Cereri. Decizia nr. 439/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 439/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 439/2016

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 439

Ședința publică de la 06.05.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. P.

JUDECĂTOR - D. A.

JUDECĂTOR - A. M. G.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulat de recurenții – pârâți D. A., D. I., P. D., P. E., F. C., F. C., S. C. și S. C., împotriva deciziei civile nr.3371 din 24.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți D. M., D. T., M. N., R. E. și intimații-pârâți M. C., O. E.-D., P. JUDEȚULUI I., P. C. C., S. M., S. L.-E., V. (fostă) M., D.) K. A..

P. are ca obiect – grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat P. S. C. în calitate de reprezentant al recurenților – pârâți D. A., D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 emisă de Baroul București, aflată la dosar (fila 14), avocatul P. C., în calitate de reprezentant al recurenților-pârâți, F. C. și F. C. și S. C., în baza delegației de la dosar, recurentul pârât S. C. personal, legitimat cu C.I. . nr._/17.08.2007, asistat de avocatul L. C., în baza delegației de la dosar, avocatul Hampea C., în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, D. M. și R. E., în baza delegației nr._/2016, emisă de Baroul București, lipsesc celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosarul cauzei prin serviciul registratură din partea recurentului-pârât S. C. a unei întâmpinări la recursul celorlalți pârâți și care a fost comunicată.

Avocatul intimaților reclamanți, D. M. și R. E., având cuvântul învederează că are de invocat o excepție și anume a nulității tuturor recursurilor, față de faptul că susținerile acestora din motivele de recurs, nu pot fi încadrate efectiv, în cazurile de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C.p.civ.

Referitor la recursul formulat de recurentul-pârât S. C., arată că nu este indicat temeiul juridic, iar acesta face un scurt istoric al dreptului de proprietate de la data dobândirii terenului și până în prezent.

În recursul declarat de recurenții-pârâți P. E. și P. D. se indică dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 din Vechiul cod de procedură civilă, abrogate din anul 2000 și pct. 9, fără a fi motivat.

Recursul formulat de recurenții-pârâți D. A. și D. I. se indică dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.civ. însă, motivele de recurs dezvoltate nu se pot încadra în aceste dispoziții, criticile formulate privesc temeinicia hotărârii și nu motive de nelegalitate.

Cu privire la recursul recurenților-pârâți F. și S. C., îl apreciază în parte nul și în parte nefondat. Motivele de recurs 2 și 3 nu pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 pentru că au fost formulate critici exclusiv de apreciere a probelor, iar în privința motivului 1 și 4 de recurs acestea sunt nefondate.

În esență, toți recurenții au făcut o expunere a situației de fapt, prin a-și exprima nemulțumirea față de soluția dată de Tribunalul București, fiind critici de netemeinicie a hotărârii și nu de nelegalitate, care nu se pot încadra în prevederile art. 304 C.p.civ.

Față de aceste considerente, potrivit art. 306 alin.1 și 3 C.p.civ. solicită a se constata că recursurile sunt nule și solicită admiterea excepției nulității acestora.

Avocatul recurenților-pârâți D. A. și I., solicită unirea excepției cu fondul cauzei.

Curtea unește excepția de nulitate a recursurilor cu fondul cauzei și acordă cuvântul, atât pe excepția invocată cât și pe recursurile declarate.

Avocatul recurenților-pârâți D. A. și I. solicită respingerea excepției de nulitate a recursurilor.

Arată că părțile pe care le reprezintă au cumpărat terenul cu câteva luni înainte de a deschide procesul pe rol în instanță, fiind indubitabil cumpărători de bună credință.

A criticat decizia din apel pentru neluarea în considerare a dispoziților din Legea nr. 7/1996, cât și din Codul civil, privitoare la buna credință, iar instanța a reținut în considerentele deciziei buna credință a reclamanților, fără a se pronunța pe buna credință a pârâților.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul acordării unei sulte pentru terenul ocupat.

Avocatul recurenților-pârâți F. și S. C., pune concluzii de respingere a excepției nulității recursurilor.

Un prin aspect, vizează soluționarea excepției puterii de lucru judecat invocată în fața instanței de apel, care s-a limitat la a o respinge, în considerentele limitei rejudecării. Or, excepția poate fi invocată inclusiv în fața instanțelor de recurs și consideră această soluție a instanței de apel ca fiind nelegală și urmează a fi supusă rigorilor art. 304 pct. 9. C.p.civ.

În raport de decizia civilă invocată, instanța de apel trebuia să aibă în vedere, tocmai esența grănițuirii, respectiv, că prin operația de fixare a liniei despărțitoare dintre cele două proprietăți, judecătorul nu creează un hotar, ci, îl reconstituie pe cel al reclamanților.

Cu privire la apelul părților pe care le reprezintă, consideră că motivarea instanței de apel este confuză, folosind argumentele apelanților în respingerea apelului lor, reținând că reclamanților nu li se poate imputa nici situația de fapt și nici situația rezultată din documentația cadastrală.

Or, prin încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.p.civ. instanța nu a motivat de ce înlătură de la analiză răspunsul reclamanților de la interogatoriu, unde au arătat că proprietățile reclamanților erau deja înregistrate încă din anul 2003. Instanța nu are în vedere nici concluziile raportului de expertiză și aici face referire la obiectivul nr. 2, care arată că situația actuală, respectă documentația cadastrală întocmită în anul 2004.

Motivarea instanței de apel este contradictorie, când se apreciază că reclamanților nu li se poate reține o culpă, întrucât și-au intabulat dreptul de proprietate, deși recurenții pârâți l-au înscris înaintea acestora.

Reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate cu suprapunere peste proprietatea pârâților, acest aspect nefiind avut în vedere și nici menționat în decizia recurată.

Prin apelul pârâților s-a pus în discuție și compararea titlurilor de proprietate. Or, instanța a ignorat forța probantă a acestor acte de proprietate și a documentației cadastrale, motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C.p.civ. prin coroborare cu art. 261 pct. 5 C.p.civ. pentru că hotărârea, nu cuprinde motivele pentru care se înlătură aceste critici ale pârâților.

Totodată, arată că ne aflăm în prezența unei hotărâri pronunțate cu încălcarea art. 480 C.civil și art. 31 din Legea 7/1996, întrucât, s-a omis efectul de opozabilitate al Cărții Funciare.

Instanța, trebuind să stabilească linia de hotar în funcție de cea determinată prin documentația cadastrală.

Mai mult, instanța de apel nu a observat criticile aduse soluționării cererii de chemare în garanție, apreciind doar că dezlegarea dată de instanța de fond nu a făcut obiectul criticilor în calea de atac.

Instanța nu a analizat susținerile părților cu privire la afirmațiile reclamanților în ce privește imposibilitatea obținerii unei autorizații de construire.

Au arătat faptul că aceștia nu au respectat regulamentul general de urbanism la momentul lotizării terenurilor ce le-au fost restituite.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului părților pe care le reprezintă, precum și ale celorlalți pârâți și respingerea excepției de nulitate a recursului.

Solicită și cheltuieli de judecată.

Avocatul recurentului-pârât S. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii.

Consideră că au fost încălcate prevederile Legii nr. 7/1996 privind linia de hotar, iar această modificare a documentației cadastrale s-a făcut la solicitarea expertului T. M., fără acordul celorlalți proprietari. Din punctul său de vedere această expertiză este nulă, întrucât nu a fost comunicată și celorlalți coproprietari.

Prin motivarea recursului au cerut trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a stabilit clar cine a modificat planurile parcelare și nu a putut fi admis un raport de expertiză care nu ține cont de limitele intabulate și ține cont de o documentație cadastrală, care nu a fost avizată de OCPI, așa cum prevede legea, pentru a putea evalua suprapunerea unor suprafețe cu altele, fiind nevoie de o documentație avizată anterior. Or, reclamantul nu a avut documentația cadastrală avizată de O.C.P.I. I., deci,nici posibilitatea reală și legală de a putea ști dacă suprafața sa de teren se suprapune sau nu.

Solicită respingerea excepției nulității recursului.

Solicită admiterea și a celorlalte recursuri formulate în cauză.

Avocatul recurenților pârâți D. solicită admiterea celorlalte recursuri.

Avocatul intimaților-reclamanți, D. M. și R. E., având cuvântul solicită respingerea tuturor recursurilor, în situația în care instanța va trece peste excepția invocată.

S-a susținut de avocații recurenților-pârâți F. și S. C. că instanța de apel a respins neîntemeiat excepția puterii de lucru judecat, or, instanța de apel a motivat corect și legal acest aspect, a apreciat că rejudecarea se face întotdeauna în raport de ce s-a judecat la instanța de fond și nu s-a atacat pe calea apelului, cât și în funcție de ce au statuat instanțele superioare când au trimis cauza spre rejudecare, conform art. 315 C.p.civ.

Solicită a se observa că în recurs, excepția invocată este în raport de unele hotărâri străine cauzei, fiind vorba de alte părți obiect și cauză, așa încât, nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat.

S-a mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 480 C.civil și art. 31 din Legea nr. 7/1996 și arată că stabilirea unei linii de hotar din cadrul unui litigiu pe baza unor acte de proprietate și a unui raport de expertiză, nu înseamnă că s-a încălcat un drept de proprietate, ci, s-a stabilit hotarul dintre proprietățile aflate în litigiu.

Cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.268/29.01.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea așa cum a fost modificată, completată și precizată formulată de reclamanții D. I. - decedat, cu moștenitori D. M., R. E., M. N. și D. T., în contradictoriu cu pârâții P. E., P. D., S. C., F. C., F. C., D. A., D. I., M. C., M. K. – A., S. C., O. E. D., S. L. E., și S. M. și chemații în garanție F. C. și F. C-T., M. C., P. JUDEȚULUI I., P. C. C..

A obligat pârâții să respecte linia de hotar dintre proprietățile acestora și proprietatea reclamanților, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert D. M. D., în planul de situație nr. 2, pe aliniamentul 59-53-8-9A-57-10A-56-12A-13A.

A obligat pe pârâții P. E. și P. D. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 59-58-8, și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 189 m.p. teren, identificată în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, având conturul 59-5-6-7-8-58-59.

A obligat pe pârâții S. L. E., S. C. și M. și O. E. D. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament, pe aliniamentul 8-9A, și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 12 m.p. teren, individualizată în planul de situație nr. 2 din expertiză, având conturul 8-9-9A.

A obligat pe pârâții F. C. și F. C. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 9A-10A și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 25 m.p. teren, identificată în planul de situație nr. 2 din expertiză, având conturul 9-10-10A-57-9A.

A obligat pe pârâții D. A. și D. I. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament, pe aliniamentul 10A-11 și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 20 m.p. identificată în planul de situație nr. 2 la expertiză, având conturul între punctele 10A-10-11.

A obligat pe pârâții D. A. și D. I. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 10A – 11 și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 20 m.p. teren, identificată în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, având conturul între punctele 10A-10-11.

A obligat pe pârâta M. C. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 11 – 56 – 12A și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 9 m.p. teren, identificată în planul de situație nr. 2 la expertiză, având conturul între punctele 11-12-12A-56.

A obligat pe pârâții S. C. și M. K. A. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 12A – 13A și să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 27 m.p. teren, identificată în planul de situație nr. 2 din expertiză, având conturul 12A-12-13-13A.

Instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosință ca neîntemeiat; a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Dimenscu A. și D. I. și a obligat pe chemații în garanție F. C. și F. C. să plătească suma de 5640 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren revendicată de reclamanți.

A respins ca neîntemeiate capetele din cererea de chemare în garanție, cu privire la cheltuielile legate de mutarea liniei de hotar și cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a reclamanților.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții F. C., F. C. și M. C. împotriva chemaților în garanție P. Județului I. și P. C. C..

A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. C., în contradictoriu cu chematul în garanție M. C., ca neîntemeiată.

A admis în parte cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, reprezentând o parte din taxa de timbru, onorariu avocat și onorariu expert; a obligat pe pârâții P. E. și P. D. să plătească reclamanților suma de 3000 lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu suprafața revendicată de la aceștia.

A obligat pe pârâții S. L. E., O. E. D., S. C. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, proporțional cu suprafața revendicată de la aceștia.

A obligat pe pârâții F. C. și F. C. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 450 lei, proporțional cu suprafața revendicată de la aceștia.

A obligat pe pârâții D. A. și D. I. să plătească reclamanților suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu suprafața revendicată.

A obligat pe pârâta M. C. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 150 lei, proporțional cu suprafața revendicată.

A obligat pe pârâții S. C. și M. K. A. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 460 lei, proporțional cu suprafața revendicată de la aceștia.

A obligat pe chemații în garanție F. C. și F. C. să plătească pârâților D. A. și D. I. cheltuieli de judecată în sumă de 790 lei, reprezentând taxă de timbru și cheltuielile ce vor fi plătite de pârâți reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 2704,97 m.p., situat în ./1, . nr. cadastral 2267/1/2, înscris în cartea funciară sub nr. 3078. Terenul reclamantului se învecinează pe latura de vest cu terenurile proprietatea pârâților, așa cum au fost identificate prin planul de situație nr. 2, din raportul de expertiză întocmit de expert judiciar D. M. D.,

Astfel, a apreciat instanța de fond, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, amplasarea greșită a gardurilor despărțitoare dintre proprietățile reclamantului și ale pârâților se datorează amplasării greșite a aleii de servitute, fapt care a condus la translatarea loturilor 8, 9, 10, către proprietatea reclamanților. Totodată, diferențele de amplasament se datorează și întocmirii documentației cadastrale de către mai multe persoane fizice autorizate, pentru fiecare lot în parte.

Susținerile pârâților în sensul că schimbarea amplasamentului actual al gardurilor ar afecta rețelele pentru utilități, a apreciat instanța de fond, nu justifică ocuparea de către aceștia a unor porțiuni din terenul reclamanților, având în vedere și disp. art. 481 C.civ., potrivit cărora „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară de cauză de utilitate publică”.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, care se bazează pe starea de fapt constată în teren, comparată cu coordonatele comparate și însușite de către O.C.P.I. I., instanța de fond a admis în parte cererea așa cum a fost modificată și completată, iar, în baza art. 584 C.civ., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, pe aliniamentul 59 – 58 – 8 – 9A – 57 – 10A – 56 – 12 A – 13A.

Instanța de fond i-a obligat pe pârâții P. E. și P. D. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 59 – 58 – 8 și să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 189 m.p. teren, identificat în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, pe care aceștia îl ocupă fără drept.

Instanța i-a obligat pe pârâții S. L. E., S. C. M., O. E. D. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 8 – 9A și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 12 m.p. teren, identificat în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, pe care aceștia îl ocupă fără drept.

Instanța de fond i-a obligat pe pârâții F. C. și F. C. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 9A – 10 și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 25 m.p. teren, identificat în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, pe care aceștia îl ocupă fără drept.

Instanța i-a obligat pe pârâții D. A. și D. I. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 10A – 11 și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 20 m.p. teren, identificată în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, pe care aceștia îl ocupă fără drept.

Instanța a obligat-o pe pârâta M. C. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 11 – 56 – 12A și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 9 m.p. teren, identificat în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, pe care aceasta îl ocupă fără drept.

Instanța i-a obligat pe pârâții S. C. și M. K. A. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 12A – 13A și să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 27 m.p. teren, identificat în planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză, pe care aceștia îl ocupă fără drept.

În baza art. 1169 C.civ., instanța de fond a respins cererea privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosință, formulată de reclamant, în legătură cu terenurile revendicate de la pârâți, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada existenței unui prejudiciu, prin ocuparea de către pârâți a terenurilor revendicate.

În baza art. 63 C.pr.civ. și art. 1336 și urm. C.civ., instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. A. și D. I. și i-a obligat pe pârâții chemați în garanție, F. C. și F. C. să le plătească suma de 5640 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren revendicată de reclamanți. Instanța a avut în vedere împrejurarea că cei doi pârâți au fost obligați să lase în posesie și proprietate reclamanților suprafața de 20 m.p., valoarea terenului fiind stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză, iar vânzătorul (chemații în garanție) are obligația să răspundă față de cumpărător (cei doi pârâți), pentru evicțiunea parțială a lucrului vândut. În ceea ce privește celelalte capete din cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. A. și D. I., instanța le-a respins ca neîntemeiate, aceștia neprecizând în cererea de chemare în garanție în mod concret sumele de bani pe care le-ar fi putut solicita de la chemații în garanție și nefăcând dovada existenței unor prejudicii certe

Instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții F. C., F. C. și M. C., în contradictoriu cu chemații în garanție P. . Județului I., ca neîntemeiată, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă culpa celor două chemate în garanție, în legătură cu amplasarea în mod defectuos a gardurilor despărțitoare dintre proprietățile părților.

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. C., împotriva numitei M. C., aceasta a fost respinsă, instanța de fond având în vedere că pârâtul nu a precizat în mod concret pretențiile sale față de persoana chemată în garanție, solicitând doar ca aceasta din urmă să răspundă în locul său față de reclamant, or, între reclamanții din prezenta cauză și chematul în garanție nu există un raport juridic în baza căruia s-ar putea stabili răspunderea în sarcina chematului în garanție.

În baza art. 274 C.pr.civ., instanța de fond a admis în parte cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, având în vedere că cererea de chemare în judecată este admisă numai în parte, acestea constând în contravaloarea taxei de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.

La stabilirea cheltuielilor de judecată, instanța a avut în vedere suprafața de teren ocupată de fiecare dintre pârâți, cheltuielile fiind stabilite proporțional cu această suprafață, în sarcina fiecăruia. Totodată, au fost obligați la cheltuieli de judecată pârâții chemați în garanție față de pârâții care i-au chemat în garanție și ale căror cereri de chemare în garanție au fost admise.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții D. I. și D. A. și recurs aceiași pârâți, precum și S. C., S. M., F. C., F. C. și S. C., O. E. D., P. D. și P. E., căile de atac fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 19.04.2010.

1. În motivarea recursului formulat de pârâții S. C. și S. M., se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței Judecătoriei B..

Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, au precizat recurenții, reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune ce conține trei capete de cerere: grănițuirea proprietăților, revendicarea unor suprafețe de teren, precum si obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință. Având in vedere faptul ca prin capătul principal de cerere se valorifica un drept real, recurenții au menționat că suntem in prezența unei acțiuni reale imobiliare, fiind pe deplin aplicabile in speță dispozițiile art. 13 pct. 1 C.pr.civ., ce reglementează competenta teritoriala exclusiva: „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța in circumscripția căreia se afla imobilele”. Prin urmare, părțile nu pot deroga prin convenția lor de la aceste norme, nici măcar cu încuviințarea instanței, după cum nici instanța nu are posibilitatea eludării lor.

Conform actelor existente in dosar, obiectul cererii de chemare in judecata vizează un imobil situat in comuna C., .. Judecătoria Cornetu nu are în raza sa de competență comuna C., . intra in raza de competenta a Judecătoriei B., au precizat recurenții. Prin urmare, hotărârea recurata a fost pronunțata cu încălcarea competenței Judecătoriei B.. Necompetenta absoluta a Judecătoriei Cornetu, care a pronunțat sentința civila nr. 268/29.01.2010 in dosarul nr._, impune casarea acestei hotărâri si trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria B., in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 6 C.pr.civ.

Prin sentința civila recurata, au menționat recurenții, instanța de fond i-a obligat, in mod eronat, alături de parații S. L. E., O. E. D. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 8-9A si sa lase in deplina proprietate si posesie reclamanților suprafața de 12 m.p. teren, identificata in planul de situație nr. 2 din raportul de expertiza întocmit in prezenta cauza, ignorând probatoriul administrat in cauza.

Astfel, au precizat recurenții, prin adresa O.C.P.I. I., aflata la fila 100, Vol. II dosar fond, s-a menționat faptul ca au fost modificate coordonatele punctelor aferente numerelor cadastrale 1404/8 si 1404/11 care vizează unele imobile din litigiu. Cu privire la numărul cadastral 1404/10/2, aferent imobilului recurenților, in adresa menționata anterior nu s-a făcut mențiunea de către O.C.P.I. I. ca respectivele coordonate, care au fost avute in vedere la momentul intabulării dreptului recurenților de proprietate, ar fi fost rectificate ulterior.

Din raportul de expertiza întocmit in prezenta cauza (plan de situație nr. 1) reiese ca în cazul loturilor 10/1 si 10/2, delimitate prin punctele de contur 19-23-8-9-18-19, suprafața rezultata din măsurători este de 796 m.p., chiar mai mica decât suprafața din acte de 834 m.p. Lucrările de edificare a gardului cu fundație de beton pe toate laturile imobilului recurenților au fost efectuate in cadrul lotului 10, in interiorul proprietății recurenților, nici măcar pe linia de hotar existenta. Din acest motiv, au precizat recurenții, suprafața rezultată in urma măsurătorilor este mai mica decât suprafața din acte. Prin urmare, au specificat recurenții, nu se impune mutarea gardului, care se afla amplasat in interiorul proprietății recurenților.

În planul de situație nr. 2, anexa a raportului de expertiza, se menționează ca linia de grănițuire, conform inventarului de coordonate O.C.P.I. I., este 59-58-8-9A-57-10A-56-12A-13A. Se arată că expertul face trimitere si își fundamentează, de altfel, întreg raportul de expertiză pe un inventar de coordonate O.C.P.I. I., in care punctul 9 a devenit punctul 9A. Or, la dosar nu exista niciun înscris din care sa rezulte acest inventar de coordonate in care sa fie evidențiata schimbarea punctului de contur din 9 in 9A.

In planul de situație nr. 3, in nota, expertul precizează ca la lotul 10 se suprapun delimitările dintre cele doua inventare de coordonate. Prin urmare, daca delimitările dintre cele doua inventare de coordonate sunt aceleași, nu se explica concluzia potrivit căreia punctul de contur 9 a devenit 9A.

În situația in care la dosarul cauzei exista suficiente probe care sa justifice modificarea inventarului de coordonate aferent lotului nr. 10, chiar si in aceasta situație, au precizat recurenții, s-ar încadra in toleranta admisa de rețeaua geodezica, precum si de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 634/2006: „în situația in care suprafața din măsurători este mai mica decât suprafața din actele de proprietate, diferența fiind de sub 2%...” Si pentru aceste considerente, au specificat recurenții, nu se impune mutarea gardului din punctul 9 in punctul 9A.

Instanța de fond, au precizat recurenții, in mod eronat a dispus mutarea gardului recurenților, motivata de faptul ca ar fi ocupat abuziv o suprafața de teren de 12 m.p. din imobilul reclamanților, întrucât, in anul 2004, data la care s-a intabulat dreptul de proprietate aferent lotului 10, aceasta avea o suprafața de 834,21 m.p., iar in prezent, conform măsurătorilor efectuate de către expert, are o suprafața mai mica. Dacă, . ocupat abuziv terenul reclamanților, suprafața ocupata in prezent ar trebui sa fie mai mare decât cea din 2004 si nu mai mica.

Având in vedere cele de mai sus, precum si faptul ca au fost invocate atât motive care impun casarea, cat si motive care impun modificarea hotărârii, recurenții au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța competenta, Judecătoria B..

Mai arată recurenții că instanța de fond își fundamentează hotărârea pe o măsura luata de O.C.P.I. I. care a anulat un inventar de coordonate, măsura nelegala, in condițiile in care recurenții și-au întocmit documentația cadastrala, și-au intabulat dreptul de proprietate, respectând prevederile legale. De asemenea, recurenții și-au schimbat domiciliul din Azuga, ., ., județ Prahova in ., ., județul I., astfel cum rezulta din copiile cărților de identitate atașata prezentei cereri.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 299 si următoarele C.pr.civ., art. 304 pct. 3 pct. 8 si 9, art. 304¹, art. 312, art. 274 C.pr.civ.

2. În motivarea recursului declarat de pârâții F. C., F. C. și S. C., se arată că sentința atacată este nelegală, solicitând admiterea prezentului recurs și, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea în tot, iar pe cale de consecință respingerea cererii principale ca neîntemeiată.

Se arată de către recurenți că au fost chemați în judecată în prezenta cauză urmare a faptului că aproape toți pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, care inițial au aparținut unui singur proprietar - M. E., care, la rândul ei, a dobândit întreaga suprafață de teren prin emiterea Titlului de Proprietate nr._/10.11.1997, înscris în Cartea Funciară nr. 1255 a comunei C., satul D., județ I., teren situat în Tarlaua 35/1, . nr. 2042/17.02.2004 a Judecătoriei B.; ulterior recurenții-pârâți F. C. și F. C. dobândind dreptul de proprietate conform actului de donației autentificat sub nr. 1016/12.03.2004 de B.N.P. M. V. L., iar recurentul-pârât S. C. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3767/13.12.2004.

Reclamanții dobândesc terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Titlului nr._/10.07.1997, înscris în Cartea Funciară nr. 2312 a comunei C., ., conform încheierii nr._/06.12.2005 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară I..

Pornind de la această situație, având în vedere că instanța a fost învestită cu o cerere de grănițuire și revendicare, aceasta trebuia să procedeze la compararea celor două titluri exhibate, provenite de la autori diferiți. În cadrul proceduri de comparare a titlurilor, au specificat recurenții, instanța trebuia să solicite titlurile de proprietate inițiale emise în baza Legii 18/1991, documentațiile cadastrale inițiale, actele de dezmembrare, situații cu privire la amplasarea terenurilor în funcție de data înscrierilor în cartea funciară, urmând ca, după ce expertul făcea această operațiune, să se pronunțe cu privire la o eventuală încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților. În absența acestor elemente, este clar că suntem în fața unei soluții nelegale și netemeinice, care prin analiza defectuoasă și insuficientă a actelor dosarului poate contribui la încălcarea principiului ocrotirii stabilității juridice, a schimbării conținutului unor acte juridice necontestate și a înlăturării forței probante a acestora prin nesocotirea dispozițiilor legale în ceea ce privește regimul imobilelor înscrise în cartea funciară.

Primordial, au arătat recurenții, trebuie observat faptul că M. E. a procedat la înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra întregii suprafețe de teren, anterior tuturor celorlalți subdobânditori. Pornind de la aceste aspecte, recurenții apreciază că se impunea refacerea raportului de expertiză sau efectuarea unei noi expertize în vederea transpunerii în teren a tuturor actelor de proprietate ale părților, ținând seama de însăși limitele vechi ale celor două proprietăți, întrucât, față de categoria curți, construcții a terenurilor învecinate, în litigiu, dreptul de proprietate trebuia reconstituit așa cum a fost făcut în baza Legii 18/1991.

