Cereri. Decizia nr. 1853/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1853/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1853/2014

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1853 R

Ședința publică de la 02.12.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – D. Z.

JUDECĂTOR – D. F. G.

JUDECĂTOR – D. L. M.

GREFIER – S. V.

……………………

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți T. V. A., B. T. P. și B. S. N., împotriva deciziei civile nr. 899A/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. S. R. și B.N.P. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.) și intimații intervenienți T. I., T. R. A. și C. I. L., având ca obiect „acțiune în constatare – acțiune în răspundere delictuală, anulare act”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant T. V. A. reprezentat de avocat D. C., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă G. S. R. reprezentată de avocat S. I. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții reclamanți B. T. P. și B. S. N., intimatul pârât B.N.P. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.) și intimații intervenienți T. I., T. R. A. și C. I. L..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimata pârâtă G. S. R. întâmpinare, copii de pe aceasta fiind comunicate părților din proces.

Apărătorul recurentului reclamant T. V. A. face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr._/02.12.2014. Solicită proba cu acte și depune la dosar un set de fotografii care privește cavoul familiei, pentru a dovedi relația de rudenie a recurentului și alte înscrisuri. Comunică și părții adverse o copie de pe acestea.

Apărătorul intimatei pârâte G. S. R. consideră că aceste înscrisuri nu au relevanță în prezenta cauză.

Curtea va reține la dosar memoriul și adresata atașată și va restitui recurentului setul de fotografii.

Apărătorul intimatei pârâte G. S. R. solicită proba cu actele anexate la întâmpinare.

Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentului reclamant T. V. A. solicită admiterea recursului și să se observe că ambele instanțe inferioare au realizat o greșită soluționare a cauzei, în sensul că au interpretat și aplicat în mod greșit legea. Să se constate că așa cum a fost formulată acțiunea, instanțele au apreciat lipsa de calitate procesuală a recurentului reclamant, motivat de faptul că există prin corespondență cu apărările formulate de intimatele pârâte există o discrepanță pe principiul proximității gradului de rudenie.

Să se observe că acțiunea în sine, așa cum a fost formulată, a avut în vedere tocmai această chestiune esențială, în primul rând cea legată de modalitatea în care s-a obținut această calitate pe ceea ce înseamnă proximitatea gradelor de rudenie și se raportează la legătura între d-na G. și d-na N. S. și modalitatea în care au cules succesiunea de pe urma defunctei L. L. F., iar pe de altă parte solicită a se observa că în ceea ce privește această succesiune a defunctei L. L. F. modalitatea în care s-a realizat culegerea succesorală, bazată pe o cauză ilicită, conducea tocmai la stabilirea acestui beneficiu ilicit obținut de a urca în gradul de rudenie, pentru că pe rangul IV se găsea alături de G. S. R. și d-na S. T., mama recurentului. Ori aceste două persoane se găseau în rang egal.

Arată că au criticat problematica cauzei ilicite, prin care s-a realizat această urcare în rang de la d-na G. S. R. la d-na N. S., care nu își exercitase drepturile succesorale în timpul vieții și care a plasat-o pe d-na N. S. pe rangul III și astfel a apărut certificatul de moștenitor nr. 35/2001, care în opinia pârâtelor ar conduce la stabilirea unei lipse de calitate procesuală.

Solicită a se observa o altă greșeală pe care instanțele au preluat-o, respectiv cea legată de faptul că T. V. ar fi exercitat în nume propriu această acțiune și că astfel este pe rangul V și nu are dreptul să exercite și să culeagă această succesiune. În realitate, această petiție de ereditate a fost făcută de acesta în calitate de fiu a lui S. T., exercitând drepturile acesteia care au fost fraudate, prin ascunderea dezbaterii acestei succesiuni.

Consideră că recurentul urcă prin reprezentarea mamei sale și nu de retransmisie succesorală.

Arată că acea chestiune de fond a prescripției dreptului de opțiune succesorală a lui N. S. și a stabilirii gradului III de rudenie este o chestiune care trebuie analizată de instanța de fond, dar să se observe că în mod greșit s-a interpretat legea arătându-se că T. V. ar avea gradul V.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății l Judecătoria Sectorului 4, înlăturând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul intimatei pârâte G. S. R. solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca temeinice și legale. Arată că N. S., în calitate de mătușă a defunctei este moștenitoare de gradul III și T. S. este moștenitoare de gradul IV și potrivit regulilor aplicate în materia succesiunii rudele gradul III le înlătură de la succesiune pe rudele de gradul IV.

