Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 341/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 341/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 341 A
Ședința publică de la 23.06.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanții-reclamanți D. I. și D. C. împotriva sentinței civile nr. 1631 din data de 03.12.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. R. de Credite și Investiții S.A., A. B. România S.A. și P. B. România S.A.
P. are ca obiect – acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat R. D., în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți D. I. (prezent și personal, legitimat cu carte de identitate . nr._) și D. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/26.05.2015 aflate la fila 43 dosar, și avocat M. G., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte P. B. România S.A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 emise de Baroul București, fila 16 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se obiectul și stadiul procesual al dosarului, precum și faptul că apelanții-reclamanți D. I. și D. C. au depus la data de 05.06.2015 completări ale motivelor de apel, un exemplar fiind comunicat intimatei-pârâte P. B. România S.A., iar la data de 19.06.2015 intimata-pârâtă B. R. de Credite și Investiții S.A. a formulat și depus întâmpinare la apelul formulat de apelanții-reclamanți.
Apelantul-reclamant D. I. depune chitanța nr._/1 din 18.06.2015, reprezentând dovada achitării celei de-a doua rate a taxei judiciare de timbru în valoare de 1.313,90 lei, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 05.05.2015.
Reprezentantul intimatei-pârâte P. B. România S.A. arată că se află în imposibilitate de a depune un înscris din care să rezulte calitatea de reprezentant al intimatei A. B. România S.A., astfel cum s-a obligat la termenul anterior. Având în vedere că acesta reprezintă chiar unul din motivele de apel, consideră că instanța urmeză să analizeze modul în care a fost transmisă calitatea procesuală către P. B. România S.A. prin hotărârea pe care o va pronunța. Invocă excepția de tardivitate a motivului suplimentar de apel. Depune note de ședință, comunicând un exemplar apelanților-reclamanți.
Reprezentantul apelanților-reclamanți D. I. și D. C. solicită respingerea excepției invocate, arătând în susținere că cererea de apel vizează atât hotărârea, cât și încheierile premergătoare. Cu privire la termenul de completare a motivelor de apel, susține că motivele de apel pot fi depuse până la prima zi de înfățișare. În speță la primul termen de judecată s-a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar cel de-al doilea termen a fost acordat pentru a se face dovada calității de reprezentant al intimatei A. B. România S.A., deci părțile nu puteau pune concluzii în lipsa legalei sesizări a instanței. În plus, aspectele invocate vizează un motiv de ordine publică, ce putea fi invocat și de către instanță din oficiu, inclusiv în calea extraordinară a recursului, și cu atât mai mult în calea devolutivă a apelului.
Reprezentantul intimatei-pârâte P. B. România S.A., având cuvântul în replică, arată că prima zi de înfățișare este descrisă în cuprinsul dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă. În ce privește posibilitatea părților de a pune concluzii, solicită a se avea în vedere faptul că în practica judiciară și literatura de specialitate s-a statuat că nu are relevanță dacă au fost sau nu achitate taxele judiciare de timbru, pentru a se putea aprecia dacă primul termen este sau nu și prima zi de înfățișare, ci dacă părțile au avut posibilitatea de a pune concluzii. În cauză, cererea de apel a fost comunicată, intimata-pârâtă P. B. România S.A. a depus întâmpinare, ce a fost comunicată apelanților-reclamanți, aceștia având astfel posibilitatea de a-și exprima un punct de vedere cu privire la apărările sale.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția invocată de intimata-pârâtă P. B. România S.A. privind tardivitatea completării motivelor de apel, apreciind că prima zi de înfățișare nu a fost la termenul anterior, având în vedere că părțile nu au avut posibilitatea de a pune concluzii în sensul legii, nefiind rezolvată problema timbrajului.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Apărătorul apelanților-reclamanți solicită ca intimata-pârâtă P. B. România S.A. să depună proiectul de divizare, complet, cu toate anexele, din care să rezulte la cine s-a dus creanța pentru care se judecă. Prezenta acțiune a fost introdusă pentru valorificarea unei cauțiuni deja consemnate într-un alt dosar. În termen legal au introdus acțiune pentru despăgubiri, îndreptându-se asupra sumei consemnate la acel moment de către A. B. România S.A. Consideră oportun a se depune bilanțul de divizare, din care va rezulta modul de transmitere a creanței.
