Cereri. Decizia nr. 1609/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1609/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1609.
Ședința publică din 16.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. DorisTomescu
Judecător - D. A.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant I. F., împotriva sentinței civile nr.22 din 13.02.2013, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția P. G. și Instituția P. - Județul G..
Cauza are ca obiect – alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant I. F., în stare de arest; lipsesc reprezentanții intimaților pârâți Instituția P. G. și Instituția P. Județului G..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea pune în discuție timbrajul cererii de recurs.
Recurentul solicită acordarea ajutorului public judiciar în forma scutirii sale de plata taxelor de timbru, arătând că nu realizează venituri, aflându-se în penitenciar.
Curtea se constituie în camera de consiliu pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar.
Revenind în ședința publică, instanța îi aduce la cunoștință recurentului că a fost admisă cererea sa și a fost scutit de plata taxelor de timbru în recurs.
Recurentul arată că dorește ca reprezentanții instituțiilor intimate să fie prezenți.
Instanța îi aduce la cunoștință reclamantului că procedura de citare este legal îndeplinită, iar prezența părților nu este obligatorie în procesul civil, după care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant I. F. arată că nu s-a judecat fondul, că a solicitat despăgubiri pe motiv că i s-a luat apartamentul. Arată că s-a adresat celor două instituții, care l-au trimis de la una la cealaltă, fără să-i rezolve problema locativă pe care o va avea atunci când va fi eliberat. În plus, pârâții au vândut apartamentul său cu toate lucrurile dinăuntru, inclusiv mobilierul, bunuri asupra cărora nu avea acest drept.
Solicită admiterea recursului, subliniind că a fost evacuat din apartament fără nici un drept.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la 16.10.2012 reclamantul I. F. a chemat în judecată instituțiile Prefectura Județului G. și Primăria Municipiului G. pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate să îi asigurare repartizarea unei locuințe în municipiul G..
Arată reclamantul că în mod abuziv a fost deposedat de locuința familiei sale, în perioada în care s-a aflat în detenție, prin măsuri luate de autoritățile locale, care îl aduc în situația ca, după terminarea executării pedepsei private de libertate, să nu aibă unde să locuiască.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Consiliul Local al Municipiului G., Direcția de Asistență Socială, a comunicat instanței că, potrivit dispozițiilor Legii nr.292/2011, reclamantul poate beneficia în prezent de măsuri de conciliere pentru accesarea serviciilor sociale.
Prin sentința civilă nr.22/13.02.2013, Tribunalul G. a respins acțiunea formulată de reclamantul I. F., fiul lui G. și al lui V., născut la 04.05.1966, în prezent deținut în Penitenciarul G., în contradictoriu cu Primăria Municipiului G. și Instituția P. G..
Analizând lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că reclamantul figurează în evidențe ca având domiciliul în Municipiul G., în baza sentinței civile nr.307/1992, beneficiul locațiunii pentru imobilul din 1 Decembrie 1918, . a fost atribuit fostei sale soții, ulterior s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare a apartamentului.
Pretențiile reclamantului pentru recunoașterea și a dreptului său de a beneficia de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru același imobil au fost dezlegate irevocabil prin sentința civilă nr.6865/2009.
Aflat în executarea unei pedepse private de libertate reclamantul s-a adresat autorităților locale și a primit răspunsuri în sensul că la momentul eliberării din penitenciar i se va repartiza o locuință socială în condițiile legii.
A constatat prin urmare Tribunalul că reclamantul poate beneficia de servicii sociale în condițiile art.64 din Legea nr.292/2011 și că, în raport de situația concretă în care se află, pretenția de asigurare a unei locuințe este prematură dat fiind că o atare solicitate va putea fi analizată de autorități în condițiile în care se va încadra în situațiile reglementate prin Legea nr.416/2001 și Legea nr.292/2011.
Pentru aceste motive, Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantul I. F. în contradictoriu cu Primăria Municipiului G. și Instituția P. G..
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul I. F., solicitând ca instanța să fie imparțială în acest proces.
Recurentul – reclamant arată că a solicitat pe cale judecătorească un ordin de evacuare, deoarece Primăria G. i-a vândut apartamentul de 3 camere, fiind patronii apartamentului său din G., reclamantul fiind chiriaș și în prezent arestat, i-a fost vândut apartamentul cu tot cu mobilă, cu toate bunurile sale casnice/electrocasnice, l-au lăsat pe drumuri.
Recurentul apreciază că, la momentul la care va termina de executat pedeapsa privativă de libertate, nemaiavând apartamentul va fi nevoit să locuiască în stradă, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Din actele și lucrările dosarului, curtea reține că recurentul – reclamant a deținut, în baza contractului de închiriere încheiat cu autoritățile locale din G., un apartament situat în ., ., în care a locuit împreună cu familia sa.
Prin sentința civilă nr. 307/1999 a Judecătoriei G., în urma divorțului recurentului, i s-a atribuit fostei sale soții beneficiul contractului de închiriere pentru apartamentul în discuție, apartament pe care ulterior aceasta l-a cumpărat.
Prin prezenta acțiune, recurentul solicită ca, la eliberarea din penitenciar să i se repartizeze o altă locuință, tribunalul arătând că, în raport de situația concretă a recurentului la momentul eliberării sale autoritățile vor aprecia dacă îndeplinește sau nu cerințele legale, la acest moment o asemenea acțiune fiind prematură.
Constatând că, tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât în prezent recurentul fiind în penitenciar nu i se poate atribui acum o locuință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – reclamant I. F., împotriva sentinței civile nr.22 din 13.02.2013, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți INSTITUȚIA P. G. și INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL G..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. D. A.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./18.11.2013
Trib.G. – M.M.B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1611/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
