Cereri. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 39/2015

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 39 R

Ședința publică de la 13.01.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE – D. Z.

JUDECĂTOR – D. F. G.

JUDECĂTOR – D. L. M.

GREFIER – S. V.

…………….

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 722/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatel- reclamante C. G. M. și S. M. D. și intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect „Legea 10/2001 – obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă S. M. D. personal și asistată de avocat Anelis V. I., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă C. G. M. reprezentată de același avocat, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General și intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-au depus la dosar de către recurentul pârât M. București prin Primarul General copii ale motivelor de recurs, care au fost comunicate intimaților, iar de către intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor s-a depus întâmpinare, copii de pe aceasta fiind comunicate părților din proces.

De asemenea, se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatele reclamante C. G. M. și S. M. D. întâmpinare, în 3 exemplare.

Apărătorul intimatelor reclamante C. G. M. și S. M. D. arată că a depus întâmpinarea în termenul legal, la data de 06.01.2015. Precizează că a luat la cunoștință de motivele de recurs din dosar, acestea nefiindu-le comunicate odată cu citația. Solicită proba cu înscrisurile de la dosar.

Curtea constată că nu sunt alte înscrisuri de administrat și acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul intimatelor reclamante C. G. M. și S. M. D. solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că înțelege să invoce nulitatea recursului, având în vedere că nici una dintre criticile formulate de M. București prin Primarul General nu se încadrează în dispozițiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Arată acest recurs constituie o enumerare de texte legale, care deși sunt incidente în cauză nu au reușit să demonstreze nelegalitatea sentinței recurate.

În ipoteza în care se va trece peste nulitatea recursului și se va aprecia că în cauză s-au formulat critici de nelegalitate solicită respingerea acestuia ca nefondat. Consideră că în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 10/2001, dar și dispozițiile date în RIL nr. 20/2007, care consfințește plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești în soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Arată că recurentul susține în mod greșit că prima instanță a procedat în mod greșit, apreciind că singura entitate abilitată de lege să soluționeze notificarea este Primăria Municipiului București. În ipoteza în care Primăria Municipiului București a rămas în pasivitate este evident că singura abilitată să soluționeze pe fond notificarea în virtutea accesului la justiție, consacrat de art. 6 din CEDO era instanța de judecată.

Raportat la cheltuielile de judecată, arată că în mod just prima instanța a dispus acordarea cheltuielilor de judecată, de altfel lor nu li s-a acordat cheltuieli de judecată decât parțial, respectiv onorariu de avocat și onorariu expert. În ceea ce privește aspectul legat de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat pe aspectul acordării de daune/despăgubiri, învederează instanței că la fila 10, ultimul paragraf s-a prevăzut în mod expres de instanță că la momentul deciziei de compensare prin puncte se va avea în vedere că s-a primit deja o despăgubire, ceea ce este contrar susținerilor recurentului.

Pentru aceste motive solicită respingerea recursului. cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 10.11.2011, reclamanții C. G. M. și S. M. D. au chemat în judecată pârâtul M. București prin Primarul General solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se să constate calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Calea 13 septembrie, nr. 83, colț cu ., sector 5, București, imobil ce formează obiectul notificării nr. 2197/2002 formulată în baza legii 10/2001 în dosarul PMB nr._/2002 ; obligarea paratul la emiterea în favoarea reclamantelor a unei dispoziții/decizii motivate de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul din Calea 13 septembrie, nr. 83 colț cu ., sector 5, București, ce formează obiectul notificării nr. 2197/2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001; stabilirea valorii măsurilor reparatorii ce se cuvin pentru imobilul mai-sus menționat; obligarea paratului la plata cheltuielilor de Judecată în cadrul prezentului litigiu.

În fapt, au arătat că imobilul în litigiu (compus din teren în suprafață de 354 mp, construcție în suprafață de 293 mp cu destinația de locuință și construcție în suprafață de 42,12 mp cu destinație de farmacie) a aparținut autoarei C. (născută V.) F., decedată la data de 23 mai 1990, fiind dobândit pe cale succesorală de la tatăl acesteia, V. D., în baza actului de partaj autentificat sub nr._/20.08.1925 de Tribunalul I..

De pe urma defunctei C. F. au rămas ca succesori legali, reclamanta, C. G.-M. și sora sa, Buttu (fostă C.) E. L., în calitate de fiice.

Imobilul în cauză a fost preluat de Stat în mod abuziv, fără acordarea unei drepte și prealabile despăgubiri, care să acopere integral prejudiciul suportat în urma deposedării.

Astfel, o parte din imobil, având destinație de farmacie în suprafață de 42,12 mp (compus dintr-o prăvălie, pivniță și closet) a fost preluat de Stat în baza Decretului nr. 134/1949, fără nici un fel de dezdăunare. În cuprinsul decretului de preluare s-a indicat în mod greșit numele de R. I. acesta fiind la acel moment chiriașul spațiului aflat în proprietatea autoarei sale, după cum rezultă din contractul de închiriere autentificat sub nr._/12.08.1926 de Tribunalul I. - Secția notariat.

Cealaltă parte a imobilului, compus din teren în suprafață de 354 mp și construcție cu destinația de locuință în suprafață de 293 mp, a fost preluat de Stat în baza Decretului nr. 152/1980, pentru care s-a acordat o despăgubire în valoare de 80.000 lei, sumă derizorie în raport de valoarea efectivă a bunului de care au fost private. Această despăgubire nu reprezintă decât o reparație parțială a prejudiciului suferit prin preluarea bunului, motiv pentru care se impune acordarea diferenței actualizate dintre valoarea efectivă a bunului și despăgubirile deja conferite.

Se arata că, prin notificarea înregistrată la Prefectura Municipiului București sub nr._/2001, reclamanta, C. G. - M. a solicitat în baza Legii 10/2001, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al petentei Buttu E. - L., restituirea imobilului apropriat de Stat în perioada regimului comunist. Ulterior, Prefectura a trimis notificarea spre soluționare la Primăria Municipiului București, unde a fost înregistrată sub nr. 2197/2002 în dosarul nr._/2002.

La data de 27.07.2005, Buttu E.-L. a decedat de pe urma acesteia rămânând în calitate de moștenitor legal, subsemnata, S. M.-D., și în calitate de succesor testamentar (legatar particular), fiul său, I. R.. Calitatea sa de succesor legal a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 311/02.11.2005 emis de BNPA „B." din București.

Se menționează că notificarea lor formulată în baza Legii 10/2001 a rămas nesoluționată în pofida demersurilor efectuate în mod repetat, autoritatea administrativă încălcând dispozițiile art. 25 din Legea 10/2001 ceea ce echivalează cu o violare continuă a dreptului lor la respectarea proprietății bunurilor si ne îngrădește nejustificat exercițiul dreptului de acces la justiție.

În drept prev. art. 1, art. 3, art. 25-26 din Legea 10/2001, republicată și actualizată, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 din aceeași Convenție, cu rap. la Decizia ICCJ nr. XX/2007 dată în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I, nr. 764/12.11.2007.

Au depus la dosarul cauzei în copie, conformă cu originalul următoarele înscrisuri: actul de partaj autentificat sub nr._/20.08.1925 de Tribunalul I.;plan imobil întocmit de Consiliul Local al sect. 6 București în 1974; plan de situație teren întocmit de Primăria Municipiului București conform planului din 1958; certificat de naștere ..L, nr._ emis pe numele V. F.; certificat de căsătorie ..I, nr._ emis pe numele C. F.; certificat de deces ., nr._ emis pe numele C. F. de Consiliul Popular al sect. 2 București; certificat de moștenitor nr. 689/22.06.1990 emis de fostul Notariat de Stat Local al sect. 6 București de pe urma defunctei C. F.; certificat de naștere ..n, nr._ emis pe numele C. G.-M.; certificat de naștere ..O, nr._ emis pe numele C. E. - L.; certificat de căsătorie ., nr._ emis pe numele Buttu E. - L.; certificat de deces ., nr._ emis pe numele Buttu E. - L. de Primăria sect. 6 București; certificat de moștenitor legal și testamentar nr. 311/02.11.2005 emis de BNPA „B." de pe urma defunctei Buttu E.-L.; procura dată de Buttu E.-L. către C. G. M. și autentificată sub nr. 4809/31.10.2001 de BNP „I. D."; notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și înregistrată sub nr._/12.11.2001 la Prefectura Municipiului București; adresa nr._/SG/04.10.2002 emisă de Prefectura Municipiului București; adeverința nr._/11.12.2001 privind situația juridică a imobilului litigios; istoric de rol fiscal al imobilului aflat în litigiu emis de AFP sector 5 București; adeverința nr. 5555/20.05.2002 privind istoricul de arteră poștală al imobilului aflat în litigiu; extras Decretul nr. 152/1980 și anexa aferentă;contract de închiriere încheiat între C. F. și R. I. cu privire la spațiul cu destinația de farmacie; extras din Decretul nr.134/1949 de naționalizare a unităților sanitare.