Intimata-pârâtă P. B. România S.A., prin avocat, solicită administrarea probei cu înscrisuri. În ce privește solicitarea apelanților-reclamanți, arată că în cuprinsul extrasului din Proiectul de divizare, depus de P. B. România S.A. și aflat în dosarul de fond, la art. 5 pct. 14 sunt cuprinse mențiuni privind transmiterea obligațiilor ce decurg din litigii.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea apelanților-reclamanți, având în vedere motivele de apel invocate și probele deja administrate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanții-reclamanți D. I. și D. C., prin avocat, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
Au promovat acțiunea împotriva A. B. România S.A., însă pe parcursul procesului a intervenit o divizare a acesteia, rezultând două entități: P. B. România S.A. și B. R. de Credite și Investiții S.A. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată doar în contradictoriu cu P. B. România S.A., fără ca între momentul sesizării și cel al pronunțării sentinței să existe un act procesual prin care să se consfințească asupra transmiterii calității procesuale pasive. În atare situație apreciază că și actele subsecvente sunt lovite de nulitate.
În subsidiar, solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii. În condițiile în care bilanțul de divizare nu este complet și lămuritor, consideră că sunt incidente dispozițiile art. 2411 din Legea nr. 31/1990, în sensul că cele două entități rezultate în urma divizării trebuie să fie obligate în mod solidar. Cauțiunea fiind consemnată de A. B. România S.A., preluarea tuturor drepturilor și obligațiilor ar trebui să fie dublată, în mod contabil, de preluarea cauțiunii depuse. Consemnarea cauțiunii reprezintă o garanție pentru realizarea respectivei creanțe, iar reclamanții sunt interesați să obțină o hotărâre în contradictoriu la A. B. România S.A., în caz contrar aceștia se vor afla în imposibilitatea de a executa garanția consemnată la A. B. România S.A.
S-a inițiat o executare silită împotriva S.C. Ank Art Building S.R.L., ce a avut loc prin înființarea unei popriri la A. B. România S.A. În loc să procedeze la îndeplinirea obligației de poprire și virarea sumei în contul executorului judecătoresc, acesta a reținut acea sumă ca și credit restant, apelanții-reclamanți fiind obligați să formuleze o acțiune de validare de poprire. Între data la care ar fi trebuit virată suma în contul executorului judecătoresc și ulterior distribuită către soții D. și momentul la care aceștia au executat hotărârea de validare a popririi a trecut un interval de timp de trei ani, timp în care apelanții-reclamanți au fost lipsiți de fructele acelor bani. Fapta ilicită constă în neconformarea la obligațiile pe care terțul poprit le are în cazul primirii unei adrese de poprire, aceea de a indisponibiliza suma și de a o vira către executorul judecătoresc. Vinovăția A. B. România S.A. a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârile pronunțate în acțiunea de validare a popririi, iar în privința prejudiciului arată că apelanții-reclamanți nu au solicitat un prejudiciu mai mare, ci fructele civile ale banilor. În cazul neexecutării unei obligații de plată a unei sume de bani, prejudiciul este evaluat la dobânda legală. Nu se pune problema de a dovedi acest prejudiciu, acesta fiind prezumat irefragabil de către legiuitor ca fiind egal cu dobânda legală.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond, cele din calea apelului urmând a fi solicitate pe calea unei acțiuni distincte.
Intimata-pârâtă P. B. România SA solicită respingerea apelului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, solicitând a fi avute în vedere apărările invocate în cuprinsul întâmpinării.
În ce privește motivul suplimentar invocat de apelanții-reclamanți ce ar fi de natură a atrage anularea sentinței apelate, respectiv faptul că transmiterea calității procesuale de la A. B. România S.A. la P. B. România S.A., ca urmare a divizării, nu a fost constatată, pusă în dezbatere de către instanță, solicită a se observa că la termenul din 30.09.2014 instanța de fond a supus dezbaterii un astfel de aspect. A fost depus extras din proiectul de divizare, ce cuprinde art. 5 pct. 14, din care reiese că toate obligațiile și pretențiile A. B. România S.A. au fost transferate către P. B. România S.A., astfel că nu există vreun dubiu cu privire la calitatea procesuală pasivă. Susține că nu are relevanță ce a preluat B. R. de Credite și Investiții S.A., ci cine a preluat acea parte a patrimoniului care vizează toate obligațiile și pretențiile A. B. România S.A.
În ce privește chestiunea transmisiunii calității procesuale, instanța de fond a reținut în mod corect la termenul din 01.10.2014 că în urma divizării A. B. România S.A. nu mai are personalitate juridică, motiv pentru care a dispus rectificarea citativului și mențiunilor sistemului informatic Ecris.
În ce privește critica referitoare la faptul că A. B. România S.A. nu ar fi fost legal citată, arată că apelanții-reclamanții nu pot invoca acest lucru având în vedere faptul că nu ar putea opune o vătămare, iar pe de altă parte, ca urmare a constatării transmiterii calității procesuale de la A. B. România S.A. către P. B. România S.A., consideră că a fost legal citată și după momentul soluționării conflictului negativ de competență și pârâta a fost tot timpul reprezentată convențional de avocat, astfel încât orice viciu de procedură ar fi fost acoperit.
În privința răspunderii civile delictuale, arată că în speță este vorba de răspunderea unui terț poprit, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond incidența prevederilor art. 456 și 460 Cod procedură civilă, răspunderea putând fi atrasă numai în ce privește validarea popririi și în condițiile reglementate de aceste dispoziții legale.
În subsidiar, arată că nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale. Nu există o faptă ilicită, fiind vorba cel mult de o obligație de a face și nu de o obligație de a da,astfel cum s-a invocat în cererea de apel. La momentul pronunțării sentinței a solicitat suspendarea efectelor acesteia, cerere admisă, iar la momentul soluționării recursului a efectuat plata atât a sumei poprite, cât și a cheltuielilor din recurs.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii din 24.04.2015 și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Având cuvântul în replică, apărătorul apelanților-reclamanți arată că în fața instanței de fond s-a discutat chestiunea transmisiunii calității procesuale pasive a A. B. România S.A. către P. B. România S.A., însă instanța nu s-a pronunțat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._, reclamanții D. I. și D. C. au chemat în judecată pe pârâta A. B. ROMÂNIA S.A., solicitând obligarea pârâtei la repararea prejudiciului produs ca urmare a nerespectării obligației de consemnare a sumei de 4.742.576,60 lei la dispoziția executorului judecătoresc B.E.J. P. C..
La data de 03.10.2013, reclamanții au depus precizări, prin care au arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 542.515 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând dobânda legală pentru neplata sumei de 4.742.576,5 lei pentru perioada 14.04._13, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 542.515 lei, începând cu data de 15.03.2013 și până la data plății efective, sumă evaluată până la acel moment ca fiind de 16.689 lei.
La termenul din 09.10.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 1756/09.10.2013, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză competența materială în primă instanță revine instanței de executare, respectiv Judecătoria Sector 1 București, conform art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, cererea având caracter accesoriu.
Cauza a fost înregistrată la data de 17.12.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2013.
La termenul de judecata de la 14.02.2014, reclamanții au invocat excepția de necompetență materială.
Prin sentința civilă nr. 2419/14.02.2014 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția de necompetență materială și, constatând ivit conflict negativ de competență, a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea are ca obiect pretenții și valoarea obiectului cererii depășește 500.000 lei.
Cauza a fost înregistrată la data de 03.03.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr._/299/2013.
Prin sentința civilă nr. 31F/19.03.2014 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea are ca obiect pretenții, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, iar valoarea obiectului cererii depășește 500.000 lei.
Din examinarea „precizărilor” formulate la cererea de chemare în judecată, Curtea a reținut că, în realitate, prin această cerere reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri în temeiul dispozițiilor dreptului comun și nu a dispozițiilor art. 3711 alin. 2, art. 404 alin. 3 și art. 7231 Cod de procedură civilă, astfel cum au arătat în cererea inițială.
Cauza a fost reînregistrată la data de 15.04.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1631/03.12.2014, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanții la plata sumei de 16.586,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta P. B. România S.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr._/21.10.2011, Judecătoria Sector 1 București a admis cererea de validare a popririi formulată de reclamanții D. I. și D. C. și a dispus obligarea pârâtei A. B. România S.A. la plata sumei de 4.742.576 lei. Prin decizia civilă nr. 692A/16.08.2012, instanța de control judiciar a respins apelul formulat de pârâta A. B. România S.A., hotărârea primei instanțe rămânând definitivă și susceptibilă de executare.
Pârâta A. B. România S.A. a formulat recurs împotriva și a solicitat suspendarea executării silite, cerere încuviințată de instanța de recurs cu caracter provizoriu, până la soluționarea recursului.
Prin decizia nr. 206/31.01.2013 Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, iar la 13.02.2013 pârâta A. B. România S.A. a executat suma stabilită prin hotărârea de validare a popririi.
În cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei P. B. România S.A.
Astfel, reclamanții susțin în esență că banca pârâtă a avut două acțiuni cu caracter ilicit: prima - refuzul de a-și îndeplini obligația de consemnare a sumei de bani poprită prin adresa emisă de B.E.J. P. C. și a doua - formularea unei cereri de suspendare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.
Sancțiunea civilă a neîndeplinirii obligației de consemnare a sumei de bani sau de indisponibilizare a sumelor pe contul debitorului (obligație legală a terțului poprit potrivit art. 456 Cod procedură civilă) este - în cazul în care creditorul formulează cerere de validare a popririi - chiar validarea popririi.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să sancționeze o atitudine culpabilă în cadrul procedurii execuționale a popririi, prin măsurile prevăzute la art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă și prin aplicarea unei amenzi în cazul în care se dovedește că terțul poprit a refuzat cu rea-credință îndeplinirea obligațiilor sale care sunt obligații de a face.
Obligațiile ce revin terțului poprit în procedura de executare silită prin poprire sunt obligații de a face și nu de a da, de a plăti o sumă de bani.
Prin urmare, dispozițiile invocate de reclamanți referitoare la dobânda legală nu sunt incidente în cauză, pentru că între reclamanți și pârâtă nu s-au stabilit raporturi obligaționale în intervalul de timp indicat în acțiune, ci numai după pronunțarea hotărârii de validare a popririi prin sentința civilă nr._/21.10.2011 și rămânerea ei definitivă la data de 16.08.2012.
Potrivit art. 1088 Cod civil, dispoziții legale invocate de reclamanți, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune sau societate.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză deoarece între reclamanții D. I. și D. C. și pârâta A. B. România S.A. nu au existat raporturi juridice de natură contractuală sau obligațională până la data pronunțării hotărârii de validare a popririi, iar pârâta nu are calitatea de debitor al reclamanților, pentru ca aceasta obligație să poată fi purtătoare de dobânzi.
Cererea de suspendare a executării silite a titlului executoriu nu are caracterul unei fapte ilicite, pârâta A. B. Romania S.A. exercitându-și drepturile procesuale cu bună-credință.
Reclamanta nu a indicat și nu a dovedit în ce constă caracterul ilicit al cererii de suspendare a executări silite, simpla susținere că prin aceasta s-a tergiversat executarea silită în dosarul nr. 804/2012 al B.E.J. P. C. neputând fi primită de instanță. Cererea de suspendare a executării silite a fost formulată în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv art. 403 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 30.03.2015 au formulat apel reclamanții D. I. și D. C., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 06.04.2015.
1. În motivarea cererii lor, apelanții-reclamanți au invocat lipsa părții care nu a fost legal citată, arătând că au formulat acțiune împotriva pârâtei A. B. România S.A., dar aceasta nu s-a prezentat la niciun termen la Tribunal după soluționarea conflictului negativ de competență. În această perioadă, în locul A. B. România S.A. s-a prezentat P. B. România S.A.
Anterior, pe când dosarul se afla declinat pe motiv de necompetență la Judecătoria Sectorului 1, A. B. România S.A. a formulat o cerere de înlocuire a sa cu P. B. România S.A., deoarece nu are calitate procesuală, depunând un set de înscrisuri privind divizarea A. B. România S.A. Această cerere n-a fost soluționată, pentru că Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență materială.
Înscrisuri privind divizarea A. B. România S.A. au fost depuse apoi la Tribunal și de către P. B. România S.A., fiind puse în discuția părților sub raportul calității procesuale, astfel cum rezultă din încheierile din ședințe publice din datele de 03.09.2014 și 01.10.2014. În această din urmă încheiere, după ascultarea părților D. C. (prin avocat) și P. B. România S.A., se precizează: „Tribunalul, deliberând, dispune rectificarea citativului și a sistemului Ecris, în sensul menționării în calitate de pârâtă a P. B. România S.A., față de cererea de lărgire a cadrului procesual formulată de reclamanta D. C., prin avocat și față de divizarea pârâtei A. B. România S.A., patrimoniul acesteia trecând în patrimoniul P. B. România S.A.".
La termenul din 26.11.2014 s-au făcut mai multe greșeli procedurale:
a). A. B. România S.A. n-a fost citată pentru acest termen, în condițiile în care nu a fost prezentă la niciun termen;
b). P. B. România S.A. (nici ea citată, dar prezentă) a depus concluzii pe fond, atât verbale, cât și scrise, în condițiile în care nu avea legal dobândită calitatea procesuală și nu exista prin dispozitivul vreunei încheieri o hotărâre de introducere în cauză în calitate de pârâtă, citativul nefiind rectificat.
2. Netemeinicia hotărârii apelate.
2.1. Instanța de fond nu a reținut sursa și natura prejudiciilor solicitate
Apelanții-reclamanți au solicitat un prejudiciu estimativ de 220.000 de Euro, precizat apoi la nivelul sumei de 599.204 lei, extins apoi la 902.835 lei.
În mod greșit instanța a respins acordarea acestei sume, existând două fapte ale băncii care atrag răspunderea civilă delictuală:
a). Refuzul băncii de a-și îndeplini obligația de a da.
La data de 14.04.2011 A. B. România S.A., în calitate de terț poprit, și-a însușit suma de 4.742.576,50 lei pe care o deținea pentru clientul S.C. Ank Art Building S.R.L., care era și debitorul apelanților-reclamați în dosarul de executare nr. 621/2010 al B.E.J. P. C., sumă pentru i se comunicaseră adresele de poprire din 12 și 13.04.2011 și în condițiile în care pe data de 14.04.2011 debitorul poprit a prezentat la B.E.J. P. C. o adresă prin care este de acord să execute de bunăvoie și din proprie inițiativă obligațiile de plată conform dosarului de executare, precizând că dispune de suma de 4.742,576,50 lei pe care cu acordul executorului o va achita cu un ordin de plată către D. I..
Executorul judecătoresc a așteptat dovada consemnării, dar la ora 17,00 directorul general adjunct al băncii l-a anunțat verbal, fără a prezenta niciun document, că banca a reținut banii din cont deoarece cu câteva zile mai înainte unul dintre cesionari, auzind că există litigii, a rezoluționat parțial cesiunea, ca urmare banca a redevenit creditoare a S.C. Ank Art Building S.R.L.
Ca urmare, la data de 14.04.2011 A. B. avea o nouă obligație, de a da, de a plăti reclamanților suma de 4.742.576,50 lei, dar banca și-a însușit această sumă. Dincolo de faptele ilicite ale băncii, aceasta avea obligația de a plăti suma de 4.742.576,50 lei în cadrul unei proceduri execuționale direct creditorilor, ceea ce infirmă teza instanței de fond că banca avea o obligație de a face și nu o obligație de a da.
b). Întârzierea deliberată a executării prin cererile de suspendare cu consemnare de cauțiune, cereri care, deși legale, produc consecințe juridice în cazul pierderii acțiunilor de fond în baza cărora s-a solicitat suspendarea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele, art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 998-999, art. 1088 și art. 1099 Cod civil; art. 3711, art. 404 alin. 2, art. 456-460 și al art. 7231 alin. 3 Cod procedură civilă.
La data de 23.04.2015, intimata-pârâtă P. B. România S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că procedura de citare cu pârâta a fost legal efectuată în fața primei instanțe.
În primul rând, o parte nu poate invoca, în căile de atac, nelegala citare a părții potrivnice, pentru această din urmă parte evocata împrejurare fiind lipsită de interes.
În al doilea rând, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că pârâta din cauză, inițial A. B. România S.A., iar apoi P. B. România S.A., calitatea procesuală fiind transmisă ca urmare a divizării celei dintâi, a fost citată cu respectarea regulilor de procedură reglementate de vechiul Cod procedură civilă.
În concret, în ceea ce privește transmiterea calității procesuale pasive, a arătat următoarele: - din data de 01.12.2013 A. B. România S.A. nu mai avea calitate procesuală pasivă ca urmare a divizării acesteia prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferul acesteia către P. B. Romania S.A.; - art. 5.14 din Proiectul de divizare a A. B., care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2798/28.05.2013, prevede că: „Toate obligațiile și pretențiile A. ce fac obiectul unor litigii vor fi transferate către P. astfel încât, în urmă divizării, A. nu va avea calitatea de reclamantă sau pârâtă sau o altă parte la litigiu, arbitraj sau proceduri administrative care sunt în desfășurare, iminente sau pe rolul instanțelor, inițiate de sau împotriva sau cu privire la aceasta sau activele acesteia. Conducerea P. va îndeplini orice formalități de ordin juridic necesare pentru a confirma că P. este oficial recunoscută ca parte la orice astfel de litigii, arbitraje sau proceduri administrative, în locul A."; - ulterior publicării în Monitorul Oficial a proiectului de divizare A. B., P. B. a învederat primei instanțe că în cauză calitatea de pârâtă a fost transmisă lui P. B., anexând extras din proiectul de divizare relevant în acest sens. De altfel, Tribunalul București a pus în dezbaterea părților transmiterea calității procesuale pasive de la A. B. către P. B., iar ulterior a hotărât rectificarea citativului în sensul menționării în calitate de pârâtă a P. B. A. B. România S.A.
Așadar, modul în care a fost transmisă calitatea procesuală pasivă și stabilirea calității procesuale pasive în prezenta cauză sunt aspecte clarificate în mod corect și legal de prima instanță, neconstituind un motiv de nelegalitate a sentinței civile.
2. Cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat, sentința civilă apelată este temeinică și legală.
Prin cererea de validare a popririi se urmărește să se obțină o hotărâre judecătorească prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
În speță, prin pronunțarea hotărârii de validare a popririi s-a realizat o cesiune de creanță, în urma căreia apelanții-reclamanți au dobândit dreptul de a încasa în mod direct eventuala creanța pe care S.C. Ank Art Building S.R.L. ar fi avut-o față de intimata-pârâtă. În niciun caz pârâta nu a dobândit drepturile și obligațiile pe care S.C. Ank Art Building S.R.L. le avea în raport cu apelanții-reclamanți, în temeiul actelor juridice intervenite între cei din urmă.
La data de 05.06.2015, apelanții-reclamanți au depus o completare la motivele de apel formulate, arătând că motivul suplimentar de apel constă în lipsa unei încheieri care sa stabilească transmisiunea de calitate procesuală de la pârâta inițială A. B. (actul de procedură fiind inexistent nu au cum să invoce nulitatea) și în nulitatea hotărârii judecătorești în temeiul art. 261 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 19.06.2015, a depus întâmpinare și intimata-pârâtă B. R. de Credite și Investiții S.A. (fostă A. B. România S.A.), prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă a invocat excepția tardivității criticilor apelanților cu privire la încheierea de ședință din data de 01.10.2014, în raport de dispozițiile art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, a invocat excepția lipsei de interes a apelanților-reclamanți în ceea ce privește invocarea unor pretinse vicii de procedură cu intimata-pârâtă.
Cât privește strict problema calității sale procesuale, intimata-pârâtă a arătat că nu are calitate procesuală în cauză, ca efect legal al divizării fostei A. B. România S.A., potrivit dispozițiilor art. 250 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990.
Astfel, după ce divizarea fostei A. B. România S.A. a devenit efectivă și a fost înregistrată în Registrul Comerțului, nu mai există identitate între intimata-pârâtă și părțile raportului juridic litigios, ce a fost transmisă intimatei P. B. România S.A.
De altfel, solicitarea apelanților de a menține în cauză în calitate de pârâți atât pe intimata-pârâtă B. R. de Credite și Investiții S.A., cât și pe intimata-pârâtă P. B. România S.A. este și nelegală, raportat la dispozițiile art. 2411 din Legea nr. 31/1990.
Excepția tardivității a fost respinsă la termenul din 23.06.2015, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 14.02.2013 de reclamanții D. I. și D. C. în contradictoriu cu pârâta A. B. România S.A.
Prin „Proiectul de divizare a A. B.”, publicat în Monitorul Oficial nr. 2798 din 28.05.2013, Partea a IV-a, la art. 5.14 s-a prevăzut că: „Toate obligațiile și pretențiile A. ce fac obiectul unor litigii vor fi transferate către P. astfel încât, în urmă divizării, A. nu va avea calitatea de reclamantă sau pârâtă sau o altă parte la litigiu, arbitraj sau proceduri administrative care sunt în desfășurare, iminente sau pe rolul instanțelor, inițiate de sau împotriva sau cu privire la aceasta sau activele acesteia. Conducerea P. va îndeplini orice formalități de ordin juridic necesare pentru a confirma că P. este oficial recunoscută ca parte la orice astfel de litigii, arbitraje sau proceduri administrative, în locul A.".
Prin încheierea nr. 868/18.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul București - Secția VI-a Civilă a admis cererea privind pe petenta A. B. România S.A.; a dispus înregistrarea în registrul comerțului a divizării parțiale a A. B. România S.A. prin desprinderea unei părți a patrimoniului și transferarea acestei părți în patrimoniul P. B. România S.A., divizarea urmând să-și producă efectele începând cu data de 1 decembrie 2012; a dispus înregistrarea în registrul comerțului a actului modificator al actului constitutiv al A. B. România S.A. și publicarea actului adițional modificator și a încheierii în Monitorul Oficial al Românie partea a IV-a. Prin încheierea din camera de consiliu de la 11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul București - Secția VI-a Civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta A. B. România S.A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea sus-menționată în sensul că se va menționa corect data de la care divizarea își produce efectele, respectiv 1 decembrie 2013 în loc de 1 decembrie 2012.
Potrivit art. 2411 din Legea nr. 31/1990:
„(1) Dacă un element de activ nu este repartizat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, elementul de activ în cauză sau contravaloarea acestuia se repartizează între toate societățile beneficiare, proporțional cu cota din activul net alocat societăților în cauză, în conformitate cu proiectul de divizare.
(2) Dacă un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, societățile beneficiare răspund solidar pentru elementul de pasiv în cauză.
(3) Dacă un creditor nu a obținut realizarea creanței sale de la societatea căreia îi este repartizată creanța prin divizare, toate societățile participante la divizare răspund pentru obligația în cauză, până la concurența valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin divizare, cu excepția societății căreia i-a fost repartizată obligația respectivă, care răspunde nelimitat”.
Într-adevăr, în cauză nu se regăsește ipoteza normativă a art. 2411 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, întrucât presupusa obligație (existența ei fiind o chestiune litigioasă) a A. B. România S.A., intrând în categoria obligațiilor ce fac obiectul unor litigii, a fost repartizată prin proiectul de divizare P. B. România S.A.
Pe de altă parte, această obligație, subsidiară și limitată, a societăților participante la divizare în cazul în care un creditor nu obține realizarea creanței sale de la societatea căreia îi este repartizată creanța prin divizare (aspect asupra căruia nu se poate statua la acest moment, ci numai în cursul executării silite a unei eventuale hotărâri judecătorești favorabile reclamanților ce s-ar pronunța în cauză) nu le poate fi opusă direct în faza executării silite, fără un titlu executoriu și, de asemenea, ar fi excesiv a se cere reclamanților ca, în situația imposibilității executării silite a creanței de la societatea căreia i s-a repartizat, să declanșeze un alt proces împotriva celorlalte societăți.
De aceea, soluția care asigură un just echilibru între interesele părților implicate și realizează în același timp o transpunere în plan procesual civil a dispozițiilor art. 2411 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 este aceea ca toate societățile participante la divizare să participe la proces și în faza judecății în calitate de pârâte, iar în cazul admiterii acțiunii obligația să fie stabilită în sarcina societății căreia i-a fost repartizată prin divizare și, în subsidiar și în limita prevăzută de lege, în sarcina și a celorlalte societăți participante la divizare.
2. Din această perspectivă, se impunea menținerea în cauză și a A. B. România S.A., a cărei actuală denumire este B. R. de Credite și Investiții S.A.
Contrar susținerilor apelanților-reclamanți, prima instanță a statuat asupra chestiunii calității procesuale în cauză subsecvent divizării A. B. România S.A. Astfel, chiar dacă nu a folosit terminologia care s-ar fi impus, prin încheierea din 01.10.2014 a dispus rectificarea citativului și a sistemului Ecris în sensul menționării în calitate de pârâtă a P. B. România S.A. Astfel se explică faptul că, deși citativul nu a fost într-adevăr rectificat, la termenul ulterior, cel din 26.11.2014, când Tribunalul a reținut cauza în pronunțare, în calitate de părți au figurat reclamanții și pârâta P. B. România S.A.
Prin urmare, motivul de apel invocat la data de 05.06.2015, privind lipsa unei încheieri, care de fapt fusese susținut și prin cererea de apel (pct. 1 lit. b), nu este întemeiat.
De asemenea, Curtea are în vedere faptul că primul motiv de apel nu este riguros încadrat juridic, pentru că ceea ce au criticat apelanții-reclamanți este statuarea instanței asupra inexistenței calității procesuale pasive a pârâtei A. B. România S.A. (cu actuala denumire B. R. de Credite și Investiții S.A.) la data pronunțării, în condițiile în care aceștia urmăresc pronunțarea unei hotărâri judecătorești inclusiv în contradictoriu cu acea parte.
Prin urmare, nu este vorba de simpla neîndeplinire a procedurii de citare cu o parte (care într-adevăr nu poate fi invocată decât de către aceasta), ci de negarea de către instanță a calității procesuale pasive cu privire la o parte chemată în judecată de către reclamanți.
Față de aceste considerente, constatând că prima instanță făcut o greșită aplicare a legii sub acest aspect, precum și faptul că, procedând astfel, a soluționat respectiva cerere fără a intra în fondul său în privința solicitării formulate în contradictoriu cu acea parte, Curtea urmează ca, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, să admită apelul, să anuleze sentința civilă apelată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, astfel cum s-a solicitat de către apelanții-reclamanți prin completările de la 05.06.2015 și cu ocazia dezbaterilor apelului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, Curtea constată că analizarea criticilor din cuprinsul său ar presupune statuări în legătură cu dreptul dedus judecății, deși acesta este pretins și în contradictoriu cu o a doua parte (A. B. România S.A. - cu actuala denumire B. R. de Credite și Investiții S.A.), ce ar fi vătămată prin faptul că i s-ar răpi un grad de jurisdicție, în care s-ar putea cerceta și apărările sale în legătură cu însuși dreptul pretins de reclamanți, iar nu numai strict cu privire la transmiterea lui pe cale convențională. De aceea, având în vedere și că rejudecarea intră în competența unei alte instanțe, Curtea nu îl va mai analiza.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, trebuie să se țină seama de faptul că art. 274 Cod procedură civilă (text ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească toate cheltuielile de judecată), astfel cum este interpretat printr-o jurisprudență constantă, are în vedere partea care a câștigat irevocabil procesul. Or, dacă s-ar statua în mod favorabil la momentul actual asupra solicitării formulate de intimata-pârâtă, această regulă de drept, pentru ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată cu ocazia rejudecării, nu ar mai fi respectată, întrucât nu există într-un asemenea caz niciun mijloc procedural ce ar putea fi folosit de celelalte părți pentru a înlătura respectiva dispoziție a instanței ce a trimis cauza spre rejudecare, cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți D. I. - CNP_ și D. C. - CNP_, ambii cu domiciliul în București, . nr. 44 bis, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1631 din data de 03.12.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. R. DE CREDITE ȘI INVESTIȚII S.A. - CUI_ cu sediul în București, .. 3, . 3 (fostă A. B. ROMÂNIA S.A.) și P. B. ROMÂNIA S.A. - CUI_, cu sediul ales la S.C.A. Z. R. & Partners, în București, ., sector 2
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
6 ex./17.07.2015
T.B. Secția a III-a Civilă - S. M.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 718/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
