Anulare act. Decizia nr. 1670/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1670/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 1670/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1670R
Ședința publică de la data de 11.10.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - S. C. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți R. L. și R. L. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. I., O. M. E., G. A. M. I. V., S. D., S. E., cauza având ca obiect „anulare act, alte cereri, evacuare și revendicare imobiliară”.
Dosarul se află la primul termen și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-reclamanți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită prin rezoluție.
S-a mai învederat cu privire la recurenta-reclamantă R. L. C. că citația efectuată la adresa din București, ..94, ., ., a fost restituită de către agent, cu mențiunea „destinatar mutat, noul proprietar nu permite afișare” și că procedura de citare cu această parte a fost efectuată la domiciliul procesual ales, dovada în acest sens fiind depusă la dosar.
Curtea, având în vedere lipsa părților, dispune reluarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri.
Dosarul a fost reluat la a doua strigare, la sfârșitul listei de recursuri, iar la apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 6.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București Secția a IV-a civilă a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamanții R. L. și R. L. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea înaintată la dosarul cauzei la data de 06.12.2012, reclamanții R. L. și R. L. C. au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitate în prezenta cauză ca fiind nedatorată motivat de împrejurarea că acțiunea formulată era în mod vădit scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în raport de împrejurarea că acțiunea a fost generată de o faptă prevăzută de legea penală și de incidența dispozițiilor art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.
Tribunalul nu a primit teza reclamanților, apreciind că restituirea taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 23 lit. a din Legea nr. 146/1997 operează în ipoteza în care petentul a achitat o taxă judiciară de timbru, deși instanța a constatat că acesta este scutit de plata taxei judiciare de timbru, nicidecum în ipoteza în care petentul a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, însă acesta apreciază că ar fi fost scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Un atare dezacord al petentului cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi valorificat pe calea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ci nu pe calea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru cu privire la care dispoziția instanței a dobândit caracter irevocabil.
Împotriva încheierii din data de 6.02.2013 au formulat recurs reclamanții R. L. și R. C., în motivarea căruia au învederat următoarele critici:
Prin încheierea din data de 10.10.2007 instanța a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr.1/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dosar în care, prin Rechizitoriul nr. 203/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților B. L., L. A. și Sali G. sub acuzația de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals privind identitatea și uz de fals.
Prin sentința penală nr. 1/03.01.2011, instanța a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea acelorași fapte, însă a omis să se pronunțe cu privire la anularea actelor care au stat la baza înstrăinării frauduloase a imobilului din .. 86, sector 1, București. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, inculpații și parchetul, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a II a penală sub nr._ . Prin Decizia penala nr. 323/A din 01.11.2011, Curtea de Apel a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat în parte sentința penală nr. 1/03.01._ și a dispus anularea actelor care au stat la baza înstrăinării frauduloase a imobilului din .. 86, sector 1, București, inclusiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2878/18.08.2006 de către BNP D. T..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și parchetul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală sub nr._ .
Dosarul a fost soluționat definitiv și irevocabil prin Decizia penală nr. 3558 din 12.11.2012, fiind menținute dispozițiile instanței de apel privitoare la anularea actelor care au stat la baza înstrăinării frauduloase a imobilului din .. 86, sector 1, București.
In concluzie, recurenții reclamanți consideră că era scutită de taxa de timbru, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 15 Iit. o) din Legea 146/1997, acțiunea ce face obiectul dosarului fiind generată de o faptă prevăzută de legea penală, faptă de altfel sancționată de către instanța penală așa cum s-a arătat anterior.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece s-a făcut o confuzie între cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, reglementata de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, și cererea de restituire a taxei de timbru, reglementata de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 146/1997.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.pr.civ.
Examinând recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Pentru soluționarea recursului de față recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru, al cărei cuantum a rămas definitiv stabilit ca urmare a neexercitării de către recurenți a cererii de reexaminare reglementate prin dispozițiile art. 39 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Curtea învederează că pentru stabilirea timbrajului cererii de recurs nu sunt incidente dispozițiile art. 28 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru – potrivit cărora “Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru” – deoarece problema de drept a scutirii de la plata taxei de timbru a acțiunii de fond, critică ce a fost invocată prin motivele de recurs, nu a ajuns să fie soluționată pe fond de instanța de recurs, datorită nelegalei sale sesizări.
D. în situația în care instanța de recurs ar fi fost legal investită să soluționeze pe fond recursul de față, respectiv după achitarea taxei de timbru de către recurenți, s-ar fi putut pune eventual în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 80/2013.
Prin urmare, constatând că, deși legal citați, recurenții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru, Curtea va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții-reclamanți R. L. și R. L. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. I., O. M. E., G. A. M. I. V., S. D., S. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător
C. M. S. Z. D. S. C. M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ
2 ex./12.10.2013
Jud. fond – C. M. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 129/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
