Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 712/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 712
Ședința publică de la 11.06.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții creditori C. M. D., B. C. M., C. A. și P. M. C., împotriva deciziei civile nr. 379 A din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-creditori V. O. C., V. C. G., S. G., G. G. L., D. I., C. F., T. C., C. C., G. R. E., A. M., P. D., U. A., C. L., R. M., B. T., P. D., G. I., ACRÂȘMĂRIȚEI C., F. (fostă B.) G., G. A., T. I., D. I., O. M., B. M., A. D., U. A., F. E. C., D. P. C., R. C., M. M., T. M. G., M. M., F. E., A. F. A., L. A. C., H. (F. ZABOLOTNAI) J., C. C., T. Ș., C. A. D., M. (F. G.) G. C., P. M. C., H. L., R. I. C., S. A., U. C., cu intimata-debitoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimații-terți popriți O. P. SA, R. D. S.R.L., B. A. TOBACCO TRADING S.R.L., L. R., O. R., V. R., E. E. S.A., S.C. E. F. S.A., K. R. SCS, J.T. I. S.R.L. și E. E. MUNTENIA S.A.
P. are ca obiect: completare/lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic C. I., în calitate de reprezentant al intimatului terț poprit O. P. SA, în baza delegației pe care o depune la dosar, avocatul C. Lilian, în calitate de reprezentant al intimatului terț poprit R. D. S.R.L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenții creditori C. M. D., B. C. M., C. A. și P. M. C., intimații-creditori V. O. C., V. C. G., S. G., G. G. L., D. I., C. F., T. C., C. C., G. R. E., A. M., P. D., U. A., C. L., R. M., B. T., P. D., G. I., Acrâșmăriței C., F. (Fostă B.) G., G. A., T. I., D. I., O. M., B. M., A. D., U. A., F. E. C., D. P. C., R. C., M. M., T. M. G., M. M., F. E., A. F. A., L. A. C., H. (F. Zabolotnai) J., C. C., T. Ș., C. A. D., M. (F. G.) G. C., P. M. C., H. L., R. I. C., S. A., U. C., intimata-debitoare Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimații-terți popriți B. A. Tobacco Trading S.R.L., L. R., O. R., V. R., E. E. S.A., S.C. E. F. S.A., K. R. SCS, J.T. I. S.R.L. și E. E. Muntenia S.A.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.06.2015, a unei întâmpinări formulate de către intimatul terț poprit Societatea E. F. SA, transmisă instanței atât prin fax, cât și prin poștă la data de 9 iuie 2015, respectiv a unei întâmpinări formulate de către intimatul terț poprit O. P. SA.
Avocatul intimatului terț poprit O. P. SA solicită ca actul procedural intitulat „Întâmpinare” să fie avut în vedere ca și concluzii scrise.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatului terț poprit R. D. S.R.L. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Urmează a se observa faptul că temeiul căderii în pretenții și obligarea la cheltuieli de judecată sunt calificate ca răspundere civilă delictuală, motiv pentru care apreciază că ambele instanțe, de fond și apel, au stabilit în mod judicios că răspunderea este solidară.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului terț poprit O. P. Sa solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, urmând a se avea în vedere apărările expuse pe larg prin concluziile scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. încheierea din data de 12.09.2014 Judecătoria Sectorului 1 București a dispus lămurirea dispozitivului și minutei sentinței civile nr._/2013 în sensul că, a obligat, creditorii, în solidar, la plata sumei de 5000 lei reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea cererii instanța a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 1382 C.civ., în sensul că răspunderea civilă delictuală este o răspundere solidară, motiv pentru care creditorii sunt obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, față de culpa comună a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel creditorii C. M. D., B. C. M., C. A. și P. M. C. solicitând admiterea apelului.
În motivarea cererii de apel s-a susținut că instanța de fond nu a identificat suma la care fiecare creditor este obligat la plată, reținând solidaritatea pasivă, deși aceasta este fără temei pentru că nu este prevăzută expres.
În drept au fost invocate disp. art. 282 C.pr.civ.
P. decizia civilă nr.379/A/5.02.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel,Tribunalul a apreciat că susținerile apelanților referitoare la solidaritatea imputării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în sumă de 5000 lei sunt nefondate.
În speță s-a reținut coparticiparea procesuală a reclamanților, motiv pentru care instanța de fond în mod corect a dispus obligarea în solidar, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în sumă de 5000 lei, solidaritate ce rezultă fără echivoc din interpretarea disp. art. 277 C.pr.civ., interesul acestora fiind acela de a executa silit titlul executoriu în baza căruia s-a dobândit calitatea de creditori.
Or, atâta timp cât cererea de validare a popririi a fost formulată în comun de creditori, culpa acestora în suportarea cheltuielilor de judecată este solidară.
Față de considerentele menționate, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs creditoarele C. M. D., B. C. M., C. A., P. M. C., solicitând casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de lămurire, astfel cum a fost formulată, în sensul stabilirii unei sume individuale, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat din totalul celor 5000 lei, la care recurentele sunt obligate, fiecare în parte, în favoarea terțului poprit S.C. B. - A. Tabaco(Romania) Trading S.R.L.
În motivare, recurentele apreciază că cele două instanțe de fond au pronunțat soluția cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, considerând că trebuie obligate solidar la plata cheltuielilor de judecată, deși solidaritatea pasivă nu are temei legal. Consideră că solidaritatea pasivă nu se prezumă, ci trebuie stipulată în mod expres, așa cum dispun prevederile art. 1041 cod civil vechi și 1435 Cod civil nou iar în cazul de față ea nu e prevăzută nici de lege și nici nu a fost convenită de creditoare.
În litigiul de față, recurentele au calitatea de creditori ai statului privind drepturi salariale restante și au ales să formuleze acțiune comună de recuperare a sumelor reprezentând drepturi salariale, inclusiv în faza de executare silită, dar drepturile lor sunt distincte, divizibile, acestea nefiind cu debitorul în relație de solidaritate activă. Opțiunea de a solicita împreună validarea popririi împotriva terților popriți a fost dictată de rațiuni care țin de evitarea unor procese numeroase și cheltuieli inutile, poziția comună de valorificare a unor drepturi individuale fiind evident în favoarea pârâților, care nu au fost nevoiți a face apărări în 50 de dosare, ci în unul singur. Poziția procesuală de creditori individuali care formulează în comun o cerere nu are nimic diferit de situația în care ar fi formulat separat acțiunea, caz în care nu s-ar fi pus în discuție nici o obligație solidară la cheltuielile de judecată. Faptul că au ales în favoarea pârâților și instanțelor de judecată să promoveze o cerere comună nu poate constitui motiv de constatare a unei obligații solidare a recurentelor de suportare a cheltuielilor de judecată (ceea ce evident ar presupune ca fiecare să suporte insolvabilitatea celorlalți creditori cu care nu au nici relații și nici interese comune).
Art. 277 Cod pr.civ prevede că dacă sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, ei vor fi obligați la cheltuieli de judecată în mod egal, proporțional, sau solidar potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.Cum singura legătura dintre creditori este aceea că sunt angajați la același pârât, drepturile acestora fiind bănești proprii, nu există nici un interes comun sau raport de drept între creditori care să justifice să suporte unul altuia insolvabilitatea sau creditarea.
Ca atare, s-a apreciat că obligarea creditorilor în solidar la plata întregii sume nu este justificată, este lipsită de temei legal, iar încheierea de lămurire a dispozitivului este netemeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct.8 Cod pr.civ.
Intimatul terț poprit Societatea Electrică F. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata arată că în mod corect, instanța a apreciat că susținerile apelanților referitoare la solidaritatea imputării cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat) sunt nefondate, solidaritatea ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art.277 C.proc.civ., interesul acestora fiind acela de a executa silit titlul executoriu în baza căruia a fost dobândită calitatea de creditor, motiv pentru care cererea de validare a popririi fiind formulată în comun de către creditori, suportarea cheltuielilor de judecată este de asemenea solidară.
Intimatul terț poprit O. P. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, se arată că în raport de dispozițiile art. 1382 Cod civil, cei care răspund pentru o fapta prejudiciabila sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat, astfel că în mod corect instanța a apreciat în mod corect ca răspunderea civilă delictuală este o răspundere solidară, iar creditorii sunt obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, față de culpa comună a acestora.
Atât în vechea reglementare a Codului civil, cât și în noua reglementare, răspunderea civilă delictuală a fost și este o răspundere solidară, ceea ce înseamnă că și răspunderea pentru culpa procesuală va fi tot una solidară.
În drept, au fost invocate dispoz.art.115, art. 242, art. 274 C.proc.civ. și art.1382 C.civ.
Analizând legalitatea deciziei civile recurate, prin prisma criticilor cu a căror analiză a fost legal investită, Curtea reține caracterul fondat al recursului pentru următoarele considerente:
Temeiul în baza căruia recurentele alături de ceilalți intimați creditori, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată este art. 274 Cod procedura civila de la 1865 (Codul de procedură civilă), care reprezintă sediul general în materie.
Potrivit acestui text de lege, orice parte care a căzut în pretenții este obligată să suporte prejudiciul cauzat părții care a câștigat procesul. În situația în care există o coparticipare activă sau pasivă, legiuitorul a prevăzut în art. 277 Cod procedura civilă, că aceștia vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Așadar, potrivit textului de lege anterior citat, în cazul coparticipării procesuale, cheltuielile de judecată vor fi suportate în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei, astfel încât fiecare să fie obligat la plata cheltuielilor pe care le-a provocat prin cererea sau apărarea sa.
În consecință, în temeiul acestei norme, modalitatea efectivă de suportare a cheltuielilor de judecată este determinată după unul din cele două criterii: interesul sau felul raportului de drept dintre parți.
Curtea are în vedere, totodată, că în cazul obligațiilor cu pluralitate de subiecte, divizibilitatea drepturilor și obligațiilor constituie regula în dreptul nostru civil, regulă consacrată prin art. 1424 teza 1 din Codul civil, excepția de la aceasta regulă constituind-o obligațiile solidare, reglementate de art. 1434 și urm. Cod civil și obligațiile indivizibile, potrivit art. 1425 alin. 2 din Codul civil.
În speță, instanțele anterioare au reținut existenta unei solidarități pasive, argumentând, în esență, soluția adoptată prin prisma faptului că cererea de validare a popririi a fost formulată în comun de către toți creditorii.
Sub acest aspect, Curtea constată că art. 1443 Cod civil dispune ca „obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor”. Este si motivul pentru care s-a subliniat în literatura juridică că solidaritatea pasivă se înfățișează, pentru creditor, ca o adevărată garanție a executării creanței sale.
Pe de altă parte, potrivit art. 1445 din Codul civil, izvorul solidarității pasive poate fi reprezentat de voința parților sau de lege, solidaritatea fiind o excepție de la regula de drept comun a divizibilității datoriei, astfel încât trebuie să fie stipulată expres, deoarece solidaritatea între debitori nu se prezumă.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei convenții în acest sens, între debitorii obligației de plată cheltuielilor de judecată, ea neputând fi prezumată de instanță din simpla împrejurare că toți creditorii au formulat o cerere de chemare în judecată comună, astfel ca instanța de apel, trebuia să verifice dacă solidaritatea provine din lege.
Sub acest ultim aspect, Curtea reține că în cauză instanțele de fond au reținut incidența art. 1382 din Codul civil, apreciind că în speță, operează răspunderea civilă delictuală a recurentelor și a celorlalți creditori, titulari ai cererii de validare.
Potrivit art. 1382 Cod civil: „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”.
Or, nu se poate aprecia că în speță raportul material dedus judecății ar fi guvernat de aceste dispoziții, în condițiile în care creditorii au formulat cereri de executare silită distincte care urmăreau executarea silită a unor creanțe individual determinate. Faptul că în temeiul acestor cereri de executare, creditorii au optat pentru formularea unei singure cereri de validare a popririlor înființate în dosarele de executare distincte, iar nu pentru formularea distinctă a unor astfel de cereri de către fiecare dintre creditori, obținând o singură hotărâre de validare a popririi, care a fost invalidată ulterior în calea de atac (care, de asemenea, viza raporturi juridice distincte) și care, a fost invocată drept titlu executoriu, în prezenta cauză, nu putea conduce, în opinia prezentei instanțe la reținerea existenței între creditorii titulari ai cererii de chemare în judecată, respinsă ca nefondată, a unor raporturi juridice care să justifice aprecierea instanțelor de fond în sensul incidenței art. 1382 din Codul civil.
. statuarea instanțelor anterioare în sensul că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, așadar de atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșând o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le avanseze. Cu toate acestea, reținerea automată a dispozițiilor art. 1382 Cod civil, fără a distinge între felul raportului de drept existent între titularii obligației de plată a cheltuielilor de judecată, ori de cate ori este vorba de o coparticipare procesuală ar denatura intenția legiuitorului și ar face inaplicabile dispozițiile art. 277 Cod procedura civilă.
Or, în cauză, în aplicarea art. 277 din Codul de procedură civilă, nu se poate face abstracție de faptul că, așa cum s-a arătat anterior, executarea silită pornită de creditorii reclamanți a avut ca obiect creanțe individual determinate, rezultate din raporturi juridice distincte, recunoscute distinct și irevocabil prin titluri executorii pentru fiecare creditor, scopul urmărit prin validarea popririi fiind constituirea unor noi raporturi juridice, în cadrul cărora terții popriți aflați în culpă să dobândească obligația de plată a creanțelor executate silit. Astfel, potrivit art. 460 alin. 4 Codul de procedură civilă, acțiunea prin care se urmărește validarea popririi are drept cauza declanșarea răspunderii patrimoniale a terțului poprit și recunoașterea unui drept de creanță în favoarea creditorului, având ca obligație corelativă obligația terțului poprit de a achita direct creditorului, sumele de bani datorate debitorului și pe care, culpabil, nu le-a indisponibilizat sau le-a liberat debitorului poprit.
Din acest punct de vedere este corectă observația recurentelor în sensul că raționamentul instanței de apel este criticabil, întrucât, dată fiind situația existentă în speță, simpla opțiune a creditorilor care s-au prevalat de drepturi individual determinate, de a sesiza instanța de fond în condițiile anterior reliefate, cu o cerere de validare de poprire comună, nu înseamnă că în sarcina lor se poate reține săvârșirea unei singure fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, rezultată din respingerea cererii de chemare în judecată, între aceștia neexistând raporturi juridice caracterizate de solidaritate sau de indivizibilitate. Altfel spus, poziția procesuală de creditori individuali care formulează în comun o cerere de chemare în judecată, nu are nimic diferit de situația în care aceștia ar fi formulat separat acțiunea, iar pricinile ar fi fost conexate, fiind în interesul justiției analizarea lor unitară, în condițiile în care creditorii exhibă o singură hotărâre judecătorească care recunoaște creanțele executate silit - caz în care nu s-ar fi pus în discuție caracterul solidar al obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Întrucât, în raport de cele anterior reliefate, nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 1382 Cod civil, iar solidaritatea este o excepție de la regula caracterului divizibil al obligațiilor civile, Curtea apreciază că obligația de plată a cheltuielilor de judecata efectuate în litigiul derulat între părți este una divizibilă, criticile recurenților fiind fondate.
Cum dispozițiile art. 277 Cod procedura civilă fac o aplicare a principiilor ce stau la baza acordării cheltuielilor de judecată- culpa procesuală și despăgubirea integrală a părții câștigătoare- iar în cauză recurenții și intimații creditori reclamanți au determinat în comun la cheltuielile efectuate de terțul poprit Bhitish A. Tabaco Romania Trading S.R.L, manifestând același interes în promovarea acțiunii de validare a popririi, astfel că nu se impune a se reține drept criteriu de determinare a proporției în care fiecare dintre aceștia a contribuit la crearea prejudiciului înregistrat de terțul poprit titular al dreptului de a fi despăgubit cu sumele reprezentate de cheltuielile de judecata stabilite în cauza prin sentința a cărei lămurire s-a solicitat, întinderea creanței executate silit, Curtea apreciază că cel mai echitabil în raport de interesul exercitat în cauză, este ca aceștia să suporte în părți egale cheltuielile de judecată la plata cărora au fost obligați.
Ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă cu referire al art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de apelanții creditori C. M. D., B. C. M., C. A., P. M. C. împotriva încheierii pronunțate la data de 12.09.2014 de Judecătoria Sectorului 1 București și va schimba în parte încheierea apelată, în sensul că va constata că obligația de plată a sumei de 5.000 lei este divizibilă, fiecare dintre creditori datorând terțului poprit B. A. Tabaco (R.) Trading S.R.L. suma de 102.04 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții creditori C. M. D., B. C. M., C. A., P. M. C., împotriva deciziei civile nr.379/A/5.07.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-creditori V. O. C., V. C. G., S. G., G. G. L., D. I., C. F., T. C., C. C., G. R. E., A. M., P. D., U. A., C. L., R. M., B. T., P. D., G. I., ACRÂȘMĂRIȚEI C., F. (fostă B.) G., G. A., T. I., D. I., O. M., B. M., A. D., U. A., F. E. C., D. P. C., R. C., M. M., T. M. G., M. M., F. E., A. F. A., L. A. C., H. (F. ZABOLOTNAI) J., C. C., T. Ș., C. A. D., M. (F. G.) G. C., P. M. C., H. L., R. I. C., S. A., U. C., cu intimata-debitoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimații-terți popriți O. P. SA, R. D. S.R.L., B. A. TOBACCO TRADING S.R.L., L. R., O. R., V. R., E. E. S.A., S.C. E. F. S.A., K. R. SCS, J.T. I. S.R.L. și E. E. MUNTENIA S.A.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de apelanții creditori C. M. D., B. C. M., C. A., P. M. C., împotriva încheierii pronunțate la data de 12.09.2014 de Judecătoria Sectorului 1 București.
Schimbă în parte încheierea apelată, în sensul că obligația de plată a sumei de 5.000 lei este divizibilă, fiecare dintre creditori datorând terțului poprit B. A. Tabaco (R.) Trading S.R.L. suma de 102.04 lei.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/ 01.07.2015
------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – R.M.C.
- I.I.
Jud.Sector 1 – M.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 723/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