Reclamantele au depus precizare a cererii la data de 28.05.2012-f. 158 prin care au solicitat introducerea in cauza a Statului R. prin C. Centrala de Stabilire a Despăgubirilor pe capătul 3 de cerere.

La data de 31.08.2012, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a depus prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la acțiunea formulată de reclamante, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București privind pretențiile reclamantelor din cuprinsul cererii precizatoare față de C.C.S.D., excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele 1 și 2 din cererea introductivă;excepția prematurității cererii precizatoare a cererii introductive de chemare în judecată pentru solicitările reclamantelor cu plivire la C.C.S.D; excepția inadmisibilității solicitării de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

La data de 14.08.2013, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei cerere privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I).

La data de 02.10.2012, reclamantele au depus cerere prin care au arătat ca renunță la judecarea capătului 3 de cerere in contradictoriu cu S. R. prin CCSD prin care au solicitat sa se stabilească valoarea masurilor reparatorii pentru imobilul in litigiu, in dovedire fiind depusa procura speciala judiciara autentificata sub nr. 1731/09.05.2011.

Tribunalul s-a pronunțat pe excepțiile invocate în cauză în ședința publică din data de 02.11.2012, aspect ce rezulta din încheierea de ședința de la aceea data.

Tribunalul a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri, expertize specialitatea topografie, construcții si contabila.

La data de 02.09.2013 s-a introdus in cauza în calitate de parat a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru opozabilitate.

La data de 02.12.2013 reclamantele au depus precizare - f. 269 si f 321 la acțiunea introductiva prin care au solicitat sa se constate calitatea de persoane îndreptățite la obținerea de masuri compensatorii in echivalent sub forma de puncte pentru imobilul din București calea 13 Septembrie nr. 83, colt cu ., sector 5 și să se dispună obligarea paratului la emiterea unei dispoziții de acordarea de masuri compensatorii.

Prin sentința civilă nr. 722/17.06.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilăa admis cererea in parte astfel cum a fost precizată formulată de reclamantele C. G. M. și S. M. D. în contradictoriu cu parații M. București prin Primarul General și C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurii reparatorii in echivalent prin compensare prin puncte, conform art. 24 alin. 2, 3, 4 din Legea nr. 165/2013, în favoarea reclamantelor în ce privește imobilul din București, Calea 13 Septembrie nr. 83 colț cu ., sector 5 format din 345 mp teren si 293 mp construcție, fosta proprietatea doamnei C. F. și a obligat paratul M. București prin Primarul General la plata către reclamante a sumei de 2700 lei reprezentând cheltuieli de judecat - onorariu de avocat și onorariu expertiza topografica.

Pentru a pronunța sentința civilă recurată, s-au învederat următoarele:

Prin notificarea nr. 2197/2001 formulata de C. G. M. si Buttu E. L. s-a solicitat restituirea în natură a imobilului din București, Calea 13 Septembrie nr. 83 colt cu ., sector 5.

Tribunalul a constatat că este îndreptățit și obligat să analizeze fondul cererii de restituire prin echivalent formulată de reclamant, în condițiile în care prin Dispoziția nr. 2197/2001 nu a fost soluționată solicitarea notificatorilor.

Astfel, prin decizia nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Analizând pe fond notificarea reclamantelor, s-a constatat că acestea au făcut dovada calității de persoană îndreptățita la obținerea de masuri reparatorii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 precum și după apariția Legii nr. 165/2013, in condițiile acestei legi.

Imobilul in litigiu compus din teren in suprafața de 354 mp construcție in suprafața de 293 mp cu destinație de locuința si construcție în suprafața de 42,12 mp cu destinație de farmacie a aparținut autoarei C. - născuta V. F. a fost dobândit pe cale succesorala de la tatăl sau-V. D. în baza actului de partaj autentificat sub nr._/20.08.1925 de Tribunalul I..

Conform contractului de închiriere, F. C. a închiriat numitului R. I. un apartament ce a fost folosit ca prăvălie pentru comerțul de farmacie, acest spațiu fiind evidențiat in schița imobilului depusă la dosar la fila 12, schiță ce este datată din 06.03.1974.

Conform certificatului de moștenitor nr. 689/22.06.1990, după defuncta C. F. au rămas ca moștenitori C. G. si B. E. L..

