Anulare act. Decizia nr. 605/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 605/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.605
Ședința publică de la 14.05.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta revizuentă A. M. A., împotriva deciziei civile nr. 295 A din 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. G., A. V. V. și A. N..
P. are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta revizuentă A. M. A. personal și asistată de avocatul P. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimații A. G. și A. V. V. personal și asistată de avocatul B.-Raine Danny-G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, atașată la fila 7 din dosar, același avocat reprezentând în proces și interesele intimatului A. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, atașată la fila 8 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.04.2015, a unei întâmpinări formulate de către intimați, act procedural comunicat și părții adverse, potrivit dovezii de citare anexate la dosarul cauzei.
Avocatul recurentei revizuentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri emise de Oficiul de cadastru și pe care înțelege să le administreze în dovedirea motivelor de revizuire, având în vedere împrejurarea că în fața instanței de fond, recurenta de astăzi a invocat două înscrisuri. Ulterior, partea a făcut demersuri la Oficiul de Cadastru pentru a obține date referitoare la imobilul pentru care s-a pronunțat o sentință definitivă și irevocabilă, urmând ca în posesia acestor relații să intre în luna martie 2015.
Prin urmare, arată că partea dorește să depună la dosarul aceste înscrisuri.
Interpelat fiind, avocatul recurentei revizuente precizează că înscrisurile pe care dorește să le depună în această fază procesuală vizează motivele de revizuire. Arată că în urma demersurilor întreprinse de către recurentă la Cartea funciară a intrat în posesia unor noi înscrisuri.
Avocatul intimaților arată că se opune la cererea privind administrarea probei cu înscrisuri, întrucât apreciază că acestea nu sunt concludente și pertinente soluționării cauzei, având în vedere împrejurarea că teza probatorie nu a fost clar precizată. Pe de altăparte, apreciază că este tardivă depunerea unor astfel de înscrisuri în această fază procesuală pentru susținerea cererii de revizuire.
Deliberând în ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată în recurs, având în vedere precizările concrete ale apărătorului recurentei revizuente, Curtea apreciază că această cerere nu poate fi apreciată ca fondată, având în vedere chiar aspectul la care a făcut referire partea, calea de atac a recursului neputând viza alte elemente pe care s-ar întemeia cererea de revizuire decât cele pe care acesta a fost fundamentată inițial și care au stabilit cadrul procesual obiectiv, prezenta instanță având a verifica legalitatea deciziei recurate, prin prisma înscrisurilor care au justificat invocarea acestui motiv de revizuire, supuse analizei instanței investite cu soluționarea cererii de revizuire, de vreme ce în calea de atac nu se poate schimba cauza cererii și nu pot fi formulate cereri noi.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei revizuente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de revizuire.
Învederează faptul că în speța de față este vorba despre un imobil – mansardă și care, din punctul de vedere al părții pe care o reprezintă, a ajuns în mod nelegal în patrimoniul intimaților A., iar, ulterior, aceștia l-au înstrăinat altor persoane.
Curtea, în raport de prevederile art. 304 din Codul de procedură civilă, pune în vedere avocatului recurentei revizuente să dezvolte motivele de recurs cu trimitere directă la ceea ce se apreciază că reprezintă o greșeală de aplicare a dreptului, de către instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire.
Avocatul recurentei revizuente consideră că Tribunalul București a pronunțat o hotărâre netemeinică privind analiza celor două înscrisuri și care, în opinia părții recurente, sunt înscrisuri noi, dar și doveditoare, iar în situația în care ar fi fost luate în considerare, apreciază că soluția dată de instanța de apel ar fi fost cu totul alta.
Ca atare, apreciază că unul din cele două înscrisuri și anume contractul de vânzare cumpărare din 2012 menționat în cererea de revizuire, respectiv în motivele de recurs, lămurea care este regimul juridic și proprietarul acestei mansarde. Arată că, în opinia revizuentei, acest act obținut cu mult după ce litigiul de față a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil, ar fi condus la stabilirea faptului că respectiva mansardă aparținea recurentei de astăzi. Astfel, apreciază că acest înscris are caracterul unui act nou și a unui act doveditor.
Arată că cel de al doilea înscris se referă la istoricul de rol fiscal, acte obținute tot prin diligențele recurentei revizuente și care lămuresc aspectul cu privire la deținerea legală a mansardei. Învederează împrejurarea că partea nu a putut avea acces la rolul fiscal pentru că la cartea funciară se menționează faptul că rolul fiscal al recurentei a fost suprimat prin acțiunea proprietarilor M.. Urmare a cererii formulate de soții M. în anul 2007, recurenta nu a mai avut niciun fel de acces la rolul fiscal.
Consideră că imposibilitatea de a avea acel înscris la data pronunțării hotărârii a condus la admiterea apelului intimaților A..
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Avocatul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Analizând motivele de recurs formulate de partea adversă, se poate observa faptul că acesta nu formulează concret critici cu privire la nelegalitatea și netemeinicia și hotărârii recurate.
