Expropriere. Decizia nr. 332/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2016 în dosarul nr. 332/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 332A/2016
Ședința publică de la 9 mai 2016
C. constituită din
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR – B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea supra cererilor de apel, după casare, formulate împotriva sentinței civile nr. 1568/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în cauza ce are ca obiect: „expropriere”
Părțile în prezentul proces sunt: apelanta reclamantă . cu sediul în G., ., jud. G., apelantul pârât S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România cu sediul ales la Cav. S. T. în București, ..29, ., . și intimații pârâți Instituția P. M. București, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr.1, Corp B, sector 1, Oficiu de C. și P. I. cu sediul în București, ., sector 1 și P. S. 1 București cu sediul în București, ..9, sector 1.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 25.04.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 3.05.2016 și apoi la 9.05.2016.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față.
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă la data de 14.04.2008, sub nr._, reclamanta . a formulat, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, contestație împotriva Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 1/25.02.2008 emisă de pârâtă, învederând că exproprierea s-a făcut pentru o suprafață mai mare decât cea necesară pentru cauză de utilitate publică stabilită prin lege și că valoarea despăgubirii stabilită de expropriator nu este una reală.
P. sentința civilă nr. 1568/29.11.2010, Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta .., a modificat în parte Hotărârea nr. 1/25.02.2008 emisă de pârâta CNADNR, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 14.834.792 lei pentru terenul expropriat, situat în București, .-25, având nr. cadastral_/1, în suprafață de 6.892 mp., a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Tribunalul a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta P. S. 1 București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință și a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele O. de cadastru și publicitate imobiliară, și instituția P. M. București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că reclamanta .. este proprietara imobilului situat în București, .-25, sector 1, compus din teren în suprafață de 27.864 mp și construcții (imobil birouri și spații comerciale cu regim de înălțime S+P+1E), în baza contractului de unificare și vânzare cumpărare autentificat sub nr.1726/04.09.2003 de B.N.P. B. L. și a autorizației de construire nr. 1350/38/T/_/04.09.2006 eliberată de P. S. 1 București.
S-a reținut că, prin raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare, întocmit de comisia de experți formată din: A. I., G. C. și P. T., s-a stabilit că valoarea terenului expropriat, în suprafață de 6.892 m.p., la data raportului de expertiză este de 2.674.991,96 Euro, respectiv 11.340.895,91 Ron. De asemenea, s-a stabilit că prejudiciul adus reclamantei prin expropriere, ca urmare a faptului că punctul de lucru pentru distribuție marfă nu mai poate fi folosit la aceeași parametri se ridică la suma de 1.515.109,41 lei.
Tribunalul a constatat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, în parte, și a modificat parțial Hotărârea nr. 2/25.02.2008 emisă de pârâta C.N.A.D.N.R, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la valoarea de 14.834.792 lei și 13.319.682.58 lei, reprezentând valoarea terenului expropriat la data efectuării raportului de expertiză, valoarea investiției stabilite prin Hotărârea din 25.02.2008 plus 1.515.109.41 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin expropriere.
În contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin expropriere nu a fost inclusă suma necesară reamplasării totemului, întrucât obligația de mutare a acestui obiectiv situat pe terenul expropriat revine expropriatorului, urmând a fi îndeplinită de constructorul lucrării.
În ceea ce privește afirmația reclamantei în sensul că a fost expropriată o suprafață mai mare decât cea necesară pentru cauză de utilitate publică, tribunalul a apreciat că nu poate fi avută în vedere, instanța învestită cu contestația formulată de expropriat, în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 nefiind abilitată să verifice decât cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul expropriat, astfel cum prevede în mod expres textul de lege arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel S. R. prin CNADR și ..
Apelanta reclamantă . a solicitat admiterea cererii de apel și în consecință modificarea în parte a sentinței civile nr. 1568/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a despăgubirii în cuantumul total de 3.141.730,96 euro, echivalent în lei la cursul oficial din data plății, valoarea totală fiind compusă din valoarea terenului expropriat în cuantum de 2.674.991,96 euro și valoarea investițiilor aferente acestuia în cuantum de 466.739,00 euro așa cum a fost stabilită și prin Hotărârea nr.1/2008 a CNADNR. De asemenea, la valoarea despăgubirilor menționate, instanța de apel să aibă în vedere și menținerea prejudiciului dovedit, cauzat societății prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică și acordat de instanța de fond într-un cuantum de 1.515.109,41 lei.
Apelanta reclamantă a considerat întemeiată și legitimă cererea de raportare și convertire a valorii despăgubirilor datorate de expropriator, la moneda europeană și acordarea acesteia atât pentru terenul expropriat cât și pentru investițiile aferente la cursul oficial din data plății, aceasta fiind practic singura rațiune și măsură prin care ., în calitate de expropriat poate fi protejată de efectele negative ale inflației din România.
P. decizia 276A din 29.06.2012, C. de A. București – Secția a IV-a civilă a admis excepția inadmisibilității apelului declarat de S. român prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., a respins ca inadmisibil apelul declarat de S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 1568/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. S. 1 București, O. de cadastru și publicitate imobiliară și instituția P. municipiului București, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de A. și Drumuri Naționale din România S.A., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta ., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. București, și pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R.).
.Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. București, a criticat decizia invocând art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a invocat că în mod greșit instanța de apel a admis excepția inadmisibilității apelului declarat de S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA.
Pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R ) a criticat decizia invocând dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat, că în declarația de apel trimisă instanței de judecată s-a strecurat o eroare cu privire la denumirea declarantului. S-a menționat faptul că apelant ar fi „Statul Român prin CNADNR SA” în loc de „CNADNR SA”, deși în fața instanței de fond a stat în proces doar CNADNR SA.
Din decizia recurată reiese fără echivoc că instanța de apel a făcut diferența între cele două calități ale CNADNR SA, respectiv calitatea de parte și calitatea de reprezentant al Statului R.. O asemenea calitate procedurală ar fi trebuit să determine instanța de apel să emită 2 citații pentru CNADNR SA corespunzătoare celor doua calități identificate.
Or, în cauză, instanța de apel a omis să citeze și CNADNR SA în nume propriu, deși la pronunțarea deciziei recurate a avut în vedere tocmai această calitate a CNADNR SA.
Pârâta . a criticat decizia, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a invocat că în mod nelegal instanța a confirmat modalitatea de plată a despăgubirilor, și nu a determinat cuantumul despăgubirilor prin raportare și la moneda euro, această modalitate de plată asigurând o despăgubire reală și efectivă, fiind protejată și de efectele negative ale inflației.
P. decizia civilă nr.1007/27.02.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția inadmisibilității recursurilor invocată de reclamanta .; a admis excepția nulității recursului formulat de reclamantă și a constatat nulitatea acestuia; a admis recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. București și de pârâta CNADR SA România și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
S-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursurilor s-a constatat că regula potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat omisso medio se aplică numai în situația în care partea nemulțumită de soluția adoptată în primă instanță nu a declarat apel, și în cazul în care sentința a fost apelată, însă numai parțial, pentru alte motive decât cele invocate în recurs.
Se constată că motivele de recurs privesc nelegalitatea deciziei pronunțate de către instanța de apel în soluționarea unor excepții procesuale, care nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, iar aceasta nu echivalează cu nefolosirea căii de atac a apelului.
În ce privește recursul declarat de către reclamantă s-a constatat că acesta este nemotivat, motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate și argumentate,neîncadrându-se în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă - lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând recursurile declarate de C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R.) și Ministerul Public pe fondul cauzei s-a constatat că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Se constată că la data judecării apelului, ca urmare a ezitărilor instanței în stabilirea calității părților, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Astfel, deși C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R.) a figurat în calitate de pârât la prima instanță, la judecata în apel aceasta a fost citată inițial în calitate de apelant pârât, „reprezentantă a Statului R. sau chiar reprezentată de S. R.”, însă niciodată în calitate de intimat pârât în condițiile în care s-a reținut că apelul a fost declarat de S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R.), S. R. nefiind citat niciodată în această calitate prin reprezentantul său legal.
Această problemă a calității părților a fost analizată doar în motivarea hotărârii, când instanța a reținut că S. R. nu a fost parte la judecata în primă instanță, iar calea de atac este inadmisibilă, pârâta C. Națională de A. Drumuri Naționale din România SA, nedeclarând apel.
În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CNADR SA România, invocată de apelanta reclamantă ., această parte fiind emitentul hotărârii contestate în prezent, fiind stabilit cadrul procesual sub acest aspect.
La termenul de judecată de la 12.05.2014 a fost încuviințată proba cu înscrisuri și expertiză evaluatorie cu următoarele obiective: stabilirea valorii despăgubirilor pentru terenul expropriat și a valorii eventualului prejudiciu pentru imposibilitatea folosirii punctului de lucru având ca destinație – distribuție marfă, iar în raport de apelul declarat de reclamantă s-a stabilit ca despăgubirile să se calculeze atât în lei cât și la cursul euro la data expertizei; la momentul exproprierii cât și data întocmirii primului raport de expertiză și având în vedere contracte de vânzare – cumpărare pentru terenuri similare, situate în aceiași unitate teritorial – administrativă, conform art.26 din Legea nr.33/1994 și deciziei Curții Constituționale nr.12/2015.
Lucrarea de specialitate a fost depusă la dosarul cauzei la data de 8.12.2014, fiind încuviințate de către instanță obiecțiunile formulate de apelanta reclamantă ., comisia de experți formulând un punct de vedere față de obiecțiunile încuviințate.
P. încheierea de ședință de la 22.06.2016, C. a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză, specialitatea contabilă având ca obiectiv calcularea prejudiciului cauzat apelantei reclamante în urma exproprierii în raport de actele contabile ce vor fi depuse cât și de momentul exproprierii imobilului.
Raportul de expertiză contabilă a fost depus la data de 24.02.2016 iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile și apărările formulate cât și de dispozițiile legale incidente în cauză, C. reține că ambele apeluri sunt fondate, însă în limitele ce se vor preciza în continuare;
În ceea ce privește cadrul procesual în sensul stabilirii cererilor de apel cu care este investită în prezent instanța în urma deciziei de casare pronunțată în cauză, C. reține că prin decizia de casare nr.1007/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia civilă nr.276A/29.06.2012 a Curții de A. București a fost casată în totalitate, așa încât în prezent C. se consideră investită atât cu cererea de apel formulată de reclamantă cât și de pârâtă.
În ceea ce privește apelul formulat de către reclamanta . G., C. reține că singura critică formulată de această parte se referă la omisiunea instanței de fond de a raporta suma stabilită ca reprezentând despăgubirea pentru terenul expropriat la moneda euro.
Această critică este întemeiată.
Astfel, C. reține că atât expropriatorul cât și comisia de experți au raportat sumele propuse cu titlu de despăgubire la moneda euro, această operațiune constituind o măsură de protecție, de consolidare a sumelor de lei propuse sau stabilite cu titlu de despăgubiri în contextul evoluției imprevizibile a pieței valutare.
În acest mod se dă eficiență și principiului înscris și enunțat în art.1 din Legea nr.33/1994 ce se referă la o „dreaptă și prealabilă despăgubire”, realizându-se într-un mod echitabil finalitatea procesului exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Însă, în ceea ce privește valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, C. constată că această parte nu a formulat critici, singura parte care a formulat critici în ceea ce privește valoarea despăgubirii fiind pârâta C.N.A.D.R.
În aceste condiții procedând la cenzurarea hotărârii instanței de fond, C. va reține că deși metoda de calcul utilizată de experți care au efectuat lucrarea de specialitate la fond nu este corectă întrucât nu au fost avute în vedere prețurile rezultate din tranzacții încheiate pentru terenuri de aceeași categorie de folosință cu cel expropriat, valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat astfel cum a fost stabilită și necontestată de apelanta reclamantă este corectă având în vedere că este apropriată de valoarea calculată în apel la data exproprierii de către comisia de experți, mai puțin expertul M. S. – care a făcut opinie separată.
În ceea ce privește opinia separată a acestui expert, C. reține că valoarea rezultată este obținută prin eliminarea contractului de vânzare – cumpărare nr.2078/15.10.2007 motivându-se că terenul înstrăinat era afectat de un drept de superficie. C. apreciază că acest contract nu se impunea a fi eliminat din calculul efectuat întrucât privește un teren situat chiar pe ., sector 1 București, ca și terenul în litigiu iar dreptul de superficie a fost constituit cu titlu gratuit de către proprietarii vânzători în favoarea cumpărătorilor înaintea încheierii tranzacției, așa încât instituirea acestui drept de superficie nu a afectat valoarea terenului stabilită de părți.
Critica formulată de apelanta C.N.A.D.R. privitoare la stabilirea valorii prejudiciului rezultat ca urmare a exproprierii este întemeiată, urmând ca valoarea de 1.515.108,41 lei stabilită de instanța de fond ca reprezentând prejudiciul adus reclamantei pentru faptul că, urmare a exproprierii, punctul de lucru pentru distribuție marfă nu mai poate fi folosit la aceiași parametrii, să fie înlăturată din valoarea despăgubirii.
Astfel, C. reține că experții de la fond și cei ce au efectuat expertiză contabilă în apel și-au întemeiat concluziile pe înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv extrase din datele contabile privind vânzările de materiale la depozitele din București precum și profitul rezultat din vânzări, o eventuală sau o scădere a profitului înregistrat de apelanta reclamantă neputând fi pus în legătură directă cu faptul exproprierii, în condițiile în care o parte din clienții acestei societăți comerciale ulterior exproprierii și-au încetat activitatea și față de condițiile crizei economice ulterioare datei exproprierii.
De asemenea, C. reține că începând cu data de 13.11.2012 apelanta reclamantă a încasat suma stabilită drept despăgubire și ca urmare nu se mai poate discuta de prejudicii produse ca urmare a exproprierii începând cu această dată.
Critica formulată de apelanta pârâtă CNADR referitoare la suprafața expropriată este neîntemeiată, și formală în condițiile în care instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantă. Sub acest aspect nici reclamanta nu a formulat critici,această dispoziție a instanței intrând în puterea lucrului judecat.
Față de aceste considerente, C. în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă urmează a admite apelurile formulate în cauză, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta CNADR să plătească apelantei reclamante de 13.319.682,58 lei, respectiv suma de 3.141.730,96 euro despăgubiri în care este inclusă și suma de 466.739 euro, investiții, acordată de expropriator pentru imobilul expropriat.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței civile.
Va fi admisă cererea formulată de comisia de experți contabili de majorare a onorariului și va fi obligată apelanta reclamantă să plătească suma de 6000 lei.
Vor fi compensate cheltuielile de judecată efectuate în apel de către părți având în vedere dispozițiile art.276 Cod procedură civilă în raport de pretențiile admise pentru fiecare parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanta reclamantă . cu sediul în G., ., jud. G. și de apelantul pârât S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România cu sediul ales la Cav. S. T. în București, ..29, ., ., sector 1 împotriva sentinței civile nr.1568/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă.
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Obligă pe pârâta SCADR să plătească apelantei reclamante suma de 13.319.682,58 lei, respectiv suma de 3.141.730,96 Euro despăgubire pentru imobilul expropriat.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate.
Admite cererea de majorare a onorariului formulată de comisia de experți contabilă și obligă apelanta reclamantă să mai plătească suma de 6000 lei.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate în apel, de către părți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS
Tehnored.MȘ/ 7 ex.
18.05.2016
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 450/2016. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Decizia nr. 76/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
