Conflict de competenţă. Sentința nr. 165/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 165/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 165/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 165 F
Ședința din camera de consiliu din 16.09.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamantul C. A. și pe pârâta G. O. S..
Cauza se soluționează în condițiile art.135 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 05.09.2014, sub nr._/1748/2015, reclamantul C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Giscă O. S., încredințarea minorei C. N. născută la data de 24.011.2008, exercitarea autorității părintești cu privire la minoră în mod exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorei la domiciliul tatălui, tăgăduirea paternității întrucât este cu neputință ca reclamantul să fie tatăl minorului C. Ș. Nicolas, precum și radierea numelui reclamantului din actul de naștere al minorului.
În motivare, reclamantul a precizat că s-a cunoscut cu pârâta în anul 2003, începând o relație de prietenie. În anul 2007, părțile s-au mutat împreună în ., iar în anul 2008 s-a născut fiica părților, minora N.; ulterior, relațiile dintre părți s-au deteriorat, astfel încât în august 2009, reclamantul a plecat la părinții săi, revenind în noiembrie 2009. La începutul anului 2010, pârâta i-a comunicat faptul că este însărcinată, însă reclamantul nu s-a gândit la acel moment că nu este copilul său; în urmă cu doi ani, reclamantul a fost vizitat de mai multe persoane de etnie romă care l-au amenințat și i-au solicitat să le dea băiatul, considerând că toate acestea și figura copilului îl îndreptățesc să creadă că este fiul său, ci conceput cu un alt bărbat în perioada în care părțile au fost despărțite.
Cu privire la încredințarea minorei, reclamantul a afirmat că este cel mai îndreptățit să se ocupe de aceasta, întrucât are o locuință stabilă, curată, bine îngrijită, beneficiind de ajutorul părinților săi care au crescut-o pe minoră de mică. A mai arătat reclamantul că are un loc de muncă stabil, că minora este foarte atașată de tată, este nedespărțită de bunica paternă care îi acordă multă dragoste și îngrijire.
Despre pârâtă, reclamantul a afirmat că aceasta locuiește într-o casă insalubră, nu are un loc de muncă stabil, atunci când a încercat să lucreze a fost dată afară pentru că a creat probleme, subliniind că după ce minora a locuit cu pârâta, s-a îmbolnăvit, fiind luată de tatăl său plină de păduchi, neîngrijită și murdară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 429-434, art. 483-486 C.civ., art. 111 C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate următoarele înscrisuri: delegație avocat, copie act de identitate reclamant, adeverință de salariat, copii certificate de naștere minori, copie act de identitate pârâtă, copie adeverință emisă de Scoala Gimnazială nr. 119 București.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 60 lei.
La data de 31.10.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată. A invocat pârâta excepția prescripției extinctive raportată la data nașterii minorului, solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat exercitarea autorității părintești cu privire la cei doi minori de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
În motivare, pârâta a precizat că din relația părților au rezultat doi copii, că părțile au locuit în Jilava, iar din luna august 2014, reclamantul, pe timpul vacanței de vară, a luat fetița și s-a mutat la domiciliul părinților săi din București. A mai precizat pârâta că cei doi copii au crescut împreună, că sunt foarte apropiați, fiind firesc să crească împreună.
Pârâta a menționat că reclamantul nu îi permite să o vadă pe minoră, vorbind cu aceasta doar la telefon, menționând și că băiatul a fost foarte afectat de dispariția surorii sale, întrebând în permanență de aceasta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205, ar.t 209, art. 483-486, 496, 503, 529, 532 CC, art. 47 din Legea nr. 71/2011, art. 55 C.fam.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, menționând în esență că relatările pârâtei nu sunt reale, solicitând admiterea acțiunii principale.
A atașat reclamantul un set de înscrisuri medicale privind pe pârâtă și pe minoră, precum și înscrisuri privind veniturile sale și ale părinților săi.
Au fost efectuate referatele de anchetă socială la domiciliile părților.
Prin sentința civilă nr. 3754/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus admiterea excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data 02.06.2015 sub nr._ .
Prin concluziile depuse prin serviciul registratură la data de 26.06.2015 și susținute oral în ședința din data de 21.09.2015, reclamantul-pârât a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, având în vedere că minora C. N. a cărei încredințare a solicitat-o locuiește efectiv în sectorul 4, devenind aplicabile art. 114 din C..
În ceea de privește stabilirea filiației, competența este alternativă conform art. 113 din C., iar dreptul de a alege între instanțele competente aparține reclamantului, potrivit art. 116 din C..
Prin sentința civilă nr.3198/21.09.2015, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul-pârât C. A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă G. O. S., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în temeiul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, instanța a reținut că din înscrisurile existe la dosar și din susținerile părților rezultă că minora C. N. este fiica părților, precum și că reclamantul și minora locuiesc în București, sectorul 4, iar pârâta, împreună cu minorul C. Ș.-Nicolas în localitatea Jilava, jud. I..
Potrivit disp. art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 114 NCPC dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.
Această prevedere are caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 NCpc. care prevăd că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și se aplică în cauză, dat fiind obiectul cererii referitor la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești în privința minorei C. N.. Or, potrivit art.106 cod civil ocrotirea minorului se face prin părinți sau alte modalități prevăzute de lege, astfel că și exercitarea drepturilor părintești constituie o formă de ocrotire, atrăgând aplicabilitatea art.114 NCpc.
Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 NCPC, în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.
De asemenea, potrivit art. 129 pct.3 C.., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.
Întrucât, astfel cum reiese din susținerile părților și în înscrisurile existe la dosar, minora nu locuiește pe raza Judecătoriei Cornetu, instanța a constatat că revine Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială își are reședința persoana ocrotită – minora C. N., competența soluționării prezentei cauze.
În același sens, s-a pronunțat Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 70 F/20.08.2014 în dosarul nr._ (având ca obiect exercitarea autorității părintești), prin sentința civilă nr. 107 F/21.10.2014 în dosarul nr._, respectiv prin sentința civilă nr. 40F/14.04.2014 în dosarul nr._ (având ca obiect stabilire program de vizitare minor), prin sentința civilă nr.15F/28.01.2015 în dosarul nr._ având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilind competența de soluționare a cauzelor menționate în favoarea instanțelor de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.
Cu referire la minorul C. Ș. Nicolas, care potrivit înscrisurilor și susținerilor părților locuiește în . că sunt aplicabile prevederile art. 116 din C. rap. la art. 113 alin. 1 pct. 1 din C.proc.civ. (aplicabil cererilor denumite generic acțiuni privind filiația) având în vedere obiectul acțiunii în privința acestui minor, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, opțiunea reclamantului fiind în sensul de a sesiza Judecătoria Sectorului 4 București.
Față de cele expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Având în vedere că prezenta cauză a fost trimisă Judecătoriei Cornetu spre soluționare de Judecătoria Sectorului 4 București, potrivit art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, între cele două instanțe s-a născut un conflict negativ de competență.
D. urmare, Judecătoria Cornetu, în temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, a suspendat din oficiu judecata prezentei cauze și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București (instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict), pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 15.10.2015.
Examinând actele dosarului, ținând seama de motivele de fapt și de drept invocate de părți prin cererile cu care au învestit instanța și având în vedere prevederile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a învestit Judecătoria Sectorului 4 București, cu solicitarea ca instanța să dispună asupra exercitării autorității părintești cu privire la minora pe care părțile o au împreună, să stabilească domiciliul copilului la unul dintre părinți și contribuția celuilalt la creșterea minorei, dar și cu un capăt de cerere privind tăgăduirea paternității celui de-al doilea copil născut de pârâtă, cererile fiind întemeiate pe dispozițiile art. 397 și următoarele C.civil.
Așadar, trebuie observat că cererea de chemare în judecată, dat fiind obiectul său, este inclusă categoria la care face referire generic art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., ca cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 114 C.pr.civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.
Noțiunea de ocrotire a persoanei fizice la care fac referire prevederile legale menționate trebuie interpretate prin raportare la art. 106 C.civil, potrivit cu care ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Așadar, o cerere formulată de unul dintre părinți ori de ambii părinți privind exercitarea drepturilor părintești are, potrivit mențiunii exprese din art. 106 C.civil, natura unei cereri de ocrotire a minorului.
Cum din datele de care dispune Curtea potrivit înscrisurilor din dosar și conform susținerilor ambelor părți expuse, rezultă că minora cu privire la care reclamantul a solicitat ca instanța să stabilească locuința și modul în care trebuie să fie exercitată autoritatea părintească locuiește pe raza sectorului 4 București, instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată este Judecătoria Sectorului 4 București.
Cât privește cererea în tăgăduirea paternității minorului C. Ș.-Nicolas, pretenție formulată de reclamant prin aceeași cerere de chemare în judecată, Curtea constată că aceasta face parte din sfera cererilor privitoare la stabilirea filiației, pentru care normele legale stabilesc o competență alternativă, potrivit art. 113 pct. 1 C.pr.civ., aceea a instanței de la domiciliul reclamantului.
Cum, în cauză, reclamantul a exercitat dreptul la opțiune prin aceea că a învestit, prin cererea de chemare în judecată, instanța de la domiciliul său, Curtea constată că instanța astfel aleasă, Judecătoria Sectorului 4 București, este competentă teritorial să soluționeze și capătul de cerere privind tăgada paternității, față de dispozițiile art. 116 C.pr.civ. rap. la art. 113 pct. 1C.pr.civ.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. 1 și 4 C.pr.civ., Curtea va stabili, în soluționarea conflictului de competență, că Judecătoria Sectorului 4 București este instanța competentă teritorial să judece cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A. S. C. Georg, în București, Calea V., nr.207-209, ., ., sector 3 și pe pârâta G. O. S., CNP_, domiciliată în ., . A, județ I., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. G. R. E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
4 ex./23.10.2015
| ← Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 7/2015. Curtea de... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 814/2015.... → |
|---|
