Cereri. Decizia nr. 819/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 819/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 819/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 819R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 APRILIE 2014
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECATOR - F. P.
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - A. G. C.
**********
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții reclamanți D. C. și R. N. împotriva deciziei civile nr.244A din 11.03.2013 și împotriva încheierii de ședință din data de 11.11._, ambele pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin P. G., P. G. al Municipiului București, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Cerere de chemare în judecată are ca obiect „Legea nr.10/2001, acțiune în regres, alte cereri, pretenții”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant R. N., personal și asistat de avocat D. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, recurentul reclamant D. C., reprezentat de același avocat, lipsind intimații M. București prin P. G., P. G. al Municipiului București, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul chemat în garanție S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 25.04.2014, recurenții reclamanți au depus note de ședință și acte.
Recurenții reclamanți D. C. și R. N., prin apărător, arată că au precizat în scris, astfel cum a dispus instanța, că numita F. A. nu a formulat împotriva reclamanților acțiune în răspundere pentru evicțiune, întrucât între reclamanți și F. A. a existat o înțelegere în sensul că recurenții s-au obligat, în scris, să-i achite suma datorată, la data la care reclamanții la rândul lor vor încasa banii. recunoscând astfel suma datorată, acte care au fost depuse la dosar.
Curtea acordă cuvântul pe excepția tardivității completării la motivele de recurs din data de 7.10.2013 și pe fondul cererii de recurs.
Recurenții reclamanți D. C. și R. N., prin apărător, apreciază că au formulat în termen completarea la motivele de recurs, întrucât au formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în hotărârea instanței de apel și apreciază că erau în termenul de declarare a recursului și după comunicarea încheierii de îndreptare a erorii materiale. Arată că își mențin susținerile din notele de ședință. Pe fondul recursului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanței de apel, în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2892/ 28.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/303/2011, Judecătoria sectorului 6 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. București, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F. Alexandrin și a respins cererea formulată de reclamanta F. A. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N. I., și a respins cererea formulată de reclamanții R. N. și D. C. în contradictoriu cu pârâta N. I., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București, prin primar și a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului P. G. al Municipiului București; a anulat capătul II al cererii de chemare în judecată formulat de reclamanții R. N. și D. C., în contradictoriu cu pârâta N. I., având ca obiect pretenții în sumă de 3000 euro, ca netimbrat, iar în conformitate cu prevederile art. 165 cod procedură civilă a disjuns cererea formulată de reclamanții R. N. și D. C. în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar, P. G. al Municipiului București, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. București în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, formând prezentul dosar nr._ .
Prin cererea disjunsă, reclamanții R. N. și D. C. au chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primar, P. G. al Municipiului București și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să le plătească contravaloarea garsonierei situată în București ..19, sector 2, evaluată la prețul pieții, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții R. N. și D. C. au arătat că, urmare a decesului numitei G. Louly, au devenit moștenitori ai garsonierei situată în București ..19, sector 2, conform certificatului de moștenitor autentificat sub nr.32/23.12.2002, autoarea acestora, G. Louly, dobândind această garsonieră prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/20.12.1996, încheiat în baza Legii nr.112/1995.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1195/07.05.2004, au vândut garsoniera către numita F. A..
Fostul proprietar al apartamentului, numita N. I., a chemat în judecată Consiliul G. al Municipiului București, și în contradictoriu numai cu această entitate a obținut sentința civilă nr.4898/05.05.1997, prin care i s-a retrocedat în proprietate apartamentul de la parterul imobilului, iar în baza acestei sentințe s-a emis și Dispoziția de retrocedare nr.982/1997a Primarului G..
Prin sentința civilă nr.8604/30.10.2007 Judecătoria Sector 2 București, garsoniera a fost retrocedată numitei N. I. și s-a dispus și evacuarea ocupanților.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, art. 969 din Codul civil.
Pârâtul M. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la restituirea prețului actualizat pentru imobil, in temeiul art.50. alin.3 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr. 7175/12.09.2012 Judecătoria Sectorului 6 București a admis în parte cererea formulată de reclamanții R. N., D. C., în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București, a obligat pârâtul M. București să plătească reclamanților suma de 187.000 lei, reprezentând echivalentul sumei de 42.000 euro, cu titlu de despăgubiri; a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților M. București, P. G. al Municipiului București și S. Român prin M. Finanțelor, la plata daunelor morale în sumă de 10.000 euro, ca neîntemeiat; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. București împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pe care l-a obligat să plătească pârâtului M. București suma de 187.000 lei, reprezentând echivalentul sumei de 42.000 euro, acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri; a obligat pârâtul M. București să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorariu de avocat și 900 lei reprezentând onorariu pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții R. N. și D. C. au dobândit dreptul de proprietate asupra garsonierei situată în București ..19, sector 2, prin moștenire de la autoarea acestora G. Louly conform certificatului de moștenitor autentificat sub nr.32/23.12.2002. Autoarea acestora dobândise proprietatea imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. N01722/20.12.1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamanții R. N. și D. C. au transmis ulterior dreptul de proprietate reclamantei Fatu A. în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1195/7.05.2004 de BNP V. B..
Prin sentința civilă nr. 4898/05.05.1997 paratul Consiliul Local al Municipiului București a fost obligat să lase in deplina proprietate si posesie paratei N. I. imobilul situat in București, .. 2 sectorul 2 compus din teren in suprafața de 200 mp si un apartament situat la parterul imobilului (o singura unitate locativă împărțită în doua locuințe si înstrăinate in temeiul Legii nr. 112/1995 către autoarea reclamanților si soții Menhardt A. si J.), în baza hotărârii judecătorești fiind emisa Dispoziția Primarului G. nr.982/1997 de restituire a imobilului în proprietatea paratei N. I..
Ulterior, prin sentința civilă nr.8604/30.10.2007 pronunțata de către Judecătoria Sector 2 București, definitivă si irevocabilă prin respingerea apelului si recursului, a fost constatata nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1195/7.05.2004 de BNP V. B., fiind obligați reclamanții sa lase paratei N. I. în deplina proprietate si posesie imobilul revendicat, dispunându-se evacuarea acestora din imobil.
Pe de altă parte, instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 2228/2.10.2000 pronunțata de către Tribunalul București Secția a V-a civila, irevocabila prin respingerea recursului - Decizia civilă nr. 1221/27.04.2001 pronunțată de C. Secția a III-a Civilă în dosarul nr.933/2001, a fost respinsa ca neîntemeiata acțiunea paratei N. I. de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat de autoarea reclamanților in temeiul Legii nr. 112/1995, apreciindu-se ca aceasta a fost de buna credința la data cumpărării apartamentului.
În raport de succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțate și efectele juridice ale acestora, instanța a reținut că bunul a revenit in patrimoniul vânzătorilor R. N. si D. C., ca efect al constatării nulității actului, aceștia fiind în drept să pretindă despăgubiri în temeiul art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât prezenta cerere vizează angajarea răspunderii vânzătorului în temeiul obligației de garanție pentru evicțiune, raportat la prevederile art.1337 cod civil coroborat cu art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001, judecătoria a reținut că pârâtul M. București, în calitate de vânzător, are deplină legitimitate procesuală pasivă.
Față de situația de fapt expusă mai sus, reținând aplicabilitatea disp. art.501 din Legea nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.1/2009, rezultă că proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. București în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat că este întemeiată, față de disp. art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora restituirea prețului prevăzut la aliniatul 2 și aliniatul 21 se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Împotriva sentinței civile nr. 7175/2012 au formulat apeluri pârâtul M. București prin P. G. și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea apelului, pârâtul M. București prin P. G. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosința a Primarului G., având in vedere dispozițiile Legii nr.215/2001 republicata, excepția prescripției dreptului material la acțiune având in vederile art. 405 (1) C.pr.civ. si art. l, coroborat cu art.3 si art.6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctive; și a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.3 C.pr.civ.
În motivarea apelului, pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu are calitate procesuala pasiva, potrivit principiului relativității efectelor contractului, fiind terț față de contract; și că nu există nicio hotărâre judecătorească în sensul prevederilor art. 501 din Legea 10/2001 prin care sa se statueze ca reclamanții au fi fost de buna credința la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Reclamanții R. N. și D. C. au formulat cerere de aderare la apelurile formulate de M. București și de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea apelanților M. București si Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 244A/11.03.2013 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 7175/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în contradictoriu cu intimații reclamanți R. N. și D. C. și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și P. G. al Municipiului București, a respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de apelanții R. N. și D. C., a admis apelul formulat de apelantul Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea Municipiului București la plata despăgubirilor, ca neîntemeiat, a respins cererea de chemare în garanție, formulată de apelantul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-DGFPMB împotriva aceleiași sentințe, ca rămasă fără obiect, a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului M. București la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, și a menținut în rest sentința apelată.