S-a invocat faptul că pârâții au ocupat o parte din teren, însă, pe lângă acțiunea în grănițuire, trebuia pusă în discuție nu doar problema stabiliri liniei de hotar între imobile cu o situație certă, ci chiar compararea a 2 titluri de proprietate asupra părții de teren ce se susține a fi ocupată abuziv de către pârâți. Or, au precizat recurenții, dacă instanța ar fi procedat la compararea titlurilor ar fi observat că, în cazul în care părțile dosarului și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, atunci determinarea liniei de hotar dintre părți urmează a se face pe linia de hotar, astfel cum a fost delimitată pe documentația cadastrală recepționată la data de 17.02.2004, care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea proprietarului tabular M. E., atâta vreme cât o astfel de documentație, precum și înscrierea în cartea funciară nu a fost combătută pe calea acțiunii în rectificare.

Astfel, au precizat recurenții, rezultă că de la data înscrierii dreptului aceștia beneficiază de prezumția de proprietate prevăzută de art. 31 din Legea 7/1996 republicată, ulterior dezmembrând terenul și înstrăinându-l în limitele reconstituirii. Astfel, au arătat părțile recurente, instanța de fond, în mod nelegal, ia în considerare linia de hotar, astfel cum a fost trasată de expert, omițând să o determine așa cum se regăsește în documentația cadastrală întocmită de expertul autorizat, recepționată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al recurenților-pârâți în cartea funciară, având la bază documentația inițială a numitei M. E.. Expertul ajunge la concluzii hazlii, dacă nu neprofesioniste, din care rezultă că diferențele de amplasament au apărut din cauza trasării defectuoase a aleii de servitute.

Expertul și instanța, au precizat recurenții, nu fac nicio remarcă în sensul că întinderea reală a terenului nu corespunde cu întinderea menționată în cartea funciară, ci arată că, deși terenurile erau grănițuite conform liniei de hotar, determinată prin documentația cadastrală ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară, pârâții au încălcat linia de hotar astfel determinată și au ocupat o parte din terenul deținut de reclamanți. Recurenții apreciază că, într-o asemenea ipoteză, trebuie adusă în discuție configurația proprietății, iar nu întinderea acesteia. Astfel, în mod judicios, în literatura de specialitate s-a arătat că „orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce în planul vecinătății înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu și-i atribuie individualitate (configurație). Transmisiunile de proprietate sunt totdeauna determinate în spațiu cel puțin teoretic și se produc în limita reală a conturului (configurației topo) chiar dacă liniile despărțitoare (hotarele) de vecinătate sunt lipsite de semne exterioare vizibile. Adesea titlurile de proprietate sunt omisive în privința conturului terenului transmis, datorită absentei măsurătorilor sau executării lor de nespecialiști, indicând suprafețe inexacte. De aceea, o eventuală diferență de suprafață în minus la o parcelă nu poate fi pusă pe seama plusului existent la o parcelă învecinată.” (P. P. - Jurisprudența comentată a Î.C.C.J. și a altor instanțe judecătorești. Ed. AII B., București 2007, pag. 97-98).

Conform art. 19 alin. 1 lit. c din Legea 7/1996, au precizat recurenții, cartea funciară cuprinde și planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate ale amplasamentului, întocmit conform regulamentului aprobat, iar conform art. 39 alin. 3 din Ordinul 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a O.C.P.I., partea A a cărții funciare se va completa cu anexa la această parte ce va cuprinde geometria parcelei.

Urmărind logica acestor prevederi legale, au arătat recurenții, constatăm hotărârea ca fiind nelegală, nici instanța și nici expertul neraportându-se la ele, omițând în acest mod efectul de opozabilitate al cărții funciare, efect care se întinde și asupra configurației terenului înscris în cartea funciară, expertul trebuind să facă stabilirea liniei de hotar în funcție de linia de hotar determinată prin documentația cadastrală înscrisă în cartea funciară.

Nu se face nici o referire la acest aspect, expertul în schimb nu dă un răspuns la pct. 4 din obiectele încuviințate și anume nu lămurește dacă au fost schimbate planurile sau documentațiile cadastrale după ce pârâții au dobândit proprietatea, dacă planurile în vigoare la momentul înstrăinării corespund cu cele constatate de expert în teren cu ocazia efectuării expertizei - nu face practic o grănițuire și în baza acestor schițe cadastrale pentru a avea o situație comparativă.

În acțiunea introductivă, au precizat recurenții, reclamantul inițial D. llie recunoaște că, la data la care a efectuat măsurătorile cadastrale, pârâții aveau deja efectuate semne de hotar sub forma gardurilor betonate sau de sârmă. Totodată, recunoaște că documentația cadastrală a fost respinsă pe motivul că poziția corpului de proprietate se suprapunea parțial peste numerele cadastrale avizate anterior, urmând ca aceste numere să fie rectificate, din care cauză instanța nu ne lămurește. Or, pornind de la această recunoaștere implicită a reclamanților, reținută de instanță, au precizat recurenții, aceasta ar fi trebuit să verifice dacă această documentație a fost rectificată și dacă da, să verifice dacă rectificarea a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale de formă și fond prevăzute de Legea 7/1996. În acest sens, trebuiau efectuate verificări cu privire la modul în care eventualele modificări și rectificări ar fi contribuit la schimbarea situației juridice a imobilelor avizate și intabulate anterior (dacă erau efectuate lucrări de construcție autorizate conform acestor amplasamente, garduri, construcții, etc.)

Se pune astfel problema, au arătat recurenții, dacă au fost sau nu rectificate numerele cadastrale anterioare, deoarece recurenții apreciază că ar fi fost mai simplu din punct de vedere operațional să se rectifice numărul cadastral al reclamantului inițial D. I., decât toate numerele cadastrale anterioare care au consfințit o stare de lucruri existentă la momentul întocmirii lor și au produs efecte juridice prin retransmiterea proprietății, punând astfel la îndoială forța probantă a unor acte de autoritate.

Instanța, în baza rolului său activ și a dispozițiilor art. 129 pct. 5 și art. 261 pct. 5 C.pr.civ., au menționat recurenții, trebuia să stăruie în lămurirea situației și aflarea adevărului, deoarece expertul vine și spune că drumul de servitute a fost amplasat greșit, fără a consulta inventarul coordonatelor inițiale ale proprietății autorului inițial M. E., care a avut o singură carte funciară, apoi a făcut dezmembrarea, lucrări efectuate de același expert autorizat.

Coroborând prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. și art. 261 pct. 5 C.pr.civ., au arătat recurenții, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motive ce constituie considerentele hotărârii, iar întocmirea lor reprezintă o garanție pentru pârâți în fața arbitrariului, precum și mijlocul prin care se dă posibilitatea instanței de control judiciar de a verifica justețea soluției raportată la criticile formulate.

Trimiterea la concluziile raportului de expertiză însușite de instanța de fond și raportate la situația de fapt, nu pot constitui o motivare, au precizat recurenții. Din considerentele sentinței civile nr. 268/29.01.2010 nu rezultă care este situația de fapt care să justifice trasarea liniei de hotar în modalitatea propusă de expert, nu rezultă criteriul avut în vedere la momentul comparării titlurilor de proprietate pe capătul de cerere privind revendicarea, nu se face vorbire și nici nu se tine cont de răspunsurile la interogatoriu, dar nici de documentațiile cadastrale inițiale.

Mai mult chiar, au precizat recurenții, din verificarea schițelor de plan, suprafața de teren deținută de recurenții-pârâți, rezultată în urma măsurătorilor este chiar mai mică decât cea rezultată din acte, ceea ce conduce la ideea că în fapt pârâții au teren lipsă. Prin urmare, conform art. 312 pct. 7 raportat la art. 304 pct. 5 C.pr.civ., au specificat recurenții, se impune, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligația completării raportului de expertiză, în sensul lămuririi acestor aspecte pe care instanța le ia ca atare în motivare constituind fundamentul acestei motivări, fără însă a exista o dovadă a acestor susțineri ale expertului.

Practic, au menționat recurenții, este ignorată forța probantă juridică a actelor de proprietate și a documentațiilor cadastrale, acte pe baza cărora instanța trebuia să tragă concluzii în legătură cu situația juridică a bunurilor ce fac obiectul litigiului. Expertul nu reține în raportul întocmit că ar exista o situație contrară în teren, în raport cu mențiunile conținute de cărțile funciare ale pârâților, situație în care nu se justifică diferențele în minus constatate cu ocazia efectuării măsurătorilor. La rândul acesteia, instanța își fundamentează motivarea pe starea de fapt constatată în teren, comparată cu coordonatele însușite de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Instanța de fond, au precizat recurenții, este în eroare deoarece nu compară situația reală din teren cu caseta de coordonate însușite inițial de O.C.P.I. și anulate în anul 2005, altfel ar fi constatat că situația din teren reflectă tocmai acel plan de coordonate anulat, fără a se cunoaște însă și modalitatea în care aceste casete cu coordonate au fost anulate.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Primăriei C., recurenții apreciază că respingerea ei ca neîntemeiată a fost greșită, deoarece, dacă expertul ar fi făcut o comparare efectivă a titlurilor, raportat și la vechile planuri parcelare, probabil concluzia ar fi fost alta, deoarece s-ar fi observat că în baza acestor documente inițiale situația actuală din teren este conformă acestor documente. Mai mult decât atât, instanța nu a ținut cont la pronunțarea acestei hotărâri de răspunsurile oferite la interogatoriu prin care autorul reclamanților recunoaște că proprietatea recurenților-pârâți era îngrădită încă din anul 2003, în concluzie ar fi trebuit să se țină seama de situația de fapt, reală și mai ales unanim recunoscută, dar mai ales că suprapunerea se datorează schimbării planurilor de către P. C., care avea astfel cunoștință de situația reală a terenurilor.

Cererea ce chemare în garanție formulată de recurentul-pârât S. ar fi fost legal respinsă, au specificat recurenții, dacă instanța ar fi solicitat precizarea în amănunt a acesteia și, doar în cazul în care nu s-ar fi conformat solicitărilor instanței, aceasta era îndreptățită să o respingă. Un aspect deosebit de important, care însă nu a fost evidențiat de expert este acela că pe terenul proprietatea recurentului-pârât S. C. este edificată o construcție autorizată (filele 274 - 279 din volumul I), dar care nu este cuprinsă în schița întocmită de expert și a cărei amplasare este absolut necesară pentru a putea vedea dacă este sau nu conformă actelor de proprietate ale recurentului.

Pentru toate aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea prezentului recurs și, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea acesteia în tot, iar, pe cale de consecință, respingerea cererii principale ca neîntemeiată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304¹, art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.

3. În motivarea recursului declarat de pârâții D. I. și D. A., se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

Recurenții menționează că au dobândit terenul situat in satul D., ., tarlaua 35/1, .. cadastral 1404/9/2, intabulat in CF a comunei C., județul I., respectiv lotul 9B, de la F. Constanta si F. C., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 16 din 16.01.2007. Recurenții au arătat că sunt cumpărători de bună-credință, vânzătorii având toate atributele și aparența unor proprietari de drept ai imobilului. Recurenții au învederat că susțin și își însușesc apărarea acestora fata de cererea reclamanților de mutare a hotarului, respectiv:

1. în anii 2003-2004, s-a făcut parcelarea tarlalei 35/1, in conformitate cu planurile parcelare furnizate de către P. C. C.;

2. la trasarea hotarelor s-au obținut coordonatele Stereo 70, net superioare măsurătorilor care se făcuseră anterior, având o precizie si acuratețe de natura sa înlăture orice dubii cu privire la amplasamentul imobilului;

3. măsurătorile expertului T. M. au fost vizate de către A.N.C.P.I.; măsurătorile vizau întreaga .. a fost construit un gard (in fapt un adevărat zid, înalt de peste 2,20 m, cu instalație de lumina incastrata) pe hotarul dintre pârâți si reclamanți, gard pe care recurenții l-au găsit construit; pentru edificarea acestuia s-a solicitat si obținut autorizație de construire;

5. proprietatea soților F., dar si a celorlalți pârâți, a fost intabulata, neexistând sarcini sau mențiuni privind existența vreunui litigiu in momentul cumpărării de către recurenți.

Instanța de fond, au precizat recurenții, a înțeles sa ignore aceste aspecte fundamentale in judecarea prezentei cauze si a reținut doar ca, în conformitate cu planurile parcelare actuale, avizate si acestea de către A.N.C.P.I. (care le vizase, nota bene, si pe cele anterioare) recurenții, alături de ceilalți parați, au încălcat proprietatea reclamanților si, prin urmare, trebuie sa mute hotarul.

Această concluzie este greșită, au menționat recurenții. De fapt, autoritatea publica locala a modificat si translatat planurile parcelare, după ce ani de zile aprobase construcții pe alte amplasamente. Mai mult, A.N.C.P.I., autoritatea naționala in materia cadastrului si a publicității imobiliare, avizase si aprobase vechile hotare fără sa le cenzureze in nici un fel. Daca ar fi existat cea mai mica observație cu privire la amplasamentul proprietăților recurenților, aceștia s-ar fi conformat, iar in cazul recurenților de față nu s-ar mai fi cumpărat acest imobil, deoarece, in lipsa celor 20 m.p. care ar trebui cedați, rămân practic fără curte.

Aceeași A.N.C.P.I., au precizat recurenții, admite intabularea proprietății soților F., așa cum fusese identificata prin dosarul cadastral depus de către expertul T. M., fără obiecțiuni de orice fel, iar la vânzarea către recurenți a eliberat extras de carte funciara care atesta (încă o data) existenta proprietății si a amplasării ei, cât si lipsa oricăror sarcini sau litigii in legătura cu aceasta. Iată cum toate autoritățile statului ce trebuiau sa vegheze la securitatea circuitului civil al proprietății, au arătat recurenții, au consfințit o stare de fapt dar si de drept pe care, în prezent, nu o mai susțin. Sancțiunea, in aceste condiții, nu ar trebui sa se aplice recurenților, cumpărătorilor de bună-credința, ci acestor autorități. Totuși, fiind conștienți ca nici reclamanții nu au vreo vina pentru aceste schimbări ale planurilor parcelare, au precizat recurenții, au învederat instanței poziția lor, anume de a menține actualul hotar cu obligarea pârâților la plata contravalorii terenului ocupat, urmând ca, la rândul lor, sa se îndrepte împotriva autorităților responsabile pentru acest prejudiciu.

Aceasta a fost si rațiunea pentru care instanța a stabilit ca unul dintre obiectivele expertizei sa fie evaluarea terenului proprietatea reclamanților ocupat de către parați. După primirea raportului de expertiza, au specificat recurenții, deși rezulta ca au fost schimbate planurile cadastrale după ce pârâții au dobândit proprietatea și este evaluat si terenul ocupat, instanța a omis sa se mai pronunțe asupra cererii pârâților, dispunând doar mutarea hotarului.

Prin urmare, au precizat recurenții, fata de lipsa pronunțării instanței pe aceasta cerere a pârâților, se impune schimbarea in parte a sentinței atacate, in sensul menținerii hotarului actual si obligarea pârâților la plata unei sulte către reclamanți egala cu contravaloarea celor 20 m.p. ocupați.

Recurenții au precizat că nu au solicitat încă de la începutul litigiului aceasta plata a unei sulte, deoarece au avut totala încredere in documentele pe care le dețineau, emise de către autoritățile la care s-au referit mai sus. In fata concluziilor expertizei judiciare, recurenții au arătat că au considerat ca este unica soluție justa care se poate pronunța fata de realitățile acestei spete. Mutarea hotarului (un zid înalt de 2,20 m) ar presupune dărâmare, elevare, construcția unui nou zid, modificarea instalației electrice exterioare, lucrări pe care le evaluează recurenții la aproximativ 5.000 EURO.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 299 și următoarele C.pr.civ.

4. În motivarea recursului declarat de pârâtul O. E.-D., se arată că, împreună cu S. L.-E., deține terenul intravilan lotul 10/1 din tarlaua 35/1, . de 418,34 m.p., având număr cadastral 1404/10/1, înscris în cartea funciară nr._/17.07.2006 și se învecinează cu intimații-reclamanți pe latura vestică a amplasamentului, pe o lungime de 15.34 m. Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară fac referire la întreg lotul 10, dezmembrat prin act de partaj voluntar în loturile 10/1 și 10/2 - proprietari S. C. și S. M.. În acest sens, pârâtul S. C. a formulat o întâmpinare și a depus la dosar acte doveditoare.

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert ing. D. D., suprafața pe care se prezumă că recurentul o ocupă (poligonul 8-8A-8B) este de 3.57 m.p., reprezentând 0.85% din suprafața deținută în proprietate de recurent. A se vedea Planul de situație - Reproducere după raportul de expertiză tehnică judiciară, anexat.

Raportul de expertiză, a specificat recurentul, menționează: „După cum se observă la loturile 10, 9/1 și 9/2 intervalul de coordonate se încadrează în toleranțe admise de rețeaua geodezică”.

În opinia recurentului, instanța de judecată nu a analizat în mod obiectiv raportul de expertiză tehnică judiciară care menționează inclusiv toleranțele admise de O.C.P.I. I..

Față de cele învederate, recurentul a solicitat admiterea recursului și, rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii formulate împotriva sa.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 299 - art. 316 C.pr.civ.

5. În motivarea recursului declarat de pârâții P. D. și P. E., se arată că sentința criticată nu este motivată, instanța de fond mulțumindu-se să copieze o frază din raportul de expertiză întocmit de expert D. M.-D. și trăgând concluzia că „amplasarea greșită a gardurilor despărțitoare dintre proprietățile reclamantului și ale pârâților se datorează amplasării greșite a drumului de servitute, fapt ce a dus la translatarea loturilor 8, 9 și 10 către proprietatea reclamanților, precum și întocmirii documentației cadastrale de către mai multe persoane fizice autorizate, pentru fiecare lot în parte”.

Recurenții apreciază că concluzia expertului nu poate constitui motivarea sentinței, instanța dovedind că nu a interpretat în niciun fel această concluzie a expertului și nici apărările lor materializate în întâmpinare, răspunsul la interogatoriu, actele depuse și notele scrise. Astfel, au precizat recurenții, faptul că reprezentanții Primăriei C. au trasat greșit drumul de servitute nu poate fi imputat recurenților, care stăpânesc terenul și imobilul din . din anul 1957, fiind, de altfel, primul imobil construit pe acea stradă. Drumul de servitute despre care face vorbire expertul, au specificat recurenții, a fost trasat după 1989, când s-au reconstituit drepturile de proprietate foștilor proprietari și nu putea în niciun fel translata proprietatea recurenților spre cea a reclamanților, din moment ce gardul recurenților era edificat în anul 1957. Așadar, au arătat recurenții, dacă pentru ceilalți pârâți care și-au dobândit drepturile de proprietate recent, această motivare poate fi luată în calcul, în cazul recurenților de față neavând niciun fel de valabilitate.

Conform concluziilor expertului, au precizat recurenții, recurenții dețin fizic aceeași suprafață de teren menționată în actul de proprietate și cadastru. Dacă ar muta gardul pentru a ceda reclamanților 189 m.p., așa cum a stabilit instanța de fond, înseamnă că ar rămâne fără respectiva suprafață, pe care nu o pot recupera din drumul de acces, deci instanța de fond rezolvă litigiul transferând paguba reclamantului către pârâți.

La data judecării cauzei, au precizat recurenții, reclamantul nu mai avea calitate procesuală activă, deoarece, în cursul anului 2009, el a vândut terenul aflat în litigiu unei alte persoane care nu a făcut cerere de intervenție în acest dosar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9, art. 304¹ C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de 09.12.2010, tribunalul, pentru considerentele expuse la acel termen, a calificat drept apeluri căile de atac exercitate în cauză.

Prin decizia civilă nr.1298/A/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, s-au admis apelurile, a fost anulată sentința civilă apelată, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei B., potrivit art.13 C.proc.civ., imobilele aflându-se în circumscripția teritorială a acestei instanțe – competența teritorială fiind exclusă în acest caz, fără a se putea deroga de la această regulă potrivit art.19 C.proc.civ.

Recursurile reclamanților au fost admise prin decizia civilă nr.656/R/30.05.2011 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie împotriva deciziei civile nr.1298/A/09.12.2010 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, care a fost casată, cauza fiind trimisă în rejudecarea apelurilor la aceeași instanță – Tribunalul București, raportat la prevederile art.725 alin.2 C.proc.civ. și H.G. nr.237/07.03.2007 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 17.03.2007 – așadar ulterior datei sesizării instanței de judecată – prin care . realocată circumscripției Judecătoriei B. – competența teritorială rămânând însă câștigată de instanța inițial competență, legal sesizată.

În rejudecare – Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.1066/A/31.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ a admis apelurile, a desființat sentința civilă apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță potrivit art.297 C.proc.civ. pentru analizarea întregului probatoriu în cauza complexă dedusă judecății și asigurarea procesului echitabil, în plus se va avea în vedere și probatoriul recomandat de instanța de apel a fi administrat.

Recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile susmenționate a fost admis prin decizia civilă nr.1086/R/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul București, în esență reținându-se aplicarea greșită a prevederilor art.297 C.proc.civ., astfel cum au fost modificate prin art.XXII din Legea nr.202/2010, în plus, prin sentința apelată a Judecătoriei Cornetu, fiind cercetat fondul cauzei, astfel că nu se impunea trimiterea spre rejudecare, iar instanța de apel avea căderea ea însăși a suplimenta probatoriul în faza controlului judiciar, apelul fiind devolutiv.

În rejudecarea apelurilor în dosarul nr._ Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a încuviințat în completarea probatoriului efectuarea unei expertize topo-cadastrală de către o comisie formată din 3 experți, raportul de expertiză efectuat de către experții F. F. A., Didulescu C. și D. M. Dănut, avizat de O.C.P.I., fiind depus la data de 20.07.2015, obiecțiunile formulate de către apelantul pârât S. Cipriatn împotriva acestui raport fiind respinse de către Tribunal, ca nefondate.

Prin decizia civilă nr.3371/24.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins excepția puterii de lucru judecat, ca neîntemeiată.

S-au respins apelurile formulate de apelanții-pârâți D. A., D. I., O. E. D., P. D., F. C., P. E., F. C., S. C., S. C. și S. M., împotriva sentinței civile nr. 268/29.01.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. JUDEȚULUI I., P. C. C., M. C., V. (fostă M.) K. A., S. L. E. și intimații-reclamanți D. M., D. T., R. E. și M. N., ca nefondate.

Au fost obligați apelanții la plata către intimatul-reclamant D. T. a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei Tribunalului București s-au reținut următoarele:

„Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

I. Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. tribunalul va soluționa cu prioritate excepția puterii de lucru judecat:

Apelanții-pârâți F. C., F. și S. C. au invocat excepția puterii de lucru judecat cu referire la cele statuate de instanțe în cursul soluționării prezentului litigiu.

Tribunalul apreciază că nu suntem în prezența unei veritabile excepții, ci tribunalul urmează a aprecia limitele rejudecării raportat la cele statuate de instanța de fond și neatacate pe calea apelului, precum și la dezlegarea unor chestiuni de drept dată de instanțele de control judiciar și care atrag incidența dispozițiilor art. 315 C.proc.civ.

Așa fiind, tribunalul urmează a respinge ca nefondată excepția puterii de lucru judecat.

II. Pe fondul apelurilor:

Tribunalul reamintește, în prealabil, că a fost sesizat cu soluționarea a 5 apeluri, ale căror motive vor fi reluate pe scurt în continuare, urmând a fi soluționate cu prioritate cele care atrag incidența dispozițiilor art. 297 C.proc.civ., iar pe acelea care privesc fondul, în măsura în care sunt comune, vor fi analizate în considerente care să răspundă acestor critici comune, cu evidențierea aspectelor particulare, aclo unde este cazul.

1. În susținerea apelului formulat, pârâții S. C. și S. M., au arătat că prin sentința civila atacată, instanța de fond i-a obligat, in mod eronat, alături de parații S. L. E., O. E. D. să mute gardul edificat pe terenul reclamanților, de pe actualul amplasament pe aliniamentul 8-9A si sa lase in deplina proprietate si posesie reclamanților suprafața de 12 m.p. teren, identificata in planul de situație nr. 2 din raportul de expertiza întocmit in prezenta cauza, ignorând probatoriul administrat in cauza, consecința fiind diminuarea suprafeței de teren pe care apelanții o aveau în proprietate.

2.În motivarea apelului lor, pârâții F. C., F. C. și S. C., se arată că sentința atacată este nelegală, întrucât instanța de fond, prin analiza defectuoasă și insuficientă a actelor dosarului a contribuit la încălcarea principiului ocrotirii stabilității juridice, a schimbat conținutul unor acte juridice necontestate și a înlăturat forța probantă a acestora prin nesocotirea dispozițiilor legale în ceea ce privește regimul imobilelor înscrise în cartea funciară, fără a avea în vedere că părțile au dobândit, în principal, dreptul de proprietate de la reclamanți, care l-au dobândit la rândul lor prin reconstituirea dreptului de proprietate și l-au înscris primii în cartea funciară.

3. În motivarea recursului declarat de pârâții D. I. și D. A., se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere că au dobândit terenul situat in satul D., ., tarlaua 35/1, .. cadastral 1404/9/2, intabulat in CF a comunei C., județul I., respectiv lotul 9B, de la F. Constanta si F. C., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 16 din 16.01.2007, că sunt cumpărători de bună-credință, vânzătorii având toate atributele și aparența unor proprietari de drept ai imobilului, precum și faptul că susțin și își însușesc apărarea acestora fata de cererea reclamanților de mutare a hotarului, având în vedere și faptul că instanța a reținut doar ca, în conformitate cu planurile parcelare actuale, avizate si acestea de către A.N.C.P.I. (care le vizase si pe cele anterioare). Arată că instanța a constatat, în consecință, alături de ceilalți parați, au încălcat proprietatea reclamanților si, prin urmare, trebuie sa mute hotarul.

4. În motivarea apelului declarat de pârâtul O. E.-D., se arată că instanța de fond a interpretat greșit raportul de expertiză tehnică, fără a avea în vedere situația de fapt, respectiv că, împreună cu S. L.-E., deține terenul intravilan lotul 10/1 din tarlaua 35/1, . de 418,34 m.p., având număr cadastral 1404/10/1, înscris în cartea funciară nr._/17.07.2006 și se învecinează cu intimații-reclamanți pe latura vestică a amplasamentului, pe o lungime de 15.34 m. Se mai arată că instanța nu a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară face referire la întreg lotul 10, dezmembrat prin act de partaj voluntar în loturile 10/1 și 10/2 - proprietari S. C. și S. M..

5. În motivarea recursului declarat de pârâții P. D. și P. E., se arată că sentința criticată nu este motivată, instanța de fond mulțumindu-se să copieze o frază din raportul de expertiză întocmit de expert D. M.-D., însă menționarea concluziilor raportului de expertiză nu ține loc de motivare, astfel că acest aspect determinant reținut în concluziile raportului, respectiv amplasarea drumului este complet de interes în ceea ce îi privește având în vedere că servitutea s-a constituit după 1989, existând la data eliberării titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Prin decizia civilă 1066A pronunțată în ședința publică din 31.10.2013, tribunalul, analizând cu prioritate motivul de apel invocat de apelanții-pârâți P. D. și P. E., privind lipsa motivării sentinței civile, și care se circumscrie motivelor prevăzute în dispozițiile art. 297 C.proc.civ., a constatat întemeiată această critică, astfel că a admis apelurile, a desființat sentința civilă apelată și trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Cum prin decizia civilă nr. 1086R/17.06.2015 Curtea de Apel a apreciat ca fiind nefondată această critică, tribunalul nu o va mai analiza în rejudecare această critică, decizia din recurs bucurându-se de putere de lucru judecat și fiind obligatorie și potrivit art. 315 C.proc.civ.

Făcând în continuare aplicarea dispozițiilor art. 315 C.proc.civ., tribunalul a suplimentat probatoriul cu efectuarea unei noi expertize tehnice specialitatea topografie și cadastru de către o comisie formată din 3 experți, raportul fiind înaintat și OCPI pentru a-și exprima un punct de vedere.

Reamintește tribunalul că prin decizia nr. 1066A/31.10.2015 a reținut următoarea situație de fapt:

În ceea ce privește titlul de proprietate exhibat de reclamanți, tribunalul a reținut că prin Titlul nr._/10.07.1997 emis în baza Legii nr. 18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2 ha și 5400 mp în favoarea numiților G. G., Drîndea M., Drîndea I., Drîndea P. și J. F., în calitatea lor de moștenitori ai defunctului G. Gh. I. (fila 51).

Potrivit mențiunilor înscrise în titlu, terenul a fost format din suprafața de 8.800 mp teren situat în tarlaua 35/1, suprafața de teren de 6 600 mp situat în tarlaua 37/3 și suprafața de teren de 1 ha situat în tarlaua 45/2.

Acest titlu de proprietate a fost transcris sub nr._ în data de 17.11.1997 dar și sub nr._/21.11.1997, potrivit mențiunilor înscrise în titlu.

Din terenul descris mai sus, prezintă interes în cauză lotul în suprafață de 8800 mp situat în tarlaua 35/1.

Terenul a fost întabulat pe numele tuturor coproprietarilor, pentru cota de ¼ fiecare, astfel cum rezultă din încheierea nr._/06.12.2005 (fila 46 dosar fond)

Potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1548/15.12.2005 la BNP E. M. N. Ț., terenul intravilan arabil în suprafață de 8.800mp, nr. cadastral 2267, întabulat în CF 2312 C., a fost dezmembrat în 4 (patru) loturi, astfel:

1. Drîndea I. primește lotul nr. 1, în suprafață de 4.004,98 mp, nr. cadastral 2267/1;

2. G. G. primește lotul nr. 2 în suprafață de 1562,88 mp, nr. cadastral 2267/2;

3. Drîndea M. primește lotul nr. 3, nr. cadastral 2267/3, în suprafață de 1465,14 mp și

4. Drîndea T. primește lotul nr. 4, nr. cadastral 1267/4, în suprafață de 1562,87 mp (filele 44-45 fond Vol. II).

Din încheierea nr._/07.07.2006 emisă de OCPI a rezultat că imobilul cu nr. cadastral 2267/1 proprietatea D. I. (autorul reclamanților), a fost dezmembrat în 2 loturi, lotul nr. 1 cu nr. cadastral 2267/1/1 cu suprafața de 1300,01 mp și lotul nr. 2 cu nr. cadastral 2267/1/2 cu suprafața de 2704,97 mp (fila 40 vol. 2 fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 644/19.06.2006 la BNP E.-M. N.-Ț., D. I., în calitate de vânzător, îi vinde numitei C. I. M., în calitate de cumpărător, terenul intravilan în suprafață de 1300mp cu nr. cadastral 2267/1/1, întabulat în CF 2391 C., tarlaua 35/1, . fila 36 fond).

Din istoricul proprietății făcut în contractul de vânzare-cumpărare, rezultă că imobilul a fost deținut în coproprietate de către J. F., G. G., D. M., D. I. și D. P., iar dreptul de proprietate a fost dobândit în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr._/10.07.1997 (filele 36-37 fond).

Imobilul a fost întabulat pe numele C. I. M. în CF 2391 sub nr. cadastral 2267/1/1, potrivit încheierii nr._/07.07.2006 (fila 40 fond).

Mai reține tribunalul că întreg terenul în suprafață de 8800 mp a fost situat în .> Așa fiind, reclamanții au în proprietate lotul în suprafață de 2704,97, având nr. cadastral 2267/1/2 (tarlaua 35/1, . reclamantul D. I., decedat pe parcursul soluționării cauzei, are ca moștenitori pe reclamanții D. M., R. E., M. N., D. T..

În ceea ce privește titlurile de proprietate exhibate de pârâți, tribunalul a reținut următoarele:

Din Ordinul Prefectului nr. 1753/23.08.2004 emis de P. Județului I., rezultă că în baza art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, pârâților P. E. și P. D. li s-a constatat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1294 mp, situat în . (fila 195, vol. 2 fond).

La acel moment, imobilul avea următoarele vecinătăți: la nord- .; la sud- moștenitorii lui G. G. – 13,95m; la est- moștenitorii lui G. I. – 78,39m și la vest – V. C. – 76,66m.

Din adeverința nr. 2538/15.06.1998 eliberată de P. C., rezultă că P. E. a figurat ca posesor de teren în suprafață de 1294 mp, teren situat în tarlaua 35, încă din 01.01.1990 (fila 194 vol. 2, fond).

Acest imobil a dobândit nr. cadastral 1869 și a fost înscris în cartea funciară prin încheierea nr._/01.08.2005 (fila 197,vol. 2).

Din raportul de expertiză tehnică întocmit de dl expert Didulescu C. (în apelul anterior), a rezultat că imobilul care a purtat nr. cadastral 1869 ocupă o suprafață de 217 mp din terenul proprietatea reclamanților precum și că, în situația în care se au în vedere dimensiunile astfel cum rezultă din Ordinul prefectului, se respectă și dimensiunile din planul parcelar al zonei (fila 458 apel).

Ori, lotul inițial, din care provine . la stradă de numai 14,15 m, dobândiți în proprietate în baza Ordinului Prefectului nr. 1753/23.08.2004 emis pe numele P. E. și P. D. (fila 606 apel), astfel cum rezultă din schița care constituie anexa la acest Ordin (fila 609 apel).

Prin contractul de donație autentificat sub nr. 1019/12.03.2004 la BNP M. V. L., între M. E., în calitate de donatoare și a) S. C., S. M. și S. L. E. și b) F. C., toți (a și b) în calitate de donatari, a survenit un contract de donație în baza căruia donatarii au primit cota de 2/9 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în tarlaua 35/1, . nr. 1255, cu suprafața de 904,48 mp, reprezentând Lotul nr. 11 și pentru care s-a obținut nr. cadastral 1404/11, donație care se face pentru asigurarea accesului la calea publică ( filele 69,70 vol. 2, fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1019/12.03.2004 la BNP M. V. L., M. E., în calitate de vânzător, le-a vândut pârâților S. C., S. M., O. Ernst D. și S. L. E. imobilul . 35/1, întabulat sub nr. 1255, având suprafața de 843,21 mp (filele 85,86).

Din istoricul proprietății făcut în cuprinsul actului de către notarul public, rezultă că vânzătorul M. E. a dobândit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._/10.11.1997 emis în baza Legii nr. 18/1991 (filele 63-64 vol. 2, fond).

Acest imobil a fost întabulat sub nr. cadastral 1404/10, astfel cum rezultă din încheierea nr. 5178/01.04.2004 (fila 66 vol. 2, fond). În această încheiere se face mențiunea privind existența drumului de servitute.

Contractele au la bază pentru identificarea loturilor planul de amplasament întocmit de ing. T. M. (fila 70, respectiv 87, vol. 2, fond).

În favoarea pârâtului S. C. împreună cu O. E. D. a fost emisă Autorizația de construire nr. 1127/14.10.2004 prin care li se permite împrejmuirea imobilului și branșamentul electric a terenului situat în tarlaua 35/1 – P-F.-L10 și cu nr. cadastral 1404/10, valabilitatea autorizației fiind prelungită până la data de 14.10.2006 (fila 80, respectiv 103, vol. 2 fond).

Ulterior, imobilul a fost dezmembrat prin actul autentificat sub nr. 709/27.06.2006 la BNP I. V., formându-se lotul 10/1 în suprafață de 418,34 mp primit în proprietate de O. Ernst D. și S. L. E. și lotul 10/2, în suprafață de 418, 33 mp, proprietari fiind S. C. și S. M. (filele 89-90 vol. 2 fond).

În urma dezmembrării, potrivit actului de dezmembrare, pârâții O. E. D. și S. L. E. (împreună) au primit în deplină proprietate lotul 10/1 în suprafață totală de 418,34 mp, situat în tarlaua 35/1, .. cadastral 1404/10/1 (identificat în contract prin laturi și vecinătăți), iar pârâții S. C. împreună cu S. M. au primit lotul 10/2, situat în tarlaua 35/1, .. cadastral 1404/10/2, teren în suprafață de 418,33 mp (de asemenea, identificat în contract prin laturi și vecinătăți).

Lotul care le-a revenit pârâților S. C. și S. M., având nr, cadastral 1404/10/2 a fost întabulat prin încheierea nr._/17.07.2006 (fila 101, vol. 2, fond).

Conform actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2320/07.07.2006 la BNP M. V. L. (fila 14 fond), la solicitarea pârâților F. C. și F. C., . tarlaua nr. 35/1, întabulată sub nr. 1287, în suprafață de 1.100,55mp, identificată ca fiind Lotul nr. 9 și pentru care s-a obținut nr. cadastral 1404/9 a fost dezmembrată formându-se 2 loturi. Imobilul avea acces la drumul public pe . reprezintă Lotul nr. 11 pentru care s-a obținut nr. cadastral 1404/11, aflată în coproprietate comună pentru loturile 2-10. Imobilul descris mai sus a fost dezmembrat în 2 loturi: - Lotul A), pentru s-a obținut nr. cadastru 1404/9/1, format din teren în suprafață de 516,86mp și Lotul B) cu nr. cadastru 1404/9/2, în suprafață de 586,13mp.

Imobilul descris mai sus a fost rectificat potrivit încheierii nr._/06.11.2006, în sensul că Lotul 9B este format din teren în suprafață de 586,13mp și locuința S+P+E (fila 15 fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărarea autentificat sub nr. 37/26.01.2007 la BNP D. M. G., F. C. și F. C., în calitate de vânzători, le-au vândut pârâților D. A. și D. I., în calitate de cumpărători, imobilul situate în ., tarlaua 35/1, .. Cadastral 1404/9/2, întabulat în CF cu nr. 3199 a . 9B, compus din teren în suprafață de 586,13mp și o construcție formată din S+P+E (filele 10-12, fond).

Imobilul descris mai sus a fost întabulat potrivit încheierii nr._/28.07.2006 a OCPI I., ca urmare a dezmembrării numărului cadastral 1404/9 în nr. 1404/9/1 teren în suprafață de 516,86mp în CF 3198; nr. cadastral 1404/9/2 – teren 586,13mp (fila 13 fond).

Din istoricul proprietății făcut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 37/26.01.2007, rezultă că soții F. au dobândit o suprafață de teren de 1.100,55mp de la d-na M. E., care a dobândit terenul în baza Legii nr. 18/1991 în baza Titlului de proprietate nr._/10.11.1997 emis de Comisia Județeană fost SAI. Acest teren a fost dezmembrat prin actul nr. 2320/07.07.2006.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3767/13.12.2004 la BNP G. D., M. C., în calitate de vânzător, le-a vândut pârâților M. K.-A. și S. C. (fiecare în cota de ½), imobilul cu nr. cadastral 1404/8/2, format din teren n suprafață de 499,47 mp.

Restul terenului, până la suprafața de 999,13 mp a rămas în proprietatea vânzătorului M. C..

Din istoricul proprietății, a rezultat că M. C. a dobândit dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1899/07.05.2004 la BNP M. V. L. (fila 201 vol. 2 fond), iar M. E., nr. cadastral 1869, Ordinul Prefectului nr. 1753/23.08.2007, are deschiderea la stradă de 17,25m, iar în Ordin are 14,15m.

Din adresa OCPI cu nr._/11.08.2006 a rezultat că în urma verificărilor s-a constatat că se suprapune cu terenul proprietatea reclamanților pe cca 2,86m (fila 404 ds. apel). Acest proprietar a solicitat rectificarea cărților funciare, iar după dezmembrare rezultă imobilele cu nr. cadastrale 1404/8, 1404/9 și 1404/10 executare de ing. T. M., care solicită rectificarea cărților funciare.

În ceea ce privește . reținut că din documentația pentru dezmembrarea imobilului . C., S. M., O. Ernes D. și S. L. E. rezultă că la dezmembrarea a fost avut în vedere un imobil cu deschiderea la stradă de 15,85mp și lungimea laturii de 27,22mp (fila 73 fond).

Din Nota de Respingere din data de 30.08.2005 emisă de OCPI rezultă că „documentațiile având nr. înregistrare_,_,_,_,_/19.07.2005 întocmită de PFA E. I., se respinge întrucât poziția corpului de proprietate se suprapune parțial peste numerele cadastrale avizate anterior, numere ce urmează a fi rectificate de către autorizații ce le-au efectuat, T. M. și I. N. (fila 34 fond).

Potrivit adresei nr. 3289/09.06.2006 emisă de P. C. C. la solicitarea lui D. I., „în urma deplasării în teren și efectuării măsurătorilor necesare precum și raportând la sistem de proiecție Stereografic 1970, parcelele 8 și 9 din tarlaua 35/1, ale căror documentații cadastrale aprobate sunt conforme cu planul parcelar aprobat de P. C., am constatat că pe latura de vest (tarlaua 35/1 . îngrădite cu gard de beton și gard de plasă de sârmă care datorită amplasării greșite afectează proprietatea …Drîndea”. La acest imobil figurează moștenitorii legali ai lui G. G.. Se mai arată că imobilul situat în ., vecin cu proprietatea D., prin aplicarea coordonatelor parcelare, acest imobil afectează proprietatea D. (fila 26 fond).

Printr-o adresă similară, emisă tot de P. C., având nr. 3289/26.05.2006 se arată că proprietățile situate în parcelele 8 și 9 tarlaua 35/1 afectează proprietatea D. „cu o suprafață de 104,36mp. Se mai arată că gardul de beton afectează proprietatea pe distanța de 2,03mp (fila 28 vol. 2 fond).

Din adresa nr. 3054C/28.02.2008 emisă de OCPI rezultă că pentru nr. cadastru 1404/8 și 1404/11 s-a dispus rectificarea cărții funciare la propunea executantului documentației cadastrale, în fapt însă au fost rectificate inventarele de coordonate pentru toate imobilele dezmembrate din nr. 1404 (fila 93 vol. 1 fond).

Din adresa nr. 3054/28.02.2008 emisă de OCPI rezultă că pentru numerele cadastrale 1404/8 și 1404/11 au fost rectificate inventarele de coordonate, iar după dezmembrare nr. cadastral 1404/8/1 a fost rectificat iar nr. cadastral 1404/8/2 nu a fost rectificat (fila 100, vol. 1 fond).

Din adresa nr. 2683/11.04.2012 emisă de P. C., rezultă că aceasta deține un singur plan parcelar (fila 344 dosar).

Din adresa nr. 5037C/20.04.2012 emisă de OCPI rezultă că documentația cadastrală aferentă imobilelor cu numerele cadastrale 1404, 1404/1…1404/11 a fost rectificată la solicitarea PFA T. M., însă nu a fost modificat și planul parcelar aferent tarlalei 35/1 (fila 381 dosar).

Din adresa nr._/30.01.2012 emisă de P. C. C. rezultă că . din planul parcelar, însă în fapt se suprapune, prin translare, peste . 116 apel).

Din adresa nr._/11.08.2009 emisă de OCPI rezultă că față de planurile prezente și coordonatelor conținute, nr. cadastrale 2267,1/2 și nr. 1869 se suprapun, cu nr. 1869 se suprapune pe 2,86 m și cu nr. 1408/2 cu circa 1,56 m (fila 127 apel).

Imobilul proprietatea pârâtei C. I. M. este corect, este vândut de defunctul reclamant D. I. și respectă planul parcelar (fila 459 apel), însă el este totuși întabulat ulterior, după rectificarea unor coordonate și a altor documentații cadastrale, pe care reclamanții le contestă în prezenta acțiune.

În acest sens, tribunalul a mai reținut că în adresa nr._/15.08.2006 emisă către P. C., OCPI arată următoarele: „Menționăm că în această situație se află și alte proprietăți care se învecinează pe latura de est cu . pentru care vă transmitem rugămintea de a analiza situația creată și de a dispune măsurile care se impun pentru a nu ne afla în imposibilitatea de a mai aviza documentații cadastrale în această zonă” (fila 486 apel).

Tot OCPI arată în adresată nr._/24.08.2006 emisă către autorul reclamanților (Drîndea I.) că: „În legătură cu vecinul de la vest, respectiv P. E., aceasta are documentație cadastrală avizată cu nr. 1869, menționăm că aceasta a fost avizată conform suprafeței din Ordinul Prefectului și conform notei anexate la documentație de către autorizatul Ș. P.” (fila 484 apel), situație care nu este conformă cu realitatea, astfel cum se poate constat din cele două expertize, tribunalul reținând totodată că nu există proces verbal de punere în posesie privind acest Ordin.

Tribunalul a avut în vedere că din probatoriul aflat la dosar, completat în apel, rezultă că nu există planuri parcelare noi, actualizate, pentru ., precum și faptul că expertiza tehnică efectuată în apelul soluționat prin decizia nr. 1066A/31.10.2013 a avut la bază și probe noi și s-a fundamentat pe obiective diferite, mai complexe decât cele pe care s-a fondat sentința civilă atacată.

În ceea ce privește proprietatea reclamanților, dl expert Didulescu C. opinează că ea respectă documentația cadastrală și planul parțial inițial, deși la data întocmirii documentației existau documentațiile cadastrale avizate cu nr. 1404/8/1 și 1404/8/2 și nr. 1869, peste care se suprapune.

Din raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie și cadastru efectuat dl. expert Didulescu C., respectiv din tabel, mai rezultă că imobilele fost lotul nr. 8, respectiv 1404/8/1 și 1404/8/2 afectează proprietatea reclamanților astfel:

Imobilele din fostul lot nr. 8, respectiv imobilul cu nr. cadastral 1404/8/1 (gard beton) pe suprafața S6 = 13mp, imobilul cu nr. cadastral 1404/8/2 (gard beton) pe suprafața S7 = 31mp.

Imobilele din fostul lot nr. 9, respectiv imobilul cu nr. cadastral 1404/9/1(gard beton) pe suprafața S4 = 30mp și imobilul cu nr. cadastral 1404/9/2 (gard beton) pe suprafața S5 = 25mp (fila 460 apel). Totalizând suprafețele loturilor 8 și 9, rezultă suprafață totală de 99mp.

Imobilele din fostul lot nr. 10 ocupă următoarele suprafețe: imobilul cu nr. cadastral 1404/10/1 ocupă suprafața de 7 mp, imobilul cu nr. cadastral 1404/10/2 ocupă suprafața de 13 mp (fila 460 apel).

Suprafețe ocupate de imobilele fost loturi 8,9 și 10 propusă de dl expert Didulescu C. este de 119mp (fila 460 apel).

Pentru aceleași imobile (8, 9 și 10), dl expert D. M. D. propune suprafața de 93 mp, respectiv lot 10/1 și lot 10/2 suprafața de 12 mp (proprietari S. L. E., O. Ernst D.), L. 9/1 = 25 mp (proprietar Forescu C. și C.), L. 9/2 = 20 mp (proprietar D. A. și I.), L. 8/1 = 9 mp (proprietar M. C.) și L. 8/2 = 27 mp (proprietar M. C. și S. C.) (fila 187 fond).

În ceea ce privește suprafața de teren ocupată de imobilul cu nr. cadastral 1869, dl expert Didulescu C. propune suprafața de 217 mp iar dl expert D. M. D. propune suprafața de 189mp.

Ca urmarea a efectuării raportului de expertiză de comisia formată din 3 experți tehnici, numiți cu acordul părților, în prezenta rejudecare, a rezultat următoarea situație de fapt:

Răspunzând la obiectivul nr. 1 privind stabilirea amplasamentului inițial al proprietăților în litigiu, prin raportare la planurile parcelare, echipa de experți a stabilit că „imobilele pârâților nu respectă planul parcelar, iar imobilul reclamanților respectă planul parcelar” (fila 241).

Se mai reține în cuprinsul raportului de expertiză, cu privire la conformitatea documentației cadastrale cu situația de fapt, că „situația actuală respectă documentațiile cadastrale întocmite în 19.01.2004 pentru imobilele identificate cu numerele cadastrale 1404/8, 1404/9 1404/10”, însă prin adresa înregistrată la OCPI I. cu nr._/06.11.2005 și întocmită de ing. T. M., au fost rectificate, în ceea ce privește forma și suprafața, numerele cadastrale de la 1404/1 până la 1404/11, fără a fi încunoștințați proprietarii (fila 242).

Se mai constată că actualizarea documentației privind imobilul cu nr. cadastral 1404/8/1 la solicitarea proprietarului a impus rectificarea amplasamentului,, astfel că amplasamentul nu mai respectă realitatea din teren.

În mod similar, este rectificată documentația și pentru imobilul cu număr cadastral 1404/10/2 la data de 11.09.2006.

Concluzionând, cu privire la aceste imobile, s-a constat că documentația rectificată la nivelul anului 2006 nu mai corespunde cu situația prezentă în ceea ce privește imobilele cu numerele cadastrale 1409/9/1, 1409/9/2, 1404/10/1.

În ceea ce privește imobilul cu număr cadastral 1869, s-a constatat că acesta corespunde documentației cadastrale din 14.12.2004 aflată la OCPI însă nu corespunde situației din teren, întrucât s-a avut în vedere doar suprafața, fără a respecta limitele și deschiderea, întrucât potrivit schiței anexă la Ordinul Prefectului nr. 1753/23.08.2004, rezultă că imobilul trebuia să aibă o deschidere la stradă de 14,15 m, iar nu de 17,25 m, cât are în prezent.

Tribunalul reține, așadar, că imobilul nu respectă amplasamentul din titlul de proprietate, astfel că pentru a se respecta suprafața acordată prin Ordin, au fost încălcate limitele altei proprietăți.

În ceea ce privește întregul imobil cu numărul cadastral 2267, deci, implicit și imobilul 2267/1/2, deși respectă planul parcelar, acesta se suprapune cu documentațiile avizate privind imobilele 1404/8/1, 1404/8/2, 1869.

Mai reține tribunalul că pârâții nu au putut opune procese verbale de identificare sau de punere în posesie, în vederea identificării proprietăților.

În sfârșit, în ceea ce privește suprapunerile peste proprietatea reclamanților, comisia de experți a reținut că:

- imobilul cu nr. cadastral 1869 (P. D. și E.), împrejmuit cu gard de sârmă, se suprapune pe suprafața de 217 mp;

- imobilul cu nr. cadastral 1404/10/1 (S. L. E. și O. E. D.), împrejmuit cu gard de lemn pe fundație de beton, se suprapune pe suprafața de 7 mp;

- imobilul cu nr. cadastral 1404/10/2 (S. C. și M.), împrejmuit cu gard de lemn pe fundație de beton, se suprapune pe suprafața de 13 mp;

- imobilul cu nr. cadastral 1404/9/1 (F. C. și C.), împrejmuit cu gard de beton, se suprapune pe suprafața de 30 mp;

- imobilul cu nr. cadastral 1404/9/2 (D. A. și I.), împrejmuit cu gard de beton, se suprapune pe suprafața de 25 mp;

- imobilul cu nr. cadastral 1404/8/1 (M. C.), împrejmuit cu gard de beton, se suprapune pe suprafața de 13 mp;

- imobilul cu nr. cadastral 1404/8/2 (M. C. și S.), împrejmuit cu gard de beton, se suprapune pe suprafața de 31 mp (fila 153, vol. 2).

Tribunalul constată că raportul de expertiză a fost declarat „admis” prin avizul OCPI I., cu mențiunea suprapunerilor care rezultau și din raport, raportul fiind înaintat spre avizare potrivit recomandărilor date de instanța de recurs, obligatorii potrivit art. 315 C.proc.civ. (fila 257, vol. 2).

Mai reține tribunalul că din probele aflate la dosar a rezultat că P. C. nu a modificat în timp planurile parcelare, că reclamanților nu li se poate imputa prezenta stare de fapt și nici cea rezultând din documentațiile cadastrale, ci este consecința, în principal, a modificării documentației cadastrale privind imobilul cu număr cadastral 1869 și care nu a respectat limitele din schița care a însoțit titlul său de proprietate (Ordinul Prefectului nr. 1753/23.08.2004), precum și că potrivit constatărilor făcute de comisia de experți, reclamanții nu își pot modifica limitele proprietății întrucât ar fi afectate conductele de gaze naturale și cablurile de înaltă tensiune.

Așa fiind, în mod corect a respins instanța de fond cererile de chemare în garanție formulate împotriva pârâților chemați în garanție P. C. și P. I..

De altfel, dezlegarea dată de instanța de fond cererilor de chemare în garanție nici nu a făcut obiectul criticilor pârâților în calea de atac.

Mai reține tribunalul că ar reprezenta o sarcină nedatorată și exorbitantă pentru reclamanți și ar conduce la scăderea posibilității de utilizare și valorificare pe piața imobiliară a proprietății acestora.

Așa fiind, tribunalul constată, văzând și dispozițiile art. 480 C.civ. C. (în vigoare la data sesizării instanței și aplicabil potrivit principiului tempus regit actum) coroborate cu principiul ocrotirii proprietății din art. 1 Primul Protocol adițional la CEDO, că reclamanții sunt îndreptățiți să se bucure de dreptul lor de proprietate și atributele acestui drept și să pretindă celor ce aduc o atingere dreptului lor de proprietate să înceteze orice atingere și să le respecte dreptul.

În consecință, în mod judicios instanța de fond, chiar dacă s-a rezumat numai la reluarea concluziilor din raportul de expertiză tehnică efectuat în fața sa, a obligat pârâții să își modifice limitele în funcție de limitele proprietății aparținând reclamanților, pe distanțele rezultând din calculele efectuate de expertul tehnic.

Este lipsit de relevanță faptul că limitele proprietăților pârâților se diminuează urmare a respectării dreptului de proprietate aparținând reclamanților, atâta timp cât nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina reclamanților, care au întabulat dreptul lor de proprietate potrivit titlului de proprietate, fiind astfel opozabil și terților, aceste critici formulate de apelanți urmând a fi respinse ca nefondate. Ceea ce interesează este dacă au fost respectate limitele proprietății reclamanților cu proprietățile pârâților aflați în litigiu, raportat la cele rezultând din actele de proprietate și din teren.

Așa fiind, tribunalul va respinge ca nefondate susținerile apelanților-pârâți D. I. și A. privind eventuala obligare a reclamanților la menținerea prezentelor limite ale proprietăților, în schimbul unei sulte compensatorii pentru pierderea suferită, ce urmează a fi achitată de acești pârâți.

Tribunalul nu va primi nici susținerile apelanților pârâți F. C. și F. C. în sensul că acțiunea nu putea fi primită atâta timp cât reclamanții nu și-au rectificat cartea funciară, întrucât, pe de o parte, în ceea ce îi privește înscrierea corespunde situației de fapt, iar pe de altă parte, întrucât rectificarea cărții funciare este o operațiune ulterioară pronunțării unei hotărâri ca cea în prezentul litigiu, iar nu invers, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare la data sesizării instanței).

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996: „Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.”

Tribunalul va respinge ca nefondate și criticile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, formulate de apelanții-pârâți P. D. și P. E., întrucât la dosar nu a fost identificată nicio probă care să ateste transmiterea dreptului de proprietate de la reclamant către o altă persoană. Nefondate s-au dovedit și susținerile privind pretinsul drum de servitute, în condițiile în care s-a dovedit în cauză că P. C. nu a modificat în timp planurile parcelare, deci nici vreun drum de servitute. Mai mult, reclamanților nu li se poate opune o astfel de pretenție, întrucât aceștia nu au intervenit în planul zonei efectuând modificări de amplasament, astfel cum a rezultat din expertizele administrate în cursul soluționării cauzei.

Tribunalul va respinge ca nefondate și susținerile apelanților fondate pe buna-credință la cumpărarea imobilului proprietatea lor, având în vedere că reclamanții sunt terți în raporturile dintre părțile contractante, cât și față de cele deja reținute anterior, anume că aceștia nu au intervenit nici în modificarea limitelor proprietăților, nici în rectificarea cărților funciare, nici în modificarea planurilor parcelare, buna lor credință fiind, de asemenea, nu numai prezumată, dar și confirmată și susținută de probatoriul administrat în cauză.

Pe de altă parte, din nicio probă administrată de pârâți nu a rezultat existența, fie și a celei mai neînsemnate culpe aparținând reclamanților, în crearea situației prezente și care a generat prezentul litigiu.

Pe de altă parte, pârâții au dobândit bunurile imobile cu aceleași vicii pe care le-au avut și autorii lor, fiindu-le așadar, opozabile.

De asemenea, tribunalul nu va mai răspunde criticilor privind nemotivarea sentinței civile, întrucât acestea au primit o dezlegare prin soluționarea recursului, fiind respinse de instanța de recurs, dezlegarea dată de instanța de recurs fiind obligatorie pentru tribunal în rejudecare potrivit art. 315 C.proc.civ.

Tribunalul constată că încălcările limitelor proprietății reclamanților, constatate în urma refacerii probatoriului în prezentul apel, astfel cum au fost reținute, sunt mai mari decât cele constatate în fața instanței de fond.

Tribunalul nu poate însă valorifica aceste limite, întrucât ar conduce la diminuarea dreptului pârâților în mai mare măsură decât în fața instanței de fond, încălcând astfel principiul non reformatio in pejus, în condițiile în care reclamanții nu au formulat apel.

Ori, potrivit art. 296 alin. 1 teza a II a C.proc.civ. „apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată”.

Pentru considerentele care preced, tribunalul, în baza art. 296 C.proc.civ., va respinge ca nefondate apelurile, cu consecința menținerii sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va obligă apelanții-pârâți la plata către intimatul-reclamant D. T. a sumei de 1200 lei (onorariu avocat), reprezentând cheltuieli de judecată în apel, întrucât au căzut în pretenții urmare a declarării unei căi de atac care a fost respinsă ca nefondată, astfel că apelanții au fost surprinși în culpă procesuală”.

Împotriva deciziei civile nr.3371/24.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ au formulat recurs pârâții F. C., F. C. și S. C., D. I. și D. A., P. D. și P. E., respectiv S. C. – criticând-o pentru nelegalitate.

1. În recursul formulat de pârâții F. C., F. C. și S. C. s-a criticat decizia din apel pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că analiza fondului este superficială, ea rezumându-se la reținerea succesiunii actelor translative de proprietate, ignorând operațiunea de comparare a titlurilor susținută și în apel, critică pe care instanța a omis a o analiza, fiind incidente prevederile art.304 pct.7 C.proc.civ.

În plus, hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ.

Astfel, s-a invocat excepția puterii de lucru judecat în raport de decizia civilă nr.2351/R/19.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și decizia civilă nr.460/A/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ * ca apărare ce ține de soluționarea fondului – care chiar dacă s-au dat între alte persoane, sunt identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, altfel s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice – respectiv situația de fapt existentă în tarlaua 35, din care fac parte și parcelele pârâților – hotărârile fiind menite să ușureze sarcina probațiunii – în cauza pendinte, dar ignorate de instanță.

Instanța a încălcat prevederile art.261 alin.5 C.proc.civ., întrucât nu motivează pentru care motive a ignorat ori a înlăturat aspecte din probatoriul administrat – recunoașterea reclamanților că atunci când s-a procedat la măsurătorile cadastrale, încă din 2003, proprietățile pârâților erau îngrădite, astfel că nu se justifică reținerea în considerente de către instanța de apel că reclamanții nu au nicio culpă cu privire la situația prezentă care a generat prezentul litigiu.

Or, pârâții și-au intabulat și îngrădit anterior proprietățile dobândite conform documentațiilor cadastrale întocmite la 19.01.2004, în raport de situația actuală în baza de date O.C.P.I. rectificată la 16.11.2005.

Chiar reclamantul inițial recunoaște că documentația cadastrală a fost respinsă pe motivul că poziția corpului de proprietate se suprapunea parțial peste numerele cadastrale avizate anterior.

Instanța de apel era datoare să compare situația reală – din teren cu caseta de coordonate însușite inițial de O.C.P.I. și rectificate în anul 2005, cu atât mai mult cu cât, mutarea liniilor de hotar ar fi o soluție nelegală, care ar afecta conductele de gaze naturale și cablurile de înaltă tensiune – pe de o parte.

Pe de altă parte, din eroare instanța de apel își însușește concluziile raportului de expertiză de la obiectivul 7 că „prin mutarea liniilor de hotar de către reclamanți ar fi afectate conductele de gaze naturale și cablurile de înaltă tensiune” – ceea ce face ca motivarea să fie contradictorie.

Tot astfel sunt și afirmațiile potrivit cărora reclamanților nu li se poate reține vreo culpă, întrucât și-au intabulat dreptul de proprietate, devenit opozabil astfel și terților – deși argumentul este deopotrivă valabil pentru recurenții-reclamanți care în plus și-au înscris dreptul înaintea reclamanților.

Instanța de apel trebuia să aibă în vedere succesiunea înscrierii în cărțile funciare a fiecărui drept, ar fi constatat că recurenții F. în realitate au edificat o construcție, conform autorizației emisă la data de 23.05.2005 intabulată anterior acțiunii pendinte, cu număr cadastral 1404/9/2, că pârâtul S. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din acest imobil pe care l-a îngrădit și și-a edificat o construcție autorizată la 05.02.2007.

Intimații-reclamanți, în schimb, dețin în proprietate lotul de 2.704,97 m.p. cu număr cadastral 2267/1/2 (tarlaua 35/1, . dintr-o suprafață de 8.800 m.p. ce a fost intabulată pe numele tuturor coproprietarilor, fiecare în cotă de ¼ conform încheierii nr._/6.12.2005, imobilul fiind avizat de O.C.P.I. I. cu suprapunere peste documentațiile cadastrale deja avizate, așa cum se reține și prin raportul comisiei de experți, în urma rectificărilor solicitate de autorizatul T. M. la data de 6.11.2005, dar care nu a solicitat acordul proprietarilor în prealabil.

Delimitarea liniei de hotar trebuia efectuată pe linia de hotar, astfel cum a fost delimitată pe documentația cadastrală recepționată la data de 17.02.2004 care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al autoarei recurenților M. E. – atât timp cât o astfel de documentație și înscriere în cartea funciară nu a fost combătută pe calea acțiunii în rectificare.

S-a făcut o greșită aplicare a principiului ocrotirii dreptului de proprietate potriviti art.1 din primul Protocol adițional la C.E.D.O., dar și a prevederilor art.31 din Legea nr.7/1996 din care rezultă că de la data înscrierii dreptului, recurenții-pârâți beneficiază de prezumția de proprietate, omițându-se în acest mod efectul de opozabilitate al cărții funciare.

În motivare, instanța de apel nici nu a observat criticile aduse soluționării cererilor de chemare în garanție.

2. În recursul formulat de pârâții D. I. și D. A. s-a criticat soluția de respingere a apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ.

Astfel, instanța a reținut în mod selectiv unele din informațiile furnizate de comisia de experți, ignorându-le pe altele, dar și apărările recurenților-pârâți.

Se arată în raportul experților că autoarea recurenților pârâți, M. E. a primit numărul cadastral 1404 încă din anul 2003, iar în 2004 îl rectifică și dezmembrează, rezultând, printre altele, și lotul 1404/9 unde se afla și proprietatea recurenților.

Iar imobilul reclamanților primește număr cadastral de-abia în anul 2005, moment în care aceștia află, indubitabil, de parametrii imobilelor învecinate, cuprinși în documentația cadastrală și înregistrată la O.C.P.I.

Planul de amplasament al imobilului reclamanților avizat de O.C.P.I. în 2006 indică la vest, pe o suprafață de 177 m, . acea dată existau imobilele cu numerele cadastrale 1869, 1404/8, 1404/9, 1404/10.

Iar imobilul 2267 a fost avizat O.C.P.I., respectând planul parcelar, dar cu suprapunere peste documentații cadastrale deja avizate.

Aceste realități trecute sub tăcere de către instanță sunt tot atâtea dovezi ale relei credințe a reclamanților și ale erorilor comise în procesul de cadastrare și intabulare a proprietăților.

Instanța nu detaliază de ce menținerea hotarului pe actualul amplasament (pe vecinătatea cu lotul 1404/9/2 ar reprezenta o sarcină nedatorată și exorbitantă pentru reclamanți și ar conduce la scăderea posibilității de valorificare a proprietății acestora.

Nu se vede cum, față de poziția lotului recurenților, la mijlocul tarlalei, o încălcare de câțiva metri a hotarului ar putea influența accesul pe terenul reclamanților (pe lățime – e o afectare de sub 1 m).

Instanța vorbește de lipsa culpei reclamanților, dar nu se pronunță asupra lipsei culpei recurenților pârâți care au cumpărat în 2007 imobilul, cu toate garanțiile date de chemații în garanție F. și de autoritățile statului, competente, or reclamanții cunoșteau încă din 2005 despre problemele de grănițuire cu proprietatea învecinată, fără a aduce la cunoștința terților aceste probleme, rămânând în pasivitate timp de doi ani fără a solicita grănițuirea, notificarea pretențiilor în cartea funciară, etc., creând oportunitatea tranzacționării nestingherite a unor proprietăți litigioase, întrucât dacă ar fi cunoscut acest fapt, recurenții nu ar fi cumpărat.

Buna-credință a recurenților este certă, greșit fiind respinsă apărarea privind menținerea liniei de hotar cu obligarea la plata unei sulte de către instanța de apel.

S-au aplicat în mod greșit și prevederile art.30 alin.1 și art.31 alin.1 și 2 din legea nr.7/1996, respectiv art.33 alin.1 din lege coroborat cu art.1898 și 1899 alin.2 din Codul civil privind buna-credință.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei pentru soluționare și judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 (2) C.proc.civ.

3. În recursul formulat de pârâtul S. C. s-a criticat decizia din apel pentru nelegalitate, admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

S-a prezentat situația de fapt, a tranzacțiilor succesive și a documentației cadastrale întocmită pentru lotul 10/2 și casa edificată avizată de O.C.P.I. fără nici un fel de observații pentru recurent și S. M. – la 23.11.2006, pentru ca la data de 20.04.2012 prin adresa O.C.P.I. emisă de către O.C.P.I. I. (către P. C.), documentația cadastrală aferentă imobilelor cu numerele cadastrale 1404/1 ….1404/11 să fie rectificată la solicitarea PFA T. M. – fără acordul și luarea la cunoștință a proprietarilor așa cum de altfel prevederile legale stabilesc.

Aceste modificări cadastrale în condițiile arătate sunt nule, iar recurentul a construit cu toate autorizațiile legale.

Intimatul-reclamant nu a avut niciodată o documentație cadastrală avizată de O.C.P.I.

Or, raportul de expertiză nu ține seama de limitele intabulate, dar ține cert de o documentație cadastrală care nu a fost avizată niciodată de către O.C.P.I. I., pentru a putea evalua suprapunerea unor suprafețe cu altele.

4. În recursul formulat de pârâții P. D. și P. E. s-a criticat decizia recurată, fiind invocate prevederile art.304 pct.10 și 11 C.proc.civ., întrucât instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în condițiile în care familia recurenților a dobândit imobilul în baza unui înscris sub semnătură privată din anul 1957 și în anul următor s-a edificat construcția aflată în evidențele Primăriei.

Încă din 1990, recurenții au fost înscriși în Registrul Agricol al comunei C..

În plus, în rejudecarea apelului trebuia să se lămurească neclaritățile terenurilor în discuție, iar instanța a dispus înlocuirea experților numiți în comisie, astfel încât s-a ajuns să se efectueze o nouă expertiză de către aceiași experți ca cei anteriori care au expertizat în cauză, or aceștia – în opinia recurenților – se impunea a formula cereri de abținere de la efectuarea noii expertize, întrucât își exprimaseră deja punctele de vedere, iar concluziile noii expertize sunt practic aceleași ca în rapoartele anterioare.

Or, în condițiile în care imobilul recurenților a fost primul imobil construit în anul 1958 pe . că recurenții nu puteau încălca altă proprietate, pentru simplu fapt că nu exista o altă proprietate – aceeași suprafață de teren deținută din 1957 fiind confirmată și în Ordinul prefectului și în cadastrul întocmit în anul 2005, iar prin cedarea suprafeței de 217 m.p. reclamanților, recurenții vor rămâne numai cu 1077 m.p., deși reclamanții au dobândit teren în baza Legii nr.18/1991 abia în 1997 și care a fost intabulat în 2005.

Expertiza „complexă” a fost efectuată din birou, prezent fiind doar un singur expert, D. M. D., care a solicitat copia raportului anterior, ploua și a plecat, fără alte amănunte.

S-au încălcat și prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ. – aplicarea greșită a legii.

Astfel, același complet de judecată a soluționat apelul în rejudecare, prin decizia civilă nr.3371/24.09.2015, respingându-l și menținând sentința primei instanțe, deși a soluționat și anterior prin decizia civilă nr.1066/A/31.10.2013, dispunând desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Având în vedere aceste decizii aberante, contradictorii, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei criticate și judecarea cauzei pe fond.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 06.05.2016 s-a depus de către recurentul S. C. întâmpinare la celelalte recursuri formulate în cauză, invocând buna-credință a cumpărătorilor care au avut în vedere evidențele cadastrale avizate inițial de O.C.P.I. și nu cele modificate de către PFA T. M., fără a fi informat proprietarii.

În recurs nu s-au administrat noi probe potrivit art.305 C.proc.civ.

S-au timbrat legal recursurile, potrivit dispozițiilor Legii nr.146/1997.

Analizând cu prioritate excepția privind nulitatea recursurilor formulate de intimații D. M. și R. E. raportat la criticile invocate de netemeinicie pe care acestea le-ar cuprinde, Curtea constată că ea nu este fondată, având în vedere că parțial criticile formulate în recursuri pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 C.proc.civ. din perspectiva cărora vor fi analizate, pe de o parte, – iar pe de altă parte că recursurile cuprind și critici deopotrivă de nelegalitate ce se impun a fi analizate ca atare.

Deliberând apoi asupra recursurilor formulate, se constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Mai întâi – câteva argumente comune pentru toate recursurile formulate în cauză.

Astfel, Curtea constată că recurenții-pârâți invocă titlul autoarei lor comune din 1957, fără a-și dovedi în cauză – astfel cum s-a reținut în decizia recurată – susținerile cu procese-verbale de constatare ori delimitare, respectiv de punere în posesie, cu indicarea loturilor, dimensiunilor exacte ale loturilor achiziționate, etc., or viciile titlului autoarei se impun ca atare succesorilor cu titlu particular – recurenților.

Tot astfel, instanța de apel în mod legal a reținut constatările raportului de expertiză – topografică efectuat în rejudecare cu respectarea deciziei anterioare de casare a Curții de Apel București, în cauză, de o comisie de experți tehnici și avizată de O.C.P.I. pentru respectarea corectitudinii datelor de identificare potrivit Ordinului M.J. nr.1882/C din 12.09.2011 pentru avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, publicat în Monitorul Oficial al României nr.715/11.10.2011.

Acest raport de expertiză a confirmat constatările raportului de expertiză de la fond, în sensul identificării suprapunerilor de teren ale recurenților peste cel al reclamanților – în suprafețe chiar mai mari – pe baza verificărilor exacte de pe teren și respectând planurile parcelare, or documentația întocmită cu privire la înscrierile proprietăților dobândite ale recurenților, s-a constatat că aceasta nu a avut la bază planurile parcelare existente în plan local și a permis astfel suprapuneri de suprafețe peste cele ale reclamanților, vătămându-i în dreptul lor de proprietate.

Curtea mai constată apoi – că în cea mai mare parte, criticile din recursurile formulate sunt critici într-adevăr de netemeinicie care sunt inadmisibil a fi cercetate în recurs, întrucât acesta nu este devolutiv.

Aceste critici sunt cele prezentate ca atare în fiecare dintre cele patru recursuri și care fac referire strictă la suprafețe, limitele vizibile de proprietate (îngrădirea proprietăților recurenților după achiziționarea terenurilor), la documentația cadastrală inițială și ulterior modificată, la faptul însușirii constatărilor din raportul de expertiză – efectuat de către comisia de experți – coordonate, mutarea liniilor de hotar, etc.

Ele impun o reapreciere a probatoriului, astfel încât să se ajungă la o altă situație de fapt căreia să-i corespundă o altă situație de drept și soluției de respingere a acțiunii.

Or, în recurs nu pot face obiect de analiză decât criticile de nelegalitate, nu și de netemeinicie.

Analizând criticile de nelegalitate din recursurile formulate, Curtea le constată ca nefiind fondate.

1. Cu privire la recursul formulat de către pârâții F. C., F. C. și S. C., subsumat motivelor prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ. – se constată că dimpotrivă – în rejudecare – apelul a fost motivat în fapt și în drept potrivit exigențelor impuse de art.261 alin.5 C.proc.civ., fiind reținute acele argumente care să corespundă situației reale de drept în cauză, operațiunea de comparare a titlurilor în care să prevaleze întâietatea înscrierii titlului inițial de proprietate neoperând în acest caz, nefiind vorba de unul și același imobil achiziționat de la același autor de către persoane diferite, ci de corectitudinea suprafețelor pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar și respectiv care au făcut obiectul unor acte ulterioare de înstrăinare.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, rectificarea invocată nu era calea spre restabilirea situației reale, ci prezenta acțiune care să clarifice mai întâi întinderea drepturilor părților, conform art.33 și urm. din Legea nr.7/1996.

Este motivul pentru care, reclamanților le-a fost respinsă documentația cadastrală, tocmai pentru că s-au constatat suprapuneri peste documentația cadastrală a recurenților-pârâți, care cuprindea însă elemente incorecte, nefiind permisă a doua înscriere a dreptului peste un alt drept deja înscris pentru același imobil – determinând în acest fel, sesizarea instanței de judecată pentru restabilirea exactă a drepturilor fiecărei părți, căreia să-i corespundă o documentație cadastrală corectă, exactă.

Opozabilitatea vizează strict dreptul de proprietate înscris pe baza unei documentații corecte, iar nu a uneia incorecte.

Se susține că instanța de apel nu a observat nici criticile aduse soluționării cererilor de chemare în garanție, fără a se aduce în recurs critici anume sub acest aspect care să fie supuse analizei din perspectiva art.304 pct.1-9 C.proc.civ. în recurs.

2. În recursul pârâților D. I. și D. A. se susține, în plus, reaua-credință a recurenților care pentru imobilul în cauză, comisia de experți a menționat că a respectat planul parcelar, raportul fiind avizat de O.C.P.I. – dar cu suprapunere peste documentații cadastrale deja avizate.

Or, aceste documentații avizate inițial și greșit de O.C.P.I. pentru imobilul recurenților pot face obiect de rectificare astfel încât să corespundă datelor corecte stabilite în cauza pendinte, în temeiul prezentei hotărâri judecătorești.

Susținerea că în lotul reclamanților nu s-ar fi intrat decât printr-o afectare de sub 1 m, nu poate determina respingerea acțiunii pentru restabilirea dreptului reclamanților și menținerea actualei situații invocate de către recurenți, în contra dreptului și realității datelor, întrucât dimpotrivă, s-ar încălca dreptul de proprietate și deopotrivă drepturile procesuale ale reclamanților – în contra prevederilor art.1 Protocolul 1 adițional și art.6 C.E.D.O.

Așadar, încălcarea cu doar câțiva metri a hotarului proprietății reclamantului nu justifică admiterea recursului conform art.304 pct.9 C.proc.civ., cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, cărora nu li se poate imputa faptul că nu și-ar fi grănițuit proprietatea, spre deosebire de pârâți care au făcut-o, după achiziționarea terenurilor.

Or, grănițuirea proprietăților este imprscriptibilă, iar cel ce-și îngrădește proprietatea sa, nu trebuie prin aceasta să aducă atingere proprietății învecinate a altuia, întrucât încalcă prevederile art.480 și urm. C.civ., fiind exclusă buna-credință a recurenților în această situație.

3. Recursul pârâtului S. C. nu este fondat – pentru considerentele deja expuse la primele două recursuri, cu precizarea că este vădit nefondată critica privind faptul că intimatul-reclamant nu a avut niciodată o documentație avizată de O.C.P.I. și că raportul de expertiză nu ține seama de limitele intabulate – ignorând însăși acțiunea și situația reală de fapt și de drept statuată printr-o expertiză efectuată de o comisie de experți, în rejudecarea apelului care a primit avizarea O.C.P.I. pentru corectitudinea datelor de identificare și delimitare, în concordanță cu planurile parcelare, contrar documentațiilor inițial avizate recurenților-pârâți, dar având date incorecte, neluând în seamă planurile parcelare.

4. Recursul pârâților P. D. și P. E., întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.10 și 11 C.proc.civ. – nu poate fi primit, întrucât dispozițiile de la pct.10 și 11 din articolul 304 C.proc.civ. au fost abrogate, ele ținând de aspecte de netemeinicie care nu mai pot face obiect de analiză în recurs.

Faptul că în rejudecarea apelului s-au regăsit experți care au efectuat și primul raport de expertiză, nu este un motiv de nelegalitate, având în vedere că recurenții aveau la îndemână calea formulării unei cereri de recuzare a experților, respectiv de opunere la numirea acestora – ceea ce nu s-a întâmplat, instanța de apel constatând dimpotrivă, că nu sunt opuneri la numirea experților în comisia tehnică respectivă care să efectueze noua expertiză, în acord cu respectarea îndrumărilor date de decizia de casare din recurs potrivit art.315 C.proc.civ.

Susținerea incompatibilității unora dintre judecătorii care au soluționat și apelul anterior în cauză (când s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță potrivit art.297 C.proc.civ.), Curtea constată că primul apel nu s-a pronunțat pe fond, judecătorii din apel au și formulat cerere de abținere în rejudecare după casare, cerere care însă a fost respinsă prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 25.09.2014 și fără ca recurenții să formuleze la rândul lor cerere de recuzare, în plus, nu s-au adus critici și împotriva Încheierii susmenționate prin recursul pendinte.

Greșita aplicare astfel a prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ. – nu poate fi reținută.

Susținerea că terenul achiziționat a fost întabulat încă din 1990 în registrul agricol, fiind încă din 1958 singura proprietate în 1957 în ., laturi, dimensiuni, etc. însă – nu poate fi primită în recurs, astfel încât să conducă la o reformare a deciziei recurate, ca și susținerea privind efectuarea expertizei „complexe, din birou”, etc. – aceste critici putând face obiect de invocare în condițiile art.201 C.proc.civ. în fața instanței de apel, nu a instanței de recurs.

Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepția privind nulitatea recursului și în baza art.312 C.proc.civ., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

Văzând soluția privind recursurile formulate în cauză, potrivit art.274 C.proc.civ., va obliga pe recurenți la plata către intimata D. M. a cheltuielilor de judecată dovedite și solicitate în recurs de 1.200 lei cu titlu de onorariu avocat (conform chitanței de la fila 120 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția privind nulitatea recursurilor, ca nefondată.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții – pârâți D. A., D. I., P. D., P. E., F. C., F. C., S. C. și S. C., împotriva deciziei civile nr.3371 din 24.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați – reclamanți D. M., D. T., M. N., R. E. și intimații-pârâți M. C., O. E.-D., P. JUDEȚULUI I., P. C. C., S. M., S. L.-E., V. (fostă M., D.) K. A..

Obligă recurenții la plata către intimata D. M. a sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 06.05.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. P. D. A. A. M. G.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.F.P.

Tehnored.B.I

2 ex/26.05.2016

-----------------------------------------

T.B-Secția a IV-a – E. R.

- A. M. B.

Jud.Cornetu – G.N.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 495/2016. Curtea de Apel...		Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 311/2016. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Expropriere. Decizia nr. 332/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Decizia nr. 76/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 495/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI