Anulare act. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 663/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA CIVILA NR.663
Ședința publică de la 27.05.2015
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți U. P. T. și U. C., împotriva deciziei civile nr.1210 A din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., S. S., S. V., în calitate de moștenitori ai defunctului S. G..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act – certificat de moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă recurenții-reclamanți U. P. T. și U. C., intimații-pârâți S. A., S. S., S. V., în calitate de moștenitori ai defunctului S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că prin încheierea de ședință din data de 29.04.2015 avocatul intimatei-pârâte S. V. a solicitat să se ia act de faptul că a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art.242 al.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, având în vedere că intimata-pârâtă S. V. a solicitat prin încheierea de ședință din data de 29.04.2015 aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă privind judecata în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ / 2012, reclamanții U. P. T. și U. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. G., anularea certificatului de moștenitor nr.1930/30.09.1994 emis de notariatul de stat C. și anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr.48/10.05.2011 emis de NNP V. P. .
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat să se constate că este unicul moștenitor al defunctei U. Evdochia decedată la 16.08.1996 și să se dispună sistarea stării de indiviziune a privind teren extravilan situat în . în suprafață de 9 ha și 6700 mp și teren extravilan situat în . în suprafață de 2500 mp .La termenul din 27.09.2012 pârâtul reconvenient a precizat că obiectul cererii reconvenționale îl reprezintă ieșirea din indiviziune .
La termenul din 08.11.2012, reclamanții au arătat că solicită și anularea certificatului de moștenitor nr. 22/07.05.2004 emis de BNP Adiana M. M..
Prin sentința civilă nr._/7.12.2012 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. privind capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 22/2004 emis de BNP A. M. M. și a dispus declinarea judecății capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.22/2004 emis de BNP A. M. M. în favoarea Judecătoriei Sector 5 București .
Cauza a fost înregistrată la data de 21.01.2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 5077/31.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sector 5 București – Secția a II-a Civilăa admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de reclamanții U. P. T. și U. C., în contradictoriu cu pârâtul S. G., ca fiind introdusă de persoane care nu au calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 19.04.1994, în localitatea S., jud. Constanta, a decedat numitul U. M., astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._, întocmit pe baza actului de deces nr. 7/20.04.1994 .
Ca urmare, a fost întocmit certificatul de moștenitor nr. 1930/30.09.1994, eliberat de către Notariatul de Stat Constanta și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 48/10.05.2011, eliberat de BNP V. P. prin care s-au stabilit masa succesorală, precum și moștenitorii legali și cota ce revine fiecăruia.
Astfel, moștenitorii legali de pe urma defunctului U. M. sunt: U. Evdochia, în calitate de soție supraviețuitoare, conform certificatului de căsătorie ..6 nr._, înregistrat în Registrul stării civile al Primăriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 751/03.07.1986, căreia îi revine o cotă indiviză de 2/8 din întreaga masa succesorală; U. P. T., în calitate de fiu, căruia îi revine cota de 3/8 din întreaga masă succesorală și U. C., în calitate de nepot de fiu predecedat, căruia îi revine o cotă de 3/8 din întreaga masă succesorală.
Prin declarațiile de donație din data de 23.02.2011 și 11.10.2011, reclamantul U. C. a renunțat la cota sa de 3/8 din moștenirea defunctului U. M. în favoarea unchiului său, U. P. T..
La data de 16.08.1996, a decedat și numita U. Evdochia (născută T.), astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._, întocmit pe baza actului de deces nr. 15/17.08.1996.
Prin testamentul autentificat sub nr. 9948/23.07.1987 de Notariatul de Stat al jud. Constanta, numita U. Evdochia a lăsat soțului său, U. M., întreaga avere mobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului.
Prin certificatul de moștenitor nr. 22/07.05.2004, eliberat de BNP A.-M. M., s-a stabilit masa succesorală de pe urma defunctei U. Evdochia, precum și că unicul moștenitor legal al acesteia este pârâtul S. G., în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală.