Referitor la apelul formulat de paratul M. București tribunalul a reținut că primul motiv de apel, lipsa capacitații procesuale de folosința a Primarului Municipiului București, este nefondat, întrucât dispozițiile art. 21 alin.2 din Legea nr. 215/2000 prevăd in mod expres ca primarul reprezintă in justiție unitățile administrativ-teritoriale.
Nici critica privind greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu a fost reținută, având in vedere ca hotărârea judecătoreasca prin care intimații R. N. si D. C. au fost obligați sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul a rămas irevocabila la data de 14.10.2010, prin decizia civila nr. 379 R/14.10.2010 a Curții de Apel București, iar prezenta cerere de chemare in judecata a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 27.09.2011, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil in temeiul art. 223 din Legea nr. 71/2011).
În ceea ce privește apelul formulat de chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocata de chematul in garanție, întrucât prin disp. art. 50 alin.3 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea 1/2009, s-a prevăzut ca restituirea prețului de piața sau a prețului actualizat, in cazul contractelor de vânzare-cumpărare care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin noțiunea de „contracte desființate” legiuitorul a avut in vedere atât situația in care cumpărătorii au fost deposedați de bunul, obiect al contractului de vânzare-cumpărare, ca urmare a admiterii unei acțiuni in anulare, cat si ipoteza in care a fost admisa acțiunea in revendicare, art. 20 alin.2 ind.1 din Legea 10/2001.
Instanța a apreciat, însa, ca fiind întemeiat motivul de apel privind neîntrunirea cerințelor prevăzute de disp. art. 501 alin.1 din Legea nr. 10/2001 pentru obligarea paratului M. București la plata prețului de piața al garsonierei situate in .. 19. In acest sens, tribunalul a precizat ca, ținând cont de faptul ca soluția ce urmează a se pronunța asupra cererii principale influențează si soluția cererii de chemare in garanție, chematul in garanție poate folosi toate mijloacele de apărare pentru a obține respingerea cererii principale, putându-se substitui in toate drepturile procedurale ale garantatului.
In speța, in considerentele sentinței civile nr. 8604/30.10.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, s-a reținut cu putere de lucru judecat încălcarea Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.12.1996. In aceasta situație, devin aplicabile disp. art. 50 alin.2 si 3 din Legea 10/2001, potrivit cărora chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea disp. Legii 112/1995 au dreptul la restituirea prețului actualizat, care urmează sa se facă de Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin.6 din Legea 112/1995.
Având in vedere ca disp. art. 50 alin. 2 si 3 din Legea 10/2001 stabilesc dreptul chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea Legii 112/1995 numai la restituirea prețului actualizat, nu si a prețului de piața, instanța a admis apelul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, in temeiul art. 296 C.pr.civ. civ., a schimbat in parte sentința civila apelata in sensul ca a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții R. N. si D. C. in contradictoriu cu paratul M. București, ca neîntemeiata.
În raport de modul de soluționare a cererii principala, cererea de chemare in garanție formulata de paratul M. București in contradictoriu cu chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsa ca rămasa fără obiect, fiind respinsă și cererea reclamanților de obligare a paratului M. București la plata cheltuielilor de judecata, întrucât reclamanții, cazând in pretenții, sunt in culpa procesuala.
Tribunalul a reținut, referitor la cererea de aderare la apel formulata de reclamanții R. N. si D. C., că singura critica formulata de apelanții R. N. si D. C. vizează soluția data capătului de cerere privind obligarea pârâților la repararea prejudiciului moral ce le-a fost cauzat prin pierderea proprietății imobilului. Instanța de apel a arătat că apelanții nu pot invoca producerea unui prejudiciu moral ca urmare a admiterii acțiunii in revendicare.
Prin cererea formulata în cadrul dosarului nr._ la data de 02.10.2013, intimații-reclamanți R. N. și D. C. au formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale și de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 244A/11.03.2013, prin care au solicitat, îndreptarea erorilor materiale, întrucât apelul formulat de M. București a fost respins, ceea ce înseamnă că sentința civilă apelată a rămas neschimbată în sensul că M. București a fost obligat la plata sumei de 42.000 Euro, valoarea garsonierei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorariul de avocat și 900 lei onorariul de expert.
Intimații-reclamanți au solicitat și lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 244 A/11.03.2013, arătând că pentru punerea în executare a dispozițiilor deciziei sunt necesare eliminarea dubiilor și dublului înțeles, în sensul menționării obligării Municipiului București la plată, cum s-a stabilit prin sentința apelată, respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de M. București, a respingerii cheltuielilor de judecată pretinse de intimații-reclamanți în apel ca nejustificate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 și 2811 C.pr.civ.
Prin încheierea din data de 11.11.2013 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins cererea formulată de intimații-reclamanți R. N. și D. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a arătat că, sustinerile intimaților R. N. si D. C. in sensul ca exista contrarietate intre mențiunile din dispozitivul deciziei nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța a respins apelul formulat de apelantul M. București, apreciind ca motivele invocate in susținerea acestuia sunt nefondate, pentru argumentele menționate in considerentele deciziei. Totodată, constatând ca motivul de apel vizând netemeinicia capătului de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea paratului M. București la plata despăgubirilor, invocat de apelantul-chemat in garanție Ministerul Finanțelor Publice este fondat, instanța a admis apelul formulat de acesta, schimbând in parte sentința civila apelata, conform celor menționate mai sus.
Schimbarea soluției primei instanțe, in sensul respingerii capătului de cerere prin care intimații-reclamanți au solicitat obligarea paratului M. București la plata despăgubirilor, ca urmare a admiterii apelului Ministerului Finanțelor Publice, s-a dispus întrucât chematul in garanție poate sprijini partea care l-a chemat in garanție, având posibilitatea de a folosi toate mijloacele de apărare, substituindu-se in toate drepturile procedurale ale garantatului si poate formula apel si împotriva reclamantului, invocând netemeinicia cererii de chemare in judecata si, pe cale de consecința, lipsa de obiect a cererii de chemare in garanție.
Împotriva deciziei civile nr. 244A/2013 au declarat recurs reclamanții D. C. și R. N., în motivarea căruia au susținut următoarele critici de nelegalitate:
1. Decizia recurată cuprinde în dispozitiv motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C.pr.civ.)
Recurenții reclamanți au precizat că în paralel cu prezenta declarație de recurs au promovat și cerere de îndreptare a erorilor materiale din dispozitivul deciziei și de lămurire a înțelesului și, în situația în care Tribunalul București nu va face cuvenitele îndreptări și lămuriri, solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se elimine erorile acestei decizii.
Recurenții au mai precizat că, deși prin decizia recurată a fost respinse atât apelul promovat de M. București cât și cererea de aderare la apel pentru daune morale, admițând apelul promovat de Ministerul Finanțelor Publice, instanța de apel, nu numai că a dispus respingerea cererii de chemare în garanție a acestui minister de către M. București ci, în mod absolut de neînțeles, a respins capătul de cerere privind obligarea Municipiului București la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată, fără să se înțeleagă la care despăgubiri se referă decizia, la contravaloarea garsonierei, sau la daunele morale.
Recurenții reclamanți consideră că decizia nu se poate referi la contravaloarea garsonierei și la cheltuielile de judecată acordate prin sentința de fond, deoarece apelul Municipiului București a fost respins, iar sentința a rămas în vigoare cu privire la obligarea Municipiului București să plătească reclamanților suma de 42.000 euro, 2500 lei onorariu de avocat și 900 lei onorariu de expert.
Formularea în dispozitiv a frazei „Respinge cererea de chemare în garanție, formulată de apelantul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice -DGFPMB, împotriva aceleiași sentințe, ca rămasă fără obiect", este în mod vădit contradictorie; deoarece cererea de chemare în garanție a fost formulată de către M. București împotriva Ministerului Finanțelor Publice, și nicidecum de către acest minister.
Prin admiterea apelului promovat de către Ministerul Finanțelor Publice, se putea respinge cererea de chemare în garanție a acestuia, rămânând în continuare obligat M. București, dar nu se poate înțelege remarca finală „ca rămasă fără obiect", precum și dispoziția de "Respingere a cererii reclamanților privind obligarea pârâtului M. București la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată".
Dacă decizia se referă la cheltuielile de la fond, este inadmisibil, din moment ce apelul Municipiului București a fost respins.
2. Decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.).
Conform art. 294 (1) C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, iar conform art. 296 C.pr.civ. "Instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată".
Recurenții-reclamanți precizează că instanța de apel a schimbat calitatea părților, considerând că Ministerul Finanțelor Publice ar fi titularul cererii de chemare în garanție.
Și, deși apelul promovat de către M. București a fost respins și s-a menținut în continuare obligația acestei de a achita reclamanților suma de 42.000 euro cu titlu de contravaloare garsonieră, 2500 lei onorariu avocat și 900 lei onorariu expert, prin admiterea apelului promovat de către Ministerul Finanțelor Publice, nu numai că se modifică sentința și se respinge cererea de chemare în garanție promovată de M. București, dar într-o notă de adâncă neclaritate, se respinge capătul de cerere privind obligarea Municipiului București la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată, și de asemenea se respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului M. București la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
La data de 7.10.2013 recurenții-reclamanți au depus la dosar o completare a motivelor de recurs, prin care au arătat că, referitor la motivul 1 de recurs, în mod greșit a reținut instanța de apel faptul că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, în realitate acest imobil trecând în proprietatea statului cu titlu legal, fostul proprietar fiind despăgubit, iar împotriva deciziei de trecere în proprietatea statului acesta nu a făcut nicio contestație.
Împotriva încheierii din data de 11.11.2013 au declarat recurs reclamanții D. C. și R. N., în motivarea căruia au susținut următoarele critici de nelegalitate:
Încheierea recurată încalcă dispozițiile art. 2813 C.pr.civ., prin aceasta se tinde a se arăta cum că dispozitivul deciziei civile nr. 244A/11.03.2013, deși total neclar, s-ar baza pe considerentele deciziei prin care Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, prin apelul promovat, ar fi pus în discuție însăși acțiunea principală de chemare în judecată pentru plata contravalorii imobilului, și a cheltuielilor de judecată a Municipiului București reprezentat de P. G., considerându-se că această entitate s-ar fi substituit în drepturile Municipiului București.
Recurenții consideră că, chiar dacă apelul Municipiului București a fost respins ca nefondat, acest aspect nu ar fi avut nici o relevanță din moment ce s-a admis apelul Ministerului Finanțelor care s-a extins și asupra obligației de plată din sarcina Municipiului București, așa cum s-a stabilit prin sentința Judecătoriei.
Recurenții au mai arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu se poate substitui în drepturile și obligațiile Municipiului București cu privire la calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 244A/2013:
În ceea ce privește cererea de completare a motivelor de recurs formulată de recurenții-reclamanți în data de 7.10.2013; Curtea o va respinge ca tardivă, având în vedere dispozițiile art. 303 alin. 1 și ale art. 306 alin. 1 și 2 C.pr.civ. și constatând faptul că nu cuprinde motive de ordine publică.
Cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., prin care recurenții-reclamanți susțin că decizia recurată este contradictorie, este întemeiat.
Astfel, Curtea constată că reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. București prin P. G. și P. G., prin care au solicitat angajarea răspunderii acestor pârâți pentru evicțiune, în sensul obligării lor la plata prețului de piață al garsonierei situată în București, .. 19, sector 2.
Pârâtul M. București a formulat cerere de chemare în garanție împotriva pârâtului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții și va fi obligat că le plătească reclamanților prețul de piață al garsonierei, să se regreseze împotriva chematului în garanție, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 rep.
Prima instanță de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului Municipiului București la plata prețului de piață al garsonierei, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001. Nu reiese din dispozitivul sentinței de fond care a fost soluția instanței cu privire la ceilalți doi pârâți – S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și P. G. al Municipiului București. De asemenea, a fost respins capătul de cerere referitor la obligarea celor trei pârâți la plata de daune morale.
Prin aceeași sentință, Judecătoria a admis și cererea de chemare în garanție privind regresul pârâtului M. București împotriva pârâtului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Prin apelul formulat împotriva sentinței de fond, pârâtul din acțiunea principală M. București a supus spre devoluție instanței de apel raportul juridic, creat conform sentinței civile nr. 7175/2012, între acesta și reclamanți, respectiv temeinicia și legalitatea sentinței de fond în ceea ce privește cererea de chemare în judecată.
Totodată, prin apelul formulat împotriva sentinței de fond, pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a supus spre devoluțiune instanței de apel două raporturi juridice: (1) cel dintre apelantul-chemat în garanție și pârâtul M. București, prin care a pus în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de primă instanță sub aspectul cererii de chemare în garanție; dar și (2) raportul juridic dintre pârâtul din cererea principală M. București și reclamanți, prin care a pus în discuție legalitatea și temeinicia soluției pronunțate asupra cererii de chemare în judecată.
Cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală în cadrul procesului principal, care se derulează între reclamant și pârât, și are caracter subsidiar, în sensul că soarta ei depinde de soluția ce se va da cu privire la cererea de chemare în judecată. Între reclamantul din cererea de chemare în judecată și pârâtul chemat în garanție nu există nici un raport juridic, întrucât chematul în garanție nu va fi obligat niciodată direct către reclamant.
Din cele expuse în cele ce preced, reiese că instanța de apel avea de soluționat atât criticile aduse hotărârii de fond cu privire la cererea de chemare în judecată, critici care se regăsesc în ambele apeluri declarate în cauză, cât și critici numai cu privire la soluția dată cererii de chemare în garanție, critici care se regăsesc în apelul declarat de pârâtul-chemat în garanție.
De aceea, admițând apelul pârâtului-chemat în garanție și constatând că sunt ambele întemeiate ambele categorii de critici - atât cu privire la cererea principală, fapt de care depindea și soluția asupra cererii de chemare în garanție; și totodată respingând apelul declarat de pârâtul din cererea principală - Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurenților-reclamanți potrivit cărora există contradicție între considerente și dispozitiv, întrucât, deși din considerente reiese că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată împotriva pârâtului Municipiului București, în dispozitiv tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul Municipiului București, cu consecința definitivării, în acest mod, a raportului juridic dintre reclamanți și pârâtul din acțiunea principală.
Având în vedere că din considerente reiese că acțiunea principală împotriva pârâtului M. București este neîntemeiată, iar din dispozitiv reiese că este întemeiată, prin respingerea apelului declarat de pârâtul M. București împotriva sentinței de obligare a sa la plata prețului de piață, Curtea nu poate ști ce anume a decis instanța de apel, motiv pentru care constată că este întemeiat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ. și art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, constatând că tribunalul a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, va casa decizia civilă recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor formulate de pârâtul M. București și de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din data de 11.11.2013:
Critica potrivit căreia instanța de apel a pronunța încheierea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 2813 C.pr.civ. este întemeiată.
Astfel, Curtea constată că prin cererea înregistrată în cadrul dosarului de apel la data de 28.10.2013, reclamanții au solicitat a se dispune atât îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 244A/2013, cât și lămurirea dispozitivului acestei decizii.
Procedura de soluționare a cererii de îndreptare a erorilor materiale este prevăzută de art. 281 alin. 2 C.pr.civ., potrivit căruia instanța de pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților numai în cazul apreciază că sunt necesare anumite lămuriri.
Procedura de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului este prevăzută de art. 2811 alin. 2 C.pr.civ., potrivit căruia instanța de pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.
Cererea formulată de reclamanți la data de 28.10.2013 a fost soluționată de tribunal la data de 11.11.2013, printr-o încheiere dată fără citarea părților, ceea ce reprezintă o evidentă încălcare a dispozițiilor art. 2811 C.pr.civ. și a procedurii de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului, de natură să producă o vătămare recurenților-reclamanți, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii, iar în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ. și art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, casarea acestei încheieri și trimiterea cererii de lămurire a dispozitivului la aceeași instanță de apel, spre rejudecare.
În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va menține soluția de respingere a cererii de aderare la apel formulată de apelanții-reclamanți, constatând că prin recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 244A/2013 recurenții-reclamanți nu au formulat critici în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la cererea de aderare la apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardivă, cererea de completare a motivelor de recurs formulată în data de 7.10.2013.
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. C. și R. N. împotriva deciziei civile nr.244A din 11.03.2013 și împotriva încheierii de ședință din data de 11.11._, ambele pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G., P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE și intimatul chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE.
Casează în parte decizia civilă nr. 244A/11.03.2013 și în tot încheierea de ședință din data de 11.11._, ambele pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._ .
Trimite spre rejudecarea apelurilor formulate de apelanții M. București și Ministerul Finanțelor Publice; și a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile, la aceeași instanță de apel.
Menține soluția de respingere a cererii de aderare la apel formulată de apelanții-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. S. F. P. Z. D.
Grefier,
A. G. C.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. GC/21.05.2014
2 ex.
Jud. apel: S. V.
L. G.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 660/2013. Curtea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