Prin certificatul de moștenitor legal si testamentar nr. 311/02.11.2005 după defuncta Buttu E. L. au rămas ca moștenitori S. M.-D. si I. R. în calitate de legatar cu titlu particular. Prin declarația autentificata sub nr. 4346/01.11.2012 de BNP I. Dannilescu si A. S. numita M. D. a arătat ca a cunoscut-o pe numita Buttu E. L. si sub numele de B. E. L., fiind una si aceeași persoana.

Imobilul a fost preluat de S. R. ca urmare a Decretului nr. 152/1980 figurând la poziția nr. 121/254, anexa nr. 3 cu următoarele caracteristici: suprafața teren-354 mp, suprafața construita-293 mp din care suprafața locuibila - 67 mp, de la C. F..

Prin Decretul nr. 134/1949 s-a naționalizat Farmacia nr. 262 de la numitul R. I. care însa o ocupa cu contract de închiriere, contractul fiind încheiat la data de 12.08.1926.

Din relațiile comunicate de DITL Sector 5 București, imobilul a avut deschis rol fiscal ca urmare a procesului verbal de stabilire a impozitului pe clădiri si terenuri nr. 594/25.02.1966.

Din adresa nr._.02.1998 emisa de .-a reținut că imobilul din Calea 13 Septembrie nr. 83 format din 345 mp teren si 293 mp constructive, fosta proprietatea doamnei C. F. a fost expropriat si demolat in baza Decretului nr. 152/07.05.1980 si s-a stabilit prin procesul verbal nr. 939/02.10.1980 o despăgubire in valoare de 80.000 lei. In aceasta adresa s-a menționat ca plata despăgubirii s-a făcut la data de 17.04.1981.

Tribunalul a apreciat că imobilul a fost preluat in mod abuziv, în sensul art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt preluate în mod abuziv și „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.”

In aceste condiții, reclamantele au făcut dovada ca sunt îndreptățite sa primească masuri reparatorii pentru imobil .

Conform adresei înaintate de PMB imobilul ce a purtat pana la nivelul anilor 1980 nr. 83 pe Calea 13 Septembrie, sector 5, a purtat pana in anul 1925 nr. 117 bis, iar amplasamentul fostului imobil se suprapune peste o secțiune din amplasamentul blocului nr. 97 ce poarta nr. 101 pe Calea 13 Septembrie si al blocului nr. 99 ce poarta nr. 103 pe Calea 13 Septembrie.

Din nota de reconstituire efectuată de Primăria Municipiului București –rezultă că fostul imobil in suprafață de 424,00 mp din baza de date, are suprafața afectata in totalitate de elemente de sistematizare-.>

Din expertiza topografica efectuata de expert F. F. A., tribunalul a reținut că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură.

Acest aspect rezulta si din adresa înaintata de PMB- Primăria Municipiului București din care reiese ca suprafața determinata de expert este afectata de trotuar pietonal, . de transformare PT, rețele edilitare subterane.

Din raportul de expertiza construcții a rezultat o valoare de circulație a imobilului de 1.006.058,5 lei.

Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013 dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013 - Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).

In art. 21 din Legea nr. 165/2013 se prevede procedura in vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, respectiv:

(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(61) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).

(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Având in vedere dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul a apreciat că după apariția Legii nr. 165/2013, reclamantele sunt îndreptățite la singura măsura reparatorie prin echivalent, respectiv la acordarea compensării prin puncte prevăzuta în Capitolul III, intrucat imobilul solicitat nu mai poate fi restituit in natură, fiind afectat de utilități publice, astfel cum rezulta din situația juridică din prezent. Acest aspect rezulta din art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 conform cu care in situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.

Ca urmare, tribunalul a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamantele au calitatea de persoana îndreptățita la acordarea măsurii reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte, conform art. 24 alin. 2,3,4 din legea nr. 165/2013, urmând a se avea in vedere si faptul ca la preluarea imobilului s-a primit o despăgubire, neexistând nicio prevedere legala din care sa rezulte ca se poate acorda o suma ce reprezintă valoarea de circulație a imobilului preluat de stat.

In consecința a fost obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită in favoarea reclamanților dispoziție cu propunere de acordare a măsurii reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte, conform art. 24 alin. 2,3,4 din legea nr. 165/2013 in ce privește imobilul .

Având in vedere prevederile art. 274 C.p.c, văzând soluția data cererii, văzând ca nu se poate acorda o suma cu titlu de despăgubiri, întrucât exista o procedura ce trebuie urmata, tribunalul a apreciat că nu se impune obligarea paratului la plata onorariilor pentru expertizele contabile si construcții. Tribunalul a considerat că reclamantele sunt îndreptățite numai la recuperarea cheltuielilor de judecata ce au constat in onorariul pentru expertiza topografica si onorariul de avocat, întrucât celelalte probe nu au dus la soluția dată, tribunalul încuviințându-le pentru a nu exista nicio suspiciune despre modul de pronunțare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.

În motivarea recursului, se învederează următoarele:

Prima critică formulată referitoare la termenul de soluționare a notificării și la posibilitatea instanței de judecată de a soluționa notificarea.

Recurentul pârât a arătat că atât petitul clar al acțiunii, cât și motivele de fapt si de drept invocate în susținerea acesteia duc la concluzia sesizării instanței de fond cu o contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001 îndreptată împotriva refuzului unității deținătoare de a soluționa notificarea înregistrată de reclamanți.

Recurentul-pârât a susținut că legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr.10/2001 că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.

Aceasta, deoarece unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită o decizie sau, după caz, dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.

Unitatea deținătoare nu poale însă să emită decizie, respectiv dispoziție decât dacă este investită cu soluționarea unei notificări formulate în condițiile art. 22 și următoarele din lege.

O asemenea condiție prealabilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție care consacră accesul liber la justiție, întrucât, vizează faza administrativă a procedurii necontencioase și nu afectează substanța dreptului garantat, atât constituțional, cât și prin art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza „Golder contra Regatului Unit", 1975 că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut precum și că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept."

De altfel, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil este asigurat, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută de Capitolul III al Legii nr.10/2001, deci în condițiile si pe căile prevăzute de legea specială.

Notificarea reclamantului urmează a fi analizată pe cale administrativa si, daca se va fi stabilit că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, solicitantul nu se număra printre categoriile de persoane exceptate de la beneficiul legii, s-a făcut dovada dreptului de proprietate, s-a formulat notificare in termen legal si restituirea in natura este posibila potrivit legii, doar in parte, se va emite o dispoziție de restituire în natura și o dispoziție de propunere de acordare de masuri reparatorii pentru partea de imobil imposibil a fi restituit în natură.

În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care o data cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.

Mai mult decât atât, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existentei, alături de notificare si celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire în sensul că nu mai deține alte probe, precizare ce condiționează paratul în a se pronunța asupra notificării (pct. 23.1 din H.G nr. 498/2003). Pct. 28.1 din aceeași hotărâre de guvern condiționează pronunțarea asupra notificării de existenta unei declarații in mod expres ca nu mai are alte dovezi de prezentat din partea persoanei îndreptățite la restituire.

A doua critică se referă la obligația de a scădea valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite.

Recurentul pârât consideră sentința nelegală și prin prisma obligației stabilită în sarcina paratului de a emite dispoziție motivată fără scăderea despăgubirilor deja acordate, în valoare de 80.000 lei, așa cum reiese din adresa nr._.02.1998 emisă de . la fila 77 din dosar.

A treia critică se referă la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la obligarea Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată, recurentul-pârât consideră că, în mod greșit (eronat), instanța a admis acest capăt de cerere, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții, or în cazul de față nu se poate reține culpa Municipiului București.

În cazul în care se va respinge motivarea Municipiului București, recurentul pârât a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 3. c.pr.civ.

În final, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct.9) din Codul de Procedură Civilă.

În dovedirea susținerilor, nu s-a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.

Intimații C. G.-M. și S. M.-D.

au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În calea de atac a recursului, nu a fost administrat nici un mijloc de probă.

Cu privire la excepția nulității recursului, invocată și susținută de către intimații C. G.-M. și S. M.-D., Curtea o va respinge, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere că recurentul a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9) din codul de procedură civilă și a formulat critici la soluția pronunțată de către prima instanță sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor din Legea nr.10/2001 și a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă.

Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este fondată numai cea de-a doua critică formulată, fiind neîntemeiate celelalte două critici, pentru următoarele motive:

Prima critică formulată referitoare la termenul de soluționare a notificării și la posibilitatea instanței de judecată de a soluționa pe fond notificarea, este nefondată, pentru următoarele motive:

Termenul de 60 de zile reglementat prin dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, după expirarea căruia unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de restituire formulată prin notificare, începe să curgă de la două date de referință, respectiv: de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 (care prevede că „actele doveditoare ale dreptului de proprietate /.../ precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate /.../ pot fi depuse până la data soluționării notificării”).

Din interpretarea acestor texte legale reiese că termenul, în care entitatea investită cu soluționarea notificării, are obligația de a se pronunța asupra îndreptățirii notificatorului la obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de lege poate fi prorogat, cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite, dar numai dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare depuse, comunică notificatorului, în scris, în intervalul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

Or, în cauză reclamanții au depus toate actele doveditoare solicitate de către autoritatea publică, motiv pentru care Curtea consideră că M. București prin Primar General a depășit cu mult termenul de 60 de zile prevăzut de lege, care instituia obligația sa de soluționare, pe fond, a notificării.

Curtea învederează că prima instanță, în mod corect, a soluționat cauza, în raport cu probele administrate în cauză, având în vedere și decizia în interesul legii nr.XX/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia menționată s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, s-a decis că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.

Pentru aceste motive, se constată că nu este fondată critica formulată cu privire la termenul de soluționare al notificării și la posibilitatea instanței de judecată de a se pronunța pe fondul cauzei.

Cea de-a doua critică referitoare la obligația de a scădea valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite, este întemeiată, pentru următoarele motive:

În cauza de față, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că imobilul a fost preluat de S. R. ca urmare a Decretului nr. 152/1980 figurând la poziția nr. 121/254, anexa nr. 3 cu următoarele caracteristici: suprafața teren-354 mp, suprafața construita-293 mp din care suprafața locuibila - 67 mp, de la C. F..

Prin Decretul nr. 134/1949 s-a naționalizat Farmacia nr. 262 de la numitul R. I. care însa o ocupa cu contract de închiriere, contractul fiind încheiat la data de 12.08.1926.

Din expertiza topografica efectuata de expert F. F. A., tribunalul a reținut că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură.

Având în vedere că imobilul notificat (teren și construcție demolată) nu mai poate fi restituit în natură și că au fost plătite de către stat despăgubiri în sumă de 80.000 lei, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 77 din dosarul TB, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (7) din Legea nr.10/2001, care prevăd că „(7) În situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6)”.

Astfel, Curtea având în vedere dispozițiile legale menționate, constată că este fondată critica formulată, motiv pentru care va admite recursul, va modifică în parte sentința recurată, în sensul că din măsurile reparatorii cuvenite reclamanților se va scădea valoarea actualizată a despăgubirii de 80.000 lei primită la momentul preluării imobilului de către stat.

Ultima critică referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.

Se constată că prima instanță a aplicat, în mod corect, dispozițiile art.274 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală prin declanșarea prezentului litigiu.

De asemenea, nesoluționarea notificării pe o perioadă îndelungată de timp se datorează culpei Municipiului București, care a lăsat în nelucrare notificarea formulată o perioadă îndelungată de timp, astfel încât nu se poate susține că nu există nicio culpă procesuală a acestuia.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța constată că a fost acordat numai onorariul de expert topografic și onorariul de avocat, nu și alte cheltuieli ocazionate de soluționarea cauzei (respectiv, onorariul de expert pentru expertiza în construcții și expertiza contabilă), motiv pentru care nu este fondată critica recurentului cu privire la acordarea unor cheltuieli de judecată într-un cuantum exagerat de către instanță.

Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu art. 312 din Codul de Procedură Civilă, constatând că este fondată numai cea de-a doua critică formulată, nefiind întemeiate celelalte două critici formulată, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, va admite recursul declarat, va modifica în parte sentința civilă nr. 722/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în sensul că din măsurile reparatorii cuvenite reclamanților se va scădea valoarea actualizată a despăgubirii de 80.000 lei primită la momentul preluării imobilului de către stat. De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 276 din Codul de Procedură Civilă, ținând cont de faptul că recursul declarat a fost admis în raport de una dintre criticile formulate, fiind neîntemeiate celelalte două critici, Curtea va dispune obligarea recurentului la plata către intimatul-reclamant numai a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul aferent căii de atac a recursului, în conformitate cu chitanța nr. 416/13.01.2015, aflată la fila 36 din dosarul C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de către recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 722/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante C. G. M. și S. M. D. și intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Modifică în parte sentința civilă nr. 722/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în sensul că din măsurile reparatorii cuvenite reclamanților se va scădea valoarea actualizată a despăgubirii de 80.000 lei primită la momentul preluării imobilului de către stat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant conf. art. 276 din Codul de Procedură Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D. Z. G. D. FlorelaMoraru D. L.

GREFIER,

S. V.

Red. DZ/16.01.2015

Tehnored. CG 2 ex

Jud. fond L. F.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel...		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel... →

Cereri. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI