Pretenţii. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 63/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 63 A/2016
Ședința publică din data de 05.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR: Z. D.
JUDECĂTOR: F. B. D.
GREFIER: V. S.
Pe rol pronunțarea, în rejudecare, asupra cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă Aviația U. București SA, cu sediul în București, . 8,5, sector 1 și de apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la SCA C. P. și Asociații din București, .. 20, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2006, având ca obiect „expropriere”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.02.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 05.02.2016, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/8.06.2006, reclamanta Aviația U. București SA în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 6 din 8.05.2006 de stabilire a despăgubirii aferente exproprierii și reevaluarea cuantumului despăgubirii stabilită prin hotărâre, în sensul majorării acestei despăgubiri conform valorii reale și actuale a imobilului expropriat.
Prin contestația înregistrată sub nr._/3/2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII a, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, reclamanții N. I. B. și N. C. în contradictoriu cu Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA au solicitat să se constate că suma acordată cu titlu de despăgubire în baza hotărârii nr. 6 /8.05.2006 nu respectă principiul stabilit în art. 1 din Legea 33/1994 privind o dreaptă despăgubire, solicitând obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri în sumă totală de 719.215 Euro, reprezentând echivalentul a 700 Euro/m.p. pentru terenul situat în București, .. 40, sector 1, identificat cu nume cadastral nr. 4871/1/311.
Prin încheierea pronunțată la 17.10.2006 de Secția a VIII-a a Tribunalului București, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și repartizarea acesteia la una dintre Secțiile Civile ale Tribunalului București, reținându-se că potrivit disp. Legii nr. 33/1994 competența de soluționare a contestației formulate aparține Secției Civile a Tribunalului.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, contestația formulată de N. I. B. și N. C. a fost înregistrată sub nr. _/3/2006, dosar care în ședința publică de la 9.02.2007, a fost conexat la dosarul nr. _/3/2006, tribunalul constatând că cele două litigii au între obiect și cauză o strânsă legătură, aplicând dispozițiile art. 164 C.pr.civ.
În aceeași ședință publică, atât reclamanta Aviația U. București SA, cât și reclamanții N. I. B. și N. C. au învederat în mod expres tribunalului că prin contestațiile formulate contestă doar cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 6 /8.05.2006, despăgubiri care urmează a fi eliberate în condițiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 198/2004.
În ședința publică de la 26.10.2007, reclamanții N. I. B. și N. C. au depus la dosar o declarație de renunțare la judecată în formă autentică, instanța luând act în baza art. 246 C.pr.civ., de renunțare a reclamanților la judecată.
Prin sentința civilă nr. 322/15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._/3/2006, a fost admisă în parte contestația precizată formulată de reclamanta Aviația U. București S.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, s-a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 6 /8.05.2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 București, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite și a stabilit în sarcina expropriatorului o despăgubire în cuantum de 2.256.455 lei reprezentând echivalentul în lei a 681,626 Euro - valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 2196,17 lei/mp sau echivalentul a 663 Euro/m.p.; a obligat pârâtul către reclamantă la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 234A din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București-Secția a-IX-a civilă a fost respins apelul formulat de către apelanta – pârâtă impotriva acestei sentinte, a fost admis apelul formulat de apelanta – reclamantă Aviația U. București S.A.; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că despăgubirea stabilită în sarcina expropriatorului, este în cuantum de 4.395.000 lei respectând echivalentul în lei a 1.027.450 euro – valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 4.277,5 lei/mp sau echivalentul a 1.000 euro/mp; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Prin decizia civilă nr. 1022 din 8 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justițieau fost admise recursurile declarate de ambele părți împotriva acestei decizii, a fost decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Pentru a se pronunța aceasta decizie, instanța suprema a reținut următoarele:
La curtea de apel a fost depus la dosar certificatul de atestare al dreptului de proprietate al reclamantei Aviația U. București S.A., respectiv certificatul . 09 nr. 1348 din 19 februarie 2007 (fila 348), iar în faza de recurs a fost atașat (fila 113) extras de carte funciară în care figurează reclamanta în calitate de proprietar, situație în care este neîntemeiată critica privitoare la nedovedirea de către aceasta a dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat.
Fondate sunt însă criticile formulate de ambele părți, referitoare la modul de efectuare al expertizei tehnice din faza de apel, prin încălcarea dispozițiilor legale.
Instanța de apel și-a bazat soluția pe un raport de expertiză tehnică efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de apel (filele 212 — 217) s-a concluzionat că despăgubirile sunt în cuantum de 1.000 euro/mp, concluzie însușită de instanță, în mod greșit.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză tehnică au fost avute în vedere doar ofertele de vânzare de terenuri, iar nu prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile din unitatea administrativ teritorială, fiind încălcate astfel prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, a cărui rațiune a fost aceea de a fi stabilit un criteriu cert în raport de care să fie calculate despăgubirile.