Calitatea de unic moștenitor a pârâtului, în calitate de fiu, a fost reținută pe baza certificatului de naștere ..n nr._, eliberat de Sfatul Popular al comunei Moșteni, jud. Teleorman și certificatului de înfiere . nr._, eliberat de Sfatul Popular al comunei Moșteni, jud. Teleorman coroborate cu declarațiile martorelor D. I. și T. T., date în fata notarului public.
În drept, potrivit art. 119 alin. 1 teza I din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil, trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții, care sunt, în același timp, condiții generale de exercitarea a acțiunii civile: afirmarea unui drept sau formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Instanța a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă în cauză, întrucât aceștia nu sunt nici moștenitori legali, nici moștenitori testamentari ai defunctei U. Evdochia.
Prin urmare, certificatul de moștenitor nr. 22/07.05.2004 eliberat de BNP A. M. Mitituc, a cărui anulare o solicită, prin care s-a stabilit că unic moștenitor al acestei defuncte este pârâtul S. F., căruia în calitate de fiu îi revine întreaga masă succesorală, nu poate fi de natură a vătăma drepturile reclamanților, tocmai pentru că aceștia nu au un drept de moștenire de pe urma acestei defuncte.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că defuncta U. Evdochia a fost cea de-a doua soție a lui U. M., tatăl și respectiv bunicul reclamanților.
Între defuncta U. Evdochia și cei doi reclamanți nu există nicio legătură de rudenie. Astfel, reclamantul U. P. T. și numitul U. G. (predecedat), tatăl reclamantului U. C., sunt fiii din prima căsătorie a lui U. M. cu U. D., astfel cum rezultă din extrasele DEPABD aflate la dosarul cauzei.
Or, potrivit art. 659 C.civ. de la 1864, aplicabil în speță în raport de data decesului defunctei U. Evdochia – 16.08.1996, succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, precum și soțului supraviețuitor, conform Legii nr. 319/1944.
Având în vedere că una dintre condițiile instituite pentru dreptul de moștenire legală nu este îndeplinită, respectiv vocația legală generală, acordată de lege exclusiv rudelor defunctului și soțului supraviețuitor, rezultă că reclamanții nu pot pretinde un drept de moștenire legală cu privire la succesiunea defunctei U. Evdochia.
De asemenea, în ceea ce privește testamentul autentificat sub nr. 9948/23.07.1987 de Notariatul de Stat al jud. Constanta aflat la fila 17, instanța observă că vointa testatoarei U. Evdochia, exprimată foarte clar în cuprinsul testamentului, a fost de a lăsa sotului său M. întreaga avere mobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, rugând totodată pe rudele sale să nu ridice pretenții la data decesului său.
Or, potrivit art. 924 C.civ. de la 1864, legatul devine caduc dacă legatarul a murit înaintea testatorului.
Având în vedere că numitul U. M., instituit legatar cu titlu universal (legatul tuturor bunurilor mobile), a decedat la data de 19.04.1994, înaintea testatoarei U. Evdochia, care a decedat la data de 16.08.1996, rezultă că legatul instituit în favoarea acestuia a devenit caduc, conform art. 924 C.civ. de la 1864.
În plus, instanța apreciază că nu se poate reține că testatoarea U. Evdochia a dorit de fapt să lase întreaga sa avere soțului său U. M. și copiilor acestuia, astfel cum susțin reclamanții, din moment ce voința testatoarei este exprimată în mod clar în cuprinsul testamentului, în sensul în care aceasta înțelege să lase soțului său M. întreaga avere mobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, neexistând nici o mențiune cu privire la copii acestuia, deși aceștia existau la data redactării testamentului.
