asemenea, reclamantul, la intrebarea 22 din interogatoriu, recunoaste ca paratul i-a cerut sa ii returneze suma de 25.000 lei pe care i-a imprumutat-o si a refuzat. In plus, martorul N. audiat in cauza arata clar ca ERA DE F. CAND RECLAMANTUL I-A CERUT B. IMPRUMUT P. TULln SI CAND ACEST A IN BUCATARIE FIIND A VAZUT CA -A INMANAT SUMA DE 25.000 LEI PE CARE II SCOSESE DE LA r BANCA. Va rugam sa aveti in vedere si faptul ca, din extrasul de cont al defunctei F. Constanta rezulta ca la data de 09.12.2009, cu ocazia parastasului de 9 zile paratul a extras din cont suma de 35.000 lei, din care 25.000 lei i-a inmanat reclamatului iar restul i-a folosit pentru parastas.ANEXA 10 dosar fond.
In aceasta situatie, la momentul decesului, F. Constanta avea in cont suma de 68.276 lei (care oricum nu ii apartineau!).
Cu decesul acesteia, cu achizitionarea locului de veci, cu inmormantarea si pomenirile de pana la data de 25.05.2010 (cand reclamantul cu paratul s-au certat) si cu suma de 25.000 lei imprumutati reclamantului, s-au cheltuit din contul defunctei aproximativ 65.000 lei, astfel ca se explica de ce la data de 31.12.2009 in contul defunctei mai erau doar 583 lei!
Banii au fost extrasi din cont cu acordul surorii din Canada, care a aprobat chiar si imprumtul catre reclamant, aceasta venind in tara, atat la deces cat si la pomeniriie de dupa.
In asemenea conditii, nu vedem care sume de bani ar trebui aduse la masa de partajat, avand in vedere faptul ca reclamantul a luat 25.000 lei si refuza sa ii restituie, a incasat si ajutorul de inmormantare si mai mult, dupa mai 2010 nu a mai participat la nici o pomenire a surorii sale pentru ca nu a obtinut avere. Dupa data la care partile s-au prezentat la notariat au mai fost facute multe pomeniri, inclusiv cea de un an, care au fost suportate de parat din tot din banii surorii sale, ea fiind prezenta de fiecare data.
4. Un al patrulea motiv de nelegalitate, prin aplicarea gresita a legii, situatia locului de veci, concesionat de intimatul reclamant pe numele lui, desi fusese al parintilor sotiei mele.
SE insista de catre recurent in includerea in masa de partajat a locului de veci asa cum este el evidentiat chiar prin "actul de concesiune" depus la dosar chiar de reclamant-fila 87 dosar fond.
In acest sens, sa fie avute in vedere adeverinta si copiile de pe chitantele depuse la dosar care provin de la P. Chitila 1 si care atesta, fara putinta de tagada ca cel care a concesionat locul de veci in cauza este S. I., tatal rec1amantului si al defunctei mele sotii. Locul de veci a fost achizitionat cu chitantele 1006/01.10.1974 si 1007/01.10 .1974 in figura VI locul 23 . rezulta din ANEXA 1 dosar fond si chiar din actul de concesiune depus chiar de catre reclamant.
S+a aratat ca locul de veci era mostenire a defunctei de la tatal acesteia, loc de veci pe care intimatul-reclamant si l-a insusit pe nedrept.
Solutionand recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Curtea respinge criticile referitoare la gresita respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active, constatand ca in mod corect instantele de fond au apreciat ca reclamantul a acceptat tacit succesiunea.
Asa cum s-a aratat de catre tribunal, acceptarea este tacită, atunci când succesibilul face un fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitate de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția de a accepta moștenirea (art. 689 c.civ).
Or, exprimarea in fata notarului public a solicitarii de includere in masa succesorala si a altor bunuri decât cele declarate de soțul supraviețuitor, reprezinta o manifestare de vointa neindoielnica, clara, neechivoca, in sensul insusirii calitatii de succesor, fiind evident logic faptul ca numai in calitate de mostenitor reclamantul putea sa conteste compunerea masei succesorale si sa reclame includerea in aceasta masa si a altor bunuri. Asadar, insasi aceasta contestare a masei succesorale si pretentia de includere a altor bunuri in aceasta echivalează neîndoielnic cu o acceptare tacită a succesiunii, fara sa prezinte nicio relevanta ca declansarea procedurii notariale s-a facut la cererea paratului.