Instanța supremă s-a pronunțat în mod constant că, sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" are semnificația prețului plătit efectiv și menționat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare autentificate, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, la rubricile de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
In consecință, este casată decizia curții de apel și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, precum și a administrării altor probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate, cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurente.
Prin decizia civilă nr. 43 A din 15.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr. 322 din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Aviația U. București SA, împotriva aceleiași sentințe, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că despăgubirea stabilită în sarcina expropriatorului este echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective a sumei de 813.740 Euro - valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 792 Euro/mp în echivalent lei, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost obligată apelanta-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 100.000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la evaluarea terenului expropriat, s-a avut in vedere si s-a motivat reținerea valorii calculată de expertul desemnat de instanță R. M., la data efectuării raportului în cauză, înlăturând opiniile celorlalți doi experți.
În ceea ce privește critica reclamantei Aviația U. București S.A. in sensul că prin dispozitivul sentinței apelate instanța nu a obligat-o pe pârâtă la plata despăgubirii și nu a stabilit termenul de plată, s-a constatat că, in raport de art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004, nu era necesară stabilirea prin dispozitiv a obligației de plată (a cărei existență e deja recunoscută prin hotărârea contestată) și nici a termenului, cât timp acesta este stabilit de lege și nu a fost supus vreunei dezbateri contradictorii între părți.
Prin decizia civilă nr. 864/ 21.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins excepția tardivității recursului declarat de reclamantă, s-a respins excepția nulității recursului invocată de pârâtă, s-au admis recursurile declarate de reclamanta și de pârâtă împotriva acestei ultime decizii civile nr. 43 A din 15 martie 2012, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de recurs a reținut, în esența, următoarele:
Prin motivele de recurs formulate, atât reclamanta, cât și pârâtul și-au exprimat nemulțumirile cu privire la cuantumul despăgubirilor astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză, aferente imobilului-teren expropriat.
În raport de criticile aduse hotărârii atacate sub acest aspect, Înalta Curte va proceda la analizarea concomitentă a motivelor de recurs.
S-au citat disp. art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 si se arata ca sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț efectiv plătit și consemnat ca atare în contractele autentice și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de anunțuri de mică publicitate privind imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativ-teritorială.
Criticile relative la încălcarea dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994 sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, ca persoană expropriată, în baza Legii nr. 33/1994.
Din cuprinsul normei sus-menționate rezultă două aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de către instanța de judecată: în primul rând, este avut în vedere prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor este cel al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecății.
Se observă că expertiza de specialitate, efectuată în faza judecății în apel, după rejudecare, nu a respectat nici una dintre cerințele legale anterior menționate.
Astfel, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul R. M., desemnat de instanță,în baza căruia instanța de apel și-a fundamentat soluția, nu reflectă prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel cu cel în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză. Aceasta întrucât valoarea de circulație a imobilului (teren construibil) s-a stabilit în funcție de o comparabilă - teren categoria de folosință livezi (contractul de vânzare-cumpărare nr. 977/2011), valoare ce nu reflectă prețul intrinsec cu care se vând în mod obișnuit imobilele, și nici categoria similară de folosință a acestora.
Nu se poate lua în considerare opinia expertului parte al pârâtului, deoarece acesta a avut în vedere ca și comparabile numai tranzacții încheiate în anul 2010, neraportându-se la data întocmirii raportului de expertiză ca moment de referință. Raportul de expertiză a fost efectuat în noiembrie 2011, astfel că, pentru a fi utile comparabilele, reprezentate de contractele de vânzare cumpărare (avute în vedere de acest expert) trebuiau să fi fost încheiate la o dată cât mai apropiată de data efectuării expertizei de specialitate.
Nici opinia expertului parte al reclamantei nu putea fi primită, deoarece valoarea rezultată este practic neargumentată tehnic, ci se fac aproximări.
Trebuie precizat că experții au arătat în cadrul raportului de expertiză, că la data întocmirii acestuia piața imobiliară era în stagnare, neînregistrându-se tranzacții recente pentru terenuri având caracteristici similare.
În asemenea situații, trebuie observat că sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia primind rezultatul expertizei instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât ce a solicitată de către expropriat.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă faptul că instanța nu este legată de cuantumul despăgubirilor, astfel cum este stabilit de către comisia de experți, ci suma acordată este rezultatul aprecierii judecătorilor raportat la toate aspectele ce fac obiectul judecății.
Se observă că instanța de apel s-a raportat greșit la valorile imobilelor indicate de Ghidul Notarilor Publici. Acestea sunt orientative, iar Ghidul este utilizat de către notarii publici la determinarea valorii impozitului pe transferul dreptului de proprietate și numai în cazul în care valoarea declarată de părți este inferioară celei stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă
Instanța de apel, în rejudecare, va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994, ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare.
Instanța, în virtutea rolului activ conferit de art.129 Cod procedură civilă, trebuie să se raporteze la toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, inclusiv la tranzacțiile depuse în calea recursului și să stăruie pentru procurarea de tranzacții inclusiv prin adrese la DITL sector 1 și OCPI.
Mai mult, stabilirea prețului de piață presupune administrarea de către părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei.
Instanța supremă reține sub acest aspect, că reclamanta este partea nemulțumită de cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea de expropriere, astfel că era datoare să prezinte dovezi în sensul solicitat prin cererea de introductivă de instanță, în acest sens fiind prevederea expresă a art. 26 alin.2 din Legea nr.33/1994.
Aceste dispoziții sunt transpunerea în dreptul special a dispozițiilor art. 1169 cod civil potrivit cărora cel care face o susținere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
In rejudecarea apelului in acest al doilea treilea ciclu procesual au fost administrate înscrisuri si expertiza de evaluare.
Prin decizia civilă nr. 540/16.12.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost stabilită în sarcina expropriatorului despăgubirea datorată pentru exproprierea terenului intravilan de 1.027,45 m.p. din .. 40, sector 1, la suma totală de 380.160 euro (corespunzător unei valori de 370 euro/m.p.) care se va plăti în lei la cursul de schimb de la data plății. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Soluționând apelul declarat de apelanta reclamantă Aviația U. București SA împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, in raport de mijloacele de proba administrate si de aspectele deja tranșate irevocabil prin deciziile pronunțate in ciclurile procesuale anterioare, Curtea a constatat următoarele:
Prin raportul de expertiza efectuat in aceasta rejudecare, întocmit de experții Bășica A., S. C. L. si D. M. ( f. 45 si urm. dosar, cu completare fila 201 si punct de vedere separat al expertului S. C. L. fila 276 ), terenul expropriat a fost evaluat in doua variante, anume o varianta prin luarea in calcul a tuturor tranzacțiilor comparabile procurate in cauza, inclusiv a doua contracte in care figurează ca parte chiar reclamanta, iar in a doua varianta evaluarea s-a făcut pe baza tranzacțiilor avute la dispoziție de către experți, cu excluderea acestor doua tranzacții care o au drept parte pe reclamanta.
In prima varianta, așadar cea care a efectuat evaluarea inclusiv prin raportare la doua tranzacții care o au parte pe reclamanta, evaluarea data de doi dintre experți, anume Bășica A. si D. M. a fost de 705 euro/mp, rezultând un total de 724.350 euro pentru suprafața de teren expropriata de 1.027,45 mp., iar in a doua varianta de evaluare, fără luarea in considerare a celor doua comparabile, valoarea data de cei doi experți a fost de 370 euro/mp., respectiv un total de 380.160 euro pentru cei 1.027,45 mp. expropriați.
In ambele variante, terenul a fost evaluat la momentul august 2014, data efectuării expertizei, așa cum s-a lămurit de către experți prin precizările depuse la fila 201 dosar, si au fost aplicați indicii de corecție necesari fata de diferitele particularități ale terenurilor.
In ce privește pe expertul S. C. L., după ce acesta si-a exprimat in mod repetat opinia ca evaluarea nu poate fi făcută relevant decât pe baza de oferte, iar nu pe baza de contracte, in pofida dispoziției exprese a instanței de judecata care stabilise drept obiectiv clar al evaluării evaluarea pe baza de tranzacții efective ( in acord cu dispozițiile legale si cu cele tranșate in mod ferm prin cele doua decizii de casare anterioare ), acesta si-a exprimat in final opinia in sensul ca a ”confirmat” ca evaluarea de 370 euro/ mp. făcuta de ceilalți experți ”poate” fi considerata corecta, in raport de propria sa analiza, care tot la oferte de vânzare s-a raportat, cu luarea in considerare a unui singur contract efectiv.
Curtea va retine la pronunțarea soluției in cauza evaluarea făcută prin opinia majoritara a experților la suma de 370 euro/ mp., fără luarea in considerare a celor doua contracte in care reclamanta figurează ca parte, considerând ca aceasta respecta condițiile instituite de art. 26 din Legea nr. 33/ 1994, pentru următoarele considerente:
Astfel, aceasta evaluare a fost făcută în acord cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, anume la momentul expertizei si in raport de comparabile oferite de tranzacții efective încheiate pentru imobile similare la date cat mai recente de data expertizei ( anul 2013 ). Curtea constata ca s-au efectuat demersuri pentru procurarea unor tranzacții care să aibă ca obiect terenuri similare la date cat mai recente, iar cele avute in vedere de experți prin raportul de expertiza sunt cele astfel procurate, neputând fi procurate alte tranzacții.
Acest raport de expertiză a fost combătut prin obiecțiuni de către parata, Curtea respingând aceste obiecțiuni, cu motivarea arătată prin încheierea de dezbateri din 09.12.2014.
Curtea a apreciat că nu poate fi luată în considerare evaluarea făcută si prin raportare la cele doua tranzacții in care reclamanta însăși figurează ca parte, întrucât acestea nu sunt relevante cu privire la prețul cu care se vând in mod obișnuit terenuri similare, datorita condițiilor in care au fost încheiate si care le-au circumstanțiat clauzele, inclusiv referitoare la preț.