Instanța a mai reținut că în cadrul operațiunii de interpretare, datorită caracterului solemn al testamentului, nu se pot folosi dovezi extrinseci pentru a constata dispoziții necuprinse în testament, la dosarul cauzei neaflându-se oricum nicio probă în sensul că voința testatoarei U. Evdochia ar fi fost în sensul indicat de reclamanți.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanții U. P. T. și U. C. nu sunt nici moștenitori legali, nici moștenitori testamentari ai defunctei U. Evdochia, motiv pentru care nu justifică calitatea procesuală activă a prezentei acțiuni având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 22/07.05.2004 emis de BNP A. M. Mitituc, ei neputând fi vătămați prin acest act tocmai pentru că nu beneficiază de un drept de moștenire de pe urma defunctei U. Evdochia.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanții U. P. T. și U. C., depus prin poștă la data de 12.06.2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând anularea sentinței apelate, recunoașterea calității procesuale active a reclamanților, anularea certificatului de moștenitor nr. 22/07.05.2004 eliberat de BNP A. M. Mitituc, eliberarea unui titlu de proprietate pe numele reclamantului U. P. T. pentru trenul moștenit de la tatăl său în suprafață de 2/8, urmând ca terenul de 33.800 mp atribuit pârâtului ca urmare a unei viclenii să treacă în posesia statului.
În motivele de apel, apelanții au arătat că hotărârea este superficială, dată cu încălcarea legilor civile și penale.
Au arătat că pârâtul S. G. a încercat să dovedească faptul că este fiul defunctei U. Evdochia, depunând certificatul de înfiere . nr._ după închiderea dezbaterilor în fond, cu încălcarea principiului contradictorialității consacrat de art.260 alin.3, art. 14 și art. 394 al.3 Cod procedură civilă, pentru a încerca să ascundă adevărul, respectiv faptul că nu este fiul lui S. F. și S. Evdochia. Astfel, la adresele instanței, Primăria comunei Furculești a trimis răspuns în sensul că nu a fost întocmit nici actul de naștere din 20.11.1959 și nici actul de înfiere . nr._, deci numitul Vate G. este în realitate un nume fictiv.
Pârâtul și fiica acestuia au încercat să susțină ideea că pârâtul S. G. este fiul adoptiv al defunctei U. Evdochia, însă instanța trebuie să aprecieze legalitatea contestației apelanților împotriva constatării notarului A. M. M. care doar pe baza depoziției doamnelor D. I. și Turturica T. l-a declarat pe pârât fiu al defuncților S. F. și Evdochia, cu încălcarea art. 469 Cod civil, pentru lipsa unei hotărâri judecătorești de adopție.
Au arătat că adopția a fost reglementată de mai multe acte normative: Decretul 130 și 131 din 1949, Decretul 182 din 1951.
Au arătat și că presupusul adoptator S. F. a decedat la 10.11.1959, când presupusul adoptat avea 18 ani, iar între acesta și presupusa adoptatoare era o diferență de 27 de ani.
Prin urmare, pârâtul nu a demonstrat că e fiul legitim al defunctei U. Evdochia și că are calitatea de moștenitor de pe urma acesteia, deși a încercat acest lucru folosind acte false.
Au arătat că instanța de fond reține că testatoarea nu face nicio mențiune cu privire la copiii lui U. M., dar acceptă în baza actelor false susținerea că pârâtul ar fi unicul moștenitor al defunctei U. Evdochia.
Prin decizia civilă nr.1210 A/29.11.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți U. P. T. și U. C., împotriva sentinței civile nr. 5077/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. G..
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul a constatat apelul ca fiind nefondat.
În ceea ce privește criticile de ordin procedural, vizând încălcarea principiului contradictorialității, Tribunalul le-a constatat neîntemeiate, reținând în acest sens faptul că la dosar certificatul de înfiere . nr._ a fost depus în cuprinsul setului de înscrisuri înaintat de notarul public A. M. M. la data de 09.04.2013, aflându-se la fila 49 dosar fond, apelanții având la dispoziție două termene pentru a lua cunoștință de acesta. La dosarul cauzei nu se regăsește niciun înscris depus de pârât ulterior închiderii dezbaterilor pe fond, care au avut loc termenul din 27.05.2013.
