Legea 10/2001. Decizia nr. 132/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 132/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.132 A
Ședința publică de la 26 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-intimat M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 1293 din 27.09.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-contestatori M. J. T., H. A. M., C. E., G. NICUȘOR și G. S. C..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. S., în calitate de reprezentant al intimaților-contestatori M. J. T., H. A. M., C. E., G. Nicușor și G. S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.06.2011, eliberată de Baroul București, depusă la dosar la fila 13, lipsind apelantul-intimat M. Administrației și Internelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză topografică.
Avocatul intimaților-contestatori depune la dosar în copie xerox, certificatul de deces de pe urma intimatului-contestator G. Nicușor, certificatul de moștenitor din care rezultă că unica succesoare a acestuia este G. S. C., fiind parte în prezenta cauză și pe care o reprezintă și încheierea pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2011 din care rezultă că numele curatorului acesteia este C. E., mandatarul tuturor intimaților-contestatori.
Menționează că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimaților-contestatori solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că apelantul nu a criticat sentința sub nici un aspect al nelegalității și netemeiniciei, având în vedere caracterul devolutiv al apelului și în opinia sa este doar o cale de atac exercitată pentru că era mandatat să efectueze această cale de atac.
Arată că intimații întrunesc cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001, respectiv au calitate de persoane îndreptățite și sunt succesorii fostei proprietare a terenului litigios.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.11.2007, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr._, contestatorii M. J. T., H. A. M., C. E. și G. A. au formulat contestație împotriva Deciziei nr.324/15.10.2007 emisă de intimatul M. Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii notificărilor și restituirii în natură a imobilului situat în ., județ Tulcea, compus din teren în suprafață de 1.556 mp și construcții în suprafață totală de 159,21 mp, în care funcționează în prezent postul de poliție al comunei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorii au susținut că imobilul menționat în petitul cererii a aparținut mătușii lor, C. N. (fostă B.), conform actului dotal nr.1413/19.06.1926 și actului de partaj voluntar din 23.08.1940 și a fost preluat abuziv de stat, fiind expropriat în anii 1945 și 1948, când familiei fostei proprietare i s-a stabilit domiciliul forțat pentru o perioadă de 10 ani.
În continuare au arătat că, prin Decizia nr.343/14.09.1974 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Tulcea, o suprafață de 525 mp din teren a fost transmisă, fără plată, în administrarea intimatului M. de Interne, în vederea amenajării postului de poliție, care, însă, s-a extins în mod abuziv, ocupând în prezent întregul teren ce a aparținut autoarei contestatorilor.
Deși au notificat intimatul în vederea restituirii imobilului preluat abuziv, anexând la notificare toate actele doveditoare ale calității de persoane îndreptățite la restituire, intimatul a dispus prin Decizia nr.324/15.10.2007 respingerea notificărilor, reținând în mod nelegal lipsa identității între imobilul solicitat prin notificare și cel care a aparținut autoarei contestatorilor în baza actului dotal nr.1413/09.06.1926.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că notificatorii nu au făcut dovada faptului că imobilul care este în prezent folosit de postul de poliție al comunei I.C.B. ar fi aparținut autoarei lor, ci doar dovada faptului că autoarea lor a deținut în proprietate un imobil constând în construcție și teren, aflat pe teritoriul acestei localități.
În urma decesului contestatoarei G. A., survenit la data de 07.04.2009, au fost citați în cauză succesorii acesteia, G. Nicușor și G. S. C., care au înțeles să-și însușească și să continue acțiunea formulată de autoarea lor.
În vederea dovedirii acțiunii, contestatorii au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice imobilul ce a aparținut autoarei lor, conform actului dotal menționat în acțiune, să stabilească dacă există identitate între acest imobil și cel ocupat în prezent de intimat, precum și gradul de ocupare a terenului.