Sunt fondate criticile recurentului parat referitoare la includerea in masa succesorala a cotei de ½ din apartament si din sumele de bani aflate in conturi bancare, pentru urmatoarele motive:
Inainte de toate Curtea arata ca recursul este reglementat ca o cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie care sa tina de modul de apreciere a probatoriului si situatia de fapt retinuta de instanta de apel.
Aceste aspecte de netemeinicie nu mai pot face obiectul analizei in recurs, de aceea toate dezvoltarile facute de recurent referitoare la probele administrate si la aspectele de fapt nu vor fi analizate.
Curtea va avea in vedere asadar modul de apreciere a probatoriului si situatia de fapt astfel cum au fost transate de tribunal, asupra acestei situatii de fapt verificand modul de interpretare si aplicare a legii de catre tribunal.
Iar in cadrul acestei verificari din perspectiva legalitatii, Curtea constata ca hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea art. 31 lit. b C.fam, conform caruia nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
Astfel, Curtea constata ca tribunalul apreciaza probele administrate si, pe baza acestora, retine in mod clar si precis, sub aspectul situatiei de fapt, ca atat banii cu care s-a achitat la cumparare pretul apartamentului, cat si sumele de bani existente in conturi bancare la data decesului defunctei, au provenit de la sora paratului din Canada, au fost remisi de aceasta cu titlu gratuit.
Astfel, tribunalul retine in pag. 11 alin. 3 a deciziei: ”Ceea ce afirmă apelantul este faptul că suma de bani cu care a fost cumpărat apartamentul a fost procurată de sora acestuia din Canada, aspect pe care tribunalul îl reține ca dovedit prin declarațiile martorilor N. I. și Ț. R., care au arătata că sora pârâtului îi ajuta pe cei doi soți cu bani, ajutor acordat și anterior achiziționării apartamentului.”
Iar in pag. 11 alin. penultim, tribunalul retine: ”În ceea ce privește aceste sume de bani, tribunalul reține că s-a făcut dovada proveniențelor acestora în timpul căsătoriei cu defuncta, pârâtul însuși afirmând în cererea sa reconvențională faptul că banii din bancă au fost primiți de la sora acestuia, din Canada. (…) De altfel, prin raportare la data deschiderii contului și la faptul că apelantul pârât a invocat în fața instanței de fond posibilitățile materiale scăzute ale familiei, apreciază pe calea prezumției simple că aceste sume de bani au reprezentat sume de bani acordate familiei de către sora pârâtului, așa cum permanent s-a susținut și a căror regim juridic a fost mai sus analizat.”
Asadar, sub aspectul situatiei de fapt tribunalul a stabilit ca s-a facut dovada ca provenienta acestor sume era de la sora paratului din Canada, precum si ca titlul acestor remiteri a fost gratuit, asadar donatii.
Mai departe insa, tribunalul a aplicat acestor donatii un anumit regim juridic, anume a considerat ca nu s-a facut dovada ca acestea ar fi fost donatii facute exclusiv paratului, iar nu si sotiei sale, asa ca acestea sunt considerate donatii facute ambilor soti, care se supun regimului comunitatii de bunuri.
Se precizeaza in acest sens in mod expres de catre tribunal, cu privire la apartament, ca ”sora apelantului, chiar daca ar fi achitat pretul apartamentului cumparat de soti în timpul casatoriei, se prezuma ca a inteles sa-i gratifice pe ambii soti, cata vreme nu rezultă din probe o alta situatie de natura sa rastoarne prezumtia relativa de comunitate”.
Asadar, tribunalul a plecat in analiza regimului juridic al acestor sume primite de la sora paratului si care au servit platii apartamentului de la prezumtia relativa de comunitate si a apreciat ca nu a rezultat din probe o alta situatie de fapt, care sa rastoarne prezumtia de comunitate.
Or, aceasta s-a facut cu incalcarea legii, intrucat dispozitiile art. 31 lit. b C.fam prezuma faptul ca donatia a fost facuta personal sotului gratificat, aceasta fiind asadar in materie de donatii prezumtia legala, de data aceasta trebuind sa fie facuta dovada contrara, a faptului ca intentia de gratificare a vizat pe ambii soti, pentru a se ajunge la considerarea bunului ca fiind comun.
Asadar, in materie de donatie, nu se pleaca de la prezumtia de comunitate, ci dimpotriva de la prezumtia de bun propriu, de data aceasta trebuind sa fie facuta proba contrara prezumtiei de bun propriu pentru a se considera bunul ca fiind comun.
In consecinta, tribunalul a aplicat gresit dispozitiile legale in discutie, rasturnand practic modul de functionare a prezumtiilor legale in materie de donatie.
Asa fiind, restabilind acest mecanism corect, Curtea, plecand de la faptul ca s-a retinut sub aspectul situatiei de fapt ca sumele cu care a fost achitat pretul apartamentului au fost donate de sora paratului, constata ca aceste sume sunt bunuri proprii conform art. 31 lit. b C.fam si, mai departe, apartamentul cumparat cu acesti bani devine propriu al paratului in conditiile art. 31 lit. f C.fam., atata timp cat nu s-a facut proba ca sora paratului a intentionat in mod precis sa o gratifice in mod direct si pe defuncta, iar nu numai pe fratele sau. Or, sub acest aspect, tribunalul nu a retinut ca s-ar fi facut proba ca sora paratului ar fi gratificat-o in mod direct si pe parata, ci a retinut ca ” se prezuma ca a inteles sa-i gratifice pe ambii soti, cata vreme nu rezultă din probe o alta situatie de natura sa rastoarne prezumtia relativa de comunitate”.
Iar cu privire la sumele de bani aflate in conturile bancare, se arata de catre tribunal ca ”apreciază pe calea prezumției simple că aceste sume de bani au reprezentat sume de bani acordate familiei de către sora pârâtului”.
Curtea constata ca aceasta motivare include doua aspecte: pe calea unei prezumtii simple, judecatoresti, se retine pe de o parte ca sumele din conturi au fost primite de la sora paratului cu titlu de donatie– asadar se retine provenienta si titlul de dobandire a sumelor – aspect de fapt, iar pe de alta parte se retine tot pe baza unei prezumtii simple ca caracterul juridic al acestor remiteri a fost de donatii facute ambilor soti.
Asa cum am aratat mai sus, situatia de fapt stabilita de tribunal nu mai poate fi repusa in discutie de catre Curte, in recurs, aceasta ramanand transata prin decizia instantei de apel.
Ceea ce se discuta in recurs este modul in care acestei situatii de fapt i s-a aplicat legea.
Asadar, situatia de fapt sub aspectul provenientei sumelor de bani din conturile bancare ( de la sora paratului ) si a faptului ca acestea au fost remise cu titlu de donatie, nu mai poate fi repus in discutie, fiind transat la acest moment.
Mai departe insa, regimul juridic aplicabil acestor acte juridice este obiectul recursului.
Or, iarasi Curtea constata ca in conditiile art. 31 lit. b C.fam se prezuma legal caracterul de bun propriu al bunului obtinut prin donatie de catre unul dintre soti, se prezuma astfel faptul ca donatia a fost facuta exclusiv sotului donatar. De la aceasta prezumtie legala trebuie sa se plece in stabilirea regimului juridic al acestor sume. Or, tribunalul nu pleaca de la aceasta prezumtie legala si nu stabileste ca probele administrate ar fi rasturnat-o in sensul ca donatia a fost facuta in mod direct si sotiei paratului de catre sora acestuia, ci, ignorand prezumtia legala, stabileste direct, pe baza unei simple prezumtii judecatoresti, acest caracter al donatiei de a fi fost facuta catre ambii soti.
Nu se face nicaieri referire de catre tribunal la prezumtia de bun propriu instituita legal, nu se pleaca in rationamentul dezvoltat de la aceasta si nu se stabileste nicaieri ca probele administrate au rasturnat prezumtia legala, in sensul ca acestea ar fi dovedit ca donatia s-ar fi facut ambilor soti.
Inca o data, asadar, are loc o incalcare a art. 31 lit. b c. fam, in virtutea caruia sumele din conturile bancare trebuie considerate proprii ale sotului parat, atata timp cat nu s-a dovedit contrariul.
In concluzie, Curtea constata ca nu este legala solutia de includere in masa succesorala a cotei de ½ din apartament si din sumele aflate in conturi bancare, aceste bunuri fiind bunuri proprii ale paratului.
In final, Curtea constata ca este nefondata critica referitoare la locul de veci, din actul de concesiune depus la fila 87 dosar fond si asa cum arata si recurentul rezultand ca acest act de concesiune nu a fost incheiat pe numele defunctei, asadar nu poate fi considerat in masa partajabila, fiind total lipsite de relevanta aspectele de fapt invocate de recurent in cadrul recursului referitor la acest aspect.
In concluzia tuturor acestor motive, in baza art. 312 C.p.civ. va fi admis recursul paratului, va fi modificata decizia recurata in sensul admiterii apelului, va fi schimbata in parte sentinta apelata, cu consecinta finala a respingerii cererii reclamantului de includere in masa succesorala a cotei de ½ din apartament si din sumele aflate in conturile bancare
Curtea constata ca prin cererea reconventionala s-a solicitat, initial, sa se constate calitatea apartamentului de bun propriu, iar printr-o precizare ulterioara s-a aratat ca se solicita sa se constate calitatea acestuia de bun comun dobandit cu contributie exclusiva a sa. Aceasta solicitare a fost insa sustinuta cu motivarea ca sumele de bani cu care a fost achitat pretul apartamentului au fost donate de catre sora paratului din Canada doar catre el, asa construindu-si permanent apararea paratul atat in fata instantei de fond, cat si in fata instantelor de control judiciar, dupa cum in mod permanent, atat in fata primei instante, cat si ulterior in caile de atac, paratul a solicitat in mod direct si expres, cu motivarea aratata, ca apartamentul sa nu fie inclus in masa succesorala .
Or, aceasta solicitare expresa de excludere de la masa succesorala, cu motivarea aratata, semnifica in mod direct constatarea calitatii de bun propriu a apartamentului, Curtea trebuind a interpreta vointa juridica reala a partii, asa cum a rezultat din actele procesuale indeplinite, dincolo de inexactitatea redactarii acestor pretentii.
Asadar, transand ca apartamentul nu face parte din masa succesorala, Curtea va admite si aceasta pretentie din cererea reconventionala a paratului de constatare a calitatii de bun propriu a apartamentul .
In ce priveste sumele din conturile bancare, paratul a solicitat doar sa nu fie incluse in masa succesorala, aparandu-se doar cu privire la acestea fata de cererea principala, insa prin cererea reconventionala nu a solicitat in mod direct ca instanta sa se pronunte in vreun fel, astfel ca urmeaza ca asupra acestor sume Curtea sa se pronunte doar in cadrul cererii principale, in sensul excluderii din masa succesorala.
Va fi inlaturata din sentinta mentiunea referitoare la constatarea că reclamantul are un drept valoric de 46.933 lei și pârâtul un drept valoric de 46.933 lei, mentiune care se justifica in contextul constatarii calitatii de bun comun a apartamentului si sumelor din conturi.
Nu se va interveni asupra solutiei data relativ la pasivul succesoral, care nu a fost criticata in recurs.
In raport de solutia data in recurs si de dispozitiile art. 274 C.pr.civ., va fi inlaturata din decizia recurată obligarea apelantului pârât-reclamant F. N. la cheltuieli judiciare către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât F. N., împotriva deciziei civile nr. 822A/13.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G..
Modifica decizia recurată, după cum urmează:
Admite apelul formulat de declarat de apelantul-pârât F. N., împotriva sentinței civile nr. 9282/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Schimba în parte sentința apelată, astfel:
Respinge cererea reclamantului-pârât S. G. de includere în masa succesorală a cotei de ½ din apartamentul din București, sector 2, .. 119, ., . și a cotei de ½ din sumele de bani aflate în conturile deschise la Banca Comercială Română și Banca Românească.
Constată că apartamentul din București, sector 2, .. 119, ., . este bun propriu al pârâtului-reclamant F. N..
Înlătură mențiunea din sentință referitoare la constatarea că reclamantul are un drept valoric de 46.933 lei și pârâtul un drept valoric de 46.933 lei.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Înlătură din decizia recurată obligarea apelantului pârât-reclamant F. N. la cheltuieli judiciare către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. D. L. M. M. S. C.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
09.10.2014
Jud. apel: A.C.
S.E.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 407/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1398/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