În ceea ce privește criticile de ordin substanțial vizând încălcarea dispozițiilor legale, Tribunalul le-a constatat de asemenea neîntemeiate.
Astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de anulare a certificatului de moștenitor nr. 22/2004 emis de BNP A. M. M. cu privire la succesiunea pe urma defunctei U. Evdochia.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, motivat de faptul că aceștia nu sunt nici moștenitori legali, nici moștenitori testamentari ai defunctei U. Evdochia, aspect necontestat de către apelanții reclamanți.
Neavând calitatea de moștenitori legali sau testamentari ai defunctei U. Evdochia, reclamanții nu pot invoca vătămarea vreunor drepturi prin eliberarea certificatului de moștenitor nr. 22/07.05.2004, astfel încât nu se încadrează în sfera persoanelor interesate astfel cum este reglementată de art. 119 alin. 1 teza I din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată, avută în vedere de instanța de fond.
Prin urmare toate argumentele vizând motivele pentru care pârâtul nu ar fi demonstrat că e fiul legitim al defunctei U. Evdochia și că are calitatea de moștenitor de pe urma acesteia, reprezintă motivele cererii de anulare formulate de reclamanți dar sunt nerelevante față de soluția instanței de fond și nu se pot constitui în critici aduse acesteia.
În ceea ce privește cererea eliberarea unui titlu de proprietate pe numele reclamantului U. P. T. pentru terenul moștenit de la tatăl său, aceasta nu a fost formulată în fața instanței de fond ci direct în apel, fiind deci inadmisibilă, conform art. 294 alin.1 din vechiul Cod procedură civilă, aplicabil în cauză, potrivit cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”.
În consecință, în temeiul art. 296 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții U. P. T. și U. C., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în tot, în sensul respingerii excepției lipsei calității lor procesuale active, iar pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Recurenții – reclamanți arată că își mențin afirmația dovedită că pârâtul și-a fundamentat apărarea numai pe acte false.
În fapt, analizând atât din punct, de vedere legal cât și rațional, reclamanții au demarat demersurile în vederea intabularii dreptului lor de proprietate, în calitate de moștenitori ai terenului rămas în urma decesului tatălui lor, pe care l-au iubit și el i-a iubit și pe care l-au îngrijit și l-au înmormântat cu toată onoarea cuvenita. Tot la fel au îngrijit-o și au înmormântat-o, cu toată cinstea și pe U. Evdochia, a doua soție a tatălui lor.
Consideră recurenții – reclamanți că nu comit o ilegalitate, când subliniază adevărul că defuncta U. Evdochia, în timp ce trăia și nici pe patul de moarte, niciodată, nu a amintit faptul ca ea ar avea rude, care ar avea un drept de a o moștenii. Nimeni din cei care încearcă, chiar cu acte false să dovedească că sunt rude, cu drept de moștenire a defunctei U. Evdochia. Până când ea a trăit și avea nevoie să fie îngrijită, până acum n-au recunoscut-o ca rudă. La nevoie, susțin recurenții – reclamanți că pot dovedi, acest lucru. Cele două hotărâri au fost luate în mod superficial, imitându-se instanțele una pe alta, fără să studieze cauza în profunzimea ei aceasta în ce îi privește pe reclamanții, însă în ce-l privește pe pârât, instanțele nu au remarcat, nu au observat ca pârâtul se apăra în mod deosebit, cu încălcarea în mod flagrant a legilor penale și civile, folosindu-se de acte false. Recurenții – reclamanți arată că nu doresc ca în mod intenționat sau părtinitor instanțele nu au observat mașinațiile pârâtului, care s-a folosit de o . acte false, care se contrazic unele pe altele, pe care le vor depune în copie din nou.Nu doresc recurenții – reclamanți să aprecieze astfel, însă este imposibil, să treacă cu vederea faptul ca pârâtul și-a fundamentat întreaga apărare, numai cu acte fictive-false care prevăd pedepse aspre pentru cei care induc în eroare persoane fizice, însă în cazul acesta, pârâtul îndrumat … a indus în eroare, chiar și pe onoratele instanțe prin actele depuse în așa zisa apărare...
Pârâtul a încercat să dovedească că e fiul defunctei U. Evdochia prin următoarele acte, care se contrazic unele pe altele și anume:
În actul de identitate (expirat) al pârâtului la rubrica: tata apare numele F., iar în rubrica mama, apare Evdochia, însă nu poate fi decât o coincidență de nume.
Recurenții – reclamanți afirmă aceasta având în vedere următoarele:
1. Așa cum rezultă din copia buletinului de identitate și din copia certificatului de naștere al pârâtului S. G., acesta s-a născut la data de 6.08.1941;
2. La data nașterii pârâtului S. G., așa zisa mama sa S. Evdochia, avea, potrivit celor menționate în Certificatul de naștere al pârâtului,vârsta de 45 de ani … - din copia certificatului de deces și copia Certificatului de căsătorie al numitei S. Evdochia - rezultă ca S. Evdochia s-a născut la data de 20.02.1914....- Prin urmare, în anul 1941, când s-a născut pârâtul S. G. - S. Evdochia (antecesoarea reclamanților) avea vârsta de 27 de ani – nu 45, cât este menționat în certificatul de naștere al pârâtului... Deci este vorba despre o altă persoană S. Evdochia ;
3.La data nașterii pârâtului S. G., tatăl său avea, potrivit celor menționate în certificatul de naștere, vârsta de ... 55 de ani. Potrivit celor menționate în certificatul de căsătorie al numitului S. F. ȘI în Certificatul de deces...S. F. s-a născut la data de
27.02.1904. Prin urmare, la un calcul simplu - rezulta că în anul, când s-a născut S. G., numitul S. F. ar fi avut vârsta de 37 de ani și nu 55 de ani, cât este menționat în certificatul de naștere al pârâtului S. G.; Deci este vorba despre o alta persoana - S. F.
4. Numitul S. F., potrivit celor menționate înCertificatul de
căsătorie, era fiul lui S. F. și S. I. - însă potrivit celor menționate pe certificatul de deces, numitul S. FIorea, era fiul lui -M. și I.. Prin urmare, recurenții – reclamanți solicită instanței să se constate că pârâtul S. G., nu este fiul lui S. F. și S. Evdochia - decedata U.. Susțin recurenții – reclamanți că anexează actele la care au făcut referire mai sus-contradictorii-false. Depun o filă separată-note de sedinta-privind analiza actelor.La insistențele recurenților – reclamanți, instanța de fond a trimis două adrese: una la Arhivele Naționale a Județului Teleorman, iar a doua la Primăria Furculești, unde se găsește arhiva fostei Comune Moșteni, răspuns negativ- Anexează ambele.