Să se constate că în persoana lui T. V. nu poate opera reprezentarea pentru că nu sunt întrunite cele trei condiții. Arată că la dosar există o sentință penală definitivă și irevocabilă, care a atestat, în mod indubitabil, că recurentul T. V. este rudă de gradul V cu defuncta L. L. F., fiind nepot.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 București la data de 19.09.2011 sub nr._ , reclamanții T. V. A., B. T. P. și B. S.-N. au chemat în judecată pe pârâții G. S. R. și B.N.P. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, la data de 12.04.2001 era împlinit termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală asupra succesiunii rămase de pe urma defunctei L. L. F., decedată la data de 28.11.1999, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 35/12.04.2001 emis de B. L. I. și L. G. în procedura succesorală a defunctei L. L. F., pentru cauză ilicită, întrucât dreptul de a culege succesiunea era prescris, să se constate culpa Biroului Notarial menționat și să se angajeze răspunderea acestui pârât pentru culpa delictuală izvorâtă din asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor pentru suma de 100 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2283/2013, Judecătoria Sectorului 4 București a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamanților B. T. P. și B. S. N.; a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes; a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei G. S. R., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. „L. B. și L. D.”; a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului B.N.P. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.), ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a respins cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții T. I., T. R. A. și C. I. L..

În motivarea sentinței, s-a arătat în esență că, prin certificatul de moștenitor nr. 35/12.04.2201 emis de B. „L. I. și L. G.”, s-a stabilit că unica moștenitoare a defunctei F. L. L. este numita N. S., decedată la data de 08.10.2000, căreia, în calitate de colateral ordinar, îi revenea întreaga moștenire.

Anterior, la data de 10.04.2001, prin Certificatul de moștenitor nr. 65/2001 emis de B. „L. C.” s-a stabilit că unica moștenitoare a defunctei N. S. este pârâta G. S. R., căreia în calitate de fiică îi revine întreaga moștenire. Pe cale de consecință, pârâta G. S. R. a devenit și moștenitoarea defunctei F. L. Laetitia.

Reclamanții, din prezenta cauză, contestă calitatea de unică moștenitoare a defunctei F. L. Laetitia a pârâtei G. S. R., susținând că și reclamantul T. V. A. este moștenitor, venind la moștenire prin reprezentarea mamei sale T. S. M., născută F. (T.).

Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că defuncta F. L. Laetitia este fiica numiților F. V. (decedată în anul 1990) și F. Ș. (decedat în anul 1941). Mama pârâtei G. S. R., N. S., decedată în anul 2000, era sora V. F..

În ceea ce îl privește pe reclamantul T. V. A., din actele de stare civilă rezultă că acesta este fiul numitei T. S. (decedată în anul 2003), fiica lui A. F. (decedat în anul 1955), fratele lui Ș. F. (deci, unchiul defunctei F. L. Laetitia).

În aceste condiții, s-a reținut prin raportare, la data decesului defunctei F. L. Laetitia, anul 1999, că N. S. avea calitatea de rudă de gradul III, fiind mătușa defunctei, iar T. S. avea calitatea de rudă de gradul IV.

Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T. V. A., instanța a constatat că pentru promovarea unei acțiuni civile o persoană trebuie să fie titularul unui drept subiectiv încălcat sau contestat, să aibă interes în cauză, capacitate procesuală și calitate procesuală.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.

Reclamantul T. V. A. își justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză prin faptul că este moștenitor al defunctei F. L. Laetitia, venind la moștenire prin reprezentarea mamei sale T. S. M., calitate în care a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 35/12.04.2001 emis pe numele pârâtei G. S. R..

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat – numit reprezentant – urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său – numit reprezentat – care este decedat la data deschiderii succesiunii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire, dacă s-ar mai fi aflat în viață (art.664 – 668 Cod civil).

Astfel, pentru a opera reprezentarea, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii succesiunii; locul celui reprezentat să fie util și reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea lăsată de defunct. În cauza de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, mama reclamantului T. V. A., numita T. S. M., a decedat la data de 02.09.2003 (certificat deces fila 204), astfel că persoana reprezentată era în viață la data decesului numitei F. L. L., decedată la data de 28.11.1999 (certificat deces fila 215), astfel că prima condiție a reprezentării nu este îndeplinită.

Nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, locul persoanei reprezentate nefiind util. Locul util presupune ca în cazul în care persoana ar fi fost în viață să fi avut vocație concretă la moștenire. T. S. M. a fost înlăturată de la moștenire de numita N. S., mama pârâtei G. S. R., deoarece potrivit principiului proximității gradului de rudenie, rudele mai apropiate în grad înlătură de la moștenire rudele mai îndepărtate în grad. Astfel, T. S. M., rudă de gradul IV, este înlăturată de la moștenire de o persoană în grad mai apropiat ș anume N. S., rudă de gradul III, care era și ea în viață la data decesului numitei L. L. F..

Un alt motiv pentru care reclamantul T. V. A. nu poate veni la moștenire prin reprezentare este dat de faptul că în clasa a patra de moștenitori, clasa colateralilor ordinari, nu operează reprezentarea. Reclamantul ar fi putut veni la moștenire nu în baza reprezentării, ci prin retransmitere, în calitate de moștenitor al mamei sale, însă, astfel cum s-a arătat anterior, T. S. M. a fost înlăturată de la moștenirea defunctei L. L. F. pe baza principiului proximității gradului de rudenie, de N. S., mama pârâtei G. S. R..

Având în vedere aceste aspecte, nu s-a putut reține că reclamantul T. V. A. are vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei L. L. F. și, în consecință, nu justifică nici calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 35/12.04.2001.

În ceea ce-i privește pe reclamanții B. T. P. și B. S. N., prin actele de la dosar, aceștia nu au făcut în nici un fel dovada gradului de rudenie cu defuncta L. L. F., astfel încât instanța a apreciat că nu au calitate procesuală activă și nici interes în promovarea prezentei acțiuni.

Pe aspectul excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală invocat de reclamanți ca temei al constatării nulității certificatului de moștenitor, instanța a apreciat că acest aspect ține de fondul cauzei, astfel încât, soluționând prezenta cauză prin prisma excepțiilor invocate de pârâți, nu se impune analizarea acestui aspect.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B.N.P. „L. B. și L. D.” instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 36/1995, notarul public îndeplinește un serviciu de interes public, iar actele îndeplinite de acesta sunt de autoritate publică. Potrivit art. 88 din lege, cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, declararea nulității unui astfel de act juridic producând efecte față de părțile actului și nu față de notarul public.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și față de care se vor produce efectele hotărârii judecătorești, condiție neîndeplinită în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen apelanții-reclamanți T. V. A., B. T. P., B. S.-N. și apelanții intervenienți T. I., T. R. A., C. I. L..

Apelanții-reclamanți au solicitat admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a notarului public și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea apelului, s-a arătat în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Este de observat faptul că în cauză a fost greșit interpretat actul juridic dedus judecății și a fost greșit aplicată legea.

Apelanții-reclamanți au susținut greșita soluționare a problematicii instituției reprezentării succesorale, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului biroul notarului public și contradicția soluției în privința soluționării acțiunii civile cu privire la excepția lipsei de interes.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă, art. 700 Cod civil, art. 38 din Legea nr. 36/1995.

În ceea ce privește intervenienții, aceștia nu au formulat motive de apel, ci au precizat doar că achiesează la motivele de apel formulate de reclamanți.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 899A/25.06.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți T. V. A., B. T. P. și B. S.-N. și de apelanții-intervenienți T. I. și T. R. A. și C. I. L., împotriva sentinței civile nr. 2283/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. S. R., B. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.) și a obligat apelanții la plata către intimata G. S. R. a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Pentru a decide astfel, analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat ca apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, admisă de instanța de fond este întemeiată pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală activă presupune o identitate între persoana reclamantului și persoana care se pretinde titularul dreptului dedus judecății.

Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

În speța dedusă judecății, tribunalul a apreciat că reclamanții nu au calitate procesuală activă întrucât între reclamanți și pârâtă nu există niciun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere.

Așa cum în mod corect a arătat prima instanță, reclamantul T. V. A. își justifica calitatea procesuală activă în prezenta cauză prin faptul că este moștenitor al defunctei F. L. Laetitia, venind la moștenire prin reprezentarea mamei sale T. S. M., calitate în care solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 35/12.04.2001 emis pe numele pârâtei G. S. R..

Nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, locul persoanei reprezentate nefiind util. Locul util presupune ca în cazul în care persoana ar fi fost în viață să fi avut vocație concretă la moștenire. T. S. M. a fost înlăturată de la moștenire de numita N. S., mama pârâtei G. S. R., deoarece potrivit principiului proximității gradului de rudenie, rudele mai apropiate în grad înlătură de la moștenire rudele mai îndepărtate în grad. Astfel, T. S. M., rudă de gradul IV, este înlăturată de la moștenire de o persoană în grad mai apropiat și anume N. S., rudă de gradul III, care era și ea în viață la data decesului numitei L. L. F..

Un alt motiv pentru care reclamantul T. V. A. nu poate veni la moștenire prin reprezentare este dat de faptul că în clasa a IV-a de moștenitori, clasa colateralilor ordinari, nu operează reprezentarea. Reclamantul ar fi putut veni la moștenire nu în baza reprezentării, ci prin retransmitere, în calitate de moștenitor al mamei sale, însă astfel cum s-a arătat anterior, T. S. M. a fost înlăturată de la moștenirea defunctei L. L. F. pe baza principiului proximității gradului de rudenie, de N. S., mama pârâtei G. S. R..

În ceea ce-i privește pe reclamanții B. T. P. și B. S. N., prin actele de la dosar, aceștia nu au făcut în nici un fel dovada gradului de rudenie cu defuncta L. L. F., astfel încât în mod corect prima instanță a apreciat că nu au calitate procesuală activă și nici interes în promovarea prezentei acțiuni.

În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor ar putea fi introdusă numai de către persoanele care ar pretinde vreun drept asupra moștenirii, or, reclamanții sunt persoane străine de moștenire.

Altfel spus, apelanții-reclamanți nu au calitate procesuală activă și din perspectiva faptului că nu au calitatea de moștenitor legal sau testamentar a defunctei, nu fac parte din niciuna din clasele de moștenitori cu vocație la moștenirea acesteia sau nu au vocație concretă la moștenire (reclamantul T. V. A.) și, prin urmare, nu au calitatea procesuală activă de a solicita anularea unui certificat de moștenitor care privește succesiunea defunctei.

Referitor la susținerile apelanților în sensul că nici autoarea pârâtei nu și-a exercitat dreptul de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni, chiar dacă ar fi reale, au fost apreciate irelevante în speța dedusă judecății întrucât pentru ca apelanții să poată invoca faptul că s-a încălcat termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală pentru N. S. este necesar, înainte de toate, ca apelanții însăși să aibă vocație succesorală concretă la moștenirea defunctului.

În cazul în care un certificat de moștenitor este nelegal emis, în sensul că anumite persoane au fost excluse în calitate de beneficiari ai succesiunii, aceste persoane pot solicita evident constatarea nulității certificatului de moștenitor, dar numai dacă acestea au vocație concretă la moștenire, adică dacă au calitate procesuală activă.

În ceea ce privește motivul doi de apel referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B.N.P. „L. B. și L. D.” acesta este nefondat întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 36/1995, notarul public îndeplinește un serviciu de interes public, iar actele îndeplinite de acesta sunt de autoritate publică. Potrivit art. 88 din lege, cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, declararea nulității unui astfel de act juridic producând efecte față de părțile actului și nu față de notarul public.

Altfel spus, notarul public nu este parte în actul juridic ce se solicită a fi anulat și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește motivul trei de apel, a fost apreciat nefondat întrucât interesul se confundă practic în speța dedusă judecății cu calitatea procesuală, cele două excepții fiind interdependente.

Prin urmare, argumentele avute în vedere la admiterea excepției lipsei calității procesuale active sunt comune cu cele care au condus la admiterea lipsei de interes și nu era necesar ca instanța să mai facă o motivare suplimentară și pe aspectul lipsei de interes.