Consideră că în mod corect instanța de judecată a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât niciunul dintre înscrisurile depuse în susținerea cererii de revizuire nu prezintă caracterul unui înscris doveditor în înțelesul dispozițiilor invocate.
Arată că prin întâmpinarea formulată, intimații au prezentat punctul de vedere unitar al doctrinei de specialitate și care confirmă considerentele pentru care instanța de judecată a respins cererea de revizuire.
În mod corect instanța a apreciat că acel contract de vânzare cumpărare din anul 1998 nu reprezintă un înscris nou, acesta fiind analizat de către instanța de apel, fiind formulate și critici cu privire la obiectul acestui contract.
În ceea ce privește celelalte două înscrisuri invocate de către partea adversă și aici se referă la contractul de vânzare cumpărare din anul 2012 și acele informații privind istoricul de rol fiscal, de asemenea, în mod corect s-a apreciat că acestea nu reprezintă înscrisuri noi, fiind obținute ulterior pronunțării hotărârii judecătorești.
Referitor la critica privind lipsa rolului activ al instanței de apel, solicită a se avea în vedere că o astfel de critică poate fi formulată doar pe calea recursului și niciodată într-o cerere de revizuire. Mai mult decât atât, în literatura de specialitate s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă dacă un înscris putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanțelor nr. 30 din 13.05.2015 și nr. 29/13.05.2015, pe care le depune la dosar.
Avocatul recurentei revizuente, în replică, referitor la ultima susținere privind rolul fiscal, arată că într-adevăr data rolului fiscal poate să poarte o mențiune după rămânerea în pronunțare a cauzei, dar, apreciază faptul că legiuitorul, la momentul la care s-a referit la înscrisuri noi nu a avut în vedere strict data calendaristică, ci și momentul la care acele date au fost înmagazinate.
Arată că, în opinia sa, toate datele cu privire la istoricul de rol se menționează pe o anumită perioadă. Ca atare, faptul că în urma diligențelor relațiile au fost obținute după data pronunțării, consideră că respectivul înscris făcea referire la elemente la care recurenta nu a avut acces și care erau actuale chiar la momentul judecării cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 938/18.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, au fost admise apelurile formulate de apelanții-reclamanți A. V.-V. și A. G., precum și de apelantul-intervenient A. N., împotriva sentinței civile nr. 3223/18.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. M.-A.; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că: a fost admisă cererea principală și cererea de intervenție; a fost constatată nulitatea certificatului de moștenitor nr. 3/17.01.2007, emis în dosarul nr. 376/3006, reînregistrat sub nr. 79/2005 de B.N.P. T. C., în ceea ce privește includerea în masă a dreptului de proprietate asupra mansardei din dreapta - apartamentul nr. 9 cu toate dependințele și accesoriile și cote de teren aferentă situat în București .. 65, sector 4; totodată, s-a constatat că dreptul de proprietate al reclamanților poartă asupra întregului imobil ce a făcut obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 3225/1947, întinderea dreptului acestora vizând următoarele spații: apartamentul nr. 8 (fost nr. 3) situat la etajul 2 al și spațiul din pod situat deasupra acestuia denumit mansardă, boxa din pod și boxa de la demisolul imobilului din București .. 65, sector 4; a fost înlăturată obligarea reclamanților și a intervenientului la cheltuieli de judecată către pârâtă; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 29.08.2013, revizuenta A. M.-A., în contradictoriu cu intimații A. G., A. V.-V. și A. N., în baza art. 322 pct. 5 C.pr.civ., a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 938/18.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelurilor declarate de apelanții-reclamanți A. V.-V. și A. N., precum și de intervenientul A. N., urmând ca, pe fond, să fie menținută sentința civilă nr. 3223/18.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Totodată, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii, în cazul în care hotărârea nu a fost executată, sau întoarcerea executării, în cazul în care a fost executată.
În motivarea în fapt a cererii, revizuenta a arătat că, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părinții săi, C. M. și C. C., și A. N., autentificat sub nr. 7721/29.08.1988, rezultă clar obiectul vânzării, și anume . din .. 65, sector 4, compus din 3 camere, vestibul, oficiu, cămară, baie, bucătărie, cameră de serviciu, plus o magazie în curte, împreună cu părțile și dependințele, inclusiv spălătoria, care, prin natura lor, sunt comune întregului imobil. Din lecturarea contractului de vânzare-cumpărare se poate constata că nu s-a vândut mansarda.
Mansarda, a specificat revizuenta, a rămas tot timpul în proprietatea autorilor săi și, ulterior, în proprietatea sa, în calitate de unică moștenitoare. De altfel, nici prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Înțelegere”, din data de 14.11.1984, încheiat între mama revizuentei, C. M., în calitate de vânzător, și A. V. V., în calitate de cumpărător, mama revizuentei nu a înstrăinat mansarda, ci numai apartamentul nr. 8 de la . 3+1 camere.
S-a mai precizat că, în pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, s-au avut în vedere numai înscrisurile care ar atesta calitatea de proprietar a intimaților-reclamanți, printr-o interpretare a actelor prin prisma intereselor acestora, fără să se solicite, în virtutea rolului activ al instanței, informații și acte de la D.I.T.L. Sector 4, privind dosarul de rol fiscal al imobilului începând cu anul 1947, data dobândirii proprietății de către autoarea sa, M. C., și până la data introducerii acțiunii.
A mai specificat revizuenta că, într-adevăr, în procesul civil principiul disponibilității părților este un principiu de bază, însă instanța, în virtutea rolului activ, era obligată, în cazul în care existau suspiciuni asupra calității de proprietar a revizuentei, din cauza faptului că, din punctul său de vedere, actele sunt neclare, să solicite să fie depuse de către părțile adverse declarația și procesul-verbal de impunere, așa cum se află la dosarul cauzei declarația și procesul-verbal de impunere al mamei revizuentei, C. M..
Revizuienta a mai arătat că înscrisurile avute în vedere de instanță privesc numai interesele reclamanților, fără a se soluționa pricina și prin prisma intereselor sale legitime, de moștenitor al proprietarilor mansardei, C. M., mama sa, împrejurare în raport cu care apreciază că este în drept să solicite revizuirea hotărârii pe baza înscrisurilor din dosarul de rol fiscal al imobilului în litigiu.
Revizuenta a menționat că urmează să depună înscrisuri în acest sens, acte care sunt reținute de părțile potrivnice, în măsura în care va reuși să le obțină de la D.I.T.L. Sector 4, la care s-a adresat în nenumărate rânduri și în timpul soluționării cauzei. Răspunsul primit de fiecare dată, a specificat revizuenta, a fost acela că nu pot fi furnizate astfel de informații decât la cererea instanțelor judecătorești.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
La data de 13.12.2013, intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și excepția tardivității cererii de revizuire, iar pe fond au solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind lipsită de fundament juridic și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Totodată, au solicitat, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a C.pr.civ., aplicarea unei amenzi judiciare maxime revizuentei, întrucât a promovat o acțiune vădit nefondată și șicanatorie.
Intimații au arătat că, la data de 04.04.2013, în dosarul nr._/3/2012 al Secției a III-a Civilă a Tribunalului București, s-a pronunțat încheierea, devenită irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de revizuire, formulate de aceeași revizuentă. Prin cererea anterioară, la judecarea căreia s-a renunțat, motivată identic, s-a solicitat același lucru. De la aceea dată, nu au survenit situații noi și nici acte noi, așa cum rezultă din cererea formulată în dosarul de față, iar revizuenta omite cu bună-știință să arate că a mai formulat o cerere de revizuire retrasă. Totodată, au specificat intimații, cu aceeași rea-credință, revizuenta nu a arătat că i s-a respins revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 938/18.10.2010 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă, formulând revizuiri la revizuiri și contestații în anulare, toate respinse.
Au mai precizat intimații că, față de dispozițiile art. 324 C.pr.civ., cererea de revizuire este tardiv formulată.
Față de capătul de cerere prin care se solicită suspendarea executării hotărârii, au apreciat ca se impune obligarea revizuentei la plata unei cauțiuni, proporționale cu obiectul cauzei.
Pe fondul revizuirii, intimații au menționat că cererea de revizuire nu este motivată în fapt și nici în drept, fiind nulă din acest motiv, deoarece cele arătate sunt simple nemulțumiri de natură subiectivă ale revizuentei, care se regăsesc în motivele de apel și de recurs, astfel că este inadmisibilă revizuirea.
S-a mai arătat că motivul prezentei cereri este diferit de motivele de revizuire, încercându-se cu totală rea-credință, prin inducerea în eroare a justiției, să se prelungească executarea cheltuielilor de judecată din dosarele anterioare, revizuenta încercând să paralizeze acțiunile civile de recuperare a cheltuielilor de judecată, pe care intimații le-au promovat și pe care le-au câștigat.
De asemenea, intimații au precizat că revizuenta pretinde că părinții săi au avut două apartamente, fapt nereal, așa cum s-a dovedit prin acte, expertize și cercetare locală. Revizuenta a încercat să inducă în eroare justiția, plecând de la o renumerotare a apartamentelor imobilului situat în București, sectorul 4, ., nr. 65. Față de împrejurarea că dosarul de fond a parcurs toate gradele de jurisdicție și a cunoscut toate căile extraordinare de atac - recurs, revizuire, contestație în anulare - revizuirea de față este lipsită de fundament juridic, vădit neîntemeiată și esențial nelegală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 326 alin. 2 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.295/A/7.03.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire; a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire și a obligat revizuenta să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri irevocabile, care poate fi declarată numai într-unul din cazurile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi solicitată dacă, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimați, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ. a fost respectat. Astfel, potrivit textului legal menționat, termenul de o lună a început să curgă, în cauza de față, de la data la care revizuenta a luat cunoștință de înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5948/29.11.2012 de BNP D. P. și relațiile comunicate de DITL Sector 4 privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București .. 65, sector 4), respectiv de la data de 25.09.2013, moment la care s-a susținut de către revizuenta ca a aflat despre conținutul înscrisurilor menționate, ce fuseseră depuse în dosarul penal nr._/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 București, dosar în care aceasta a fost citata în calitate de parte civila.
Așadar, din moment ce revizuenta a precizat ca a luat cunoștință de înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire la data de 25.09.2013, iar intimații nu au dovedit ca partea adversa ar fi aflat despre conținutul acestor înscrisuri la un moment anterior, termenul de o luna prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ. a început să curgă la data de 25.09.2013, astfel încât nu se poate susține tardivitatea prezentei cereri de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 29.08.2013.
În ceea ce privește susținerea apelanților referitoare la inadmisibilitatea cererii de revizuire, tribunalul a apreciat că este admisibilă prezenta cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Astfel, revizuenta A. M. A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 938/18.10.2010 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă, în motivarea cererii de revizuire fiind invocat conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5948/29.11.2012 de BNP D. P. și al relațiilor comunicate de DITL Sector 4 privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București .. 65, sector 4.
S-a apreciat că, atât timp cât revizuenta a indicat în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază, reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. și a susținut că înscrisurile anterior menționate (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5948/29.11.2012 de BNP D. P. și relațiile comunicate de DITL Sector 4 privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București .. 65, sector 4) ar constitui înscrisuri noi, descoperite după pronunțarea deciziei civile a cărei revizuire se solicită, examinarea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile respective pentru a justifica admiterea cererii de revizuire constituie o problemă de fond și nu de admisibilitate a cererii de revizuire.
Pe de altă parte, nu poate fi reținută inadmisibilitatea prezentei cereri de revizuire, determinată de împrejurarea că revizuenta a mai formulat anterior această cale extraordinară de atac împotriva aceleiași hotărâri, la judecarea căreia însă a renunțat, nefiind așadar analizate de instanță motivele invocate de revizuentă.
Pe fondul cererii de revizuire, Tribunalul a constatat că noțiunea de „înscrisuri doveditoare”, la care se referă dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., a fost interpretată în doctrină în sensul că are în vedere înscrisuri deținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisuri care existau la momentul soluționării cauzei, însă au fost descoperite după pronunțarea hotărârii ce face obiectul revizuirii. Astfel, înscrisul doveditor reprezintă acel mijloc de probă care nu a putut fi administrat în litigiul soluționat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită și care ar fi influențat în mod decisiv soluția pronunțată în cauză.
În speță, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., întrucât niciunul dintre înscrisurile invocate de revizuentă nu are caracterul unui înscris doveditor, în înțelesul prevederilor legale menționate. S-a constatat că actele invocate de revizuentă nu se circumscriu noțiunii de înscris nou, la care fac referire dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., textul de lege având în vedere ipoteza în care, după pronunțarea hotărârii supuse revizuirii, se descoperă un înscris care nu a putut fi prezentat instanței din motive independente de voința părții, deși înscrisul respectiv exista la momentul pronunțării hotărârii.
Astfel, revizuenta a susținut că soluția pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ în apel nu a avut în vedere înscrisuri esențiale pentru soluționarea cauzei. În acest sens, revizuenta a invocat, în primul rând, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7721/29.08.1988, prin care părinții acesteia, C. M. și C. C., au înstrăinat către A. N. apartamentul nr. 8, situat la etajul 2 al imobilului din București, .. 65, sector 4. Or, în mod evident, în niciun caz nu poate fi vorba de un înscris nou, descoperit după pronunțarea hotărârii și care nu a putut fi înfățișat instanței. Dimpotrivă, în considerentele deciziei civile nr. 938/18.10.2010, instanța de apel a examinat conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7721/ /29.08.1988, făcând aprecieri asupra obiectului vânzării, așadar nu se poate susține ca acest înscris nu ar fi fost avut în vedere la pronunțarea deciziei supuse revizuirii.
Referitor la celelalte înscrisuri invocate prin cererea de revizuire (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5948/29.11.2012 de BNP D. P. și informațiile privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București .. 65, sector 4, comunicate la cererea revizuentei de DITL Sector 4 în noiembrie 2013), în mod evident, acestea nu existau la data pronunțării deciziei civile nr. 938/18.10.2010, după cum, de altfel, a susținut însăși revizuenta. Așadar, nu poate fi vorba despre înscrisuri care existau la momentul soluționării cauzei, însă au fost descoperite după pronunțarea hotărârii ce face obiectul revizuirii, ci, dimpotrivă, în speța, prin cererea de revizuire se invoca înscrisuri ulterioare datei la care a fost pronunțata hotărârea supusa revizuirii.
De asemenea, nu se poate circumscrie noțiunii de „înscris doveditor”, la care se referă dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia supusă revizuirii nu a solicitat informații privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București .. 65, sector 4. Acest aspect constituie o critică adusa deciziei civile nr. 938/2010, care putea fi valorificata numai în recursul declarat împotriva hotărârii respective, neputând fi analizată în cadrul prezentei căi extraordinare de atac.
Având în vedere argumentele expuse, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, fără a da eficiență dispozițiilor art.1081 alin.1 pct.1 lit. a C.pr.civ., întrucât nu poate fi reținută reaua-credință a revizuientei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., revizuenta a fost obligată să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat, achitat potrivit chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A. M. A., solicitând casarea hotărârii recurate, admiterea cererii de revizuire și, în consecință, schimbarea în tot a deciziei civile nr.938/18.10.2010, în sensul respingerii apelurilor declarate de reclamanții A. G. și A. V.-V. și de intervenientul A. N. și menținerii sentinței civile nr.3223/18.03.2009.
În motivare, recurenta revizuentă a susținut că înscrisurile menționate în motivarea cererii de revizuire - Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5948/29.11.2012 de BNP D. P. și relațiile comunicate de DITL Sector 4 privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în Municipiul București, .. 5, sector 4, sunt pe deplin probate ca fiind înscrisuri noi, descoperite după pronunțarea deciziei civile a cărei revizuire se solicită și care nu au putut fi administrate în litigiul soluționat, apte de a influența în mod decisiv soluția pronunțată în cauză.
A mai precizat că prin administrarea înscrisurilor invocate de revizuentă, se demonstrează că, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părinții săi, C. M. și C. C. și A. N. autentificat sub nr.7721/29.08.1988, este exclusă de la înstrăinare mansarda. Mansarda a rămas tot timpul în proprietatea autorilor săi, și ulterior, în proprietatea sa, în calitate de unică moștenitoare. Acest fapt se demonstrează și prin administrarea înscrisului intitulat "înțelegere" din data de 14.11.1984, încheiat între vânzătoarea C. M. și cumpărătoarea A. V. V., ce susține idee că mama revizuentei nu a înstrăinat mansarda, ci numai apartamentul nr. 8 de la etajul 2.
De asemenea, a susținut că instanța învestita cu cererea de revizuire a considerat în mod nejustificat că argumentele sale în susținerea criticilor aduse instanței de apel, ce a pronunțat decizia supusă revizuirii, privind lipsa rolului activ de a solicita înscrisuri de la autoritățile locale, cum ar fi informațiile privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în Municipiul București, .. 5, sector 4, nu se circumscriu noțiunii de "înscris doveditor" în sensul celui prevăzut de lege.
Apreciază că este pe deplin justificată și probată este și susținerea prin care demonstrează că decizia civilă a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată având la baza numai înscrisurile care ar atesta calitatea de proprietari a intimaților, fără să se solicite în vederea administrării, în virtutea rolului activ al instanței, informații și documente de la DITL Sector 4 privind dosarul de rol fiscal al imobilului începând cu anul 1947 și până la data introducerii acțiunii.
S-a mai arătat că înscrisurile la care a făcut referire în cererea de revizuire fac dovada unor înscrisuri doveditoare care, mai presus de voința acesteia, nu au putut fi administrate în litigiul soluționat prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită și care ar fi influențat în mod decisiv soluția pronunțată în cauza privind imobilul situat în Municipiul București, .. 5, sector 4.
Apreciază că sunt îndeplinite pe deplin condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, prin administrarea materialului probator în corelație cu susținerile revizuentei, așa cum a susținut atât în cauza de apel, a cărui decizie se cere revizuită, dar și prin prezenta cerere de revizuire.
Intimații A. V.-V., A. G. și A. N. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, aceștia au susținut că recurenta nu formulează critici concrete cu privire la decizia civilă atacată, ci reiterează aspectele invocate prin cererea de revizuire, aspecte pe care instanța de judecată le-a considerat în mod justificat și argumentat că sunt lipsite de fundament juridic.
Intimații apreciază că decizia civilă nr. 295 A din 07.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013 de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civila este legală și temeinică sub toate aspectele, respectiv că instanța de judecată în mod corect a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C.proc.civ., întrucât niciunul dintre înscrisurile invocate de către revizuentă nu are caracterul unui înscris doveditor, în înțelesul prevederilor legale menționate.
Au mai arătat că actele invocate de către revizuentă nu se circumscriu noțiunii de înscris nou, la care fac referire dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ., textul de lege având în vedere ipoteza în care, după pronunțarea hotărârii supuse revizuirii, se descoperă un înscris care nu a putut fi prezentat instanței din motive independente de voința părții, deși înscrisul respectiv exista la momentul pronunțării hotărârii.
Apreciază că instanța de judecată a reținut în mod corect faptul că înscrisul reprezentând contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.7721/29.08.1998 nu reprezintă un înscris nou, descoperit după pronunțarea hotărârii și care nu a putut fi înfățișat instanței, în condițiile în care în considerentele deciziei civile nr.938/18.10.2010, instanța de apel a examinat conținutul acestuia, făcând aprecieri asupra obiectului vânzării, motiv pentru care nu se poate susține că acest înscris nu a fost avut în vedere la pronunțarea deciziei supuse revizuirii.
De asemenea, în ceea ce privește celelalte înscrisuri invocate prin cererea de revizuire și anume contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5948/29.11.2012 de BNP D. P. și informațiile privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București, Sector 4, .. 65 care au fost comunicate la cererea revizuentei de DITL Sector 4 în luna noiembrie a anului 2013, instanța de judecată a constatat în mod corect faptul că acestea nu existau la data pronunțării deciziei civile nr. 038/18.10.2010, aspect susținut chiar de către recurenta-revizuentă. Prin urmare, se invocă înscrisuri ulterioare datei la care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii si care nu pot fi reținute ca înscrisuri în înțelesul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ. anterior care să justifice admiterea cererii de revizuire.
Totodată, instanța de judecată a apreciat în mod justificat că nu se poate circumscrie noțiunii de „înscris doveditor" în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ. anterior, împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia civilă supusă revizuirii nu a solicitat informații privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București, Sector 4, ..65. Intimații consideră că este corectă opinia instanței de judecată potrivit căreia aspectul invocat de către revizuentă constituie o critică adusă deciziei civile nr.938/18.10.2010, care putea fi valorificată numai în recursul declarat împotriva hotărârii respective, neputând fi analizată în cadrul prezentei căi extraordinare de atac. Mai mult decât atât, în literatura de specialitate s-a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile necesare cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.proc.civ., anterior dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate.
În recurs, nu au fost încuviințate părților probe noi.
Analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu a căror analiză a fost legal investită, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica vizând greșita aplicare în cauză a prevederii înscrise în art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în referire la aprecierea tribunalului în sensul că înscrisurile menționate în motivarea cererii de revizuire - contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5948/29.11.2012 de BNP D. P. și relațiile comunicate de DITL Sector 4 privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în Municipiul București, .. 5, sector 4, nu îndeplinesc condițiile impuse de această prevedere legală.
Critica este nefondată.
În acest sens, Curtea reține că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, așa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de apel, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Statuând că se poate cere revizuirea pentru motivul mai sus arătat, legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care deși existau la momentul pronunțării respectivei hotărâri, nu au putut fi verificate de instanța care a judecat, nefiind făcute cunoscute acesteia, fapt care a permis săvârșirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată și care este de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțată.
În sensul textului legal enunțat, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră și care este apt să conducă, prin el însuși, la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă în darea soluției.
Temeinicia cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, dar și de probarea caracterului determinant al acestor înscrisuri, toate aceste condiții trebuind a fi îndeplinite cumulativ.
În speță, Curtea constată că înscrisurile pe care revizuenta le-a invocat în fundamentarea cererii sale de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, sunt reprezentate de: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7721/29.08.1988, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Înțelegere”, din data de 14.11.1984, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5948/29.11.2012 de BNP D. P. și respectiv, informațiile privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în București .. 65, sector 4, comunicate la cererea revizuentei de DITL Sector 4, prin adresa nr. nr. IIB 2297.01/28.10.2013, eliberată de DITL Sector 4 București.
Or, așa cum s-a reținut și prin decizia recurată, câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7721/29.08.1988, ca, de altfel, și înscrisul sub semnătură privată intitulat „Înțelegere”, din data de 14.11.1984, au făcut obiectul analizei în cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicită, ele nu îndeplinesc condiția de a fi înscrisuri noi, în înțelesul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Ca atare, Curtea apreciază ca fiind corect raționamentul Tribunalului în sensul că aceste înscrisuri nu sunt noi, ele fiind deja cunoscute instanței care a pronunțat hotărârea ce se cere a fi anulată, pe calea revizuirii, de vreme ce au făcut obiect al evaluării judiciare în cadrul considerentelor acesteia. Aceasta întrucât prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii, nu se poate ajunge la realizarea unui control judiciar al deciziei ce face obiect al revizurii, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire neputând analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, ca efect al cenzurării raționamentului acesteia în urma evaluării probatoriilor administrate de părțile litigante.
Curtea reține în acest sens faptul că prin căile de atac de retractare, cum este și revizuirea, se pot invoca doar acele împrejurări, limitativ prevăzute de lege - art. 322 pct. 1-10 din Codul de procedură civilă - care nu au fost avute în vedere la pronunțarea unei hotărâri, astfel încât instanța nu mai controlează propria hotărâre care a fost atacată, prin această prismă. Altfel spus, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării. Aceasta întrucât în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Ca atare, raportat la pricina de față, respectivele înscrisuri nu puteau fundamenta cererea de revizuire, întrucât ele au fost deja produse în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fiind analizate de către instanța care a pronunțat decizia ce se solicită a fi revizuită, cercetarea judecătorească realizată în privința acestora, bucurându-se de putere de lucru judecat.
Pe de altă parte, în referire la celelalte înscrisuri pe care revizuenta și-a fundamentat calea de atac extraordinară, Curtea reține că în mod judicios s-a statuat prin decizia recurată că cererea nu îndeplinește cerințele impuse de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Astfel, pentru a se putea reține incidența art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, era necesar ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii. Această cerință este desprinsă din interpretarea logico gramaticală a normei reprezentate de art. 322 pct.5 din Codul de procedură civilă textul făcând referire la înscrisuri „descoperite" după darea hotărârii, respectiv la „reținerea” acestora de către partea adversă, ceea ce presupune cu necesitate o atare situație premisă.
Or, în speță, deși aceste înscrisuri invocate - adresa nr. IIB2297.01/28.10.2013 emisă de Direcția Generală de Impozite și taxe Locale Sector 4, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5948/29.11.2012 de BNP D. P., nu au fost depuse până la data la care a fost pronunțată decizia civilă nr. 938/18.10.2010 de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în mod judicios s-a constatat, prin decizia recurată că ele nu au existat la data când a fost pronunțată hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită.
Cum anterioritatea înscrisului nou invocat în revizuire, față de data pronunțării hotărârii atacate este prevăzută de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în termeni nesusceptibili de interpretare, în mod corect a apreciat tribunalul că nu putea fi admisă cererea de revizuire pe baza acestor înscrisuri eliberate revizuentei după pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale.
Or, condițiile anterior enunțate, impuse de dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă pentru formularea unei cereri de revizuire, se impuneau a fi îndeplinite cumulativ.
Ca atare, simplul fapt că partea a obținut ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită anumite înscrisuri probatorii, emise ulterior soluționării irevocabile a litigiului, nu era de natură să justifice admiterea cererii de revizuire deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia sa se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.
Tot astfel, Curtea reține că era necesar ca revizuenta să facă dovada că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să procure înscrisul anterior, menționat în timpul procesului.
Or, înscrisul aflat la fila 11 dosar nr._, al Tribunalului București Secția a IV a civilă, reprezentat de adresa nr. IIB 2297.01/28.10.2013, a fost eliberat revizuentei la cererea acesteia formulată la data de 21.10.2013 de către DITL Sector 4 și reprezintă un istoric al înregistrărilor fiscale privind imobilul din .. 65. Or, admiterea cererii de revizuire presupune, după cum s-a arătat, că înscrisul procurat de parte, ulterior, să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru ca a fost reținut de partea adversă, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Stabilirea întrunirii acestei condiții se impune a fi făcută prin raportare la dispozițiile art.172 si 175 din Codul de procedură civilă. Prin interpretarea coroborată a acestor dispoziții se ajunge la concluzia că este necesar nu numai ca înscrisul să nu fi fost depus la dosar în cadrul primului proces, ci și ca existența și conținutul lui să nu fi fost cunoscut la acel moment. În măsura în care el a fost cunoscut, nimic nu împiedica partea să solicite instanței aplicarea măsurilor prev. de art.172 - 175 C.pr.civ.
Or, în cauză, înscrisul anterior menționat nu emană de la partea adversă și nici nu se poate prezuma că el ar fi fost reținut de acesta, în condițiile în care singurele entități abilitate să ateste orice înregistrări privind rolul fiscal, sunt subiecte de drept public - direcțiile de impozite și taxe din cadrul primăriilor. Tot astfel, el a fost emis de o astfel de autoritate care a fost în măsură să-l elibereze revizuentei în temeiul unei simple solicitări a acesteia, așa cum rezultă din chiar cuprinsul său, ceea ce exclude incidența situației premisă impuse de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, aceea a imposibilității obiective a revizuentei de a procura respectivul înscris.
În același sens, Curtea are în vedere că în chiar considerentele deciziei ce face obiect al revizuirii, se reține că: „vânzătoarea C. M. nu a mai avut rol fiscal pentru vreun imobil identificat în .. 65… din 1988 și până în 2007”, iar în recursul exercitat împotriva acestei hotărâri, soluționat prin decizia civilă nr. 776R/11.04.2012 a Curții de Apel București, se menționează că: „din interogatoriul aflat la fila 147 din dosarul de apel, întrebarea nr. 2, rezultă că de la data înstrăinării apartamentului nr. 8, recurenta pârâtă (A. M. A.) nu a mai avut rol fiscal pentru nici un spațiu din imobilul situat în .. 65, deschizând un rol nou, în ianuarie 2007, în baza certificatului de moștenitor obținut, a cărui anulare s-a solicitat în prezentul litigiu”, respectiv că „din actele aflate la filele 204-207 dosar recurs, rezultă că rolul fiscal deschis recurentei (A. M. A.) pentru mansarda imobilului din .. 65, a fost închis la 02.03.2007”, ceea ce exclude o imposibilitate a părții revizuente, în sensul la care s-a făcut anterior referire, de a putea cunoaște evoluția înregistrărilor la rolul fiscal și de a procura și înfățișa un istoric de rol fiscal al imobilului, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice.
Câtă vreme, înscrisurile anterior reliefate, anexate cererii de revizuire, nu îndeplineau cerințele anterior reliefate, impuse cumulativ de prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că nu s-ar putea reține o aplicare greșită în cauză a acestei norme în cauză, susținerea recurentei în sensul ele ar fi putut influența în mod decisiv soluția pronunțată în cauză, vizând o altă condiție impusă de lege pentru exercitarea revizuirii, care nu se mai impunea a fi analizată, în condițiile date.
În referire la critica vizând greșita apreciere a instanței învestite cu cererea de revizuire în sensul că argumentele recurentei în susținerea criticilor aduse instanței ce a pronunțat decizia supusă revizuirii, privind lipsa rolului activ de a solicita înscrisuri de la autoritățile locale, respectiv, informațiile privind istoricul de rol fiscal al imobilului situat în Municipiul București, .. 5, sector 4, nu se circumscriu noțiunii de „înscris doveditor" în sensul celui prevăzut de lege și nu pot fundamenta o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Critica este nefondată.
Astfel, căile de atac sunt calificate ca extraordinare, dacă ele pot fi exercitate numai în cazurile și în condițiile anume specificate de lege, partea fiind obligată să își sprijine cererea pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege. Ele se deosebesc astfel de căile de atac ordinare, care pot fi exercitate de orice parte din proces, pentru simplul fapt că partea respectivă este nemulțumită de hotărârea pronunțată. De aceea, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, care este calificată prin chiar Titlul V al din Codul de procedură civilă, ca o cale de atac extraordinară, nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de acest text de lege, dispozițiile care reglementează revizuirea fiind de strictă interpretare și aplicare în ceea ce privește condițiile de admisibilitate și motivele de exercitare.
Legislația internă este conformă cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, pronunțându-se în cauza M. contra România,_/03 la 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă „pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea”.
Or, raportând considerațiile anterioare privind fizionomia specifică acestei căi extraordinare de atac, concluzia care se impune este în sensul că prin formularea unei cereri de revizuire nu se poate obține decât exclusiv îndreptarea hotărârilor judecătorești în legătură cu săvârșirea unor erori de fapt, stabilite în aceste hotărâri. Astfel, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
Curtea are în vedere, totodată, faptul că în mod constant, practica și doctrina de specialitate au statuat în sensul că o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, presupune în mod necesar ca partea interesată să prezinte înscrisurile noi, acestea constituind cauza cererii de revizuire, iar nu să pretindă instanței să-l administreze din oficiu, în lipsa îndeplinirii acestei cerinței cererea de revizuire urmând a fi respinsă.
Din această perspectivă, în mod judicios s-a apreciat prin decizia recurată în sensul că nu puteau fi valorificate pe calea revizuirii, susținerile revizuentei din cererea introductivă vizând faptul că în apel au fost valorificate doar înscrisurile care ar atesta calitatea de proprietari a intimaților, fără să se solicite, în virtutea rolului activ al instanței, informații și documente de la DITL Sector 4 privind dosarul de rol fiscal al imobilului începând cu anul 1947 și până la data introducerii acțiunii.
Astfel, Curtea constată că aceste susțineri reprezintă practic critici de fond formulate împotriva a însăși modului de soluționare a apelului promovat de intimați, care însă, așa cum a reținut și tribunalul, puteau fi deduse controlului judiciar doar în calea de atac a recursului, neconstituindu-se într-unul dintre motivele de revizuire prevăzute limitativ de art. 322 pct. 1-10 din Codul de procedură civilă.
Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, găsind nefondate criticile recurentei, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În aplicarea art. 316 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea, în raport de soluția adoptată în recurs, reținând culpa procesuală a revizuentei, va dispune obligarea acesteia la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1.000 lei, respectiv, 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul A. N. și 500 lei cheltuieli de judecată către intimații A. V. - V. și A. G., reprezentând onorariul de avocat achitat de aceștia din urmă, în calea de atac a recursului, conform chitanțelor nr. 30/13.05.2015 și nr. 29/13.05.2015.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că apărătorul angajat de intimați în cauză a formulat întâmpinare și a reprezentat pe aceștia în recurs, formulând concluzii asupra căii de atac, iar totalul onorariului de avocat solicitat nu este în mod vădit disproporționat, sub aspectul volumului de muncă prestată în concret în cauză și impus de circumstanțele speței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta revizuientă A. M. A. împotriva deciziei civile nr.295/A/7.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. G., A. V.- V. și A. N..
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul A. N. și la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații A. V. și A. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/10.06.2015
-------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – R.N.
- A.I.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 658/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 607/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