La întrebarea instanței, privind nașterea și înfierea pârâtului, Primăria prin adresa nr. 3076 din 09.05.2013, a răspuns clar: ". . .va comunicam că atât actul de naștere nr. 1(20. 11. 1959, cât și certificatul de înfiere . nr. _ din 21.11.1959 nu a fost întocmit, respectiv eliberat de . anul 1959, jud. Teleorman". Recurenții – reclamanți solicită instanței să apreciezelegalitatea acestor acte, care clarifică falsitatea actelor de naștere și așa zisul certificat de înfiere se dovedește în mod legal, ca numitul Vate G. - în realitate este un nume fictiv. Deși instanțele de fond și apel, încearcă să demonstreze faptul că nu
au fost încălcate art.260 alin.3 și art.394 alin. 3 și art.14 Cod pr.civ., adevărul este că recurentul fiind prezent la dezbatere la Judecătoria Constanta, înainte de dezbatere a consultat dosarul, dar primele 4 acte menționate mai sus, nu erau în dosarul instanței, nici pârâtul, nici Dl. av.nu erau prezenți. Recurentul a intrat în posesia lor, numai prin bună voința Judecătoriei C., care i le-a expediat prin poștă. Tot la fel, numitul Certificat de înfiere, Ab _ a fost introdus în dosarul instanței după încheierea dezbaterii, în fond a cauzei, nu era în dosar. Recurenții – reclamanți au aflat de acesta act numai când li s-a comunicat sentința nr.5077/2013. Art. 469 Cod civ. subliniază: "adopția produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărâri judecătorești, prin care a fost încuviințata”. Fără hotărâre judecătorească sunt lovite de nulitate și adopția și certificatul de moștenitor. Recurenții – reclamanți solicită instanței de recurs să aprecieze legalitatea contestației lor și împotriva deciziei doamnei notar A. M. M., care în mod ilegal, ci doar în baza mărturiei depuse de Doamnele D. I. ;și Turturica T. din București, pe S. G. l-a declarat fiu al defuncților S. F. și Evdochia.Au contestat verbal și contestă legalitatea mărturiei depuse de cele două doamne, însă cu regret constată realitatea tristă a faptului, caci chiar instanțele închid ochii fată de corupție și încălcările de lege, pe care le comite pârâtul îndrumat și sfătuit. Recurenții – reclamanți susțin că au intenționat să ajungă la o mediere pașnică cu pârâtul, au încercat, dar n-au reușit. Aceștia speră că în baza art.92 Cod pr.civ., vor interveni pentru a determina pârâtul să ia o poziție legală, însă toata intenția lor pașnică s-a spulberat, motiv pentru care, sfătuiți de organele în drept, au fost obligați să depună și au depus plângere penală împotriva pârâtului S. G., pentru a stopa continuarea infracțiunilor ;în măsura în care cunosc, reclamația familieiU. în fazaactuală se găsește în faza finală a investigațiilor la POLITIA SECTOR 3.
Recurenții – reclamanți arată în concluzie că au depășit pragul răbdării,
deoarece de aproape 5 ani de când Dl S., încurajat de cei călăuziti de negre si meschine și financiare, îi chinuiesc fizic, psihic, financiar, dar în același timp chinuiesc și instanțele, care au jurat ca vor respecta legile și drepturile omului.
1. Prima concluzie raționala: Dl S. G. a depus în dosarul instanței copia buletinului de identitate expirat, deși posedă C. Id. pentru a-și ascunde identitatea.
2. Dl. S. a înregistrat diferite acte, care se contrazic unele pe altele, privind diferitele date, din care rezulta, că se referă la alte persoane. . .
3. Faptuitorul a înregistrat, un așa zis "C. de înfiere" Ab pe numele Vate G., fiul lui R. și A., cu nr.1 din 1959.01.20, care nu are nici stampilă, nici nu este atestat ca fiind conform cu originalul.
4.Nu exista original- în acest caz: cine a fost, dacă a existat, numitul Vate G., fiul lui R. și A.-deci e o persoană anonimă - I-au rugat sa prezinte dovezi din care să rezulte existența părinților; C. naștere părinților; C.naștere etc. nu posedă:
5. A cincea concluzie raționala, bazată pe suport legal incontestabil: este confirmata de Arhivele Naționale și Primăria Furculesti și Moșteni, care prin adresa nr. 3076/09. 05. 2013, către Judecătoria sector 5 București, comunicau că nu au fost întocmit nici Certificat de naștere, nici de înfiere .