Altfel spus, atâta vreme cât niciunul dintre reclamanți nu are vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei, pe cale de consecință, aceștia nu au nici calitate procesuală activă și nici vreun interes în promovarea acțiunii de față, argumentele ce stau la baza admiterii excepțiilor fiind comune.

În concluzie, în raport de considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul a respins apelurile formulate, ca nefondate, (în ceea ce privește intervenienții accesorii prin respingerea apelului principal se respinge automat și apelul intervenienților, care oricum nu au formulat motive de apel), hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică și a obligat apelanții la plata către intimata G. S. R. a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții T. V. A., B. T. P. și B. S. N., care au susținut următoarele critici:

Prima critică se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind reprezentarea succesorală și soluționarea greșită a lipsei calității procesuale active.

Recurenții-reclamanți arată că calitatea procesuală activă este una specială în cauză, acordată de lege, respectiv cea de petent de ereditate, în calitate de moștenitor sezinar și stabilit prin certificat de moștenitor, de pe urma autorilor lor, iar aceștia (autorii) au rang egal cu pârâta G. S. R., adică cea de rang IV, colaterali ordinari.

Recurenții-reclamanți au solicitat să se constate că la data de 12.04.2001 era deja împlinit termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală asupra succesiunii deschise de pe urma defunctei L. L. F., decedată la 28.11.1999 și că exercițiul acestui drept era lipsit de efecte la data de 12 aprilie 2001, în persoana pârâtei G. S. R..

Aceasta a realizat o manoperă ilicită, de culegere a moștenirii mătușii lor, L. L. F., verișoară a mamei lor și a numitei G. S. R..

Defuncta N. S. a decedat la data de 08.10.2000, iar succesiunea acesteia a fost dezbătută în anul 2001, însă la momentul decesului acesteia era deja împlinit termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală asupra succesiunii defunctei L. L. F..

În acest context, este evident că, culegerea succesiunii de pe urma defunctei L. L. F. de către pretinsa succesoare (decedată fără dovadă de acceptare expresă) N. S., a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii – art. 700 cod civil 1865, în sensul că această defunctă nu avea calitatea să mai culeagă succesiunea de pe locul ocupat de ea, respectiv locul de succesor de rang III.

Prin urmare, față de cele prezentate în acțiune și în raport de conținutul dosarului succesoral notarial, acțiunea ilicită a pârâtei G. S. R. de a dispune exercitarea dreptului de opțiune succes orală în numele mamei sale N. S., care nu a exercitat personal acest drept în cele șase luni pe care le avea la dispoziție, între 28.11.1999 – 29.05.2000, a constituit o încălcare gravă a dispozițiilor legii civile.

Or, succesiunea Liei F. era deschisă la 28.11.1999 și termenul de acceptare de 6 luni stabilit de art. 700 Cod civil 1865 era demult împlinit, deci, nu se putea exercita un drept personal al unei persoane decedate.

Cum demersurile au fost făcute cu participarea notarului public care a dezbătut succesiunea Liei F., și a emis certificatul de moștenitor nr. 35/12.04.2001 direct pe numele N. S., recurenții-reclamanți apreciază că în mod clar rezultă că aici se regăsește o culpă în derularea procedurilor de dezbatere succesorală a succesiunii defunctei L. L. F..

În fine, prin această manoperă dolosivă pârâta G. S. R. a urmărit direct și nemijlocit să urce în rang în locul mamei sale ca și cum ar fi operat reprezentarea; dar reprezentarea nu putea opera pentru că N. S. nu era predecedată în raport de L. L. F. (decedată la 28.11.1999), ci postum decedată (08.10.2000), pe de o parte, iar pe de altă parte, nu putea exercita drepturi personale ale decedatei N. S., pe care aceasta nu le-a exercitat în timpul vieții în termen util.

Recurenții-reclamanți arată că, printr-o monstruoasă "eroare" s-a ajuns ca de pe urma defunctei L. L. F. să culeagă succesiunea o persoană post-decedată acesteia, care nu își exercitase, în interiorul termenului de prescripție, dreptul de opțiune succesorală, eroare ce s-a perpetuat în fața notarului public, care a "acceptat" cu vădită ușurință – de lege este o culpa levis, cel puțin, – și a procedat la derularea unei proceduri succesorale prescrise, realizată prin evitarea publicității.

Arată că, evitarea publicității a fost elementul esențial care a împiedicat-o pe mama lor, S. T., să cunoască faptul că L. L. F., verișoara sa, a decedat și, în acest fel, să ceară repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și exercitarea acestui drept al său de a participa de pe același rang egal cu G. S. R., colateral ordinar, adică succesor de rang IV, ca și S. T..

Recurenții-reclamanți susțin că instanța era ținută să observe că ei au atacat certificatul de moștenitor în cadrul unei veritabile petiții de ereditate ca fiind un act fraudulos realizat de pârâta G. S. R., pe care aceasta l-a realizat cu știință și, în mod clar, în frauda intereselor lor, pentru a "urca" doar aparent o treaptă în principiul proximității.

Aceste aspecte sunt confirmate în cadrul acțiunii penale privind comiterea infracțiunii de fals în declarații care a fost investigată de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, conform actelor atașate, de unde rezultă că cei doi martori au fost învățați să facă declarațiile privind unica moștenitoare a Liei L. F. în persoana lui N. S., aspect neadevărat, dar care nu a putut fi sancționat în instanța penală datorită tergiversării și a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Arată că răspunsul lor este evident: calitatea procesuală activă este una specială în cauză, acordată de lege, aceea de petent de ereditate, în calitate de moștenitor sezinar și, respectiv stabilit prin certificat de moștenitor, de pe urma autorilor lor.

Autorii lor au rang egal cu pârâta G. S. R., adică cea de rang IV, colaterali ordinari.

Prin urmare, instanța era ținută să observe că ei au atacat în cadrul unei veritabile petiții de ereditate un act fraudulos realizat de pârâta G. S. R., pe care aceasta l-a realizat cu știință și în mod clar în frauda intereselor lor, pentru a "urca" doar aparent o treaptă în principiul proximității.

A doua critică se referă la modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive a notarului public.

Se arată că acest certificat a fost emis, la solicitarea pârâtei G. S. R., de către notarul public, care, cu "mare ușurință", în fapt cu vădită știință, a acceptat derularea unei proceduri nepublice, ca urmare a unor declarații de martori (dovediți mincinoși conform dovezilor din dosarul penal), să nesocotească termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală care era deja împlinit și să procedeze la desemnarea unui decedat postum lui de cuius (L. L. F.) ca succesor.

Dreptul de opțiune succesorală nu se poate transmite la succesori decât în situația în care el nu a fost împlinit în timpul vieții lui de cuius (N. S.) dar după cum lesne se putea observa, în cauză termenul era deja împlinit la data de 12.04.2001, fără a exista o declarație expresă a lui N. S. cu privire la succesiunea Liei F..

Notarul public a nesocotit aceste dispoziții, pentru că, dacă referitor la declarațiile mincinoase cu privire la calitatea Rodicăi S. G. de pretinsă "unică" moștenitoare a Liei F., exista o altă procedură, de natură penală, în privința împlinirii termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală părțile nu puteau deroga în nici un mod, iar notarul era obligat să efectueze procedura de publicitate și de stabilire a eventualei calificări ca succesiune vacantă a succesiunii de cuius L. L. F..

Așa cum se observă, o asemenea culpă aparține în mod direct calităților exercitate de notarul public, care este ținut să procedeze la respectarea legii, și să îndrume părțile în mod corect, iar eventualele greșeli culpabile imputate să fie asigurate pentru pagube materiale.

Arată recurenții-reclamanți, tocmai acest aspect l-au dedus judecății, fapta proprie a notarului public care a acționat cel puțin într-o culpa levis de natură să atragă aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 36/1995 privind răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru fapta proprie.

Deopotrivă, ca urmare a unei asemenea calități de parte răspunzătoare pentru acțiunile proprii cauzatoare de prejudicii este clar că legiuitorul a instituit o veritabilă calitate procesuală pasivă directă a notarului public în raport cu terțul păgubit, aspect care este de natură să fundamenteze acțiunea lor civilă și să conducă la rezultatul că soluția instanței este superficială și nemotivată, fiind departe de textul de lege invocat de ei și de soluția solicitată.

Pentru toate aceste critici aduse celor două hotărâri pronunțate în cauză, recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, respingerea excepțiilor invocate și reținute de instanțele inferioare, urmând să trimită cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, Judecătoria Sectorului 4 București.

În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 700 Cod civil, art. 38 din Legea nr. 36/1995.

În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimata-pârâtă G. S. R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În calea de atac a recursului, nu a fost administrat nici un mijloc de probă.

Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că nu este fondat, având în vedere următoarele motive:

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din codul de procedură civilă este nefondat, având în vedere următoarele aspecte:

Dispozițiile legale sus-menționate se referă la douã sunt ipoteze:

a) hotãrârea recuratã este lipsitã de temei legal. Se au în vedere acele situații în care considerentele hotãrârii nu permit identificarea normelor juridice care susțin rezolvarea datã litigiului sau hotãrârea nu este motivatã în drept;

b) hotãrârea atacatã a fost datã cu încãlcarea sau aplicarea greșitã a legii. Sunt vizate situațiile în care instanța evocã normele de drept substanțial incidente situației de fapt în cauzã, dar le încalcã „în litera sau spiritul lor” ori le aplicã greșit, consecințã a unei interpretãri eronate a legii.

În cauză, se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 664-668 din Codul Civil din 1864, în ceea ce privește condițiile reprezentării succesorale și, implicit, modalitate de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a recurenților-reclamanți.

Instanța de recurs învederează că instanțele de fond au aplicat, în mod corect, dispozițiile menționate și, pe cale de consecință, au soluționat corect excepția lipsei calității procesuale active a recurenților-reclamanți.

Astfel, se constată că, în materie succesorală, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată este necesar să se analizeze vocația succesorală generală și concretă la moștenire a recurenților – reclamanți.

În ceea ce privește vocația succesorală legală la moștenire, instanța de recurs învederează că au vocație generală persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul, respectiv rudele în linie dreaptă, descendentă (fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu) și rudele în linie colaterală, numai până la gradul al IV-lea inclusiv.

În ceea ce privește vocația succesorală concretă la moștenire, aceasta reprezintă posibilitatea efectivă de a culege moștenirea defunctului. Astfel, o rudă de gradul IV din clasa a II-a de moștenitori este îndepărtată de la moștenire de o rudă de gradul III, din clasa a-II-a de moștenitori, deoarece este mai apropiată în grad și are o vocație succesorală concretă la moștenire.

În cauza de față, în raport de defuncta F. Laetitia L. se constată că F. S. era rudă colaterală de gradul IV, iar N. S. era rudă colaterală de gradul III.

Astfel, se constată că F. S., autoarea lui T. A., fiind rudă colaterală de gradul IV avea vocație succesorală generală la moștenirea defunctei F. Laetitia L., în schimb T. A. este rudă colaterală de gradul V în raport cu defuncta F. Laetitia L., motiv pentru care acesta nu are vocație succesorală generală la succesiune lui F. Laetitia L., neputând culege direct, prin retransmitere, moștenirea acesteia, chiar în absența altor moștenitori.

Curtea constată că recurentul nu a invocat însă niciodată că vine la moștenirea defunctei F. Laetitia L., prin retransmitere, în virtutea calității sale de rudă de gradul V, ci prin reprezentare, adică urcând în locul și în drepturile mamei sale F. S., în scopul de a culege drepturile succesorale, care s-ar fi cuvenit acesteia, în calitate de rudă de gradul IV.

Această susținere a recurenților a fost clarificată în calea de atac a recursului, fiind precizat în mod expres că se invocă culegerea moștenirii prin reprezentare, nu prin retransmitere.

Cu privire la instituția reprezentării, se arată că reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat – numit reprezentant (T. A.) – urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său – numit reprezentat (F. S.) – care este decedat la data deschiderii succesiunii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire, dacă s-ar mai fi aflat în viață (art. 664 – 668 Cod civil).

Curtea constată că, în mod corect, au reținut instanțele de judecată că locul lui F. S. (devenită T. S.) nu era util, deoarece aceasta nu avea vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei F. Laetitia L., în calitate de colateral de gradul IV, fiind înlăturată de la moștenire de către ruda, colateralul de III, respectiv N. S..