Proba a fost apreciată de prima instanță ca fiind utilă, concludentă și pertinentă pentru soluționarea contestației, a fost încuviințată prin încheierea de ședință de la 01.04.2008 și efectuată prin comisie rogatorie în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, atașat la prezentul dosar.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a dispus prin sentința civilă nr.1293/27.09.2010 admiterea în parte a contestației, a anulat Decizia nr.324/15.10.2007 emisă de M. Internelor și Reformei Administrative, a constatat calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit legii speciale, pentru imobilul teren în suprafață de 775 mp (S1) situat în ., județ Tulcea, identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert G. P., precum și pentru construcțiile demolate ce au aparținut autoarei contestatorilor – C. N. și a obligat intimatul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale. Prin aceeași sentință a fost obligat intimatul să restituie în natură contestatorilor terenul în suprafață de 763 mp (S2) situat la aceeași adresă și identificat conform aceluiași raport de expertiză, a obligat intimatul să plătească contestatorilor suma de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul solicitat de contestatori prin notificare a fost proprietatea autoarei acestora, conform actului dotal nr.1413/09.06.1926 și a fost trecut în mod abuziv în patrimoniul statului.
Conform actului dotal, imobilul se compunea din teren și construcții, iar prin Decizia nr.343/14.09.1974 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Tulcea s-a transmis fără plată în administrarea Ministerului de Interne o parte din acest teren, respectiv 525 mp, pentru construirea postului de poliție.
Din probele administrate (înscrisuri și expertiză) instanța a reținut că terenul ce a aparținut autoarei contestatorilor în baza actului dotal nr.1413/09.06.1926 avea o suprafață totală de 1.538 mp și este în prezent ocupat în totalitate de intimat, parte în baza deciziei menționată anterior, iar restul fără nici un titlu.
Din acest teren, conform expertizei, este liberă o suprafață de 763 mp, restul de 775 mp fiind ocupați de construcții nedemontabile, edificate de intimat, după demolarea construcțiilor ce au aparținut autoarei contestatorilor.
În consecință, instanța a apreciat că, potrivit art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, contestatorii au probat calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a terenului liber și la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul ocupat de construcții și pentru construcțiile care au fost demolate.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimatul M. Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe concluziile eronate ale expertizei, cu privire la care apelantul a formulat obiecțiuni, dar care au fost respinse de prima instanță fără a fi analizate.
În opinia apelantului intimat instanța de fond nu a observat faptul că, deși expertul a identificat imobilul în baza actului dotal nr.1413 din 09.06.1926, vecinătățile reținute în raportul de expertiză sunt altele decât cele consemnate în acest act, iar suprafața totală de teren identificată de expert diferă de cea deținută în fapt de apelantul pârât.
În continuare, apelantul a susținut că expertul desemnat de instanța de fond nu a răspuns în totalitate obiectivelor stabilite în sarcina sa, făcând referire doar la construcțiile existente în prezent pe teren nu și la eventuale servituți legale sau lucrări de utilitate publică care afectează imobilul.
În dovedirea motivelor de apel, apelantul intimat a solicitat suplimentarea expertizei efectuată la fond, în sensul de a se preciza dacă terenul solicitat prin acțiune este sau nu afectat de servituți legale sau lucrări de utilitate publică, probă apreciată de instanța de apel ca fiind utilă, concludentă și pertinentă pentru soluționarea apelului și încuviințată prin încheierea de ședință de la 27.06.2011.
La termenul de judecată din data de 26.03.2012, intimații contestatori prin apărător au depus la dosar certificatul de moștenitor nr.36/10.02.2012 eliberat de Biroul Notarului Public Societatea Civilă „V. & Asociații” din care rezulta că intimatul contestator G. Nicușor a decedat la data de 27.11.2011, unica succesoare a acestuia fiind minora G. S. C., în calitate de fiică, reprezentată de curator C. E., care a înțeles să continue demersul judiciar făcut de tatăl său în prezenta cauză.
Analizând sentința instanței de fond în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 și de criticile formulate de apelantul pârât, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.10/2001 imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile acestei legi speciale.
Din probele administrate a rezultat că imobilul solicitat prin notificare de către contestatori a fost proprietatea numitei C. N., conform actului dotal nr.1413/09.06.1926 și a fost preluat abuziv de stat, conform art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001, prin oferte de donație care nu au fost urmate de încheierea unui act autentic.
Contestatorii sunt, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar succesorii fostei proprietare a imobilului, dovedind astfel calitatea de persoane îndreptățite la restituire, conform art.3 din lege, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat la fond, prin comisie rogatorie, terenul ce a aparținut autoarei contestatorilor are suprafața totală de 1.538 mp și este ocupat în prezent de intimat, în totalitate, deși prin decizia nr.343/14.09.1974, acesta a primit în administrare de la stat doar o suprafață de 525 mp teren. Din suprafața totală de teren este liberă, conform expertizei, o suprafață de 763 mp, restul fiind ocupat de construcții edificate de intimat după demolarea construcțiilor ce s-au aflat în proprietatea autoarei contestatorilor, situație în care, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune restituirea în natură doar a terenului liber și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru restul terenului ocupat și pentru construcțiile demolate.
Soluția dispusă de prima instanță este în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar criticile formulate de intimatul apelant sunt nefondate, în raport de probatoriile existente la dosar, inclusiv completarea raportului de expertiză dispusă în apel.
Prin motivele de apel, intimatul apelant contestă concluziile expertizei efectuată la instanța de fond, susținând că în fața acestei instanțe ar fi formulat, în termen legal obiecțiuni, care nu au fost analizate de prima instanță.
Din actele dosarului instanței de fond rezultă însă că raportul de expertiză dispus de prima instanță și efectuat prin comisie rogatorie a fost comunicat apelantului intimat, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la 15.12.2009, iar la data de 22.01.2010 s-au înregistrat la dosar obiecțiuni formulate de intimat, care vizau vecinătățile terenului, determinarea gradului de ocupare a terenului cu lucrări de utilitate publică și servituți legale, delimitarea terenului primit în administrare de intimat și specificarea caracterului construcțiilor aflate pe teren.
Contrar susținerilor apelantului intimat, aceste obiecțiuni au fost analizate de prima instanță și încuviințate în parte, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la 26.01.2010.
Răspunsul expertului la obiecțiuni a fost înregistrat la dosar la data de 25.05.2010, iar la termenul ce a urmat, din 06.09.2010 părțile au lipsit, iar instanța a reținut cauza în pronunțare, având în vedere că, prin întâmpinare, intimatul solicitase judecarea cauzei în lipsă.
Faptul că vecinătățile terenului reținute în raportul de expertiză sunt altele decât cele menționate în actul dotal, nu poate reprezenta motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței instanței de fond, având în vedere perioada lungă de timp care a trecut de la momentul încheierii actului dotal și până la data efectuării expertizei, în care vecinătățile se puteau modifica și concluzia clară a expertului în sensul identității de imobile, necombătută cu dovezi de apelantul intimat.
Prin suplimentul de expertiză efectuat în apel s-a concluzionat că terenul în suprafață totală de 1.538 mp nu este afectat de servituți sau alte utilități publice, situație în care, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune, în baza art.296 Cod Procedură Civilă, respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – intimat apelantul-intimat M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1293 din 27.09.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-contestatori M. J. T., domiciliată în B., ., ., ., județ B., H. A. M., domiciliată în B., ., ., ., C. E., domiciliat în București, ., județ B., G. NICUȘOR și G. S. C., domiciliați în B., . nr.11, ..3, ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.M.V.
Tehdact.R.L.
8 ex./03.05.2012
TB-S.4 – R.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1899/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Rezoluţiune contract. Hotărâre din 30-04-2013, Curtea de Apel... → |
|---|