6.Defunctul S. F., conform certificatului dedeces, . Nr._, a decedat în 10.11.1959 - iar așa zisul Certificat de
înfiere, a fost încheiat în 20.11.1959, deci după 10 zile. O întrebare legala și logică: o persoană decedată mai are posibilitatea de a mai înfia, sau alte activități? Numai spiritismul susține astfel de aberații.
7. Fără o hotărâre judecătorească, prin care se recunoaște înfierea, actul întocmit de notar, în baza mărturiei a două doamne, este lovit de nulitate, de asemenea și certificatul de moștenitor nr. 22/07. 05. 2004 și calitatea de fiu și unic moștenitor a lui S. G..
Recurenții – reclamanți solicită instanței de recurs să observe că pârâtul a încercat prin încălcarea legilor civile și penale, nu a reușit să dovedească că e fiul legitim a defunctei U. Evdochia și ca are calitatea procesuală activă de a moșteni, fiind probabil un servitor, sau.
Apreciază recurenții-reclamanți că fiii lui UTA M., tatăl reclamanților,au calitatea procesuala activă de a-l moșteni și prin excepție ar avea posibilitatea de a moștenii partea rămasă vacantă, de 2/8-a parte din imobilul rămas de la tatăl lor.
În concluzie, recurenții – reclamanți solicită instanței de recurs a aprecia la justa și legitimălor valoare, toate probele care dovedesc ca cererea lor este întemeiata din punct de vedere legal și uman, iar, în consecința, să se dispună: anularea sentinței nr. 5077/31.05.2013,anularea deciziei nr.1210/29.11.2013,anularea certificatului de moștenitor, nr.1930(/30.09.1994,anularea certificatului moștenitor suplimentar nr. 48/10. 05-.2011, anularea certificatului de moștenitor nr. 22 din 07.05.2004, solicită instanței să fie de acord ca dl av. Nădăsan, ca în baza procurii 344/2011, să accepte donația făcuta de U. C. în favoarea unchiului său U. P. T..
Intimatul a depus întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art.306 rap. la art. 304 pct.8 și 9 C.proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Deși decizia recurată a exclus analiza fondului cauzei, pronunțându-se în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii soluției primei instanțe de constatare a lipsei calității procesuale active a reclamanților de a introduce cererea de chemare în judecată pentru capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 22/07.05.2004, eliberat de notarul public A.-M. M., prin care s-a stabilit masa succesorală de pe urma defunctei U. Evdochia, precum și că unicul moștenitor legal al acesteia este pârâtul S. G., în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală, față de ordinea de prioritate în soluționarea cauzei dată legal de art.137 C.proc.civ., recurentii fac, în cea mai mare parte a recursului, critici referitoare la nereținerea de către instanța de apel a lipsei îndreptățirii intimatului-pârât S. G. de a pretinde relații de rudenie și în consecință drepturi succesorale, care critici, așadar, neavând legătură cu soluția menținută prin decizia recurată, nu constituie critici de nelegalitate a acestei decizii cum pretind prevederile art. 304 pct.1-9 C.proc.civ.aplicabile căii de atac extraordinare a recursului.
Potrivit art. 924 C.civ.vechi ,,Orice dispoziție testamentară devine caducă, când acela în favoarea cărui a fost făcută a murit înaintea testatorului”.
Art. 88 din Legea nr.36/1995, în forma în vigoare la data actului contestat în cererea de chemare în judecată, din 7.05.2004, prevedea: ,,Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecății”.
Criticile recurenților prin care susțin că, fiind descendenții lui U. M., tatăl și respectiv bunicul reclamanților, au calitatea procesuala activă de a-l moșteni și, prin excepție, ar avea posibilitatea de a moșteni partea de 2/8 din imobilul rămas de la tatăl lor, deoarece au îngrijit-o la și au înmormântat-o, cu toată cinstea, pe defuncta U. Evdochia, a doua soție a tatălui lor, sunt nefondate, aceștia neavând drepturi succesorale la moștenirea defunctei U. Evdochia pentru a putea solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 22/07.05.2004, emis de pe urma acestei defuncte, prin s-a stabilit masa succesorală de pe urma defunctei U. Evdochia, precum și că unicul moștenitor legal al acesteia este pârâtul S. G., în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală. Faptul că, apreciind că pârâtul ar fi emis acte false cum susțin, reclamanții puteau sesiza organele de cercetare penală în situația în care ar fi justificat, la acele organe, cele susținute, ori faptul că dacă ar fi apreciat că pârâtul nu era moștenitor, s-ar fi adresat cu petiție Secretarului Consiliului Local, al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctei la data deschiderii moștenirii, în privința căruia Legea nr.36/1995 prevede la art.101 că declanșează deschiderea procedurii succesorale și în consecință îi permite a sesiza în condițiile legale autoritatea administrației publice competente(art.104 alin.4) cu privire la vreun certificat de moștenitor emis nelegal în condițiile în care art. 116 din aceeași Lege stabilește că, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesorală există bunuri, notarul public, sesizat în condițiile art. 101, constată că succesiunea este vacantă și eliberează certificat de vacanță succesorală, în condițiile legii, nu le conferă reclamanților calitate procesuală activă de a solicita ca instanța judecătorească să anuleze un certificat de moștenitor emis de pe urma unei persoane, U. Evdochia, față de care reclamanții înșiși nu au niciun fel de drept material, din vreo succesiune legală sau testamentară(art.109 alin. 1 C.proc.civ.).
Legatul caduc ca urmare a predecesului legatarului(art. 924 C.civ.vechi), lăsat de U. Evdochia, tatălui reclamanților, U. M., decedat la 19.04.1994, nu produce efecte asupra recurenților-reclamanți, indiferent dacă acestia au îngrijit-o și înmormântat-o ulterior pe U. Evdochia, în speță nefiind vorba despre vreun contract de întreținere între aceștia și U. Evdochia, pe care recurentii-reclamanti susțin că au îngrijit-o și înmormântat-o, ci despre testamentul cuprinzând legatul caduc întocmit la data de 23.07.1987 de către U. Evdochia care a decedat abia la data de 16.08.1996, iar la decesul lui U. M. au rămas moștenitori legali reclamanții ca fiu și respectiv nepot de fiu, cu cote de câte 3/8 din masa succesorală a lui U. M., și U. Evdochia ca soție supraviețuitoare cu cota de 2/8 din masa succesorală a lui U. M., conform înscrisurilor atașate de reclamanți cererii de chemare în judecată.
Neavând vocație succesorală legală sau testamentară la moștenirea defunctei U. Evdochia care nu le-a stabilit acestora calitate de legatari și cu care nu erau rude în sensul Codului civil vechi(art. 669), recurenții-reclamanți nu au calitatea procesuală activă(art.109 alin. 1 C.proc.civ.) necesară anulării certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctei U. Evdochia, nr. 22/07.05.2004, de notarul public A.-M. M., nici cu privire la cota de 2/8 a soției supraviețuitoare U. Evdochia față de care aceștia nu au niciun drept legal, cum legal a stabilit instanța de apel ce le-a respins legal apelul ca nefondat prin decizia de apel recurată, în mod nejustificat invocând recurenții-reclamanți art. 88 din Legea nr.36/1995 în cererea de chemare în judecată de vreme ce nu au drepturi legale nici asupra cotei de moștenire de 2/8 pe care o pretind fără a avea calitate procesuală activă de a solicita anularea certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctei U. Evdochia, nr. 22/07.05.2004.
Văzând și art. 312 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți U. P. T. și U. C., împotriva deciziei civile nr.1210 A din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., S. S., S. V., în calitate de moștenitori ai defunctului S. G..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./
TB-S.5 – E.D.; C.L.B.,Jud.S.5 – A.M.M.
| ← Cereri. Decizia nr. 620/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 658/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
