Anulare act. Decizia nr. 110/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 110/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2012 în dosarul nr. 110/2012

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A-IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.110A

Ședința publică de la 09.03.2012

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - Z. D.

JUDECĂTOR - C. M. S.

GREFIER - D. L.

.. // ..

Din partea Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat domnul procuror V. D. C..

Pe rol soluționarea cererilor de apel civile formulate de apelanta reclamantă S.C. B. I. S.A. – cu sediul ales în București, ..194, ., ., sector 2 la Av. P. G. - E. și de apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.– cu sediul ales la S.C.A. „C. P. C. și Asociații” din București, ..20, sector 1, cauza are ca obiect „ expropriere”.

Dosarul a fost strigat la ordinea listei de amânări, fără discuții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă S.C. B. I. S.A. – reprezentată de avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și apelanta-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – reprezentată de avocat E. V. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții că, la data 17.02.2012, la registratura secției s-au înregistrat obiecțiunile formulate de apelantul pârât (filele 751-773 din dosar), un exemplar al acestor obiecțiuni a fost comunicat apelantei reclamante.

La data de 28.02.2012, s-au înregistrat obiecțiunile formulate de apelanta-reclamantă, un exemplar al acestor obiecțiuni fiind comunicat apelantului-pârât.

La data de 05.03.2012, s-au înregistrat notele scrise formulate de apelantul pârât la obiecțiunile formulate de apelanta-reclamantă la răspunsul de obiecțiuni, transmise prin fax, într-un singur exemplar.

Reprezentanta apelantului-pârât depune la dosar dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 350.00 Ron, în copie.

Curtea ia act că s-a achitat onorariul de expert în cuantum de 350.00 Ron, de către apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și acordă cuvântul asupra obiecțiunilor formulate de apelanta-reclamantă.

Reprezentanta apelantei-reclamante, având cuvântul cu privire la propriile obiecțiuni, solicită admiterea acestora, astfel cum au fost formulate, cu mențiunea că experții trebuiau să aibă în vedere expertizele întocmite și actualizate de Camerele Notarilor Publici.

Solicită ca experții să recalculeze cuantumul despăgubirilor luând în considerare valoarea /m.p., utilizată de Camera Notarilor Publici București, fiind legal raportat la art. 5 alin.1 și art. 11 alin.8 și 9 din Legea nr.225/2010, urmând ca această valoare să fie inclusă în calculul despăgubirilor pentru expropriere datorată apelantei reclamante.

Valoarea din răspunsul la obiecțiuni nu asigură respectarea dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994.

Experții nu au avut în vedere prețul indicat în contractul de vânzare cumpărare nr.454/12.08.2010, din analiza căruia rezultă că părțile au convenit pentru teren un preț distinct de 3.300.000 Euro, prețul celor 8 construcții, fiind convenit separat la 1.600.000 euro.

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 536/2010, în mod corect, a fost înlăturat de către comisia de experți, întrucât s-a constatat că prețul din acest contract nu este pentru un imobil de același fel ca cel expropriat.

De asemenea, solicită includerea în calculul valorii reale a prețului convenit în contractul de vânzare-cumpărare nr.977/2011, anexat la obiecțiuni, din care rezultă un preț de 720 euro/m.p. pentru un teren situat în București, ..67A, sector 1.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți trebuie să aibă în vedere prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii datorită deprecierii valorii terenului de la momentul exproprierii acestuia și momentul întocmirii raportului de evaluare întocmit în speță.

Reprezentanta apelantului-pârât S. R. prin C.N.A.D.R., având cuvântul în susținerea propriilor obiecțiuni, solicită admiterea acestora, astfel cum au fost formulate.

În susținerea acestor obiecțiuni, învederează că, dintre cele două contracte indicate de instanță, respectiv nr. 536 și nr. 454/2010, comisia de experți a înțeles să nu utilizeze, ca și comparabilă la întocmirea Anexei 3 la completarea raportului, doar contractul nr.536/2010.

Cu privire la contractul nr. 454/2010, consideră că trebuia avut în vedere de către experți întrucât tranzacția nu se referă la teren și construcții, ci s-au stabilit distinct un preț pentru construcții și un preț pentru teren.

Cu privire la contractul nr. 536/2010, explicațiile oferite de experți sunt nepertinentă, deoarece faptul că terenul este în indiviziune și că taxele notariale au depășit prețul de vânzare. Or, înstrăinarea unei cote părți dintr-un imobil nu este de natură să influențeze prețul de vânzare, în condițiile în care vizează un imobil de același fel cu imobilul în litigiu, care a fost tranzacționat în proximitatea momentului întocmirii raportului de expertiză.

Stabilirea valorii de circulație a terenului în litigiu, la data efectuării raportului, prin utilizarea unor valori de tranzacționare improprii momentului de referință, anul 2010, reprezintă o nesocotire a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.33/1994.

În ce privește utilizarea contractelor de vânzare cumpărare din anul 2007, argumentele avute de comisia de experți nu sunt pertinente întrucât momentul de referință stabilit de către instanță în cauză (2010) și cele două acte utilizate ca și comparabile ( 29.08.2007 și 31.10.2007) este o perioadă de aproximativ 3 ani de zile.

Raportarea la contractele de vânzare-cumpărare din anul 2007, al cărui preț este neobișnuit de mare chiar și față de alte prețuri înregistrate în anul 2007, s-a făcut cu unicul scop de a se stabili o valoare de circulație injust de mare față de valoarea, ce reiese din contractele de vânzare-cumpărare încheiate în perioada de referință.

Valorile indicate de experți sunt în contradicție cu prețul cu care se vând în mod obișnuit potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, ci reprezintă valori stabilite prin aplicarea unor corecții nejustificate, deoarece contractele utilizate sunt pentru imobile situate în zona de comerț.

Reprezentanta apelantei-reclamante solicită respingerea obiecțiunilor formulate de CNADR ca neîntemeiate.

Reprezentanta apelantului pârât, având cuvântul cu privire la obiecțiunile formulate de apelanta reclamantă solicită a fi respinse întrucât dispozițiile Legii nr.225/2010 nu se aplică prezentei cauze.

Cu privire la utilizarea contractului de vânzare cumpărare nr. 977/2011, anexat obiecțiunilor formulate de apelanta reclamantă este nejustificată, deoarece trebuie stabilită valoarea terenului la nivelul anilor 2006-2010. Pe de altă parte, acest contract nu a fost avut în vedere de către instanță la formularea obiectivului completării raportului de expertiză, iar încuviințarea cererii apelantei echivalează cu încuviințarea unui obiectiv suplimentar al expertizei. Totodată, arată că acest contract nu a fost depus la dosar, ci a fost atașat la obiecțiunile formulate de apelanta-reclamantă.

Reprezentantul Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel, consideră că sunt întemeiate obiecțiunile formulate de părți cu privire la stabilirea valorii terenului, deoarece experții au manifestat o poziție subiectivă; experții trebuiau să aibă în vedere contractele de vânzare-cumpărare din anul 2010 și să aplice coeficienții de corecție în mod corect.

Curtea, în urma deliberării, respinge obiecțiunile formulate de ambele părți la răspunsul la obiecțiuni, pentru următoarele considerente:

Cu privire la obiecțiunile formulate de apelanta-reclamantă S.C. B. Investmenst S.A., se constată că sunt aceleași obiecțiuni care au fost formulate la termenul anterior cu privire la care instanța s-a pronunțat, în sensul respingerii acestora, iar cu privire la luarea în considerare a contractului de vânzare cumpărare din anul 2011, se reține că acesta nu a fost depus la dosar în etapa procedurală pentru suplimentarea raportului de expertiză și pentru răspunsul la obiecțiuni, așa încât nu avea cum să fie luat în calcul de către experți.

Cu privire la obiecțiunile formulate de apelantul-pârât S. R. prin C.N.A.D.R. se constată că acestea sunt similare celor formulate anterior, pe de o parte și pe de altă parte, se constată că partea este nemulțumită cu privire la modul în care experții au apreciat asupra relevanței contractelor de vânzare cumpărare încheiate în anul 2010, însă, prin suplimentarea raportului de expertiză, experții au răspuns la obiecțiuni, așa cum au fost încuviințate. Experții au folosit două variante de evaluare, ținând cont de obiecțiunile formulate la termenul anterior, iar în ce privește corecția aplicată se constată că nici unul dintre experții parte nu au formulat opinii separate cu privire la această corecție, element care este de competența strictă a expertului, instanța urmând să aibă în vedere acest aspect la soluționarea pe fond a cauzei.

Cu privire la cererea de refacere a raportului și de efectuare a unei contraexpertize formulată de apelantul pârât, Curtea o va respinge deoarece se constată că nu sunt elemente de natură a determina o contraexpertiză, nefiind invocate nerespectarea unor dispoziții procedurale în efectuarea sau administrarea probei cu expertiză, a completării sau a răspunsului la obiecțiunile formulate. De asemenea, se constată că argumentele părților, prin care se justifică cererea de refacere a raportului de expertiză sunt identice cu obiecțiunile formulate și la care comisia de experți a răspuns, în măsura în care au fost încuviințate.

Reprezentanții părților prezente în sala de ședință având cuvântul învederează că nu au de formulat cereri prealabile judecății.

Reprezentantul Ministerului P., de asemenea, arată că nu are de formulat cereri prealabile judecății.

Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ambelor apeluri declarate în prezenta cauză.

Apelanta reclamantă S.C. B. Investment S.A., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, stabilirea valorii terenului la nivelul anului 2006, data exproprierii. Valoarea solicitată este de 1386 Euro/m.p., fiind mai apropiată de valoarea reală a terenului expropriat. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, având în vedere complexitatea prezentei cauze.

Curtea informează pe reprezentantele părților prezente în sala de ședință că se va aprecia la deliberări asupra cererii de amânare a pronunțării.

Apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.R., prin avocat, solicită admiterea apelului său, astfel cum a fost formulat, pe fond, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit art. 26 din Legea nr.33/1994, în cazul exproprierii, stabilirea valorii se va face prin raportare la prețurile imobilelor care se vând în mod obișnuit imobile de același fel cu cel expropriat la data întocmirii raportului de expertiză. A formulat critici împotriva raportului de expertiză efectuat în faza apelului, întrucât experții au aplicat coeficienții de corecție în mod greșit. Depune la dosar în copie, decizia civilă nr. 4681/23.09.2010 a ÎCCJ, ca practică judiciară.

Reprezentanta apelantei-reclamante solicită respingerea apelului declarat de apelantul-pârât, întrucât valoarea terenului trebuie stabilită, conform art. 26 din Legea nr.33/1994, raportată la momentul exproprierii - anul 2006.

Reprezentanta apelantului-pârât solicită respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă cu motivarea că suma solicitată de apelanții-reclamanți a fost stabilită printr-o opinie separată a unui expert, care nu a fost omologată de instanța de judecată.

Reprezentantul Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București, solicită omologarea raportului de expertiză efectuat în faza apelului.

Totodată solicită admiterea apelului declarat de apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.R. și respingerea apelului declarat de apelanta reclamantp S.C. B. Investimenst S.A.

Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2006, reclamanta S.C. B. I. S.A. a solicitat instanței în contradictoriu cu S. R. reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru expropriere cu privire la terenul intravilan situat în București, .. 42-44 sector 1, în suprafață de 207,66 mp, având numărul cadastra1 nr._/1/1, aflat în proprietatea sa și situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național "Fluidizarea traficului pe DN 1 între km 7 +535.11.938, iar în subsidiar, astfel cum a precizat prin cererea depusă la 20 septembrie 2006, în cazul în care despăgubirea stabilită prin hotărârea ce se va pronunța, urmează a fi superioară celei acordate prin Hotărâre a nr. 10/9 mai 2006 emisă de pârâtă și comunicat reclamantei la 26 mai 2006, a solicitat modificarea hotărârii în privința cuantumului despăgubirii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafața mai sus-menționată, teren ce face parte dintr-o suprafață totală de 1595,90 mp înscris în C.F. nr._.

Reclamanta a mai arătat că, prin hotărârea nr. 10/9 mai 2006, emisă de pârâtă s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru terenul" expropriat în cuantum de_,49 lei reprezentând echivalentul a_,33 Euro la cursul BNR, cuantum pe care reclamanta îl contestă întrucât raportul de expertiză tehnică efectuat în acest sens și care a fost invocat ca bază pentru emiterea hotărârii în litigiu conține mai multe neconcordanțe, în sensul că nu stabilește valoarea despăgubirii la nivelul lunii mai 2006, iar cuantumul despăgubirii acordate nu îndeplinește condițiile cerute și stabilite de dispozițiile art. 26 din Legea nr.33/1994, nefiind calculat în funcție de valoarea reală a imobilului, la care să se adauge valoarea prejudiciului cauzat proprietarului, ce urmează a fi expropriat.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar hotărârea emisă de pârâtă nr. 10/9 mai 2006, procesul verbal nr. 10/9 mai 2006 în cuprinsul căruia s-a menționat faptul că reclamanta nu este de acord cu cuantumul despăgubirii acordate, copii de pe documentația cadastrală cu privire la imobil întocmită în cauză și actele ce au stat la baza emiterii hotărârii în litigiu, iar pârâta a formulat la data de 14 septembrie 2006 o întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat mai multe excepții, ce au fost soluționate de instanță la termenul din 18 apr. 2007, termen la care a fost încuviințată și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de evaluare a despăgubirilor cuvenite pentru expropriere în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin raportare la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor - mai 2006.

Raportul de expertiză dispus în cauză a fost atașat la dosar la 24 mai 2008 încuviințând obiecțiunile formulate de ambele părți în acest raport, răspunsul comisiei de experți fiind depus la dosar la 30 septembrie 2008 valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiză conform art. 26 din legea nr. 33/1994 la data de 09 mai 2006 pentru terenul expropriat a fost calculată la suma de 446.693 lei echivalentul a_ Euro calculat la cursul BNR de la acea dată, tribunalul apreciind că la stabilirea acestei valori experții au avut în vedere prevederile Legii nr. 33/1994, motiv pentru care văzând și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, va admite cererea astfel cum a fost precizată, modificând sub acest aspect hotărârea nr. 10/9 mai 2006 emisă de pârâtă, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, la suma re ținută prin expertiză, celelalte dispoziții ale hotărâri urmând a fi păstrate.

Prin sentința civilă nr.59/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B. I. S.A.,în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de "COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA" S.A., astfel cum a fost precizată; a modificat hotărârea nr.10/09 mai 2006 emisă de pârâtă în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cu privire la terenul expropriat în suprafață de 207,66 mp situat în București, .. 42-44, sector 1, identificat prin număr cadastral 4506/1/1/23/1/1 aflat în proprietatea reclamantei la suma de 446.093 lei echivalentul în lei a 128.750 Euro calculat la cursul din 09 mai 2006 al BNR - de 3,4648 lei/Euro; a păstrat celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva sentinței civile nr.59/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-III-a Civilă a declarat apel Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

În motivarea apelului, apelanta critică sentința pentru următoarele motive:

Prima critică se referă la evidențierea viciilor raportului de expertiză întocmit la instanța de fond.

