Anulare act. Decizia nr. 129/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 129/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 129
Ședința publică de la 28.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta reclamantă S. R. DE TELEVIZIUNE și de recurentul intervenient S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 1025 A din data de 05.11.2012, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimații pârâți P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. S. 1 BUCUREȘTI, M. D., C. S., C. M. S. și G. E..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 21.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 28.01.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2007 pe rolul Judecătoriei S. 1 București sub nr._, reclamanta S. R. de Televiziune a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. S. 1 București, P. G. al Municipiului București, M. D., C. S., C. M. S. și G. E.: 1. constatarea nulității absolute a părții din Dispoziției nr. 2435/30.10.1998 emise de către P. G. al Capitalei, privitoare la restituirea în proprietate doamnei M. D. a terenului în suprafață de 562,55 m.p., situat în fosta G. B. - fosta . și 21; 2. constatarea nulității absolute a actelor subsecvente, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 23.12.1998 la B.N.P. F. D., certificatul nr. 4730/2750/7.04.2000 emis de Primăria Municipiului București, documentația cadastrală nr. 4436/25.01.2000, încheierea cadastrală nr. 4436/25.01.2000, încheierea nr. 8725/14.06.2001 a Judecătoriei S. 1 București și autorizația de construire nr. 521/44 nr. M/_/4.03.2004 eliberată de Primăria S. 1 București.
La data de 27.06.2007, pârâtul P. S. 1 a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 1 București, excepția inadmisibilității, excepția tardivității și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr._/05.10.2007, Judecătoria S. 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1444/14.12.2007, Tribunalul București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a admis la rândul său excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei S. 1 București și, constatând conflictul negativ de competență, a trimis cauza pentru pronunțarea regulatorului de competență la Curtea de Apel București.
Prin sentința nr. 6CC/20.02.2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 1 București.
D. urmare, cauza a fost reînregistrată la data de 05.09.2008 pe rolul Judecătoriei S. 1 București.
La data de 21.10.2008, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând introducerea în cauză a Statului R., prin Ministerul Economiei și Finanțelor, care să stea în judecată alături de aceasta, ca intervenient forțat, de pe aceeași poziție ca și reclamantul.
La data de 22.01.2009, intervenientul S. R., prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, excepție la care a renunțat ulterior, prin notele scrise depuse la data de 05.05.2009.
La termenul din 06.03.2009, pârâții C. S., C. M. S. și G. E. au invocat excepția lipsei de interes, iar prin notele scrise depuse la 19.05.2009 au invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive pe capătul doi de cerere.
Prin sentința civilă nr._/22.06.2011 Judecătoria S. 1 București a admis excepția inadmisibilității acțiunii pe capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr._ ; a respins capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr._, ca inadmisibil; a admis excepția lipsei de interes; a respins celelalte capete de cerere ale acțiunii, ca lipsite de interes și a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive pe capătul doi de cerere, invocată de pârâții persoane fizice, excepția tardivității pe capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr._ și excepția lipsei calității procesuale pasive pe celelalte capete de cerere, invocate de pârâtul P. S. 1 București, ca rămase fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr._/11.09.1998 pronunțată de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr. 8905/1998, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. D., pârâtă în prezenta cauza, s-a constatat că aceasta este proprietara terenului în suprafață de 577,25 m.p., situat în București, . . . Grădina B. - fostă . nr. 20 și 21, actual . și a fost obligat pârâtul C.G.M.B. să restituie reclamantei în deplină proprietate imobilul în litigiu.
În baza sentinței civile nr._/11.09.1998 a Judecătoriei S. 1, P. G. al Municipiului București a emis, conform art. 48 din Legea nr. 69/1991, dispoziția nr. 2435 din 30.10.1998, prin care a restituit în proprietatea d-nei M. D. terenul în suprafață de 577,25 m.p., situat în București, . . . Grădina B. - fostă . nr. 20 și 21, actual ., București, sector 1.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5004 din 23.12.1998 la B.N.P. F. D., pârâta M. D. a vândut pârâților G. E. și C. S., acesta din urmă căsătorit cu pârâta C. S., imobilul situat în București, . . . Grădina B. - fostă . nr. 20 și 21, actual ., sector 1, compus în totalitatea sa din teren în suprafață de 577,25 m.p.
Prin certificatul nr. 4730/2750 din 07.04.2000 eliberat de Primăria Municipiului București, Serviciul Nomenclatură Urbană, imobilului ce formează obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5004 din 23.12.1998 la B.N.P. F. D. i-a fost atribuită adresa poștală .. 10, sector 1, București.
Pentru acest imobil s-a atribuit nr. cadastral 4436 și s-a deschis cartea funciară nr._ a sectorului 1, București, în care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâților G. E. și C. S., conform încheierii nr. 5725 din 18.06.2001 a Judecătoriei sectorului 1, Biroul de carte funciară.
În anul 2004 pârâții G. E. și C. S. au obținut autorizația de construire nr. 521/44/M/_ eliberată de Primăria sectorului 1, în vederea edificării unui imobil cu regim de înălțime S+P+4E+5E retras, pe terenul situat în .. 10, sector 1.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța a reținut că admisibilitatea unei acțiuni civile poate fi pusă în discuție în raport de regulile ce guvernează procesul civil, constatarea unor neregularități procedurale având drept consecință soluționarea acțiunii pe cale de excepție, conform dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, fără a se intra în cercetarea fondului.
În cauză, pârâtul Primarului S. 1 București a invocat excepția inadmisibilității în raport de lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Instanța a reținut că prin regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel București s-a stabilit competența materială în favoarea judecătoriei prin raportare la capătul principal de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției de restituire nr. 2435/30.10.1998, dar emitentul autorizației de construire nr._ (a cărei anulare se solicită ca act subsecvent dispoziției de restituire) este o autoritate administrativă, iar potrivit regulii generale instituite de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actele pe care le emit autoritățile publice în regim de putere publică sunt acte administrative, pentru anularea acestora trebuind urmată în mod obligatoriu calea contenciosului administrativ, dacă printr-o lege organică nu este prevăzută o procedură specială de contestare a acestora.
Or, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și cum în cauză reclamanta nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile înainte de introducerea prezentei cereri, instanța a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii pe capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr._ este întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța a reținut următoarele:
Potrivit regimului juridic al nulității actului juridic civil, sancțiunea nulității poate fi invocată numai de o persoană care justifică un interes juridic în promovarea cererii, respectiv un interes legitim, personal, născut și actual.
În cauză, Dispoziția de restituire nr. 2435/30.10.1998 a fost emisă în baza sentinței civile nr._/11.09.1998 pronunțată de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr .8905/1998.
Deși S. R. de Televiziune nu a fost parte în dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr._/11.09.1998, ulterior aceasta a fost chemată în judecată de subdobânditorii imobilului în litigiu, G. E. și C. S., iar prin decizia civilă nr. 1504R/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/299/2006, instanța a admis acțiunea principală și cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta C. S., a obligat pârâții S. R. de Televiziune și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 577,28 m.p., situat în București, .. 10, sector 1 și a obligat pârâta SRTv să ridice statuia amplasată pe terenul reclamanților, iar în caz de refuz a autorizat pe reclamanți să procedeze la această măsură pe cheltuiala pârâtei.
Interesul, ca și condiție generală de exercițiu ale acțiunii civile, trebuie analizat din perspectiva raportului dintre situația juridică a părții și mijlocul procedural la care a recurs, instanța apreciind că, în speță, reclamanta nu justifică un interes în susținerea procedurii judiciare promovate.
Astfel, reclamanta S. R. de Televiziune nu mai poate pretinde în prezent vreun drept de administrare asupra terenului în litigiu, derivat din dreptul de proprietate publică al Statului, având în vedere că prin decizia civilă nr. 1504R/17.10.2007 pronunțată în dosarul nr._/299/2006, în care a figurat ca parte și SRTv, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că titlul de proprietate al pârâților G. E., C. S. și C. S., dobândit prin cumpărare de la pârâta M. D., este preferabil titlului de proprietate al Statului R..
Împotriva acestei sentințe, la data de 15.07.2011 a declarat apel reclamanta S. R. de Televiziune, iar la 23.04.2012 intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 14.11.2011.
Prin decizia civilă nr. 1025A/05.11.2012 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelurile și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins și capătul de cerere privind anularea autorizației de construcție, ca lipsit de interes, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul, având în vedere că motivele de apel formulate de cei doi apelanți sunt comune, a grupat argumentele acestora și le-a analizat împreună.
Astfel, în privința motivului de apel care vizează respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea autorizației de construire nr._ ca inadmisibil, Tribunalul a constatat caracterul fondat al apelurilor, întrucât – pe de o parte, față de regulatorul de competență - sentința civilă nr. 6CC/20.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – natura litigiului a fost stabilită ca fiind civilă, iar pe de altă parte, constatarea nulității autorizației reprezintă un capăt de cerere subsidiar, întemeiat pe principiul de drept privat al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, ce are la bază efectele nulității actului juridic civil, astfel încât dispozițiile Legii nr.544/2004 nu sunt incidente.
D. consecință, s-a constatat că în mod nelegal a apreciat prima instanță asupra inadmisibilității acestui capăt de cerere, a cărui soartă depinde însă de soluția asupra capetelor principale.
Asupra motivului de apel care vizează excepția lipsei de interes, Tribunalul a reținut că prima instanță a avut în vedere, la verificarea interesului reclamantelor în prezenta cauză, puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate într-un litigiu anterior, inițiat de subdobânditorii imobilului în litigiu, G. E. și C. S..
A fost înlăturată susținerea apelantului în sensul că prima instanță ar fi soluționat cauza în realitate în temeiul excepției autorității de lucru judecat, ceea ce ar atrage contradicția dintre considerente și dispozitiv, Tribunalul constatând că referirea judecătoriei la puterea de lucru judecat a deciziei mai sus menționate este rezultatul aprecierii probatoriului administrat în susținerea excepției lipsei de interes, invocată de intimații pârâți, în condițiile în care prezumția puterii de lucru judecat este o probă reglementată de art. 1199 cu referire la art. 1201 din Codul civil de la 1864, aplicabil în cauză față de data formulării cererii de chemare în judecată. Or, prezumția puterii de lucru judecat nu se confundă cu excepția autorității de lucru judecat, diferența de regim juridic în plan procesual fiind evidentă.
În raport de probatoriul cauzei, așa cum în mod corect a fost administrat și apreciat de prima instanță, s-a constatat că reclamanții nu justifică un interes actual și legitim, deoarece, odată admisă acțiunea în revendicare formulată de intimații pârâți, în condiții de contradictorialitate, părțile putând face toate apărările necesare, inclusiv la valabilitatea titlurilor exhibate, dreptul de administrare al reclamantei, respectiv dreptul de proprietate al Statului nu mai au caracter actual, singurul drept de proprietate recunoscut ca preferabil în justiție și care are, drept consecință, acest caracter, fiind deținut de intimații pârâți subdobânditori.
Prin urmare, nici interesul apelanților reclamanți nu are caracter actual și legitim, astfel că nu este îndeplinită condiția interesului în invocarea nulității absolute.
În concluzie, o eventuală soluție de constatare a nulității absolute nu ar produce niciun fel de efect în patrimoniul apelanților reclamanți, întrucât aceștia nu dețin un drept real actual, urmare a faptului că acesta nu le-a fost recunoscut în acțiunea în revendicare, motiv pentru care aceștia nu au justificat caracterul actual, personal, direct și legitim al demersului lor judiciar.
Împotriva acestei decizii, la data de 08.08.2013 a declarat recurs intervenientul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, iar la data de 09.08.2013 reclamanta S. R. de Televiziune, cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 24.10.2013.
1. În motivarea cererii sale, recurentul intervenient a arătat, invocând prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, că, așa cum se poate observa din analiza hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de apel, aceasta a preluat motivarea instanței de fond, fără a rezulta că a existat o analiză a motivelor de apel depuse de apelanți care să reflecte convingerea instanței în raport de soluția pronunțată.
2. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recurentul intervenient a arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui act (Dispoziția nr. 2435/30.10.1998) emis de P. G. al Capitalei și a actelor subsecvente acestuia, fiind invocat tocmai faptul că actul inițial a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale la acel moment, care prevedeau că bunul imobil restituit pârâtei M. D. prin acea dispoziție se afla în proprietatea publică a statului și în administrarea Societății Române de Televiziune.
Instanțele de fond au nesocotit această situație și, pentru a-și justifica admiterea excepției lipsei de interes, au raportat data emiterii Dispoziției în discuție (30.10.1998) la o situație cu mult ulterioară (17.10.2007 - data pronunțării deciziei civile nr. 1504R), ceea ce reprezintă o încălcare a legii.
De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că, la data înregistrării dosarului de față (13.06.2007), în dosarul nr._/299/2006 (Ia care au făcut referire instanțele de fond) nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Totodată, instanțele de fond nu au avut în vedere faptul că „dreptul de proprietate recunoscut ca preferabil în justiție" pe care l-a invocat instanța de apel are la bază tocmai actul cu privire la care, în prezenta cauză, s-a solicitat constatarea nulității absolute, act care nu a făcut obiectul analizei vreunei instanțe judecătorești până la formularea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.
Instanța de apel a făcut niște afirmații cu caracter general, fără a indica, în concret, unde în cuprinsul hotărârilor judecătorești invocate (pronunțate în dosarul nr._/299/2006) s-ar fi reținut că apelanții din cauza de față ar fi solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2435/30.10.1998 și, mai ales, că instanțele judecătorești s-ar fi pronunțat cu privire la o astfel de solicitare.
Dimpotrivă, numai în cazul în care apelanții din cauza de față ar fi beneficiat de o soluție favorabilă în dosarul ce a avut ca obiect acțiunea în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2006 s-ar fi putut pune în discuție lipsa de interes a acestora în legătură cu solicitarea de constatare a nulității absolute a Dispoziției nr. 2435/30.10.1998 emise de P. G. al Capitalei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
1. În motivarea cererii sale, recurenta reclamantă a arătat că restituirea suprafeței aflate în incinta sa, restituire care nu a avut loc efectiv încă, i-ar afecta în mod grav activitatea, nemaiputându-se asigura paza și securitatea obiectivului, în condițiile în care în curte ar apărea obiective civile particulare, împrejurare care justifica interesul său, deținătoarea unui dreptului real, de administrare, asupra acestui teren, de a promova acțiunea de față.
2. În plus, este inadmisibil ca, în temeiul unei dispoziții emise nelegal de P. G. al Capitalei, care nu avea nicio competență legală să dispună restituirea unui teren pe care nu îl avea în administrare, titularul unui drept real (dreptul de administrare) legal cu privire la acest teren, să lase să se producă efecte juridice în continuare, prin diminuarea patrimoniului său cu această suprafață.
Lipsa competenței Primarului general în emiterea deciziei de retrocedare constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei, nulitate absolută pe care o poate invoca orice entitate, nu numai acelea care justifică un interes personal, cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă este o autoritate a statului, respectiv un serviciu public, al cărui statut este definit ca atare de art. 31 din Constituția României și de Legea nr. 41/1994.
3. Recurenta reclamantă are un interes legitim de a apăra diminuarea patrimoniului său și prin acțiunea în anulare promovată împotriva unei decizii de retrocedare emise de primarul general cu încălcarea competențelor ce revin prin lege unui primar general, cunoscând că în cazul în care instanța ar fi constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2435/1998, toate actele subsecvente acesteia vor fi putea fi anulate în lanț, inclusiv contractul de vânzare cumpărare încheiat în 1998 între așa-zisa proprietară M. D. și cumpărătorii C. S. și G. E..
Instanța nu putea reține nici argumentul ridicat de pârâți cu privire la imposibilitatea invocării de către reclamantă a unui drept de proprietate care să se opună dreptului de proprietate invocat de M. D., întrucât chiar și dreptul de administrare al recurentei reclamante este un drept real ocrotit de lege, iar S. R., titularul dreptului de proprietate asupra terenului a opus acest drept de proprietate drepturilor invocate de M. D., în calitatea acestuia de intervenient forțat.
Pe de altă parte, recurenții au opus pârâților un drept de proprietate și respectiv un drept de administrare, unui drept obținut prin fraudarea esențială a legii de către M. D., care în realitate nu și-a dovedit niciodată calitatea de succesoare/moștenitoare a fostului proprietar al terenului.
4. În realitate, instanța de apel, ca și instanța de fiind, sub pretextul admiterii excepției lipsei de interes, a admis de fapt, în mod disimulat, o altă excepție, și anume aceea a autorității de lucru judecat.
Or, în cadrul procesual dat de cererea de anulare a unui act administrativ ilegal emis de P. Capitalei nu poate fi invocata autoritatea de lucru judecat a unei cauze care a avut un alt obiect și alte părți, căci soluția care a fost dată în dosarul nr._/299/2006 prin compararea titlurilor s-a întemeiat inclusiv pe existența unor acte, respectiv Decizia nr. 2435/30.1998 emisă de P. G. al Capitalei, urmată de contractul de vânzare cumpărare intervenit între așa-zisa proprietară M. D. și cumpărătorii C. S. și G. E., acte pe care nimeni nu le contestase în instanță.
Odată contestate însă aceste acte, prin demersul la care reclamanta a apelat prin prezenta cerere în anulare, eventuala soluție de admitere a cererii sale este de natură să conducă la reevaluarea soluției date în dosarul nr._/299/2006 și nu invers. Cu alte cuvinte, nu soluția din cauza nr._/299/2006 este de natură să determine soluția din prezenta cauză, ci invers, o eventuală admitere a demersului său în această cauză este de natură să modifice soluția din cauza nr._/299/2006, a cărei autoritate de lucru judecat nu va mai putea funcționa în cazul unei revizuiri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
La data de 16.12.2013 intimații pârâți C. S., C. M. S. și G. E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, să se constate, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, nulitatea recursurilor, iar în subsidiar, să fie respinse recursurile ca nefondate.
În motivare, intimații pârâți au arătat că din analiza motivelor de recurs rezulta indubitabil că acestea vizează netemeinicia deciziei atacate, recurenții criticând aprecierea greșită a probelor de către instanța de apel care, în opinia acestora, nu au fost luate în considerare sau au fost greșit apreciate de instanța de apel.
Pe fond, în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, au arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei recurate, instanța anterioară a analizat atât fiecare motiv de apel invocat, cât și întreg probatoriul cauzei, motivând soluția dată în raport de fiecare capăt de cerere.
Mai mult, potrivit legii, doctrinei și practicii judiciare, judecătorii nu sunt obligați, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, să răspundă în mod punctual fiecărui argument invocat de parți, fiind suficient ca din întregul cuprins al hotărârii să rezulte raționamentul juridic avut în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii, care sa răspundă, implicit, susținerilor părților.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, au arătat că ceea ce a statuat Tribunalul București - Secția a III-a Civilă prin decizia civilă nr. 1504R/17.10.2007 pronunțată în dosarul nr._/299/2006, prin care recurenții reclamanți din prezenta cauză au fost obligați să lase intimaților pârâți în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 577,28 m.p., situat în București, .. 10, sector 1 și să ridice statuia amplasată pe terenul proprietatea lor, nu poate fi supus unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței. Este vorba de prezumția lucrului judecat, care funcționează în cauză.
Excepția nulității recursurilor a fost respinsă la termenul din 21.01.2014, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Cu titlu prioritar, Curtea reține că cel de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; toate neregularitățile procedurale care nu sunt enunțate în alte motive de recurs au fost integrate astfel într-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. Întrucât încălcarea normei de procedură cuprinse în art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă a fost reglementată printr-o dispoziție specială ca un motiv distinct de recurs, respectiv art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă Curtea va încadra criticile în legătură cu această chestiune în cel de-al șaptelea motiv de recurs și le va analiza ca atare.
Este de menționat și că cel de-al optulea motiv de recurs vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.
II.1. Cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Contrar susținerilor recurentului intervenient, instanța de apel a prezentat argumentul decisiv care a stat la baza soluției adoptate, reținând că, în condițiile în care în mod irevocabil s-a dat preferință în cadrul acțiunii în revendicare soluționate între aceleași părți titlului de proprietate invocat de către pârâți, dreptul de administrare al reclamantei SRTv, respectiv dreptul de proprietate al Statului nu mai au caracter actual.
Faptul că acest argument ar fi greșit, astfel cum susține de fapt recurentul intervenient, nu se încadrează în ipoteza normativă a acestui text de lege, ci a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și urmează a fi analizat ca atare.
De asemenea, recurenții nu au indicat ce parte a susținerilor lor din cererile de apel nu ar fi primit un răspuns din partea tribunalului, ci au făcut o simplă afirmație generală în legătură cu această chestiune, fără un raționament logico-juridic care să o justifice, iar instanța de control judiciar nu a identificat asemenea deficiențe.
2. Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, Curtea reține că singurul aspect care trebuia verificat de instanțe din perspectiva aceste condiții de exercițiu a acțiunii civile era acela al obținerii de către reclamantă a unui folos practic în urma eventualei admiteri a acțiunii sale.
Procedând în această manieră, Curtea are în vedere faptul că anularea dispoziției de restituire a imobilului în litigiu emise de P. G. al Municipiului București în favoarea pârâtei M. D. și subsecvent a contractului de vânzare cumpărare încheiat de aceasta din urmă cu pârâții G. E. și C. S., căsătorit cu pârâta C. S., ar putea influența soarta acțiunii în revendicare în care figurează aceleași părți, pentru că, în cadrul comparării titlurilor de proprietate, unul din termenii de comparație ar fi lipsit de efecte juridice.
Soluționarea irevocabilă a dosarului în care s-a judecat revendicarea nu schimbă prin sine însăși datele problemei, pentru că, potrivit unei jurisprudențe constante și literaturii de specialitate, în eventualitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile de constatare a nulității celor două acte juridice sus menționate intervenite ulterior rămânerii irevocabile a soluției din celălalt dosar s-ar deschide reclamantei calea revizuirii în temeiul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă a acelei soluții, dat fiind că cererea de constatare a nulității a fost introdusă mai înainte (13.06.2007)de rezolvarea litigiului în care s-ar cere revizuirea (17.10.2007).
Prin urmare, reclamanta justifică un interes în formularea acțiunii în constatarea nulității celor două acte juridice (Dispoziția nr. 2435/30.10.1998 emisă de către P. G. al Capitalei și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5004/23.12.1998 de B.N.P. F. D.). Având în vedere caracterul accesoriu al cererilor prin care a solicitat constatarea nulității absolute a celorlalte acte juridice (certificatul nr. 4730/2750/7.04.2000 emis de Primăria Municipiului București, documentația cadastrală nr. 4436/25.01.2000, încheierea cadastrală nr. 4436/25.01.2000, încheierea nr. 8725/14.06.2001 a Judecătoriei S. 1 București și autorizația de construire nr. 521/44 nr. M/_/4.03.2004 eliberată de Primăria S. 1 București), acestea urmează soarta cererii principale.
Este de menționat și faptul că, întrucât soluția instanței de apel de respingere a excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea autorizației de construcție nu a fost criticată pe calea recursului, ea a intrat în puterea lucrului judecat.
Față de aceste considerente, constatând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii confirmând soluția judecătoriei de admitere a excepției lipsei de interes, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursurile și să modifice decizia recurată, în sensul că, reținând și că prin admiterea excepției prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va desființa în tot sentința atacată și va trimite acesteia cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta reclamantă S. R. DE TELEVIZIUNE și de recurentul intervenient S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr.1025 A din data de 05.11.2012, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. S. 1 BUCUREȘTI, M. D., C. S., C. M. S. și G. E..
Modifică decizia atacată în sensul că:
Admite apelurile formulate de apelanta –reclamantă S. R. de Televiziune și apelantul intervenient S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr._/22.06.2011 pronunțate de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr._/299/2007.
Desființează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. G. S. I. S.
GREFIER,
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./C.G.
Ex. 2/13.02.2014
T.B. Secția a V-a Civilă - E. P. J.
- G. R.
Jud. Sector 1 București - A. L. V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1670/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
