Cereri. Decizia nr. 1779/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1779/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1779/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1779 R
Ședința publică de la 23.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii formulată de recurentul-reclamant R. G. împotriva Sentinței civile nr. 2063 R/19.11.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 02.10.2013, la 09.10.2013, la 16.10.2013 și la 23.10.2013 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.11.2011, contestatorul R. G. a chemat în judecată pe intimatul M. București prin Primarul General solicitând tribunalului să dispună modificarea Dispoziției Primarului General nr._/17.10.2011 în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 1 în integralitatea sa, iar nu numai pentru cota de ¼.
În motivare, contestatorul a arătat că este singurul moștenitor al defunctului R. T., fiu și moștenitor al numitei R. D. cumpărătoarea imobilului preluat abuziv, fiind și singurul care a format notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
P. sentința civilă nr. 2063 R/19.11.2012 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator și a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și comunicată intimatului M. București prin intermediul B. B., R. și B. sub nr._/25.07.2001 contestatorul a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 1, notificare în cadrul căreia există încă trei moștenitori ai imobilului: C. P., B. M. și L. C..
Tribunalul a reținut că imobilul a fost dobândit de numita D. R. decedată la data de 13.11.1976, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/27.06.l1932 de Tribunalul I. – Secția notariat, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali: R. T., C. P., L. C. și B. M., fiecare având o cotă de ¼ din masa succesorală potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 50/14.05.1998 eliberat de BNP M. M..
Contestatorul R. G. este unicul moștenitor al defunctului R. T. potrivit certificatului de moștenitor nr. 14/28.02.2001 emis de BNP S. C.. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 241/28.03.1962.
P. Dispoziția Primarului General nr._/17.10.2011 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ¼ din imobil, imposibil de restituit persoanei îndreptățite R. G.,, respingându-se cererea acestuia pentru cota de 3/4, ca nedovedită.
Tribunalul a considerat că din modalitatea de formulare a notificării în care au fost menționați și ceilalți moștenitori ai imobilului, în această calitate contestatorul a înțeles să solicite măsuri reparatorii numai pentru cota lui de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a invoca dreptul de acrescământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. G..
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit tribunalul a respins contestația, considerând că din modalitatea de formulare a notificării în care au fost menționați și ceilalți moștenitori ai defunctei R. D., recurentul ar fi înțeles să solicite măsuri reparatorii doar pentru cota de ¼ din imobil.
Această soluție ignoră dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care recurentul a fost singurul moștenitor care a formulat notificarea.
Imobilul a fost preluat în cotă de 1/1 de la R. D., notificarea pentru solicitarea despăgubirilor putând fi formulată de moștenitorii defunctei în parte sau împreună.
În dovedirea calității de persoană îndreptățită, recurentul a depus certificatul de moștenitor nr. 50/1998, pentru a releva transmiterea succesiunii de la aceasta la tatăl său, R. T..
Susține că nu putea ignora existența celorlalți moștenitori ai autoarei sale, dar nici nu a solicitat a li se recunoaște dreptul asupra unei cote, ci cu privire la întregul imobil, acceptând faptul că în situația în care unul dintre acești moștenitori ar fi formulat notificare, iar putea fi restituită doar o cotă din imobil.
Examinând cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu este fondată.
Recurentul reclamant a solicitat instanței modificarea dispoziției nr._/17.10.2011, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din București, ., sector 1 compus din teren în suprafață de 220 și construcție.
P. dispoziția atacată, s-au acordat măsuri reparatorii reclamantului doar pentru o cotă de ¼ din imobil.
Din cuprinsul notificării formulate, rezultă că defuncta mai avea și alți moștenitori, respectiv numiții C. P., B. M. și L. C.. Cuprinsul acestei notificări aflată la fila 46 dosar fond este echivoc, lăsându-se să se înțeleagă faptul că reclamantul ar fi formulat notificare și pentru ceilalți moștenitori.
Ca atare, interpretarea instanței de fond în sensul că reclamantul a înțeles să solicite doar cota sa succesorală de 1/4 are un suport probator în însăși notificarea formulată de parte, și în raport de aceste considerente, soluția pronunțată este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant R. G. împotriva sentinței civile nr. 2063 R/19.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. GC – 2 ex
16.12.2013
Jud. fond D. N. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 249/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1602/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