Astfel, contractul de vânzare cumpărare nr. 262/ 11.03.2014 ( f. 18 si urm. dosar ) este un contract încheiat cu anumite clauze speciale, anume reclamanta vinde către . SRL sub rezerva anumitor condiții referitoare la obținerea unei autorizații de construire, asigurarea utilitatilor pe teren, dar, in mod esențial, si a hotărârii adunării generale a acționarilor prin care sa se aprobe practic încheierea acestui contract, ceea ce echivalează practic unei condiții a cărei îndeplinire atârnă de voința vânzătorului însuși.
Desigur, nu este rolul acestei instanțe de judecata sa tranșeze asupra valabilității acestei convenții, încheiate de către un anumit organ de conducere al societății vânzătoare, dar sub condiția aprobării contractului de un alt organ de conducere al aceleiași societăți vânzătoare, de aceea Curtea nu va califica aceasta condiție de aprobare a contractului de către adunarea generala a acționarilor ca fiind o condiție potestativa, pur potestativa sau de alta natura, care sa pună in discuție realitatea acestei convenții ( si in lipsa analizei statutului societății, pentru a vedea limitele mandatului dat administratorului care a semnat contractul, in contractul in discuție făcându-se referire de altfel la faptul ca acea hotărâre a adunării generale a acționarilor trebuie sa ratifice mandatul necesar administratorului pentru încheierea contractului ).
Se observa si clauza din contract ( pag. 4 a contractului alin. 1 ) care stabilește ca transferul de proprietate are loc de la vânzător la cumpărător nu la data încheierii acestui contract, ci la data achitării diferenței de preț, diferența de preț a cărei plata este condiționată la randul ei de cele mentionate mai sus, printre care in mod esential si aprobarea de insasi adunarea generala a actionarilor societății vanzatoare, deci Curtea constata ca in ansamblul acestor clauze transferul dreptului de proprietate nu este amanat pur si simplu pana la indeplinirea unui termen suspensiv sau a unei conditii oarecare stabilite strict obiectiv, ci a unor conditii care tin, in mare parte, de vanzator, precum si a uneia care tine in mod exclusiv de vointa vanzatorului – aprobarea adunarii generale a actionarilor.
Se observa ca si plata pretului este amanata pana la anumite termene (iarasi nedeterminate prin contract . – de pilda, 50 % din restul de pret se achita in 2 zile calendaristice de la data deschiderii oficiale a restaurantului care va fi edificat pe teren, fara a se specifica o obligatie in acest sens, cu un anumit termen clar, de edificare a restaurantului si de deschidere oficiala a acestuia ).
Se mai remarca si faptul ca o parte din suma stabilita drept pret reprezinta de fapt TVA, situatie in raport de care iarasi pot fi efectuate discutii referitor la cuantumul pretului, anume daca acesta trebuie avut in vedere cu includerea TVA-ului sau fara aceasta taxa.
Asadar, Curtea remarca aceste conditii speciale in care a fost incheiat acest contract, fara a se pronunta in vreun fel asupra valabilitatii clauzelor sale sau a consecintelor juridice ale acestor clauze, nefacand obiectul acestui litigiu aceasta analiza.
Pe de alta parte, Curtea este in masura sa aprecieze in cauza prezenta, in acord cu dispozitiile art. 27alin. 1 din Legea nr. 33/ 1994, asupra evaluarii facuta in cauza si sa aprecieze ca acest contract, incheiat in aceste conditii speciale, nu este relevant in ce priveste pretul real de tranzactionare a terenului pe piata imobiliara, aceasta si in conditiile in care diferenta de pret dintre acest contract si celelalte comparabile, chiar cu indicii de corectie aplicati de experti in raport de diferitele particularitati, este foarte mare, ceea ce il duce in afara unei marje de evaluare de medie a preturilor pe piata. De altfel, in acelasi sens s-au exprimat si cei doi experti in opinie majoritara ( f. 53 dosar ).
Aceeasi este situatia si cu antecontractul de vanzare cumparare nr. 1167/ 24.04.2013 ( f. 8 si urm. dosar ), care prevede acelasi tip de clauze care conditioneaza incheierea in viitor a contractului de vanzare cumparare, anume in mod esential obligatia de aprobare a incheierii contractului de catre adunarea generala a actionarilor societății promitente vanzatoare, motiv pentru care Curtea apreciaza ca nici aceasta conventie nu poate fi luata in considerare la evaluare ca fiind relevanta pentru pretul cu care se vand in mod obisnuit pe piata terenuri similare.
Pentru aceste motive, Curtea va avea in vedere la solutionarea prezentului apel evaluarea facuta, in opinie majoritara, pe baza tranzactiilor pentru terenuri comparabile cu excluderea acestor doua conventii irelevante sub aspectul pretului cu care se vand in mod obisnuit pe piata terenuri similare, aceasta evaluare respectand conditiile legale instituite de art. 26 din Legea nr. 33/ 1994.
In ce priveste opinia separata a expertului S. C., Curtea observa ca si aceasta confirma, dupa propria sa metoda, aceasta evaluare.
Curtea inlatura apararile paratei referitoare la neconcludenta acestei evaluari facute de experti la valoarea de 370 euro/ mp. si solicitarea paratei ca instanta sa decida ea insasi, cu ignorarea acestei evaluari,o alta evaluare a terenului, pentru argumentele expuse in incheierea de dezbateri din data de 09.12.2014 care au fundamentat solutia de respingere a obiectiunilor formulate de parata la raportul de expertiza.
In esenta, Curtea arata ca, desi textul art. 27 alin. 1 din Legea nr. 33/ 1994 da posibilitatea instantei de judecata sa hotarasca nu exclusiv pe baza raportului de evaluare, ci pe baza ansamblului probelor, coroborate, aceasta nu semnifica posibilitatea pentru instanta sa se erijeze in evaluator si sa decida in mod arbitrar o anumita valoare, dincolo si eventual contrar celor rezultate din proba esential relevanta, anume expertiza efectuata de persoanele cu pregatire specifica – experti evaluatori.
In general, instanta de judecata nu este tinuta sa acorde releventa unei singure probe si probele nu au, in sistemul de drept romanesc, o valoare probatorie prestabilita.
De aceea, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 33/ 1994 nici nu aduce ceva nou in aceasta discutie.
Chestiunea nu este ca raportul de expertiza, care nu este decat un mijloc de proba, s-ar impune instantei de judecata cu obligativitate absoluta, imposibil de cenzurat de catre instanta, caci o asemenea viziune, desigur, este gresita, de vreme ce, repetam, probele nu au o valoare prestabilita legal si instanta, in orice proces, are facultatea sa le aprecieze coroborat.
Chestiunea in discutie este cu totul alta, anume ca instanta este obligata sa decida numai pe baza de probe, iar nu arbitrar, iar in masura in care este vorba de evaluarea unui teren, aspect care pune in discutie necesitatea unei pregatiri specifice, judecatorul cu siguranta nu isi poate da solutia pe baza unei aprecieri strict personale, care sa combata pur si simplu parerea exprimata de experti si consolidata . proba administrat in cauza.
. am fi cu siguranta in situatia unei solutii impusa de judecator arbitrar si in mod direct contrara mijloacelor de proba administrate in cauza dintre care primul si cel mai relevant mijloc de proba este raportul de expertiza, in ultima instanta am fi in prezenta unei solutii nelegale, caci prima obligatie a judecatorului este sa isi sprijine solutia pe probele administrate.
Asa cum s-a aratat cu prilejul respingerii obiectiunilor formulate de parata la raportul de expertiza, judecatorul poate interveni si cere lamuriri expertilor, in conditiile art. 212 C.pr.civ., atunci cand punctul de vedere exprimat de acestia este cu totul si in mod evident nefundamentat chiar si pentru o persoana fara pregatirea specifica in materie de evaluare ( cum este judecatorul ).
De pilda, in cauza prezenta, atunci cand expertii au folosit drept comparabila contractul de vanzare cumparare nr. 1066/ 2013, care viza un teren situat . atractiva ( sustine parata, fara ca judecatorul sa poata confirma, caci nu cunoaste si nu este rolul sau sa cunoasca atractivitatea pe piata imobiliara a anumitor proprietati ) decat cel expropriat in cauza ( considerând ca judecătorul ar fi cunoscut macar zona in care se afla aceste terenuri, obligație pe care nu o are catusi de putin ), Curtea avea temei să intervină asupra parerii expertilor in masura in care acestia nu ar fi aplicat niciun indice de corectie aferent acestei diferente, insa in masura in care acestia au aplicat un asemenea indice ( de 30% in concret ), Curtea nu isi mai poate gasi temei sa combata acest indice pentru a sustine ca trebuia aplicat un indice mai mare sau mai mic.
Sau, așa cum s-a motivat de către Curte la 09.12.2014, exista fundament pentru Curte sa aprecieze ca anumite situații pot influenta pretul, de pilda faptul ca un contract are ca obiect transferul proprietății depline, iar altul doar a dreptului de uzufruct, in acest caz intervenind deja cunoștințele juridice ale judecătorului, dar nu este fundamentat judecătorul să intervină asupra unor indici de corecție aplicați de experti, in lipsa unei pregătiri de specialitate.
In acest context judecătorul poate aprecia coroborat probele, însă, considera Curtea, nu ii este permis judecătorului sa înlăture proba cea mai relevanta asupra unui anumit aspect – anume raportul de expertiza întocmit de profesioniștii care își asuma legal răspunderea pentru activitatea lor, doar pe baza unor aprecieri absolut arbitrare, subiective si total nefundamentate pe care judecătorul le-ar putea avea despre prețul de piață al unei proprietate pe piața imobiliara.
Numai faptele notorii, alături de argumentele juridice si probele administrate in cauza, pot fi invocate de judecător pentru a susține un anumit punct de vedere, dar in cauza nu se poate vorbi de o notorietate a prețului de piață al anumitor proprietati pe care judecătorul ar fi trebuit sa o cunoască.
Iar obiecțiunile formulate de parata la raportul de expertiza nu au servit prin ele însele fundamentare juridica judecătorului pentru a si le însuși, contrar opiniei experților, fiind la urma urmei propria opinie a paratei, nesusținuta de vreo contraexpertiza sau alt mijloc de proba relevant.
Invocarea de către parata drept argumentare a anumitor contracte de vanzare cumpărare care ar fi arătat un preț mai mic al terenurilor similare nu este suficienta, întrucât Curtea nu le poate retine ca probe contrare raportului de expertiza, atata timp cat aceste alte tranzacții impun comparații cu terenul expropriat in cauza, din perspective care exced, așa cum am arătat, pregătirii de specialitate a judecătorului si care intra in domeniul de pregătire a unor experți.
Acolo unde judecătorul a avut temeiurile furnizate de pregătirea si atribuțiile sale specifice să evalueze anumite aspecte, așa cum a făcut-o atunci când a apreciat ca cele doua tranzacții invocate de reclamanta drept comparabile au fost încheiate in condiții speciale care le fac irelevante referitor la prețul obișnuit pe piață imobiliara, poate interveni, caci este vorba in ultima instanța de anumite evaluări de natura juridica, dincolo de aceasta, însă, poziția unui judecător de a se erija in ceea ce nu este si de a își depăși practic competentele si atribuțiile, nu ar fi decât arbitrara, discreționară si, prin acesta, nelegala.
In concluzie, Curtea a reținut evaluarea de 370 euro/ mp. si constată că această evaluare reținută de către instanța de apel la acest moment combate evaluarea confirmată prin sentința apelată și în același timp este superioara ofertei făcute de expropriator, astfel că ținând seama de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, luarea ei în considerare conduce la respingerea apelului reclamantei si la admiterea apelului paratului, in sensul schimbării in parte a sentinței apelate, in sensul ca, urmare a admiterii cererii reclamantei de acordare a unor despăgubiri pentru terenul expropriat mai mari decât oferta expropriatorului, sa fie stabilita în sarcina expropriatorului despăgubirea datorată pentru exproprierea terenului intravilan de 1027,45 m.p. din .. 40, sector 1, la suma totală de 380.160 euro (corespunzător unei valori de 370 euro/m.p.) care se va plăti în lei la cursul de schimb de la data plății.
Curtea constata ca celălalte critici dezvoltate de părți prin apelul declarat împotriva sentinței nr. 322/ 2008 au fost tranșate în căile de atac anterioare.
In concluzia celor expuse, Curtea, in baza art. 296 C.pr.civ., va respinge apelul reclamantei, va admite apelul paratei si va schimba soluția primei instanțe in sensul celor precizate.
Împotriva deciziei civile nr. 540/16.12.2014, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă s-a exercitat calea de atac a recursului.
Prin decizia civilă nr. 1436/28 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de recurentul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva deciziei civile nr. 540A din 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța decizia civilă menționată, s-au învederat următoarele:
Ambele părți au susținut, într-o critică comună, aplicarea greșită în cauză a prevederilor art. 38 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică conform cu care, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator.
Această critică este întemeiată.
Astfel, sintagma „cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare” cuprinsă în textul enunțat, și pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția, este inaplicabilă în speță, pe de o parte pentru faptul că exproprierea a operat sub imperiul Legii nr. 198/2004, care trimite exclusiv la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, nu și la art. 38, iar pe de altă parte, pentru că în cheltuielile de expropriere nu pot fi incluse cele efectuate în procedura judiciară care privește doar stabilirea valorii despăgubirilor, în condițiile în care exproprierea deja operase la momentul emiterii hotărârii de consemnare a acestora.
Prin urmare, cheltuielile pentru realizarea procedurilor de expropriere nu vizează și cheltuielile judiciare efectuate în procesul de cuantificare a despăgubirilor, de vreme ce nu poartă asupra transferului dreptului de proprietate cu privire la terenul expropriat, acestea fiind supuse normelor dreptului comun.
Or, în condițiile în care instanța de apel a admis apelul pârâtei și a respins apelul reclamantei, a nesocotit dispozițiile art. 274 alin. 1 C. proc. civ. făcând aplicarea art. 38 din Legea nr. 33/1994 pentru a respinge cererea apelantei-pârâte de obligare a celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Pe de altă parte, instanța nu putea face un melanj între prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994 și cele ale art. 274 alin. 3 C. proc. civ., cheltuielile avute în vedere de aceste două texte având regimuri juridice diferite. Pe cale de consecință, cuantumului sumei vizate de art. 38 din Legea nr. 33/1994 nu i se poate aplica dispoziția art. 274 alin. 3 C. proc. civ.
Având în vedere cele menționate, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, critica formulată în recurs întrunind cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Critica vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 va fi subsumată celor menționate în Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015 prin care s-a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale.
Cum pârâta a invocat prin recurs faptul că nu s-a stabilit corect situația de fapt privitoare la terenul în litigiu, decurgând din nelămurirea categoriei de folosință căreia aparține acesta, în raport cu terenurile ce au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare utilizate drept comparabile, Înalta Curte a considerat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se efectua o nouă expertiză în care aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 C. proc. civ. să se facă în considerarea celor decise de Curtea Constituțională.
Cu ocazia rejudecării va fi soluționată și problema cheltuielilor de judecată efectuate de părți în apel.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
În rejudecarea apelurilor, având în vedere îndrumările date de instanța de control judiciar, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză evaluatorie, având ca obiective stabilirea despăgubirii pentru terenul expropriat în suprafață de 1027,45 mp, la data exproprierii, respectiv data de iunie 2006, precum și efectuarea unei adrese la Primăria Sectorului 1 București pentru a ne comunica categoria de folosință a suprafeței de teren expropriate, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse de către Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Instanța de apel a respins solicitarea apelantei-reclamante de a se lua în considerare drept comparabile contractele de vânzare-cumpărare depuse, actul de alipire și hotărârea de stabilire a despăgubirilor cu motivarea că acestea au fost încheiate în anul 2007, cu mai mult de un an de la data exproprierii.
Primăria Sectorului 1 București a comunicat relațiile solicitate prin adresa nr._/13.10.2015, arătând că suprafața de teren expropriată face parte din categoria de folosință-intravilan arabil.
În raport de relațiile comunicate, instanța de apel a dispus comisiei de experți să aibă în vedere categoria de folosință a terenului la evaluarea despăgubirilor aferente terenului expropriat.
A fost întocmit raportul de expertiză de către comisia de experți compusă din doamna expert T. I. C., domnul expert T. P. și doamna expert S. F..
Comisia de experți, în majoritate, a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 40.000 euro, respectiv 38 euro/mp pentru suprafața de teren expropriată, conform raportului de expertiză aflat la filele 93-110, dosarul Curții de Apel București.
Domnul expert T. P. a formulat opinie separată, în cuprinsul căreia învederează că valoarea terenului expropriat este de 1.369 euro/mp, așa cum rezultă din punctul de vedere comunicat instanței aflat la filele 119-120, dosarul instanței de apel.
Împotriva opiniei majoritare, apelanta-reclamantă a formulat obiecțiuni, iar Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a formulat obiecțiuni la opinia separată depusă de către expertul T. P..
La termenul de judecată din data de 02.02.2016, instanța a respins obiecțiunile formulate de către Aviația U. București SA cu motivarea că comparabilele utilizate de către experți priveau imobilele care se aflau în aceeași circumscripție teritorială și pentru imobile similare. Astfel, din înscrisul aflat la fila 103, din dosarul de apel rezultă poziția terenurilor similare care au fost avute în vedere drept comparabile în raport de amplasamentul terenului expropriat.
Din înscrisul sus-menționat, se constată că toate cele 8 comparabile utilizate de către comisia de experți se află în vecinătatea terenului expropriat, motiv pentru care vor fi înlăturate susținerile apelantei-reclamante referitoare la utilizarea unor comparabile necorespunzătoare. De asemenea, Curtea constată că experții au realizat corecțiile necesare la prețurile de tranzacționare ale imobilelor folosite drept comparabile, precum restricțiile terenurilor, localizare, acces, zonarea/utilizarea zonei respective, utilități, cea mai bună utilizare sau alte elemente de diferențiere, așa cum rezultă din tabelul aflat la filele 104-106.
A doua obiecție privind faptul că tranzacțiile folosite drept comparabile nu reflectă prețul real al terenurilor din zona expropriată va fi înlăturată de către instanța de apel cu motivarea că prețurile de vânzare sunt menționate în acte autentice de vânzare-cumpărare valabile.
Referitor la criticile Statului Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, instanța de apel constată că se referă la opinia minoritară a expertului T. P., motiv pentru care nu vor fi luate în considerare, având în vedere că instanța de apel va omologa opinia majoritară a experților.
Analizând apelurile declarate, în raport de limitele stabilite de instanța supremă, în conformitate cu dispozițiile art. 315 din codul de procedură civilă și, ținând cont de criticile formulate în calea de atac a apelului, Curtea va constata că sunt întemeiate criticile formulate de către apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA referitor la modalitatea de stabilire a despăgubirii, fiind, pe cale de consecință, neîntemeiată critica formulată de către apelanta-reclamantă Aviația U. București SA, sub același aspect, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 6/08.05.2006, expropriatorul Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul Legii nr. 198/2004, a dispus exproprierea imobilului în suprafață de 1027 mp din .. 40, sector 1 și a fost consemnată despăgubirea în cuantum de 825.758,81 lei, stabilită prin raportul de evaluare întocmit în etapa pregătitoare a exproprierii, la dispoziția reclamantei din prezenta cauză.
În rejudecare, având în vedere îndrumările instanței de control judiciar privitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor și, având în vedere și decizia nr. 12/15 ianuarie 2015 dată de către Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.152 din 3 martie 2015 s-a dispus administrarea unui nou raport de expertiză, în calea de atac a apelului.
Raportul de expertiză a fost efectuat de către experții T. I. C., S. F. și T. P..
Comisia de experți în majoritate, compusă din doamnele expert T. I. C. și S. F. au întocmit opinia majoritară cu respectarea cerințelor impuse de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, interpretate în lumina deciziei Curții Constituționale, care a statuat că „prevederile art.9 teza a doua din Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale, având în vedere că transferul dreptului de proprietate se realizează la data consemnării despăgubirii”.
Ținând cont atât de îndrumările instanței supreme, cât și de decizia sus-menționată, instanța a avut în vedere valoarea despăgubirii la data consemnării despăgubirii, aferente exproprierii, respectiv iunie 2006.
Curtea a constatat că, în cauză, a fost depusă o opinie majoritară întocmită de către doamnele expert T. I. C. și S. F., care au stabilit cu titlu de despăgubire suma de 40.000 euro, respectiv 38 euro/mp pentru suprafața de teren expropriată, conform raportului de expertiză aflat la filele 93-110, dosarul Curții de Apel București.
Aceasta opinie majoritară respectă cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994, interpretate în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, întrucât evaluarea s-a realizat la data consemnării sumei expropriate, respectiv iunie 2006, iar toate cele 8 comparabile utilizate se află în vecinătatea terenului expropriat, motiv pentru care nu au fost primite obiecțiunile formulate pe acest aspect de către Aviația U. București SA.
Curtea constată că cele două experte au realizat corecțiile necesare la prețurile de tranzacționare ale imobilelor folosite drept comparabile, precum restricțiile terenurilor, localizare, acces, zonarea/utilizarea zonei respective, utilități, cea mai bună utilizare sau alte elemente de diferențiere, așa cum rezultă din tabelul aflat la filele 104-106.
Instanța de apel va înlătura opinia minoritară formulată de expertul T. P. cu motivarea că expertul nu a luat în considerare niciuna dintre comparabilele încuviințate de către instanță, ci a avut în vedere valoarea unui teren vecin stabilită într-un alt dosar, respectiv dosarul nr._/3/2007, aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VI- a. Curtea învederează că expertul T. P. a procedat neprocedural, deoarece avea obligația să propună o valoare pentru terenul expropriat în raport de probatoriile administrate în prezenta cauză, nu să se raporteze la alte dosare care nu au nicio relevanță în litigiul de față.
Având în vedere că expertul T. P. nu a prezentat argumente obiective și pertinente prin care să combată opinia majoritară, Curtea va înlătura opinia sa.
Pe cale de consecință, Curtea reține că, în calea de atac a apelului, valoarea despăgubirii, stabilită conform raportului de expertiză este mai mică decât cea acordată de către expropriator, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 6/08.05.2006, respectiv de 825.758, 81 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”, instanța de apel va menține valoarea despăgubirilor, așa cum au fost stabilite prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 6/08.05.2006.
Pentru aceste motive, va admite apelul declarat de către apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 6/2006.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-reclamantă Aviația U. București SA, în raport de îndrumările obligatorii ale instanței supreme, instanța de apel va constata că acest apel este nefondat, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat, prin care s-a arătat că valoarea imobilului expropriat este de 40.000 euro, cu mult mai mică decât valoarea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu art. 295-297 din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Aviația U. București SA, va admite apelul declarat de către Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 6/08.05.2006.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, o va obliga pe apelanta-reclamantă Aviația U. București SA la plata sumei de 6.550 lei către apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentând onorariile de experți achitate de către expropriator pe parcursul celor 3 faze procesuale.
Astfel, suma de 6.550 lei se compune din onorariul de expert achitat în apel în dosarul nr._/3/2006, în valoare de 2.500 lei (fila 169), onorariul de expert în cuantum de 2.000 lei (fila 138) achitat în dosarul nr._ al Curtea de Apel București, Secția a IX-a - prima rejudecare, onorariul expertului în sumă de 1.000 lei în dosarul nr. nr._ al Curtea de Apel București, Secția a IX-a – a doua rejudecare a apelului și onorariul pentru expertiză de 1.050 lei, conform filei 72, din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă Aviația U. București SA, cu sediul în București, . 8,5, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2006 în contradictoriu cu apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la SCA C. P. și Asociații din București, .. 20, sector 1.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la SCA C. P. și Asociații din București, .. 20, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2006 în contradictoriu cu apelanta reclamantă Aviația U. București SA, cu sediul în București, . 8,5, sector 1.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 06/08.05.2006.
Obligă pe apelanta-reclamantă Aviația U. București SA la plata sumei de 6.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul-pârât Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. Z. F. B. D. S. V.
Red. Jud. DZ/16.02.2016
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 21/2016. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 33/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
