Legea 10/2001. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 791/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.791R
Ședința publică de la 4 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă P. L. M. C. și de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.465/ 03.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă reprezentată de avocați B. M. și V. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât.
Apărătorii recurentei-reclamante invederează că nu au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorii recurentei-reclamante, având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtului M. București prin Primarul General să restituie reclamantei în natură imobilul situat în București, ., sector 4, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, invocă excepția nulității acestuia având în vedere că nu conține motive de nelegalitate.
Curtea respinge excepția nulității recursului formulat de pârâtul M. București prin Primarul General, având în vedere că hotărârea atacată nu este supusă apelului, iar în cadrul motivelor de recurs pot fi invocate motive de netemeinicie și de nelegalitate .
Apărătorii recurentei-reclamante solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtul M. București prin Primarul General, conform motivelor invocate în întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 03.06.2011, astfel cum a fost modificată ulterior (08.02.2012), reclamanta P. L. M. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primar General, pentru ca, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, să dispună, sub sancțiunea de plată a unor daune cominatorii în cuantum de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, restituirea către reclamantă a imobilului situat în București, ., sector 4 (mai puțin a apartamentului în suprafață utilă de 62,47 mp cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de C. I.) și să fie obligat la plata echivalentului în lei a sumei de 100.000 euro cu titlu de daune-interese, pentru refuzul de a soluționa notificarea sa.
Ulterior, prin concluziile scrise din 27.03.2015, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului susmenționat, ca urmare a disjungerii capătului de cerere având ca obiect obligarea acestuia la plata de daune interese.
În motivare, a arătat că, deși prin notificarea nr. 6457/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, ., justificând calitatea sa de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, nici până în prezent pârâtul nu a înțeles să soluționeze notificarea. În schimb, acesta a prelungit contractul de închiriere încheiat în baza Legii nr. 112/1995, cu P. M., în loc să-i restituie în natură, imobilul ce face obiectul acestuia.
A mai arătat că parte din imobil i-a fost restituit prin sentința civilă nr. 450 din 24.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă și irevocabilă, cumpărătoarea în baza Legii nr. 112/1995, C. I., fiind obligată să-i predea în deplină proprietate și liniștită posesie construcția compusă din 2 camere, hol, bucătărie, vestibul, culoar și pivniță, precum și terenul aferent de 462 mp.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 04.03.2012, pârâtul a ridicat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea sa la plata de daune cominatorii, precum și excepția netimbrării capătului 2, din cererea modificatoare.
Prin sentința civilă nr. 1118/06.06.2012, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea paratului la plata de daune cominatorii și a respins, ca neîntemeiată, cererea privind restituirea în natura a imobilului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 967R/10 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV- a Civilă, a fost admis recursul, a fost casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea probatoriului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, sub nr._ 2013*, la data de 11.09.2013.
Prin sentința civilă nr. 465 din 03.04.2015, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis acțiunea și a obligat pe pârât să emită în favoarea reclamantei dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 278,6 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expertul D. M. D., precum și construcția formată din apartament nr. 2 compus din trei camere, dependințe și pivniță, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea construcții efectuat de expertul G. I..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin actul dotal autentificat sub nr. 6744/26.02.1940 de Tribunalul I. Secția notariat, G. N. C. a constituit ca dotă în favoarea fiicei sale, E. G. C. la căsătoria cu N. P., imobilul situat în ., dobândit de G. N. C. în baza ordonanței de adjudecare nr. 1302/03.05.1903. Prin actul de partaj încheiat la data de 11.09.1945 și autentificat sub nr._/11.09.1945 de Tribunalul I. Secția Notariat, mamei reclamantei, P. E., i-a revenit imobilul situat în București, ., acordat ca dotă la căsătorie.
Din coroborarea adresei nr._/02.07.2002 emisa de Administrația Fondului Imobiliar, a adresei nr. 183/03.03.2003 emisa de AVL Berceni SA, a adresei nr._/08.04.2003 emisa de DITL sector 4 și a adresei nr._/2727/13.03.2015 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu, precum și din sentința civila nr. 450/24.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rezultă că imobilul a fost preluat de stat de la E. P., în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Prin sentința civilă nr. 450/24.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, numita C. I., care ocupa o parte din imobil în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, a fost obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie, acea parte din imobil compusă din teren în suprafață de 62,40 mp situați sub construcție și construcția compusă din 2 camere, holl, bucătărie, vestibul, culoar, culoar subsol și pivniță.
Prin prezenta cauza se solicita obligarea paratului la restituirea restului din imobil ce se afla în proprietatea statului și care în prezent este închiriat numitului Pluta M. potrivit contractului de închiriere nr._/17.09.2014.
Din istoricul de rol fiscal comunicat la data de 15.01.2014, rezulta ca în anul 1948, E. P. a declarat pentru impunere apartamentul nr. 1 în ., fără a fi menționată suprafața apartamentului și a terenului aferent. În perioada 1958-1960 imobilul figura în proprietatea ILL, iar în anul 1996, prin contractul de vânzare nr. 923, AVL Berceni vinde parte din construcție în suprafața de 62,47 mp și teren de 62,40 mp, către C. I..
Din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, specialitatea topografie și specialitatea construcții, a reieșit că imobilul situat în București, ., sector 4, care a aparținut autoarei reclamantei, avea o suprafață construită la sol de aproximativ 208 mp, iar întregul teren era în suprafața de 341 mp.
Prin sentința civilă nr. 450/24.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă irevocabilă, parte din construcția care a fost înstrăinată către numita C. I., în suprafață construită la sol de 80 mp, precum și parte din terenul de sub construcție, au fost restituite reclamantei.
Restul de construcție, identificat prin raportul de expertiza specialitatea construcții, întocmit de expertul Gavrilut I., care formează cea de-a doua unitate locativă, compusa din 3 camere, hol, baie, culoar, WC, casa scării și pivnița, este în prezent închiriata numitei P. M.. Suprafata de teren a imobilului, aflata la acest moment în proprietatea statului, este de 278,6 mp.
Reținând îndeplinite condițiile prevăzute de legea specială pentru restituirea imobilului ce a făcut obiectul notificării, precum și faptul că nu există niciun impediment pentru restituirea în natură a acestui imobil, tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva sentinței au declarat recurs M. București și reclamanta.
Prin recursul său, M. București a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței în sensul că:
-instanța nu a clarificat situația juridică a imobilului în baza unor relații complete primite de la Administrația Fondului Imobiliar și Direcția Patrimoniul, cât și SCAVL Berceni SA;
-nu au fost verificate aspectele privind apartenența imobilului la domeniul public, în raport de rețelele edilitare, prin efectuarea unor adrese către SA Apa N. SA, . .>
-rapoartele de expertiză efectuate în cauză nu identifică în mod efectiv imobilul;
-instanța a încălcat prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 introduse prin Legea nr. 1/2009, prin care se stipulează că nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și nu a stabilit întinderea terenului aferent construcției.
Prin recursul său, reclamanta a pretins că, în mod greșit, pârâtul a fost obligat la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului, în loc să fie obligat direct la restituirea acestuia, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și a Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea reține că recursul declarat de către pârât este neîntemeiat.
Astfel, prima instanță și-a exercitat rolul activ instituit prin dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care obligă pe judecători să stăruie prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză și lămurirea raportului juridic dedus judecății.
Din adresa nr. 911/15.01.2014 emisă de Administrația Fondului Imobiliar, rezultă că parte din imobilul ce face obiectul notificării din prezentul litigiu este închiriat numitului P. P. cu contractul de închiriere nr. 775/7/27.01.2000 până la data de 19.05.2014, conform OUG nr. 44/2009.
Din sentința civilă nr. 450 din 24.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă, rezultă că cealaltă parte din imobilul situat în București, ., sectorul 4, a fost, de asemenea, închiriat unei alte persoane, respectiv numitei C. I., care a fost obligată să-i predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie construcția compusă din 2 camere, hol, bucătărie, vestibul, culoar și terenul aferent în suprafață de 62,40 mp, care, între timp, îi fuseseră vândute acesteia în baza Legii nr. 112/1995.
Din adresa nr._/4322/10.04.2013 a Direcției Patrimoniu a Primăriei Municipiului București rezultă că în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986 la dresa din ., sector 4, figurează înscris un imobil cu suprafața de 347 mp teren, din care 200 mp construcții proprietate de stat. Acest imobil a fost înscris în anexa la Decretul nr. 92/19.04.1950, la poziția 6000, pe numele P. E., respectiv, mama reclamantei.
De asemenea, din adresa Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară București cu nr. 5955/06.03.2013, rezultă că imobilul identificat cu nr. cadastral 3749 se suprapune cu imobilul situat în .. 55, nr. cadastral 2899, pe suprafața de 2,47 mp. Această adresă se coroborează cu cea emisă de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București, care prin adresa nr._/2990 din 19.03.2014, face cunoscut instanței că imobilul nr. 2 din Piața Concordiei include o secțiune din imobilul înscris cu nr. 3 pe Piața Concordiei și cu nr. 55 pe . urma confruntării planurilor aflate în arhiva direcției cu cele de la scara 1:500 ediția 1911, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste înscrisuri au fost avute în vedere la întocmirea celor două rapoarte de expertiză omologate de către prima instanță, respectiv cea topo întocmită de expertul D. M. D. și cea în construcții întocmită de expertul G. I..
Prin primul raport de expertiză întocmit de expertul D. M. D. a fost identificat întreg imobilul situat în ., împrejmuit și încadrat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15. Terenul are o întindere de 341 mp, iar pe acesta sunt amplasate corpul de clădire vechi C1 (S+P), cu o suprafață construită de 208 mp și două anexe provizorii, C2 și C3. Din corpul de clădire C1 face parte suprafața construită de 80 mp și cea utilă de 62,47 mp, respectiv cea restituită anterior prin hotărâre judecătorească și suprafața construită de 128 mp și utilă de 88,60 mp, ce face obiectul prezentei cauze. Curtea întregului imobil are o întindere de 103 mp.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul G. I. s-a menținut identificarea construcțiilor din raportul de expertiză topo și s-a precizat că întreaga construcție C1 cuprinde două apartamente cu destinația de locuințe, respectiv cel restituit deja reclamantei și cel închiriat numitei P. M. în baza ultimului contract de închiriere prelungit cu nr._ din 17.09.2014. Acest din urmă apartament este compus din 3 camere de locuit și dependințe (hol, bucătărie, baie – cadă, culoar, WC, casa scării) și 2 mp pivniță cu culoar la subsol, în suprafață utilă de 107 mp. Acest din urmă apartament, terenul aferent și curtea, au făcut obiectul restituirii prin sentința pronunțată în prezenta cauză.
În raport de toate aceste elemente probatorii, Curtea reține că prima instanță a identificat și a stabilit corect situația juridică a imobilului.
Acesta a constituit o singură unitate locativă atât la data edificării lui, cât și la data naționalizării, fiind divizat doar după data preluării la stat prin închirierea a două apartamente având titulari diferiți.
Ca urmare, având destinația de locuință, atât construcția cât și terenul aferent al acesteia, se află în proprietate privată, iar utilitățile, constând în instalațiile de apă, termoficare și curent electric, deservesc imobilul, astfel încât nu se pune problema existenței unor amenajări de utilitate publică care să împiedice restituirea în natură a acestuia.
De asemenea, în cauză nu se pune problema unei aplicări greșite a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 introduse prin Legea nr. 1/2009, prin care se stipulează că, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Aceste dispoziții legale nu își au aplicare în cauză, căci obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie partea din imobil înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995 către C. I., ci cealaltă pare din imobil închiriată numitei P. M..
Imobilul vândut în baza Legii nr. 112/1995 în suprafață de 62,40 mp compus din 2 camere, hol, bucătărie, vestibul, culoar, subsol și pivniță, a făcut obiectul altei judecăți în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București, care prin sentința civilă nr. 450 din 24.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă, a dispus obligarea pârâtei C. I. la predarea sa către reclamantă.
Cum în speță se pune doar problema restituirii către reclamantă a restului imobilului rămas nerestituit acesteia în baza sentinței civile susmenționate și închiriat numitei P. M., restul motivelor de recurs rămân lipsite de obiect.
Pentru acest din urmă imobil nu se pune problema existenței vreunui impediment pentru restituire în natură, atâta vreme cât nu este înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995. Legea nr. 10/2001, prin art. 7 alin. 1, acordă prevalență principiului restituirii în natură și nu prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv.
Așa fiind, Curtea reține netemeinicia tuturor motivelor de recurs formulate de către pârât.
Referitor la recursul declarat de către reclamantă, Curtea reține că acesta este întemeiat în raport de Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cu care, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Ca urmare, prima instanță trebuia să dispună direct obligarea Municipiului București, ca unitate deținătoare, la restituirea în natură a imobilului identificat prin cele două rapoarte de expertiză, întocmite de experții D. M. D. și G. I., și nu la obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, respectiv la îndeplinirea unei obligații de a face.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat, și a se admite recursul declarat de reclamantă, în sensul modificării în parte a sentinței și obligării pârâtului să restituie reclamantei imobilul identificat prin sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât M. București, împotriva sentinței civile nr. 465 din 03.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă P. L. M. C..
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă P. L. M. C. împotriva aceleiași sentințe, modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârât să restituie reclamantei imobilul identificat prin sentință, situat în București, ., sectorul 4, compus din teren în suprafață de 278,6 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expertul D. M. D., precum și construcția formată din apartamentul nr. 2, compus din 3 camere, dependințe și pivniță, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea construcții, întocmit de expertul G. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
16.09.2015
Jud. fond: C. V.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 790/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 712/2015. Curtea de... → |
|---|
