Acţiune în constatare. Decizia nr. 33/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 33/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.33A
Ședința publică de la 25.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - FĂNELADUMITRACHE
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă P. E. C., împotriva sentinței civile nr.1059 din 18.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. V..
Cauza are ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta-pârâtă P. E. C., prin avocat S. S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 25.01.2016, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă C. V., prin avocat D. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.01.2015, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea intimatei-reclamante întâmpinare, în două exemplare.
Părțile, prin avocați, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât a fost de acord cu pretențiile intimatei-reclamante.
De asemenea, solicită să fie cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că acesta este foarte mare prin raportare la munca efectiv depusă de avocat, durata procesului și dificultatea acestuia.
Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Solicită să se constate că susținerile apelantei-pârâte sunt nefondate, având în vedere faptul că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă clar că apelanta-pârâtă a contestat calitatea intimatei-reclamante de proprietar prin cererea de chemare în judecată, în care a susținut că statul nu putea vinde apartamentul, atâta vreme cât nu era titularul dreptului de proprietate, ci doar un simplu detentor precar.
Mai mult decât atât, apelanta-reclamantă nu a fost de acord cu admiterea cererii reconvenționale la primul termen de judecată, ci după soluționarea irevocabilă a acțiunii în revendicare și după ce cererea reconvențională a fost supusă dezbaterii instanțelor timp de 11 termene de judecată.
Or, față de această situație, solicită să se constate că apelanta-pârâtă datorează cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că a fost de acord cu pretențiile din cererea reconvențională decât după 11 termene de judecată și pierderea acțiunii în revendicare, când achiesarea nu mai producea nici un efect juridic.
În ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de judecată, solicită să se observe că onorariul a fost deja înjumătățit de către instanța de fond, într-un cuantum rezonabil față de complexitatea cauzei și durata procesului de 3 ani, în care avocatul a susținut interesele intimatei-reclamante prin obținerea înscrisurilor necesare dovedirii pretențiilor din cererea reconvențională, prin formularea de cereri și concluzii în fața instanței de judecată, prin depunerea de note scrise, în apărarea dreptului de proprietate.
Depune la dosar chitanța nr._ din 23.01.2016 privind dovada cheltuielilor de judecată și practică judiciară.
În replică, apărătorul apelantei-pârâte arată că toate probele administrate în cauză de către intimata-reclamantă au fost comune cu cererea principală de chemare în judecată, iar onorariul avocațial a fost stabilit și plătit în momentul în care acțiunea principală era deja irevocabilă.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că este adevărat faptul că onorariul a fost achitat ulterior soluționării cererii, însă solicită să se constate că munca și contractul avocatului se încheie imediat ce părțile s-au înțeles.
În ceea ce privește faptul că ar fi fost o apărare comună atât pe cererea principală, cât și pe cererea reconvențională, solicită să se aibă în vedere că a făcut demersuri la instituțiile statului pentru obținerea înscrisurilor necesare dovedirii pretențiilor.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._/300/1.11.2007, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, reclamanta P. E. C. a chemat în judecată pe pârâta C. V., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ., etaj 1, ..
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului revendicat de reclamantă prin acțiune și valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, prin care pârâta a dobândit acest imobil.
Prin sentința civilă nr.6250/26.06.2008, Judecătoria Sectorului 2 București a admis acțiunea principală, a obligat pârâta reclamantă să lase reclamantei pârâte în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București ., etaj 1, .; a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.1409/A/7.11.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat împotriva sentinței anterior menționate, a anulat sentința apelată și a constatat că este competent material să judece cererile în primă instanță tribunal și nu judecătoria.
După anulare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, iar prin sentința civilă nr.431/29.03.2010 s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii principale în revendicare formulată de reclamanta-pârâtă, ca inadmisibilă, s-a disjuns soluționarea cererii reconvenționale, dispunându-se înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar.
Cererea reconvențională disjunsă, ce face obiectul prezentei cauze, a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe - Tribunalul București - Secția a IV a Civilă sub nr._/3/2010, iar prin încheierea pronunțată la data de 25.10.2010, instanța a dispus, în baza art. 244 cod procedură civilă, suspendarea judecării acestei cereri până la soluționarea irevocabilă a acțiunii principale de revendicare, ce făcea obiectul dosarului nr,_ .
După parcurgerea mai multor cicluri procesuale, cererea principală de revendicare a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 58A/20.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă și decizia civilă nr. nr. 5005/05.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea cererii ca neîntemeiată.
După soluționarea irevocabilă a cererii de revendicare, în modalitatea anterior menționată, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a dispus în cauza disjunsă și suspendată, înregistrată sub nr._/3/2010, repunerea pe rol a cauzei, iar prin sentința civilă nr. 621/26.05.2014 a admis cererea formulată de reclamanta C. V. (pe cale reconvențională) împotriva pârâtei P. E. C., a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentului nr. 2 situat în București, ., sector 2 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9000 lei, către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 537A/01.12.2014 Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul, a anulat sentința instanței de fond și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, reținând că judecarea cauzei în primă instanță s-a făcut fără citarea legală a apelantei pârâte P. E. C..
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamanta C. V., care a fost respins ca nefondat, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 965/01.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În fond după anulare, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr._, iar în urma rejudecării a fost pronunțată sentința civilă nr. 1059/18.09.2015 prin care, s-a admis acțiunea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei C. V. asupra apartamentului nr. 2 situat în București, ., sector 2 și a fost obligată pârâta P. E. C. la plata cheltuielilor de judecată reduse, în cuantum de 4500 lei, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.58/A/20.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că pârâta P. E. C. nu poate dovedi existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.2, situat în București, ., sector 2, dar și faptul că apartamentul a fost dobândit de reclamanta C. V. în condiții de legalitate, în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat conform Legii nr.118/1995.
În privința cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a apreciat că este întemeiată, în conformitate cu soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată formulată de aceasta și cu dispoz.art.274 alin. 1 C.proc.civ.
A considerat, însă, că se impune aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, de la suma de 9.000 lei la suma de 4.500 lei, considerând că acestea reprezintă onorariu de avocat, iar cuantumul solicitat este disproporționat în raport cu numărul termenelor de judecată acordate în cauză.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata pârâtă P. E. C., solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei privind cheltuielile de judecată, ca nefondată, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată astfel cum acesta a fost reținut în sentința instanței de fond.
Prin motivele de apel s-a susținut de apelanta pârâtă că nu a contestat calitatea de proprietar a intimatei reclamante asupra apartamentului în litigiu și chiar a arătat, în mod expres că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de aceasta, astfel cum rezultă din declarația pe care a depus-o la dosar la termenul de judecată din data de 27.10.2014, situație în care instanța de fond ar fi trebuit să ia act de achiesarea sa la pretențiile reclamantei și să constate că nu datorează cheltuieli de judecată, neaflându-se în culpă procesuală.
A susținut, totodată, că, și în ipoteza admiterii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța ar fi trebuit să constate că se impunea o diminuare și mai considerabilă decât cea deja dispusă a cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, în raport cu munca efectiv depusă de apărător, durata procesului și dificultatea acestuia.
A arătat că rezonabilitatea onorariului trebuie determinată inclusiv prin raportare la dispozițiile art.132 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la momentul încheierii contractului de asistență juridică, în conformitate cu care „onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului, iar potrivit art.132 alin.3 C.proc.civ., stabilirea onorariului va depinde de mai multe elemente, respectiv: a) timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau a activității solicitate de client, b) conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, c) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, d) natura, noutatea și dificultatea cazului, c) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
S-a învederat de apelantă că în cauza de față, soluționarea acțiunii s-a realizat în două termene de judecată, nu au fost redactate concluzii scrise sau alte cereri cu excepția celei de chemare în judecată, s-a administrat doar proba cu înscrisuri, speța nu prezenta elemente de noutate sau dificultate, avocatul ce a reprezentat-o pe intimata reclamantă nu a fost nevoit să renunțe la a accepta alte mandate, situație în care instanța ar fi trebuit să cenzureze cheltuielile solicitate de reclamantă.
A arătat că în același sens s-a pronunțat în mod constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a reținut că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește caracterul real, necesar și rezonabil al cuantumului acestora.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.282 și urm. din vechiul C.proc.civ.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, susținând că din probele aflate la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, contestarea de către apelanta pârâtă a calității intimatei reclamante de proprietară a apartamentului în litigiu, prin formularea acțiunii principale de revendicare, în raport cu care intimata reclamantă a fost nevoită să formuleze, pe cale reconvențională, cererea ce face obiectul prezentei cauze (disjunsă de instanță), situație în care obligația sa de a suporta cheltuielile de judecată în prezenta cauză nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.
Cu privire la cuantumul acestor cheltuieli, intimata reclamantă a arătat că onorariul de avocat pe care l-a suportat în cauză a fost deja înjumătățit de prima instanță, deși era unul rezonabil, față de complexitatea cauzei (apărarea dreptului de proprietate), durata procesului (3 ani) și activitatea depusă de avocat.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 296 cod procedură civilă și de criticile formulate de apelantă, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul e nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 275 cod procedură civilă, reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară de cazul în care a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Potrivit art.134 cod procedură civilă este socotită ca primă zi de înfățișare, ziua în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
În cauza de față, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta C. V., pe cale reconvențională, în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, sub nr._/300/1.11.2007, ce avea ca obiect acțiunea prin care reclamanta P. E. C. (apelantă pârâtă în prezenta cauză) revendica de la aceasta apartamentul nr. 2 situat în imobilul din București, ., etaj 1, sector 2. Prin această acțiune apelanta pârâtă nu numai că nu recunoștea dreptul de proprietate al intimatei reclamante asupra apartamentului în litigiu, dar chiar îl contesta, susținând, în esență, că autoarea sa ar fi dobândit acest drept printr-un act încheiat nelegal, cu un neproprietar și cu rea credință.
Recunoașterea dreptului de proprietate al intimatei reclamante asupra apartamentului în litigiu, a survenit mult după prima zi de înfățișare, mai exact după ce o altă instanță de judecată a respins irevocabil acțiunea principală prin care apelanta pârâtă din prezenta cauză revendica de la intimata reclamantă C. V. apartamentul în litigiu.
Această recunoaștere nu putea fi considerată ca o achiesare a apelantei pârâte la pretențiile formulate de intimata reclamantă prin cererea reconvențională disjunsă, în condițiile art. 275 cod procedură civilă, pe de o parte, pentru că a fost formulată mult după prima zi de înfățișare, iar pe de altă parte, pentru că, chiar și după acest moment a fost făcută formal, nu cu intenția avută în vedere de legiuitor la momentul reglementării instituției achiesării, ci în scopul evident de a nu mai suporta cheltuielile de judecată.
Acest lucru este dovedit de modalitatea în care, după respingerea irevocabilă a cererii sale de revendicare și după repunerea pe rol a cauzei de față, apelanta pârâtă a înțeles să-și exercite drepturile procesuale, inclusiv dreptul de a ataca cu apel sentința civilă nr. 621/26.05.2014, pronunțată în fond, în primul ciclu procesual. Prin acest apel, nu a criticat numai soluția dispusă de prima instanță asupra cheltuielilor de judecată, ci a invocat și lipsa de interes a reclamantei pentru formularea acțiunii, consecință a recunoașterii sale, solicitând expres, în principal admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Ori în vechea reglementare achiesarea trebuia să fie efectivă și nu doar invocată formal, în contradicție cu celelalte cereri formulate de parte sau dedusă de instanță.
În consecință, în mod corect instanța a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile legale anterior menționate, iar pârâtă datorează reclamantei cheltuieli de judecată, față de soluția pronunțată asupra acțiunii, de înscrisurile administrate în cauză care dovedeau suportarea unor cheltuieli de judecată de către reclamantă și față de dispozițiile art. 274 alin. 1 cod procedură civilă.
Instanța de fond a procedat corect și atunci când a redus cuantumul acestor cheltuieli de la 9000 lei la 4500 lei, în raport de dispozițiile art. 274 alin. 3, dar și de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Raportat la art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin urmare, dacă instanța constată că onorariul avocatului este exagerat de mare în raport cu obiectul cauzei și cu asistența asigurată instanța poate dispune obligarea pârâtului la plata, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocat către intimat, a unei sume inferioare celei solicitate de acesta, care corespunde cheltuielilor efective necesare cauzei.
Regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocațial, proporțional cu circumstanțele cauzei, trebuie să asigure, însă, un just echilibru între dreptul părții ce a avut câștig de cauză de a-și recupera cheltuielile avansate și culpa procesuală a părții ce a căzut în pretenții.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinată de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, astfel cum susține apelanta, dar și avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat”, astfel cum menționează expres art. 127 din Statutul profesiei de avocat.
Prin acțiune intimata reclamantă a solicitat instanței să constate dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. 2 situat în București, ., sector 2.
Judecarea cererii a parcurs, contrar susținerilor recurentei, un prim ciclu procesual - fond, apel, recurs, după care, în urma admiterii apelului declarat de pârâtă și anulării sentinței de fond, a urmat un al doilea ciclu procesual, în al cărui fond a fost pronunțată sentința atacată prin prezentul apel.
În fața fiecărei instanțe intimata reclamantă a fost reprezentată de avocat ales, care a efectuat în cauză actele de procedură prevăzute de lege (acțiune, întâmpinare la apel, recurs), iar prin concluziile puse verbal în fața instanței de judecată a exprimat și susținut argumentat poziția procesuală a părții reprezentate.
Având în vedere avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului său, respectiv constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil situat într-o zonă importantă a capitalei, durata procesului, care nu poate fi apreciată decât de la data formulării cererii de chemare în judecată, chiar dacă judecata acesteia a fost o perioadă de timp suspendată, dar și munca apărătorului ales care nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport cu onorariul de avocat acordat de prima instanță, Curtea va reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică și va dispune, în baza art. 296 cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefundat.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 cod procedură civilă și față de soluția pronunțată asupra apelului, prin care apelanta pârâtă a căzut în pretenții, instanța apreciază că se impune și admiterea cererii intimatei reclamante privind plata cheltuielilor de judecată din prezentul apel.
Constatând că, potrivit chitanței depusă la fila 30 din apel, cuantumul acestor cheltuieli de judecată a fost de 2500 lei și față de criteriile de apreciere anterior amintite, instanța apreciază că onorariul convenit de părți este exagerat în raport cu durata procesului (un singur termen de judecată) și complexitatea apelului, ce a vizat doar cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, motiv pentru care va dispune, în baza art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, reducerea cuantumului acestor cheltuieli. la plata cărora va fi obligată apelanta pârâtă, la suma de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. E. C., cu domiciliul ales la C..av.S. S. D., în București, ..21, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1059 din 18.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. V., domiciliată în București, ., ., sector 2.
Obligă apelanta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. G. S.
GREFIER
F. D.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
4 ex./10.02.2016
---------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – M.A.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 72/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