Astfel, corect au reținut instanțele de fond că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera reprezentarea succesorală, deoarece locul nu era util.

De asemenea, s-a reținut că nu este îndeplinită nici condiția, ca cel reprezentat (T. S.) să fie decedat înainte de decesul lui F. Laetitia L., deoarece mama reclamantului T. V. A., numita T. S. M., a decedat la data de 02.09.2003 (certificat deces fila 204), astfel că persoana reprezentată era în viață la data decesului numitei F. L. L., decedată la data de 28.11.1999 (certificat deces fila 215).

Având în vedere aspectele menționate, se constată că recurentul-reclamant T. A. nu poate veni la moștenire prin reprezentare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 664-668 din Codul Civil din 1864, motiv pentru care vor fi înlăturate criticile acestuia pe acest aspect.

De asemenea, susținerea că, calitatea sa de moștenitor rezultă din promovarea unei petiții de ereditate, este eronată, deoarece și persoana, care formulează o petiție de ereditate trebuie să își probeze calitatea de moștenitor și împrejurarea că are o vocație succesorală concretă la moștenirea defunctului.

Simpla promovarea a unei petiții de ereditate nu este suficientă pentru a justifica calitatea de moștenitor și, implicit, calitatea procesuală activă.

Lipsa calității procesuale active a recurenților-reclamanți împiedică analizarea altor aspecte care țin de fondul cauzei referitoare la acceptarea moștenirii de către intimată și la prescripția acceptării moștenirii, invocate de către reclamanți, în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Pentru toate considerentele menționate, se constată că nu este fondată critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 664-668 din Codul Civil din 1864, în ceea ce privește condițiile reprezentării succesorale și, implicit, modalitate de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a recurenților-reclamanți.

În ceea ce privește critica referitoare la modul se soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive a notarului public, Curtea constată că este nefondată întrucât, potrivit dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 36/1995, notarul public îndeplinește un serviciu de interes public, iar actele îndeplinite de acesta sunt de autoritate publică. Potrivit art. 88 din lege, cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, declararea nulității unui astfel de act juridic producând efecte față de părțile actului și nu față de notarul public.

Altfel spus, notarul public nu este parte în actul juridic ce se solicită a fi anulat și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Mai mult, menținerea valabilității certificatului de moștenitor contestat nu ar fi de natură să determine răspunderea notarului public.

În ceea ce privește ultima critică privitoare la contradicția soluției în privința soluționării acțiunii cu privire la excepția lipsei de interes, instanța constată că este nefondat, neexistând nicio contradicție, deoarece atât calitatea procesuală activă, cât și interesul sunt condiții de exercitare a acțiunii civile, iar lipsa acestora determină respingerea demersului judiciar promovat de către parte.

Având în vedere că toate criticile formulate sunt neîntemeiate, se constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 8) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs constată că nu au fost formulate critici de natură a se circumscrie motivului de recurs menționat, împrejurare față de care nu se va analiza acest motiv de recurs.

Pentru motivele expuse, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8)-9) din Codul de Procedură Civilă, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenții-reclamanți T. V. A., B. T. P. și B. S. N., împotriva deciziei civile nr. 899A/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. S. R. și B.N.P. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.) și intimații intervenienți T. I., T. R. A. și C. I. L..

În temeiul art. 274 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că recursul exercitat a fost respins și că recurenții-reclamanți se află în culpă procesuală, prin declanșarea și exercitarea căii de atac, instanța va obliga pe recurenții-reclamanți la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G. S. R., reprezentând onorariul de avocat, aferent căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenții-reclamanți T. V. A., B. T. P. și B. S. N., împotriva deciziei civile nr. 899A/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. S. R. și B.N.P. L. I. și L. G. (în prezent L. B. și L. D.) și intimații intervenienți T. I., T. R. A. și C. I. L..

Obligă pe recurent la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimata G. S. R..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D. Z. G. D. FlorelaMoraru D. L.

GREFIER,

S. V.

Red. DZ

Tehnored. DZ/PS 2 ex.

17.11.2014

Jud. apel: E. A.

I. Târțău

← Legea 10/2001. Decizia nr. 202/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretenţii. Decizia nr. 1826/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Cereri. Decizia nr. 1853/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 1853/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI