Legea 10/2001. Decizia nr. 55/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 55/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.55 A
Ședința publică de la 02.02.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - B. A. S.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva deciziei civile nr.645 din 28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante M. C. și P. M., domiciliate în București ., . și cu domiciliul ales la . SA cu sediul în București .-138, ., sector 5, având ca obiect”Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatele reclamante M. C. și P. M., ambele prin avocat Toia P. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul intimatelor reclamante M. C. și P. M., învederează instanței că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocatul intimatelor reclamante M. C. și P. M. pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat considerând că instanța de fond a soluționat cauza legal conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 astfel cum au fost interpretate de către ICCJ prin decizia nr. XX/2007 în sensul că pot fi soluționate direct de către instanțele competente notificările care nu au fost soluționate în termenul legal. Pune concluzii de respingere a apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, formulată la data de 09.05.2013, reclamantele P. M. și M. C., în contradictoriu cu pârâtul M. București - prin Primarul General, au solicitat: - soluționarea pe fond a notificării nr. 3305/17.07.2001 privind imobilul compus din teren în suprafață de 436 mp și construcție în suprafață de 155 mp, situat în .. 79-81 (fostă regent B. nr. 48); - obligarea pârâtului să transmită imediat către CCSD dosarul nr._, aferent notificării, iar în subsidiar să fie obligat pârâtul să înainteze acel dosar către Prefectura Municipiului București; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin notificarea nr.3305/17.07.2001 privind imobilul compus din teren în suprafață de 436 mp și construcție, amintit mai sus.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, reclamantele au arătat că, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4436/23.02.1943 la Tribunalul I. Secția notariat, autorii lor E. M. P. și M. P., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului î suprafață de 550 mp, situat în com. Dudești C., . M. A.) nr. 48, pe care au edificat o construcție care, la data preluării, avea o suprafață de 155 mp.
Cu acest imobil autorii reclamantelor au figurat la rolul fiscal ca plătitori de impozite.
Imobilul mai sus menționat a trecut în proprietatea statului în mod abuziv în baza Decretului nr. 79/16.03.1983 al CS al RSR.
Susțin reclamantele că au calitatea de persoane îndreptățite, fiind moștenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 767/21.06.1983 privind pe E. M. P., și certificatul nr. 92/30.05.2012 privind pe M. P..
Mai arată că Eleftere P. nu a formulat notificare.
În prezent, imobilul este ocupat de elemente de sistematizare, astfel că nu poate fi restituit în natură.
Întrucât pârâtul nu a soluționat notificare potrivit art. 22 din legea nr. 10/2001, reclamantele s-au adresat instanței pentru a tranșa asupra dreptului pretins, indicând în acest sens și decizia nr. XX pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, au invocat art. 16 alin. 1,2,21 și 22 din Capitolul VII din Legea nr. 247/2005, competența în materie contencioasă rezultând din art. 123 NCPC, obligația de a transmite dosarul fiind accesorie primului capăt de cerere.
Susțin reclamantele că, întrucât notificarea este soluționată de instanțe, este lipsit de efecte controlul efectuat de prefect, astfel că dosarul ar urma să fie înaintat direct CCSD și numai în subsidiar către Prefect.
În drept: au invocat Legea nr. 10/2001, decizia nr. XX pronunțată de ÎCCJ, art. 1 din primul Protocol adițional la CEDO, art. 25, art. 6 din CEDO, art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În dovedirea acțiunii, au solicitat probele cu acte, expertiză tehnică, orice alt mijloc de probă necesar și au depus atașat un set de înscrisuri.
La data de 31.07.2013 pârâtul M. București, prin Primarul General, a depus la dosar întâmpinare și a arătat că nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deoarece a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, iar potrivit art. 1 alin. 1 și 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din această lege, pârâtul ar urma să fie obligat să acorde compensarea imobilului prin puncte.
Mai arată că nu poate înainta dosarul administrativ CCSD, ci doar Prefectului, potrivit art. 16 alin. 2 ind. 1 din OUG nr. 81/2007.
În drept a indicat dispozițiile art. 205 alin. 2 NCPC.
În dovedire a solicitat proba cu acte.
În temeiul art. 411 alin. 2 NCPC a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 13.09.2013 prin serviciul Registratură, reclamantele au depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea susținerilor pârâtului din întâmpinare și admiterea acțiunii, cu aplicarea legii în vigoare.
La solicitarea tribunalului pârâtul a depus dosarul administrativ format în baza notificării.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2013 tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topo-cadastrală, la solicitarea reclamantelor.
Prin decizia civilă nr. 645/28.05.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.1, prin care să le acorde reclamantelor în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 436 mp și construcție în suprafață de 155 mp, situat în .. 79-81 (fostă regent B. nr.48), a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie și cadastru efectuat de dl. expert M. A., a obligat pârâtul să înainteze dosarul administrativ, după emiterea dispoziției, către Prefectura Municipiului București, în vederea continuării procedurilor administrative și a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 2100 lei reprezentând cheltuieli de judecată (1000 lei onorariu expert și 1100 lei onorariu avocat).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.3305/17.07.2001, reclamantele au solicitat restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 550 mp și construcție în suprafață de 350 mp, situat în ., . baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4436/23.02.1943 la Tribunalul I. Secția Notariat, de autorii lor, E. M. P. și M. P..
Notificarea nu a fost soluționată până în prezent, pârâtul solicitând prin întâmpinare aplicarea Legii nr.165/2013 cu privire la soluționarea acesteia pe fond.
Din adresa nr.A.D./_ 0.07.2013 emisă de Primăria Municipiului București – Legea nr.10/2001, rezultă că dosarul administrativ nu este complet pentru soluționarea notificării, actele care lipsesc fiind indicate cu listă.
Tribunalul a reținut că Legea nr.165/2013 a intrat în vigoare la data de 20.05.2013, iar acțiunea este înregistrată pe rolul tribunalului la data de 09.05.2013, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că în cauză se aplică Legea nr.10/2001 în forma modificată prin Legea nr.165/2013, în măsura în care Legea nr.165/2013 nu ar retroactiva, încălcând principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
Din cele reținute, tribunalul a constatat că notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art.25 alin. 1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin Decizia nr.XX pronunțată la data de 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art.239 alin. 3 C.proc.civ., s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea.
Procedând la analizarea cererii de restituire pe fond, tribunalul a reținut că pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art. 1 alin. (1) din lege); - persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora (art. 3 alin. 1 lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut că din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4436/23.02.1943 la Tribunalul I. Secția Notariat, rezultă că E. M. P. și M. P., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 550 mp, situat în com. Dudești C., .>
Din adresa nr.1097/30.08.2012 emisă de . că imobilul situat în București, .. 79, sector 3, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 79/83 și a fost proprietatea numitului P. M., moștenitor P. E.. Imobilul avea în compunere teren în suprafață de 422 mp și construcție în suprafață de 155 mp.
Aceeași informație este comunicată și de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu.
Din adresa nr._/29.11.2011 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale sector 3, rezultă că pentru imobilul situat în București, .. 79, sector 3, figura, începând cu anul 1952, ca titulari de rol fiscal, P. M. și P. E. cu construcție și teren în suprafață de 400 mp, evidența fiind formată pe baza declarației date de proprietar pe proprie răspundere.
În tabelul proprietarilor anexă nr. 17 la Decretul nr.79/1973, la poziția nr. 188, figurează P. M. și moștenitorii defunctei P. E., cu imobil teren în suprafață de 422 mp și construcție în suprafață de 155 mp.
Cu referire la faptul că imobilul, ulterior trecerii lui în proprietatea soților P. M. și E., ar fi primit adresa .. 48, tribunalul reține că din adresa nr._/_/16.12.2012 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul cadastru, rezultă că PMB nu deține date referitoare la istoricul de adresă pentru imobilele situate pe „.>
Ulterior, PMB a precizat că „. prezent desființată, a purtat denumirea „.>
Pentru imobil s-au acordat despăgubiri, apreciate de reclamante ca fiind insuficiente.
Din probele administrate rezultă că imobilul se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv potrivit 2 alin.1 lit. f din legea nr.10/2001.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut că din certificatul de moștenitor nr. 767/21.06.1983 emis de Notariatul de Stat sector 1, privind pe E. P., decedată la 21.10.1979, rezultă că de pe urma acestei defuncte au rămas ca moștenitori M. P., cu cota de 2/8 din masa succesorală, P. F. și Elefterie (Eleftere potrivit încheierii de îndreptare fila 16) P., fii, cu câte 3/8 fiecare.
Din certificatul de moștenitor nr.92/30.05.2012 emis de BNP „Credo”, privind pe M. P., decedat la 20.01.1985, rezultă că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori P. F., fiu, decedat la 28.06.2001 și Eleftere P., fiică, fiecare cu o cotă de câte ½ din masa succesorală.
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 93/30.05.2012 emis de BNP „Credo”, rezultă că de pe urma defunctului P. F., decedat la 28.06.2001, au rămas ca moștenitori P. M., soție supraviețuitoare și M. C., fiică .
Față de cele reținute, rezultă că de pe urma defuncților E. (M.) P. și M. P., au rămas ca moștenitori P. M., reclamantă în cauză, M. C., reclamantă în cauză, și Eleftere P..
Notificarea pe Legea nr. 10/2001 privind imobilul au formulat numai P. M. și M. C., tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea de a doua condiție, reclamantele au făcut dovada că sunt moștenitori ai persoanei fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
Din contractul de cesiune autentificat sub nr.2132/30.10.2012 la BNP F. M. M., rezultă că reclamantele au cesionat cota de 25% din drepturile decurgând din restituirea imobilului care face obiectul prezentei cauze, către . SA.
Din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art.1 alin.1 din lege, iar reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, având calitatea de moștenitori ai fostului proprietar, conform art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește restituirea imobilului în natură, din probele administrate în cauză rezultă că acesta este afectat de elemente de sistematizare și nu poate fi restituit în natură, fiind acoperit de trotuare, parcaj, ..
Astfel, din adresa nr.525/03.10.2001 emisă de Primăria sector 3 – Serviciul cadastru și Fond Funciar, rezultă că terenul fostei proprietăți situate în București, .. 79, sector 3, este în întregime afectat de sistematizare, construcție . pietonale etc.
Aceeași situație a imobilului rezultă și din adresa nr._/_/20.12.2012 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Urbanism.
În același sens opinează și dl expert M. A., în concluziile raportului de expertiză tehnică.
Cu privire la compunerea imobilului, tribunalul reține că din nici un act oficial, nu a rezultat suprafața de teren de 550 mp consemnată în actul de vânzare-cumpărare, chiar foștii proprietari declarând pentru stabilirea impozitului un teren în suprafață de 400 mp.
În ceea ce privește construcția, pentru aceasta reclamantele nu au putut face dovada dreptului de proprietate, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. 1 și 2 din legea nr.10/2001, în care se prevede că: „Art.24. - (1) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
(2) În aplicarea prevederilor alin.1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr.10/2001, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”.
Conform art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Cum dreptul de proprietate a fost dovedit numai pentru suprafața de 436 mp (potrivit identificării din expertiza tehnică specialitatea topografie și cadastru) și construcție în suprafață de 155 mp (rezultând din actele de preluare în proprietatea statului), în aceste limite va fi admisă și cererea privind acordarea măsurilor reparatorii.
Revenind la chestiunea privind aplicarea Legii nr.165/2013, tribunalul reține totuși dispozițiile art.50 din această lege, privind abrogarea parțială și modificarea dispozițiilor art.25 din legea nr. 10/2001, precum și poziția procesuală exprimată de reclamanți care s-au declarat de acord cu acordarea de puncte valorice.
Astfel, potrivit art.50 din Legea nr.165/2013: „La data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România";
b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.”
Potrivit art. 5 din Titlul nr. II din OUG nr. 184/2002 aprobata prin Legea nr. 48/2004, “Controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare, se exercita de către autoritatea administrativa constituita in temeiul Hotărârii Guvernului nr.361/2005 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu modificările si completările ulterioare, si, după caz, de către prefect sau persoanele desemnate de acesta din cadrul instituției prefectului.”
De asemenea, potrivit art.21 alin.3 din Legea nr.165/2013: „(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.”
Așa fiind, dispoziția care urmează a fi emisă în urma soluționării prezentei pricini poate fi înaintată numai prefectului, astfel că cererea cu care tribunalul a fost învestit în principal, reclamanții solicitând înaintarea dosarului administrativ către CCSD, se privește ca fiind nefondat, urmând a fi admisă cererea subsidiară privind înaintarea dosarului către Prefect.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, respectiv capătul nr. 1 și a obligat pârâtul M. București - prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), prin care să le acorde reclamantelor în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 436 mp și construcție în suprafață de 155 mp, situat în .. 79-81 (fostă Regent B. nr. 48). Întrucât reclamantele nu au solicitat acordarea drepturilor potrivit cotelor, tribunalul, respectând principiul disponibilității părților, a acordat dreptul în patrimoniul reclamantelor P. M. și M. C., raporturile dintre părți privind întinderea dreptului de proprietate, urmând a fi lămurite ulterior, pe calea dreptului comun. Privind identificarea imobilului, tribunalul a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie și cadastru efectuat de dl. expert M. A.. De asemenea, tribunalul a obligat pârâtul să înainteze dosarul administrativ, după emiterea dispoziției, către Prefectura Municipiului București, în vederea continuării procedurilor administrative.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea apelului se arată că potrivit art.23 al. 1 si 2 "în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.22, unitatea deținătoare este obligata să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, in măsura in care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
În altă ordine de idei, conform art.22 din Legea nr.10/2001, rezulta că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate si care generează o prezumție relativa de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce aceasta dovada a fost îndeplinita prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Mai mult, în art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede că „actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse pana la data soluționării notificării.
Referitor la obligarea Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată, se arată că în mod greșit instanța a admis acest capăt de cerere, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții, or în cazul de față nu se poate reține culpa instituției, reclamantul având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor toate actele prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificării.
Apelantul pârât solicită instanței ca în cazul în care va respinge apelul, să facă aplicarea dispozițiilor art.451 al. 3. c.pr.civ.
În final, apelantul pârât a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apel scutit de taxă de timbru.
Intimatele reclamante M. C. și P. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul nu a formular răspuns la întâmpinare.
În dovedirea, respectiv în combaterea apelului, părțile nu au solicitat probe noi.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, Curtea în ceea ce privește primul motiv de apel, prin care apelantul susține că cererea de chemare în judecată este prematură, Curtea o apreciază ca vădit nefondată.
Excepția de prematuritate a acțiunii este invocată de apelant în raport de termenul instituit de dispozițiile art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, în forma actului normativ anterioară republicării, în cauză fiind aplicabile însă prezentei cereri de chemare în judecată introduse la data de 09.05.2013 prevederile art.33 alin.I Legii nr.165/2013
Art.33 alin.I din legea 165/2013 prevăd următoarele:
,,(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.,,
Prin decizia Curții Constituționale nr.88 din 27 februarie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 281 din 16 aprilie 2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Această decizie este, potrivit prevederilor art.147 alin.4 din Constituția României, obligatorie pentru instanțe le de judecată de la data publicării, respectiv începând cu data de 16 aprilie 2014.
Prin considerentele acestei decizii, s-a statuat în sensul că ,,prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanței de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Efectul juridic al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în sensul respingerii acțiunilor menționate ca "devenite premature", constituie o evidentă încălcare a liberului acces la justiție și, prin urmare, o nesocotire a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (2) potrivit cărora "Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
57. Astfel, Curtea reține că introducerea în cadrul unui proces în curs a unui impediment care tinde să nege dreptul de acces liber la justiție al persoanei interesate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.,,
În ceea ce privește susținerea apelantului prin care invocă prevederile art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 și susține faptul că nu ar fi fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate de către notificator, și aceasta este vădit nefondată în condițiile în care din copia dosarului constituit în baza notificării, aflat în copie la filele 67 și 68 din dosarul primei instanțe, notificatorul a depus la dosarul administrativ titlul său de proprietate, dovezi privind situația juridică a imobilului și dovezi privind calitatea sa de persoană îndreptățită, în sensul Legii 10/2001.
Și susținerile apelantului referitoare la eronata sa obligare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea le apreciază ca vădit nefondate în condițiile în care culpa sa procesuală este pe deplin dovedită în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus, din copia dosarului constituit în baza notificării, aflat în copie la filele 67 și 68 din dosarul primei instanțe, rezultă că notificatorul a depus anexate notificării, încă din anul 2001 actele doveditoare, respectiv titlul său de proprietate, dovezi privind situația juridică a imobilului și dovezi privind calitatea sa de persoană îndreptățită, în sensul Legii 10/2001, asupra căreia nu se pronunțase la data introducerii acțiunii, respectiv la
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 N.C.Pr.Civ va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 împotriva deciziei civile nr.645/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I- a Civilă, în contradictoriu cu intimatele reclamante M. C. și P. M., domiciliate în București ., ..1, ., sector 3 și cu domiciliul ales la . SA cu sediul în București .-138, ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S.
GREFIER
F. V.
Red. BAS
Tehnored. CG 2 ex
Jud. fond E. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 159/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