Astfel, în speță, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiectiv stabilirea despăgubirii pentru imobilul expropriat prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și, ținând cont de momentul când a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor, respectiv data de 09.05.2006.

Deși s-a învederat primei instanțe faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirii, experții tehnici nu au avut în vedere prețurile de tranzacționare, ci numai ofertele de pe piața imobiliară.

A doua critică se referă la faptul că, la stabilirea despăgubirii, experții tehnici au utilizat o unică metodă de stabilire a cuantumului despăgubirii în conținutul raportului și aceasta eronat fundamentată.

De asemenea, se solicită să se observe faptul că H.G. nr. 383/2006 are ca scop fluidizarea traficului pe DN 1, fapt de natură a profita tuturor persoanelor ale căror proprietăți se învecinează pe o latură cu DN 1.

Este mai mult decât evident că partea de teren rămasă neexpropriată și aflată în etatea reclamantei-intimate va dobândi un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.

Deși s-a solicitat instanței de fond ca la pronunțarea hotărârii să țină cont de aspectul deosebit de important pe care îl reprezintă sporul de valoare pe care proprietățile învecinate pe o latură cu DN 1 l-au dobândit în urma realizării obiectivului de investiții menționat, în mod eronat, aceasta a ignorat acest aspect.

În plus, interesul național ar trebui să primeze asupra intereselor personale, realizarea programului de infrastructură fiind unul deosebit de important și, în consecință, nu ar trebui l profite câtorva persoane care au văzut în acest program doar o sursă de a-și spori veniturile.

În consecință, instanța de fond nu era obligată să adopte concluziile unui raport de expertiză vădit eronat, având posibilitatea și, mai mult obligativitatea, în virtutea rolului activ, să discearnă în privința dovezilor administrate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr.33/1994.

În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea unei contraexpertize.

Apelanta S.C. B. I. S.A. a formulat apel împotriva sentinței civile atacate, considerând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:

Prima critică se referă la împrejurarea că prima instanță nu a stabilit valoarea despăgubirilor în raport de data exproprierii, respectiv 01.06.2006, ci în funcție de prețurile de pe piața imobiliară de la data efectuării raportului de expertiză.

Se învederează că potrivit disp.15 din Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile de construcție de drumuri de interes național, județean și local, momentul transferului dreptului de proprietate din patrimoniul subscrisei, ca subiect de drept expropriat, în patrimoniul statului, ca urmare a exproprierii este momentul (data) consemnării despăgubiri acordată pe cale administrativă. În speță, această dată a fost 1 iunie 2006.

Raportul de expertiză evaluatoare administrat în dosarul de fond, întocmit de experți și depus la dosar pentru termenul din 25.06.2008 a propus o despăgubire pentru expropriere în cuantum de 446.093 lei (echivalentul a euro - 620 euro/mp -, calculat la cursul de 1 euro = 3,4648 lei, curs BNR pentru data de 09.05.2006 - data emiterii Hotărârii nr.10/2006 a pârâtului, prin care s-a stabilit pe cale administrativă despăgubirea pentru expropriere).

Fie și numai utilizând cursul BNR leu/euro valabil pentru data de 06 (data exproprierii) de 1 euro = 3,5386 lei, deci superior celui din 9.06.2006, s-ar fi ajuns la o sumă în lei, chiar și pentru echivalentul aceleiași euro stabilită de experți (n.n. 128.750 euro), mai mare decât cea prin raportul de la dosar și acordată de instanță, de 446.093 lei, respectiv de 455.594,75 lei.

Valoarea despăgubirii pentru expropriere stabilită prin raportul de expertiză judiciară este mai mare decât valoarea despăgubirii stabilite de pârât pe cale administrativă, ceea ce a conferit caracter temeinic cererii promovate, prin care s-a contestat despăgubirea acordată de stat.

Însă,deși tribunalul,prin încheierea din 03.09.2008, a admis obiecțiunile formulate de apelantă la raportul de expertiză administrat în fond, experții au respins aceste obiecțiuni și nu au modificat valoarea despăgubirii, prin răspunsul la obiecțiuni menținând valoarea inițială, neconformându-se în acest fel dispozițiilor instanței.

De asemenea, deși s-a solicitat refacerea raportului de expertiză pentru a se fixa valoarea despăgubirii la momentul exproprierii, această cerere nu a fost admisă, iar instanța de judecată a pronunțat sentința apelată pe baza concluziilor raportului de expertiză administrat inițial.

Pe lângă faptul că acest raport nu stabilește valoarea despăgubirii la momentul exproprierii, ci cu o lună înainte de acest moment, s-a criticat această și pentru următoarele aspecte:

Experții nu au luat în considerare pentru estimarea valorii de piață a lui expropriat și anunțurile publicate pe Internet și în ziare de specialitate.

Experții au aplicat în mod neîntemeiat și eronat coeficienți de corecție criteriul "mărimea terenului" pentru a reduce cuantumul despăgubirii propuse. Faptul că terenul are suprafața de 207,66 mp și forma rezultată în urma exproprierii este doar consecința constrângerii create de statul român, care a realizat transferul proprietății din patrimoniul subscrisei în patrimoniul său doar a acestei suprafețe având forma rezultată din dezmembrare, deși subscrisa nu ar fi înstrăinat doar această suprafață, care făcea parte din suprafața mai mare de 5,90 mp. Astfel, nu este legal să suportăm consecințele stabilirii unei valori de circulație scăzute raportat la suprafața terenului, atât timp cât această suprafață a fost impusă de expropriator. Evaluarea ar fi trebuit așadar să ia în considerare suprafața de 1595,50 m.p.

Se învederează că la stabilirea cuantumului despăgubirii propuse prin expertiza judiciară depusă la dosar, valoarea reală a terenului expropriat este subestimată .

A doua critică se referă la stabilirea valorii prejudiciului cauzat proprietarului prin expropriere, se constată că această componentă a fost ignorată de expertiză prin aceea că nu a fost luată în calcul valoarea de folosință a suprafețelor de construcție pierdute de subscrisă prin exproprierea suprafeței de teren, ce făcea parte dintr-un lot mai mare pe care, potrivit coeficienților urbanistici, subscrisa avea capacitatea de a edifica mai mulți metri pătrați de suprafață construită desfășurată, față de numărul mai mic de metri pătrați de suprafață construită desfășurată cât mai putea edifica după expropriere.

În drept s-au invocat art.282 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.198/2004, Legea nr.33/1994, H.G.nr.941/2004, H.G. nr.383/2006.

În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză evaluatoare pentru stabilirea valorii despăgubirii pentru terenul expropriat la data de 1.06.2006, orice alte probe a căror necesitate va ieși din dezbateri.

Apelanta S.C. B. I. S.A a formulat întâmpinare la apelul declarat de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către aceasta.

Apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către ., ca neîntemeiat.

În faza procesuală a apelului, au fost încuviințate la data de 08.01.2010, pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză evaluatoare având ca obiect stabilirea despăgubirii la data exproprierii și stabilirea despăgubirii la data efectuării raportului de expertiză, în conformitate cu art.9 alin.1 din Legea ne.198/2004 cu aplicarea Legii nr.33/1994.

La data de 17.09.2010, a fost depus la dosar raportul de expertiză efectuat în cauză, filele 168-197, volumul I din dosarul C., prin care s-a statuat de către 2 experți că valoarea terenului expropriat la data de 01.06.2006 era de 426 euro/mp- valoarea totală de 88.463 euro, iar valoarea terenului pentru anul 2010 era de 538 euro/mp-valoarea totală de 111.720 euro.

Expertul V. V. a depus un coraport, în cuprinsul căruia a stabilit ca valoare a terenului expropriat la data de 01.06.2006 era de 751 euro/mp, iar valoarea terenului pentru anul 2010 era de 538 euro/mp-valoarea totală de 111.720 euro, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 172-173 volumul I din dosarul C..

La data de 15.10.2010, instanța a dispus completarea raportului de expertiză în sensul de a se stabili valoarea terenului supus exproprierii la data efectuării raportului de expertiză, precum și la data exproprierii, respectiv 01.06.2006, în funcție de prețurile de tranzacționare, nu de ofertele de vânzare, în conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994 coroborat cu art.9 alin.3din Legea nr.198/2004, precum și stabilirii valorii prejudiciului, produs ca urmare a exproprierii. De asemenea, a fost prorogată solicitarea privind efectuarea unei contraexpertize, după depunerii completării la raportul de expertiză.

În vederea efectuării raportului de expertiză au fost efectuate adrese la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 București, pentru a se comunica acte de tranzacționare pentru anul 2006 și 2010.

Au fost comunicate relațiile solicitate de către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 București, fiind depuse actele de tranzacționare la filele 393-603 din volumul II, dosar C..

A fost depusă completarea la raportul de expertiză- filele 678-, din volumul III, dosar C., din care rezultă că valoarea terenului expropriat în luna iunie 2006 este de 358 Euro/mp- valoare totală de 88.048 Euro, la care se adaugă valoarea prejudiciului de 4.402 euro, în total 92.450Euro (anexa 1, de la fila 683, volumul III, din dosarul C.); pentru luna octombrie 2011, valoarea era de 473 euro/mp- valoarea totală de 98.182 euro, la care se adaugă valoarea prejudiciului de 4.909 euro, în total despăgubiri în cuantum de 103.091 Euro (anexa 2 de la fila 684, volumul III din dosarul C.).

La termenul din data de 04.11.2011, au fost formulate de către ambele apelante obiecțiuni la completarea raportului de expertiză efectuat în cauză, care au fost încuviințate în parte de către instanța de apel, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată.

Comisia de experți a răspuns la obiecțiunile formulate și încuviințate de către instanța de judecată, depunând la dosar răspunsul la filele 742-745 din volumul III, dosar C..

Astfel, conform anexei 3, varianta A, fila 744, volumul III, C., comisia de experți a stabilit valoarea terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză la 473 Euro/mp, valoarea totală a terenului a fost stabilită la data de 98.182 Euro, valoarea prejudiciului a fost stabilită la suma de 4.909 Euro, în total suma despăgubirilor compusă din valoarea terenului și prejudiciului a fost stabilită la 103.091 Euro.

Conform anexei 4, fila 745, volumul III, C., comisia de experți a stabilit valoarea terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză la 318 Euro/mp, valoarea totală a terenului a fost stabilită la data de 66.035,88 Euro, valoarea prejudiciului a fost stabilită la suma de 3.202 Euro, în total suma despăgubirilor compusă din valoarea terenului și prejudiciului a fost stabilită la 69.338 Euro.

La termenul de judecată din data de 09.03.2012, părțile au formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni depus de către comisia de experți, care au fost respinse de către instanța de apel, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând apelurile declarate din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.295-297 din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994 și cu art.9 alin.3din Legea nr.198/2004 și dispozițiile Legii nr.255/2010, instanța de apel constată că sunt întemeiate criticile formulate de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, privind modalitatea de evaluarea a despăgubirilor și a metodei de calcul utilizate și că sunt neîntemeiate criticile formulate de către apelanta reclamantă . cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor în funcție de data exproprierii, respectiv iunie 2006, pentru următoarele considerente:

În fapt,

Prin hotărârea nr. 10/9 mai 2006, emisă de pârâtă s-a dispus exproprierea terenului intravilan situat în București, .. 42-44 sector 1, în suprafață de 207,66 mp, având numărul cadastra1 nr._/1/1, aflat în proprietatea sa și situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național "Fluidizarea traficului pe DN 1 între km 7 +535.11.938

Prin aceeași hotărâre s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru terenul" expropriat în cuantum de_,49 lei reprezentând echivalentul a_,33 Euro la cursul BNR.

Prin cererea de chemare în judecată de față, se contestă de către apelanta-reclamantă cuantumul despăgubirilor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

În drept:

La data formulării acțiunii, cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr.198/2004, care, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor face trimitere la Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139 din 2 iunie 1994), care la art. 26 prevedea că: „(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Pe parcursul judecării cauzei a fost adoptată Legea nr.255/2010, care a abrogat Legea nr.198/2004, care în cuprinsul art.32 stipulează că „în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi”, iar prin art.31 se menționează că „expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi”.

De asemenea, prin art.22 din Legea nr.255/2010, se menționează că „ (1)Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate. (2) Termenul în care moștenitorii expropriatului defunct se pot adresa instanței judecătorești curge de la data acceptării succesiunii. (3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”.

Instanța de apel constată că, deși a intervenit o succesiune în timp a actelor normative cu privire la expropriere, totuși procedura de contestare a cuantumului despăgubirilor stabilite de către expropriator este aceeași atât cea menționată anterior în Legea nr.198/2004, cât și cea adoptată ulterior prin actul normativ, respectiv Legea nr.255/2010. De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de calculare a cuantumului de despăgubirii, aceasta a fost menționată de ambele acte normative, care au făcut și fac trimitere la dispozițiile Legii nr.21-27 din Legea nr.33/1994.

Prin urmare legea cadru în materia exproprierilor, respectiv Legea nr.33/1994, a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experți numită de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.

Cu privire la condiția ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă, la momentul stabilirii cuantumului despăgubirii prin hotărârea judecătorească instanța este obligată să respecte normele juridice de trimitere cuprinse în 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform căruia „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”, precum și în art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform căreia „Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator (..)”.

Cu privire la apelul declarat de către S. R., se constată că sunt întemeiate cele două critici referitoare la nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, ca urmare a exproprierii.

Aplicând în cauză aceste dispoziții legale, Curtea constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuie să se raporteze la valoarea stabilită de comisia de experți în faza de apel, și nu la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în primă instanță, care nu a avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, se susține de către apelanta-pârâtă faptul că expertiza efectuată în primă instanță nu a folosit metoda comparației directe, prin comparare cu prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare din aceeași rază teritorială cu imobilul supus exproprierii.

Critica este întemeiată și este fundamentată în drept pe prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, menționate mai sus.

Într-adevăr, Curtea constată că comisia de experți desemnată de prima instanță a utilizat o metodă greșită, respectiv metoda comparației ofertelor de vânzare, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat, în baza căreia imobilul în litigiu a fost evaluat.

În faza procesuală a apelului, a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară, din care a rezultat că valoarea terenului expropriat la data efectuării raportului de expertiză, valoarea terenul expropriat a fost stabilită la suma de 318 Euro/mp, iar valoarea totală a terenului a fost stabilită la data de 66.035,88 Euro, așa cum s-a stabilit prin răspunsul la obiecțiuni la completarea raportului de expertiză efectuat în cauză, conform anexei 4, fila 745, volumul III, C.

Curtea învederează că, prin expertiza efectuată în faza de apel, s-a ținut cont la stabilirea cuantumului despăgubirilor, de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Comisia de experți a stabilit valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ținând cont de dispozițiile art.26 și art.27 din Legea nr.33/1994, așa cum rezultă din conținutul răspunsului la obiecțiuni la completarea raportului de expertiză, fila 745, anexa 4, volumul III, C..

Valoarea despăgubirilor a avut în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, luându-se în considerare dovezile prezentate de părți. În acest sens, instanța de apel constată că, comisia de experți a stabilit un prejudiciu în cuantum de 3.202 Euro, conform anexei 4, fila 745, volumul III, C..

Cu privire la opțiunea instanței de apel de a omologa valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat și a prejudiciului stabilite conform anexei 4, fila 745, volumul III, C. din răspunsul la obiecțiuni privind completarea raportului de expertiză, se învederează că numai această modalitate de calcul a despăgubirilor și a prejudiciului corespunde dispozițiilor art.26 și 27 din Legea nr.33/1994. Astfel, comisia de experți a stabilit valoarea despăgubirilor în funcție de 3 contracte de vânzare-cumpărare care reflectă prețurile de tranzacționare de la data efectuării completării la raportului de expertiză, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.454/12.08.2010, evaluarea nr.42-44/12.10.2011 și contractul de vânzare-cumpărare nr.822/24.09.2010.

Instanța de apel nu a avut în vedere valoarea despăgubirii stabilite conform anexei 3, varianta A, fila 744, volumul III, C. din răspunsul la obiecțiuni privind completarea raportului de expertiză, deoarece comisia de experți a folosit drept comparabile prețurile de tranzacționare menționate în două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2007, respectiv nr.2476/31.10.2007 și nr.264-272/29.08.2007.

Cele două contracte din anul 2007 nu reflectau prețul de tranzacționare al unor imobile similare cu cel expropriat la data efectuării raportului de expertiză, respectiv anul 2010, fiind încheiate la o diferență de timp relativ mare față de data încuviințării și efectuării raportului de expertiză așa cum a fost completat.

În ceea ce privește obiecțiunile apelantei reclamante ., instanța de apel constată că motivul pentru care comisia de experți nu a avut în vedere prețul de tranzacționare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.454/2010, a fost determinat de faptul că nu s-a putut stabili din conținutul documentului, care era valoarea terenului și care era valoarea clădirilor, având în vedere că era prevăzut un preț total, așa cum rezultă din răspunsul la completarea la obiecțiuni, aflat la fila 742, volumul III, C..

Apelanta-reclamantă nu a criticat în mod efectiv susținerile comisiei de experți, ci doar a învederat că trebuia să se țină cont de prețul de tranzacționare din contractul respectiv, fără a indica modalitate în care se putea stabili prețul aferent terenului tranzacționat.

În ceea ce privește luarea în considerare a contractului de vânzare-cumpărare nr.977/2011, instanța de apel învederează că acest contract de vânzare-cumpărare a fost depus la ultimul termen de judecată, nefiind prezentat instanței de judecată sau comisiei de experți, deși expertiza a fost încuviințată la data de 08.01.2010 și timp de 2 ani de zile a fost administrat acest mijloc de probă, respectiv raportul de expertiză, completarea la raportul de expertiză, încuviințată la data de 15.10.2010, precum și răspunsul la obiecțiuni.

În decursul acestei perioade de timp, instanța de judecată a pus în vedere părților să depună comparabile și au fost efectuate adrese la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 București, pentru a se comunica acte de tranzacționare pentru anul 2006 și 2010.

Având în vedere diligențele depuse de către instanța de apel, faptul că comisia de experți a modificat practic de 3 ori concluziile raportului de expertiză prin luarea în considerare a comparabilelor depuse pe parcursul judecării cauzei, precum și faptul că s-a avut în vedere ca dată de referință pentru stabilirea despăgubirilor anul 2010 (ținând cont de data la care a fost depus raportul de expertiză în apel prima oară), instanța de apel a apreciat că nu se impune luarea în considerare a acestui contract.

În ceea ce privește susținerea apelantei-reclamante . de a se lua în considerare valoarea pe mp, așa cum a fost stabilită prin Ghidul emis de Camera Notarilor Publici, instanța de apel învederează că această comparabilă poate fi folosită numai în cadrul procedurii administrative de evaluare a terenurilor supuse exproprierii în conformitate cu art.5 și 11 din Legea nr.255/2010. În ceea ce privește faza judecății, singurele comparabile prevăzute de către legiuitor pentru stabilirea valorii despăgubirii este reprezentat de prețurile de tranzacționare, în conformitate cu art.25 din Legea nr.33/1994.

În ceea ce privește criticile Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA referitoare la împrejurarea că comisia de experți a aplicat anumite corecții, împrejurare care a determinat creșterea valorii despăgubirii, instanța de apel constată că, comisia de experți a aplicat corecțiile constând în poziție, acces și mărime teren, deschidere teren și utilități. Aceste corecții au fost aplicate de către comisiile de experți având în vedere că terenurile utilizate drept comparabile nu sunt identice cu cel expropriat, astfel încât era necesar să fie aplicate anumite corecții.

Având în vedere toate considerentele expuse, instanța de apel va considera că sunt fondate criticile formulate de către apelanta-pârâtă, motiv pentru care va admite apelul acesteia și va stabili valoarea despăgubirilor la suma de 69.338 Euro, echivalent în lei, la data plății efective, la cursul BNR, conform raportului de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni, anexate (fila 745.vol.III, C.A.B.), pe care îl omologhează.

În ceea ce privește apelul declarat de către apelanta reclamantă ., instanța de apel constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la stabilirea valorii despăgubirii în funcție de luna iunie 2006, data efectuării transferului de proprietate, instanța de apel va reitera argumentele avute în vedere la soluționarea apelului declarat de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

Astfel, la data formulării acțiunii, cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr.198/2004, care, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor face trimitere la Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139 din 2 iunie 1994), care la art. 26 prevedea că: „(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Astfel, instanța învederează că prin toate actele normative adoptate a fost stabilit ca moment al stabilirii despăgubirii, data efectuării raportului de expertiză. O asemenea reglementare nu poate fi considerată ca fiind contrară art. 1 din Protocolul 1 al Cedo, deoarece în jurisprudența sa Curtea Europeană a învederat că statele membre pot adopta o legislație prin care să stabilează cuantumul despăgubirii, chiar sub valoarea reală a imobilului expropriat, dacă măsura exproprierii este legală, urmărește realizarea unui scop de utilitate publică și este consecința unor reforme economice sau sociale ( paragraful 15 din cauza Granitul contra României, hotărârea din 24 aprilie 2012 ). În sensul că nu se poate aplica principiul restituirii în întregime a valorii bunului expropriat învederăm jurisprudența Curții Europene, respectiv cauza Papamichalopoulos . din 31 octombrie1995, cauza Scordino c. Italie nr._/97, § 249, și cauza Kozacıoğlu c. Turquie [GC], nr.2334/03 din 19 februarie 2009.

În cauza de față, măsura exproprierii a fost luată pentru realizarea unui obiectiv de utilitate publică, în contextul social economic al crizei la nivel mondial, iar valoarea despăgubirii a fost stabilită în funcție de anumite criterii obiective (prețurile de tranzacționare), care permit stabilirea unei despăgubiri apropiate de valoarea reală a bunului.

În ceea ce privește obiecțiunile formulate de către apelanta reclamantă . la suma stabilită drept valoarea despăgubirilor, instanța de apel le-a analizat cu ocazia expunerii argumentelor avute în vedere la stabilirea valorii despăgubirii, conform anexei 4 depuse de comisia de experți.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța a avut în vedere la stabilirii valorii totale a despăgubirii și valoarea prejudiciului așa cum a fost calculat de către comisia de experți, respectiv suma de 3302 Euro, așa cum rezultă din fila 745, anexa 4, volumul III, C..

Pentru toate considerentele expuse, Curtea va considera ca fiind întemeiate motivele de apel referitor la împrejurarea că prima instanță nu a avut în vedere terenuri cu caracteristici similare și la faptul că nu a stabilit valoarea despăgubirilor, în conformitate cu prețurile de tranzacționare, motiv pentru care va admite apelul declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, va schimba în parte sentința apelată și va stabili valoarea despăgubirilor la suma de 69.338 Euro, echivalent în lei, la data plății efective, la cursul BNR, conform raportului de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni, anexate (fila 745.vol.III, C.A.B.), pe care îl omologhează. De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În conformitate cu dispozițiile art.296 din Codul de Procedură Civilă coroborate cu art. 21-27 din Legea nr.33/1994 cu aplicarea art.31-32 din Legea nr.255/2010 și Legea nr.198/2004, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă . cu sediul ales în București, C.A.Rosetti nr.5, sector 1 împotriva sentinței civile nr.59/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-III-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta- reclamantă S.C. B. I. S.A. – cu sediul ales în București, ..194, ., ., sector 2 la Av. P. G. - E. împotriva sentinței civile nr.59/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă.

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - cu sediul ales la S.C.A. „C. P. C. și Asociații” din București, ..20, sector 1, împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:

Stabilește valoarea despăgubirilor la suma de 69.338 Euro, echivalent în lei, la data plății efective, la cursul BNR, conform raportului de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni, anexate (fila 745.vol.III, C.A.B.), pe care îl omologhează.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

Z. D. C. M. S.

GREFIER

D. L.

RED.ZD

Tehnored.MȘ/ 4 ex.

26.03.2012

← Grăniţuire. Decizia nr. 617/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Legea 10/2001. Decizia nr. 698/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act. Decizia nr. 110/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 110/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI